2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNÃ ACTUALITATEA ROMÂNEASCÃ 61
Pãrintele Dumitru Stãniloae – Teologul (1903-1993)
105 ani de la naºterea sa pãmânteascã
ºi 15 ani de la naºterea sa în ceruri
Drd. Stelian GOMBOª
Iatã cã de douã milenii încoace, adicã de la întemeierea
credinþei creºtine, suntem capabili sã ne cinstim ºi sã ne oma -
giem eroii istoriei sau martirii credinþei, precum ºi per so -
nalitãþile marcante, universale ºi naþionale, care au amprentat
istoria, veacurile ºi locurile cu activitatea, cu viaþa ºi cu în -
vãþãturile ori scrierile lor mult folositoare!... Anul acesta -
2008 prãznuim împlinirea a 105 ani de la
naºterea în viaþa cea pãmânteascã, vre -
melnicã ºi, mai cu seamã, 15 ani de la
naº te rea în viaþa cea veºnicã a Îm pãrãþiei
Cerurilor a celui mai mare teolog ortodox
al secolului al XX-lea, mare cunoscãtor ºi
mãrturisitor al învãþãturii scripturistice,
patristice ºi dog matice a Ortodoxiei cea
mult slãvitoare – Pãrintele Pro fesor
Dumitru Stãniloae, dupã ce ºi-a purtat cu
toatã demni tatea ºi încrederea în Dum -
nezeu crucea vieþii ºi a suferinþei, de-a
lungul timpului sãu, pe acest pãmânt! De
aceea pentru noi, din anul 1993, aceastã zi
a naºterii sale celei veºnice, ne va duce
întotdeauna cu gândul, mintea, cugetul ºi
simþirea la „Pãrintele Dumitru Teo lo gul”,
fãrã a sugera prin aceasta în mod expres o tentativã de cano -
nizare, cãci acest lucru se va de cide în timp, atunci când se vor
înmãnunchia toate criteriile doveditoare ale sfinþeniei vieþii
lui. Însã, apelativul de „teo logul” i se potriveºte întru totul,
deoarece a fost omul care, nu numai cã a vorbit despre
Dumnezeu, ci mai ales a vorbit cu El. Aceasta înseamnã cã a
intrat în comuniune cu El, trãind prin El ºi cu El. ªi cum niciun
canon nu stipuleazã cât timp trebuie sã treacã pentru a ca noniza
pe cineva, ajungem la concluzia cã trãirea Pãrintelui cu Domnul
Iisus Hristos ºi în Hristos s-a consumat deja în aceastã istorie.
Teologia Pãrintelui Dumitru Stãniloae este o teologie
filocalicã. Este frumoasã prin însãºi natura ei, dar con duce ºi
la o înfrumuseþare duhovniceascã a celor ce se apleacã sã o
studieze. Oricine citeºte o scriere a Pãrintelui poate sã-ºi dea
foarte repede seama cã are de-a face cu altceva, cu ceva care
nu se mai gãseºte într-o asemenea consistenþã ºi intesitate, la
alþi teologi. Iar acest ceva este duhul Pãrinþilor Filocalici în
care Pãrintele Stãniloae a scris ºi a trãit.
