2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

50 AN 9, NR. 4 (31), DECEMBRIE 2008 FAMILIA ROMÂNÃ
desfãºoare aºa cum ne doream. La momentul potrivit, am primit
vizita în ºcoalã a domnului avocat Cristian Niculescu Þâgârlaº,
care ne-a ajutat sã obþinem banii de care aveam nevoie.
A trecut un an. Între timp, Raisa a devenit consilier lo -
cal în Chiºinãu ºi, ca semn de mulþumire pentru zilele petrecute
în Baia Mare, împreunã cu tânãrul lor primar, au invitat la
Hramul Oraºului Chiºinãu, ºi o delegaþie din Baia Mare, com -
pusã din domnul primar Cristian Anghel, consilierul lo cal
Cristian Niculescu Þâgârlaº, doamna di rec tor Delia Pop ºi
subsemnata.
Pentru mine a fost un vis pe care nu prea îl vedeam
realizabil – sã vizitez Chiºinãul. Îmi doream de mulþi ani acest
lucru.
Am ajuns cu bine, în ziua de 13 octombrie 2008, ºi am
fost întâmpinaþi cu multã cãldurã. Primarul Dorin Chirtoacã
ºi-a dorit sã ne simþim „ca într-o micã vacanþã” ºi totul a fost
organizat ca atare... Eu aveam o curiozitate: de ce am fost
invitaþi la „Hramul Oraºului” ºi nu la „Sãrbãtoarea Oraºului”
Aveam sã aflu cu multã satisfacþie cã moldovenii nu-ºi ascund
credinþa, cã, deºi era o sãrbãtoare pentru toþi locuitorii ca -
pitalei, s-a sãvârºit o liturghie la care au participat oficialitãþi
lo cale(mai puþin comuniºtii, care au încercat sã saboteze sãr -
bãtoarea) împreunã cu invitaþii, la Catedrala „Naºterea Maicii
Domnului”, dupã ce participaserãm dis-de-dimineaþã la de -
punerea de flori la Monumentul lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt. Pe
cioasã, nu are firmã pentru cã le-au distrus-o de curând. Cla -
sele sunt încãperi foarte mici, îngrijite prin truda dascãlilor ºi a
pãrinþilor. Liceul este tutelat de Ministerul Educaþiei din
Chiºinãu, care plãteºte salariile profesorilor ºi chirie pentru
clãdire. Însã dotãrile sunt extrem de slabe, nici manuale nu au
suficiente. De mica bibliotecã cu trei rafturi, se ocupã o în -
vãþãtoare. Dascãlii ºi elevii lor se mai „mângâie” cu donaþii din
partea oamenilor de bine din România. Te ºi minunezi ce forþã
îi þine pe acei oameni sã-ºi pãstreze ºcoala. Am gãsit ºi rã -
spunsul: în fiecare salã de clasã este prezentã icoana Maicii
Domnului pe lângã portretul lui Eminescu. Credinþa ºi spe -
ranþa le aparþin. Nimeni nu le-o poate confisca.
La Hramul Oraºului Chiºinãu, pe B-dul ªtefan cel Mare ºi
Sfânt: Delia Pop, Raisa Pãdureanu, Di ana Ionescu
De punerea de flori la statuia voievodului
ªtefan cel Mare ºi Sfânt
stradã auzeam un salut care mi-a plãcut foarte mult: „La mulþi
ani de hram!” ªi, nu numai atât, oamenii chiar se bucurau de
sãrbãtoare, aveau chipuri senine, prietenoase. Pe bulevardul
ªtefan cel Mare ºi Sfânt au avut loc mai multe concerte de
muzicã pop u larã ºi uºoarã, erau desfãºurate numeroase tarabe
cu produse autohtone, cu mâncare foarte gustoasã. Era o at -
mosferã foarte civilizatã, mai eu ro peanã decât în oraºul nostru.
Per sonal am avut parte ºi de un episod mai puþin plãcut:
la piaþã, un tânãr vânzãtor a refuzat sã îmi vorbeascã ºi sã mã
serveascã spunând cã nu sunt din Moldova… Asta, probabil,
ca sã-mi confirme cele auzite, cã fraþii noºtri nu au viaþa chiar
linã pe acele meleaguri.
Ne-am prelungit ºederea în Republica Moldova cu o zi
pentru a putea vizita oraºul Tiraspol, mai pre cis liceul ro -
mânesc de acolo. A fost o mare surprizã pentru elevi ºi pro -
fesori. Emoþiile au fost mari ºi de o parte ºi de alta. Este vorba
de o ºcoalã micã pe care o frecventeazã circa 300 de elevi
începând din clasa I pânã la a XII-a. Clãdirea micã, sãrã cã -
Intrarea în aºa zisa re pub licã transnistreanã nu pre -
vestea strângerea de inimã ce urma sã o avem, deoarece nu am
întâmpinat greutãþi. A trebuit doar sã completãm un formular
în care specificam, pe lângã date personale, locul deplasãrii ºi
durata ºederii acolo. Nici plimbarea prin oraº nu ne-ar fi
determinat sã credem cã acolo e o altã lume. Totul pãrea nor -
mal: am servit o cafea pe o terasã, am umblat prin mag a zine,
am fãcut poze la obiective culturale ºi instituþionale. Numai cã
toate inscripþiile sunt în limba rusã ºi aproape peste tot þi se
rãspunde tot în rusã. Nici moneda moldoveneascã nu este
valabilã la ei, a trebuit sã apelãm la o casã de schimb.
Pe drumul de întoarcere de la Tiraspol la Chiºinãu, un
copilaº de vreo 4 aniºori recita cu voce tare poezii în limba
românã ºi povestea cui voia sã-l asculte cã „s-a nãscut în limba
rusã, dar el este român”. Incredibil ce bal sam sufletesc mi-a
dãruit acel micuþ. Ruºii ºi românii din autobuz îi zâmbeau ºi
atât. Eu presupun cã avea, ca ºi Raisa ºi copiii ei, un bunic
ºi/sau un strãbunic care-l învaþã despre ªtefan cel Mare ºi Sfânt
ºi despre Eminescu, aºa cum face „bunelul” Raisei care are
peste 90 de ani.
Ne-am întors la Chiºinãu cu sentimente amestecate:
bucuroºi cã ne-a ajutat Dumnezeu sã ajungem pe acele me -
leaguri ºi sã cunoaºtem români care nu vor sã uite ce sunt, triºti
cã am lãsat în urma noastrã lacrimi, dar ºi hotãrâþi sã mai facem
cât putem sã-i ajutãm, sã-i bucurãm. Cãci nu-i suficient sã oferi
flori ºi discursuri. Din puþinul nostru putem sã contribuim sã
nu deznãdãjduiascã, sã le arãtãm cã nu sunt singuri chiar dacã
sunt aruncaþi de istorie într-o lume prea puþin prietenoasã cu ei
doar pentru cã sunt români.