2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNÃ FILE DE ISTORIE 27
VORBEAU AZI NOAPTE DOUÃ APE
Venea un vifor sã ne-ngroape
ªi grindina-mi bãtea la geam,
Vorbeau azi noapte douã ape
ªi vorba lor o-nþelegeam.
κi lu mina necunoscutul
Cu fulgere din deal în deal
ªi, chiotind prin neguri Prutul
Vorbea cu Murãºu-n Ardeal;
„În taina apelor afunde
Un þintirim de veacuri port,
Mi-e albul înspumatei unde
Mai trist ca giulgiul unui mort…
Din vreme-n vreme mã strãbate
Un lung îndepãrtat fior,
ªi-ncheieturile trunchiate
Atâta de cumplit mã dor…
N-auzi, cum strigã Basarabii
Blestemul zilelor ce vin,
Cum sunã-n bucium pârcãlabii
De la Soroca la Hotin
Eu simt cum matca mea tresare
De-al amintirilor ºuvoi,
Arcaºii lui ªtefan cel Mare
Îmi cer azi moaºtele-napoi”…
Aºa tulburãtor de þarã
Vuia ne-nduplecatul glas
Pân’ fulgerele se curmarã
ªi-o ploaie blândã a mai rãmas.
Atunci o-ntunecatã noapte
Pe creasta codrilor cãdea,
ªi-n plânset lin urzit din ºoapte
Bãtrânul Mur㺠rãspundea:
„În valul meu de veacuri plânge
Acelaºi vaier stins ºi mut,
Mai multe lacrimi decât sânge
Nisipul meu a cunoscut.
Tu-þi plângi mãrirea îngropatã,
Eu jalea veche, an de an,
Tu ai avut pãrinþi odatã,
Eu veci de veci am fost orfan”…
Aºa vorbeaþi îndurerate,
Sub cerul înnorat ºi crud,
Bolnave râuri tulburate
ªi-acum durerea v-o aud…
Nedumerirea mã supune,
Când rostul patimii v-ascult,
Cãci inima nu-mi poate spune,
Pe care sã vã plâng mai mult….
Îndrãznesc sã spun cã acest simþãmânt ce se desprinde
din aceste versuri, era simþãmântul Ardealului întreg: durerea
voastrã era chinul cumplit al Ardealului. Cu doi ani mai târziu,
când þarul Nicolae II, prin legãturile politice ale vremii, a venit
la Constanþa, sufletul nostru a tresãrit din nou în acele clipe ºi
dintr-un impuls de frãþietate or ganicã, a scris un articol: Um -
bra Basarabiei, în care spunea: Vine þarul, puneþi muzicile sã
cânte, fâlfâiþi drapelele dar pretutindeni se aratã um bra Basa -
rabiei; o mânã de prietenie nu se întinde peste cadavrul unui
frate. A venit mai târziu catastrofa, când oasele ardelenilor ºi ale
basarabenilor s-au încleºtat; dar geniul neamului plutea deasupra
tuturora ºi simþeam or ganic: aºa s-a fãcut unirea tuturora.
ªi în acele zile noi am fost alãturi de dumneavoastrã.
Când era vorba ca Ardealul sã fie sacrificat, atunci când Basa -
rabia se elibera ºi se unea, singura noastrã învingere aceasta
era. Atunci am venit aici, dând micul ºi neînsemnatul nostru
ajutor, pentru ridicarea Basarabiei. De atunci aþi fãcut o mare
sforþare ºi un examen de energie, spre a îndruma poporul pe
drumul bun al culturii româneºti. Aþi sãvârºit progres ºi n-aveþi
dreptul sã fiþi pesimiºti. Trebuie sã smulgeþi orice rest de
pasivitate moscovitã. Orice preocupãri de contemplaþiune sã le
înlocuiþi cu energia latinã. Sunteþi ca acele câmpii bogate ale
Basarabiei, care n-au dat mai mult, nefiind puse în vigoare. Noi
vã aducem nãzuinþã spre culturã. Prindeþi într-un mãnunchi
toate energiile, uniþi-vã toate asociaþiile culturale din Basara -
bia. În aceastã muncã veþi avea tot sprijinul nostru. Sã trãiþi!
Pãrintele Dr. Ioan Lupaº: Delegaþii Asociaþiunii au
fericirea de a veni în mijlocul dumneavoastrã. I-a fost dat rolul
de a arãta în puþine cuvinte mersul activitãþii de 6 decenii a
Asociaþiunii. Dl Halippa a arãtat just cã puterea de rezistenþã a
neamului din Ardeal s-a împotrivit puterii Habsburgilor. A -
ceastã rezistenþã nativã o socotim ca o moºtenire a strãmoºilor,
în mijlocul cãrora s-a dezvoltat ºi un spirit de emulaþie, pe
teren cul tural. Influenþa puternicã a miºcãrii culturale pro -
testante ne-a atins ºi pe noi. Ioan Piuar, fiul protopopului din
Ardeal, la 1789 a fãcut prima încercare de a se întemeia o
societate cul turalã! La 1795 se pune temeiul unei noi societãþi
culturale, întemeiatã pe studiul istoric. Încercãrile acestea n-au
dat însã roade, nefiind îndeajuns sprijinite. La 1845 s-a înte -
meiat o altã societate cul turalã, a cãrei acþiune sã se întindã
asupra întregului þinut românesc, dar s-a desfãcut la 1847. Mai
norocos a fost marele mitropolit Andrei ªaguna, care la 10 mai
1860 a pus bazele Asociaþiunii, - 171 de fruntaºi români s-au
întrunit la Sibiu ºi au cerut Principelui Lichtenstein sã aprobe
întemeierea Asociaþiunii. Într-o salã a Seminarului din Sibiu
s-a întrunit comitetul cel dintâi, al cãrui preºedinte a fost
mitropolitul Andrei ªaguna, pânã la 1867. De atunci au urmat la
preºedinþie figurile cele mai reprezentative ale culturii ardelene.
Asociaþiunea nu ºi-ar fi ajuns scopul dacã n-ar fi avut
tot ajutorul cãlduros al preoþimii ardelene. Crearea despãr -
þãmintelor, care fac legãturile directe cu satele, a fost op era tot
a protopopilor din Ardeal, care sunt strânºi sufleteºte cu noro -
dul. S-a creat o emulaþie nobilã între fruntaºii satelor ºi acel
intelectual român, care nu era înscris în Asociaþiune era socotit
un dezertor de la datoriile sale naþionale. Au trebuit 30 de ani
de stãruinþã necurmatã, spre a pãtrunde Asociaþiunea în toate
satele din Transilvania. Desigur meritul cel mare al susþinerii
culturii ºi în masele poporului din Ardeal revine bisericii, însã
îndemnul conducãtorilor Asociaþiunii a trezit ecoul conºtiinþei
naþionale pretutindeni, ajutând satele sã-ºi întreþinã ºcolile.
Cred cã ºi în Basarabia se va realiza o asociaþiune puternicã,
numai sã fie perseverenþã din partea intelectualilor acestei
provincii. Trebuie sã urmãrim ca în toate satele din Basarabia
sã fie rãspânditã, ca sã nu mai existe neºtiutori de carte. A doua
epocã de expansiune a Asociaþiunii începe odatã cu preºedinþia
dlui Vasile Goldiº. În 1924 Asociaþiunea Aradanã s-a contopit
cu Asociaþiunea de la Sibiu, trans formându-se într-un despãr -
þãmânt al ei.