2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

64 AN 9, NR. 4 (31), DECEMBRIE 2008 FAMILIA ROMÂNÃ
aici argumentul într-o formã scurtã, dar care priveºte o discuþie
lungã ºi neterminatã. Pentru aceasta, ca suport, vom aduce din
memoria timpului Consfãtuirea bibliograficã inter na þio na -
lã de la Varºovia, din anul 1957, care a deliberat ºi a reco -
mandat agenþiilor bibliografice naþionale, cã înregistrarea bi -
blio graficã este repetabilã, prin urmare se poate folosi
înre gistrarea bibliograficã plu ralã ºi paralelã a unei cãrþi în mai
multe bibliografii naþionale, dacã persoanele, mai multe, ce au
concurat la producerea cãrþii, þin de mai multe culturi ºi po -
poare. Aceasta este o viziune struc turalã binevenitã asupra
cãrþii, ca produs cul tural, so cial ºi tehnic al unei societãþi, care
are în vedere responsabilitãþi mul ti ple pentru producerea cãr -
þii: în primul rând responsabilitatea intelectualã primarã, de
autor al textului, care este fun da men talã, ºi fãrã de care cele -
lalte nu ar exista. Aceasta este întotdeauna principalã, de gene rare
a subiectului ºi de redactare a lui, apoi vin responsabilitãþile
secundare ale tuturor, celorlalþi, care ilustreazã, traduc, ma -
cheteazã, editeazã ºi tipãresc cartea. Prin aplicarea acestui
principiu, de pildã, cãrþile diaconului Coresi se pot înregistra
simultan ºi paralel, în bibliografiile ret ro spec tive ale ro mâ -
nilor, ungurilor ºi germanilor. Ceea ce unii au ºi fãcut. Urmând
aceluiaºi principiu, pe care alþii deja îl folosesc cu succes,
Bibliografia retrospectivã a României – epoca veche ar
putea începe cu înregistrarea incunabulelor ger mane despre
Vlad Þepeº, poreclit Dra cula (1431-1476), ce au dat subiect
de lecturã în Europa atunci ºi acum, sau a incunabulului slovac
despre Matei Corvin (1443-1490), pe criteriul apartenenþei de
subiect prin ci pal, ori a incunabulelor tipãrite prin Europa de
autori ºi tipografi din Transilvania ºi Banat, precum a fost
predicatorul fran cis can Pelbartus de Timiºoara (1435-1504).
Tot aici se poate in clude acel celebru Captivus Septem cas -
trensis, pseudonim pentru Pãrintele Georgius, prins de turci în
luptele din Ardeal, dus cu ei, de la care fuge, apoi scrie ºi
tipãreºte odiseea sa în vest. Astfel, BRR ar putea începe pe la
anul 1473, sau chiar 1462, în loc de anul 1508, adicã ar ocupa
un loc mai potrivit în istoria incunabulelor, care se încheie la
anul 1500 ºi din care am fost excluºi pânã acum, graþie egois -
mului unor bibliografi ºi bibliografii dominante, cum sunt cele
ger manã, ital ianã, olandezã ºi francezã. Acest ego ism a înce -
put dupã disertaþia De ortu et progressu artis typographiae,
Co logne 1639, de Bernhard von Mallinckrodt, care folo -
seºte pentru prima datã expresia Prima typographicae incu -
nabula, introducând astfel un termen, ce se va rãspândi rapid,
cu înþelesul restrictiv, de tipãriturã mobilã, realizatã în leagã -
nul tiparului de pânã la anul 1500. Urmeazã lucrarea Incu -
nabula typographiae sive catalogus librorum scrip to rumque
proximis ab inventione typographiae annis usque an num
Christi MD in clu sive in quavis lin gua editorum, de Cor -
nelius van Benghen, tipãritã la Am ster dam în anul 1688, cu
care se pecetluieºte problema. Marile cataloage ulterioare au
pãstrat ºi accentuat termenul, înregistrând aproximativ 29.000
de titluri de incunabule, din care trei sferturi au apãrut în
Germania, Italia, Olanda ºi Franþa, ai cãror bibliografi þin la
aceastã întâietate ºi nu lasã extensia limitelor cronologice ale
conceptului tradiþional de incunabul... Desigur, însã, cã ºi
acest limes al anului 1500 se poate discuta ºi a fost discutat,
dacã este motivat, sau nu, deoarece nu reprezintã nimic în
istoria producerii cãrþii tipãrite cu litere mo bile, din punct de
vedere al desprinderii ei de modelul manuscriselor. La anul
1500 nu s-a întâmplat nimic semnificativ în arta ºi tehnica
producerii cãrþii, care sã motiveze, cã ceva se încheie ºi începe
altceva cu produsul numit carte tipãritã. S-a propus astfel ca sã
funcþioneze ca limitã anul 1525, care înseamnã ceva în
progresul cãrþii ca obiect, sau sã se de clare o perioadã postin -
cunabularã pânã la anul 1550, dar marii editori ºi producãtori
de cataloage ale incunabulelor nu au acceptat modificarea.
