2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

48 AN 9, NR. 4 (31), DECEMBRIE 2008 FAMILIA ROMÂNÃ
Clopotele de la Iaºi
se aud la Catlabuga
Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mare ºi Aso -
ciaþia Cul turalã „Fa milia Românã” au avut bucuria sã se im -
plice sprijinind apariþia celui de-al doilea volum din colecþia
Basarabia de Jos: istorie ºi actualitate, Clopotele de la Iaºi se
aud la Catlabuga, care a fost editat, în acest an, la Baia Mare.
Lucrarea a apãrut sub egida Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu”
în cadrul programului cul tural „Parteneriat româno-român”,
coordonat de dr. Teodor Ardelean.
Clopotele de la Iaºi se aud la Catlabuga este consacratã
aniversãrii, în 2005, a 520 de ani de la bãtãlia lui ªtefan cel
Mare cu turcii la lacul Catlabuga, din actualul raion Ismail,
unde azi se aflã satul românesc Erdec-Burnu (Utconosovca).
Cronicarul Axente Uricarul scria cã deasupra uºii bi -
sericii Sf. Nicolae din Iaºi, construitã de ªtefan în cinstea
victoriei din 1485, ar exista o inscripþie ce ne vorbeºte despre
aceasta, aºa cã prin „clopotele de la Iaºi” se subînþeleg clo -
potele acestei biserici.
Într-o „precuvântare” intitulatã Despre titlul acestei
cãrþi, Vadim Bacinschi, cel care a realizat conceptul culegerii,
selecþia ºi îngrijirea textelor, precizeazã cã a împrumutat titlul
lucrãrii de la Anastasia Bouroº, autoarea unui eseu despre
„lupta victorioasã a domnitorului ªtefan cel Mare cu turcii de
pe malurile lacului copilãriei dumneaei”.
Culegerea este structuratã astfel: Letopiseþul Þãrii Mol -
dovei, Mihai Eminescu despre lupta de la Catlabuga, Ba -
sarabia, Clopotele de la Iaºi se aud la Catlabuga, Cetãþile lui
ªtefan cel Mare – puncte de rezistenþã ºi noduri comerciale,
Lupta de la Catlabuga – mo ment dra matic în planurile lui
ªtefan cel Mare de recucerire a Chiliei ºi Cetãþii Albe, Pe
locurile unde ªtefan cel Mare „au topit” oastea turceascã,
Lacul Catlabug, De la Erdec-Burnu – la Utconosivca, Muzeul
istorico-etnografic din Erdec-Burnu, Ansamblul Folcloric de
Copii „Dor Basarabean”, Din microtoponimia Basarabiei de
Jos, Unele considerente asupra hidronimului Catlabuga, A
venit timpul sã depunem noi, ca minoritari, eforturi pentru
promovarea intereselor noastre în Ucraina, Post scriptum ºi
Închinare.
În deschiderea volumului Vadim Bacinschi re pro duce
un capitol succint din Letopiseþul Þãrii Moldovei de Grigore
Ureche, intitulat: Rãzboiul cându s-au bãtut ªtefan Vodã cu
Malcociu ºi cu turcii la Catlabuga, din care aflãm urmãtoarele:
„Mai apoi, într-acelaºi an, ªtefan vodã, dacã au scos vrãjmaºii
sãi din þarã ºi dacã au rãcitu vremea ºi caii turcilor au slãbitu,
au lovit pre Malcociu la Catlabuga, noiemvrie 16, de au topit
toatã oastea turceascã”. Pe aceeaºi paginã este prezentatã bãtã -
lia victorioasã pe care ªtefan cel Mare a purtat-o, în 1486,
împotriva oºtilor ungureºti conduse de Hroiot, la ªcheia pe
Siret.
Marele Poet a fost preocupat de istoria neamului ro -
mânesc ºi în Basarabia, remarcabil studiu istoric, a inclus ºi
secvenþe le gate de evenimentele care au precedat bãtãlia de la
Catlabuga, precum ºi de lupta propriu-zisã. În Mihai Eminescu
despre lupta de la Catlabuga, autorul culegerii, surprins de
interesul Poetului faþã de acest mo ment din istoria me di evalã a
Moldovei, abordeazã contextul istoric în care Eminescu a
publicat studiul sãu, respectiv Tratatul de la San-Stefano
(1878), în urma cãruia trei judeþe din sudul Basarabiei au intrat
în componenþa Rusiei.
Mihai Eminescu a primit cu profundã re voltã ºtirbirea
teritoriului þãrii prin preluarea sudului Basarabiei de cãtre
Imperiul Þarist. „A rosti numele Basarabia e una cu a protesta
con tra do minaþiei ruseºti. Numele Basarab ºi Basarabeni
exista cu mult înaintea vremii în care acest pãmânt devenise
românesc; acest nume singur este o istorie întreagã”, pre -
cizeazã Poetul în studiul Basarabia, din care douã capitole – I.