Pãrintele Dumitru Stãniloae – „cel mai in flu ent teolog
al contemporaneitãþii, […] venerat de mulþi ca un pãrinte
spiritual” – apare ºi astãzi ca un pãrinte spir i tual ce ne aduce,
prin op era sa, la comuniune ºi, deci, la comunitate. Este o
realitate paradoxalã sã vezi cum teologii protestanþi ºi ro -
mano-catolici împãrtãºesc aceleaºi idei cu teologii ortodocºi,
atunci când este vorba de teologia Pãrintelui Stãniloae. ªi
apare, în mod ine vitabil, urmãtoarea întrebare: Care este cauza
acestei apro pieri Cred cã este im por tant sã gãsim rãspunsul la
aceastã întrebare, deoarece în el se ascunde ºi misiunea ce ne
revine nouã, teologilor de astãzi. Însã acest rãspuns nu poate fi
dat printr-o prelegere, un studiu sau o carte, ci trebuie urmãrit
prin întreaga noastrã activitate teologicã ulterioarã. De fapt,
ceea ce cãutãm noi nu este un simplu rãspuns, ci reprezintã
esenþa gândirii Pãrintelui Stãniloae care ne adunã spre a ne
hrãni cu darurile teologiei sale. Chiar sfinþia sa spunea, ca un
tes ta ment lãsat teologilor de azi, cã teologia sa îºi va împlini
rostul numai în mãsura în care va
plãmãdi ºi cultiva, în mintea celor care o
studiazã, puterea iubirii spre dezvoltarea
ideilor la care el a ajuns.
Observãm cã dragostea ºi iubirea
ce au stat la baza studiului sãu ºi pe care
le-a inserat cu prisosinþã în creaþia sa, ne
cheamã sã le cultivãm în viaþa noastrã ºi a
semenilor noºtri, din întreaga lume. Din
aceastã perspectivã putem spune cã op era
Pãrintelui Stãniloae este izvorâtoare de
iubire ºi comu niune, iar structura su pre -
mei iubiri ºi comuniuni este Sfânta Trei -
me. Din iubirea Sfintei Treimi revãrsate
peste lume sub forma darurilor creaþiei ºi
din iubirea jertfelnicã a Mân tu itorului
nostru Iisus Hristos îºi extrage ºi îºi adunã
Pãrintele Stãniloae forþa scrisului sãu. El nu face teologie dupã
modelul matematic, în care rezultatul apare în urma unei ana -
lize, ci teologia lui are la bazã modelul agapic. Pãrintele
Stãniloae nu cautã sã ajungã prin analiza teologicã la des -
coperirea lui Dumnezeu, ci, dimpotrivã, el doreºte sã descrie
experienþa iubirii ºi comuniunii cu Dumnezeu, pentru ca ºi
alþii sã pã trundã pe drumul pe care el se aflã. Credem cã
întreaga sa operã poate fi vãzutã ca un rãspuns dat iubirii lui
Dumnezeu. El se strãduieºte ºi chiar reuºeºte ca, prin scrisul
lui, sã ne arate cât de mult ne iubeºte Dumnezeu ºi cât de mult
trebuie sã-l iubim ºi noi. De aceea, putem spune cã teologia
Pãrintelui Stãniloae se adreseazã nu numai minþii, ci ºi inimii ºi
voinþei noastre. Aceasta face sã ne dãm seama de ce atunci
când citim o paginã din lucrãrile sale suntem transpuºi într-o
stare de liniºte, meditaþie ºi reculegere.
Mai trebuie reþinut faptul cã op era Pãrintelui Stãniloae
se remarcã prin conþinutul sã autentic. În acest sens, teologia
sa este una hristologicã ºi hristocentricã. Ea pleacã de la Iisus
Hristos ºi prin intermediul lui Hristos duce tot la Hristos -
Domnul ºi Mântuitorul. De la Hristos Cel mãrturisit în Sfânta
Scripturã, prin Iisus Hristos propovãduit de Sfinþii Pãrinþi,
Pãrintele Stãniloae ajunge la Hristos Cel cos mic ºi euharistic.
Domnul Iisus Hristos este ºi rãmâne Acelaºi, iar noi suntem
împreunã cu Sfinþii Apostoli, cu martirii, mucenicii ºi cu Sfinþii
Pãrinþi contemporani ai lui Hristos.
Drept urmare, scrierile Pãrintelui Dumitru Stãniloae
sunt im preg nate de prezenþa Mântuitorului Iisus Hristos. Aici
Domnul Hristos este prezent în mãreþia slavei Sale, dar ºi în
smerenia Sa slujitoare. Nu este un Hristos conceptualizat, ci