Operând aºadar cu conceptul în vigoare, la care adãu -
gãm teoria înregistrãrilor secundare repetabile ºi paralele, iatã
o posibilã listã, de incunabule, care ar putea sã fie înregistrate
paralel ºi în Bibliografia retrospectivã a României – Epoca
veche:
Incunabule de subiect dom i nant românesc:
VLAD ÞEPEª, sub titlul HYSTORIA DRACOLE
WAYDA, adicã broºurele populare, ce se vindeau la târguri în
Europa, cu ediþii la Lubeck, 1485, Nurnberg, 1488, Bamberg,
1491, cu portretul frumos desenat al domnitorului român, alte
douã ediþii acolo la 1494, 1499, apoi la Strassbourg în anul
1500. Pe o gravurã sãseascã din anul 1462, îngropatã în text
tipãrit, apare de asemenea portretul desenat al domnitorului.
MATEI CORVIN, sub titlul CHRONICA HUN GA -
RORUM, tipãritã la Buda, în 1473, de 67 file. Pe lângã
subiectul gen eral, de esenþã româneascã, cinci capitolaºe din
cronicã ruleazã pe teritoriu românesc, astfel: De pugna regis /
Ca roli Roberti de Anjou / con tra Bazarab voyvodam vla -
chorum, De obedientia Alexandri voyvode transalpini, De
exercitu ad par tes transalpinas, De recessu Bogdan voy -
vode in Molduam, De coronatione regis Matthiae (po me -
nind la urmã cam pania de la 1467 în Moldova).
Autori:
Cãlugãrul GEORGIUS (Frater Georgius, pres bi -
ter), nãscut la anul 1422 în satul Romos, lângã Sebeº, rãpit de
turci la asediul oraºului din anul 1438, deci la numai 16 ani,
trãieºte la ei, apoi fuge, ajunge în vest, scrie ºi pub licã la Urach
(Eichstadt) disertaþia Tractatus de Ritu, Moribus, Condic -
tionibus et Nequitia Turcorum, în 1482. Descrie ceea ce a
vãzut ºi a cunoscut pe propria-i spinare, credinþele, obiceiurile,
viaþa ºi viclenia turcilor, inclusiv expediþia sultanului Murad II
în Transilvania. Moare la Roma, în anul 1502. Unii spun cã
prima datã ºi-a publicat lucrarea la Roma, în anul 1481, sem -
natã cu pseudonimul Captivus Septemcastrensis.
Pelbartus Ladislaus, nãscut la Timiºoara în anul 1430,
scriitor fran cis can, pred i ca tor celebru ºi erudit, cu teologia
fãcutã la Cracovia între anii 1458-63.
Scrie mult, pub licã între 1483-1499 mai multe cãrþi de
rugãciuni ºi in ter pretãri biblice, re unite în op era sa fi nalã, de
patru vol ume, Auream Sacrae Theologiae Rosarium, Vene -
þia, 1503-1508, astfel:
1483 Sermones, sine loco, apoi în 1486 la Nurnberg;
1487 Expositio compendiosa et familiaris Sensum
Litteralem et Mysticum, complectens Libri Psalmorum…,
la Strassbourg (Argentorati);
1489 Pomerium sermonem de Tem pore, sine loco,
din nou la Hagenau în 1498;
1496 Stellarium Co ro nae Mariae Virginis, la Basel,
reluare la Strassbourg în 1498;
1499 Pomerium sermonum de Sanctis, Hagenau, din
nou la 1500;
1499 Pomerium Quadragesimalium (Quadra ge si -
ma le tri plex), Hagenau.
Editori:
În legãturã cu incunabulele slavone, tipãrite la Cra -
covia de Schweipool Fiol în anul 1491, s-a emis pãrerea cã ar
fi în legãturã cu Mãnãstirea Peri din Maramureºul istoric,
respectiv cã editarea lor, dupã manuscrise maramureºene, ar fi
fost comandatã ºi plãtitã de cãtre boieri moldoveni, care ar
deveni astfel editori comerciali ai acelora. De verificat, ce se