Numele ºi întinderea ei ºi III. Veacul al ºaisprezecelea sunt in -
cluse în volumul Clopotele de la Iaºi se aud la Catlabuga.
Nu lipseºte - dupã cum era ºi firesc - nici eseul istoric al
Anastasiei Bouroº, cel care dã ºi titlul culegerii ºi care oferã
preþioase informaþii despre lupta victorioasã a domnitorului
ªtefan cel Mare cu turcii de pe malurile lacului copilãriei
autoarei. Anastasia Bouroº in sistã asupra calamitãþilor care
s-au abãtut asupra satului de baºtinã, asupra Basarabiei de Jos
în gen eral, deplângând necazurile înfruntate de populaþia ro -
mâneascã, distrugerea monumentelor istorice, dispariþia nu -
meroaselor tradiþii din cauza uitãrii; ex istã, însã, un lucru
îmbucurãtor: „faptele vrednicilor strãmoºi ºi numele lui ªtefan
cel Mare ºi Sfânt dãinuiesc în memoria noastrã, oriunde nu
ne-am afla ºi ce dureri n-am îndura”. Ea îºi încheie eseul cu
îndemnul: „Sunaþi, biserici creºtine din Basarabia de Jos, ºi
contopiþi-vã dangãtele cu cele de la Iaºi! Sã le audã întreaga
þarã, toþi acei, pentru libertatea cãrora au luptat voiniceºte
oºtenii lui ªtefan”.
Cetãþile lui ªtefan cel Mare - puncte de rezistenþã ºi
noduri comerciale, studiu preluat din sãptãmânalul Con cor -
dia, scoate în evidenþã sistemul de fortificaþii al Moldovei
feudale, cãruia marele voievod i-a acordat o deosebitã atenþie
cãutând, prin acþiunile sale, sã-l facã mai performant. Înþe -
legând necesitatea extinderii sistemului de fortificaþii, ªtefan
cel Mare a dispus ridicarea a trei cetãþi pe Nistru: Orhei,
Soroca ºi Tighina; nu se pot ignora amplele lucrãri de refacere
a cetãþilor existente: Suceava, Neamþ, Chilia ºi Cetatea Albã.
„Cheia de boltã a apãrãrii Moldovei a fost reprezentatã de
cetãþile sit u ate în sudul þãrii, la gurile Dunãrii ºi pe malul Mãrii
Negre - Chilia ºi Cetatea Albã, cunoscute ºi sub denumirile de
Maurocastrum ºi Akkerman”. În studiu sunt subliniate efor -
turile susþinute ale domnitorului moldovean pentru a recupera
Chilia, cetate cedatã Ungariei de cãtre Petru al II-lea, de ase -
menea sunt prezentate teoriile istorice eronate referitoare la
apariþia ºi dezvoltarea populaþiei din zona gurilor Dunãrii,
precum ºi a Cetãþii Albe. Aflãm în cuprinsul acestui ma te rial
despre „distrugerea pisaniei ºi a stemei Cetãþii Albe, precum ºi
a urmelor ce contrazic teoriile istorice eronate pe care le
promoveazã autoritãþile ucrainene”. Acestea „contribuie la
desfãºurarea în bune condiþii a unei puternice campanii antiro -
mâneºti pe plan in tern ºi internaþional, în legãturã cu Cetatea
Albã”.
În Lupta de la Catlabuga – mo ment dra matic în pla -
nurile lui ªtefan cel Mare de recucerire a Chiliei ºi Cetãþii
Albe Vadim Bacinschi evidenþiazã împrejurãrile în care voie -
vodul moldovean a luat decizia de a merge la Kolomyia sã-i
jure credinþã regelui polonez Kazimir. A fãcut acest lucru
„cãlcându-ºi pe inimã”, nutrind speranþa de a recuceri, cu
ajutor militar polonez, cele douã bastioane al Moldovei: Chilia
ºi Cetatea Albã. Deºi i-a învins pe turci la Catlabuga, „ªtefan
cel Mare cu oastea sa n-a îndrãznit sã avanseze mai departe
pânã la Chilia, pentru a încerca sã punã stãpânire pe ea; [...]
Chilia ºi Cetatea Albã, cu teritoriile ce formau circumscripþiile
re spec tive, rãmân înstrãinate pentru totdeauna de Þara
Moldovei”.
Nu lipseºte din culegere nici descrierea cãlãtoriei în -
treprinse „pe locurile unde ªtefan cel Mare «au topit» oastea
turceascã”, în finalul cãreia apare ºi informaþia: „într-o zi de 16