2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNÃ FILE DE ISTORIE 25
acesta nu putea fi realizat în douã-trei luni. Am cerut deci
aprobarea guvernului, ca sã colaborãm cu România pe frontul
cul tural cum colaborãm pe cel militar. Kerenski s-a opus,
spunând cã aceastã chestiune se va putea rezolva numai în
Constituanta Rusiei. Am încercat sã-l lãmuresc cã noi, mol -
dovenii, nu putem aºtepta ca Adunarea Constituantã sã ne dea
ºcoalã moldoveneascã. Aceastã ºcoalã trebuie sã se facã de
îndatã, în 1917, cu puterile lo cale ale Moldovei noastre”.
O piedicã serioasã în crearea sistemului de învãþãmânt
naþional era lipsa de cadre didactice calificate, nemaivorbind
de programe, manuale ºi alte materiale didactice în limba
românã. Majoritatea învãþãtorilor moldoveni erau strãini de
cultura româneascã, nu cunoºteau alfabetul latin, aveau o con -
ºtiinþã naþionalã deformatã. Aceste „lacune” în pregãtirea cor -
pului di dac tic au fost înlãturate, desigur, parþial, la cursurile
pentru învãþãtori, organizate imediat dupã congres. În faþa
învãþãtorilor moldoveni au þinut prelegeri atât profesori basa -
rabeni, cât ºi cei veniþi din Bucovina, Ardeal ºi Vechiul Regat.
Din Basarabia au participat: profesorul Iustin Frãþiman (limba
ºi literatura românã, istoria românilor), profesorul ªtefan Cio -
banu (limba ºi literatura românã), profesorul Nicolae Popovschi
(activitatea ex traºcolarã), preotul Mihail Berezovschi (mu -
zicã); la buna organizare a cursurilor au contribuit profesorii
din Bucovina – George Tofan (limba românã, istoria româ -
nilor, lecþii prac tice), Liviu Mar ian (limba românã), O. Þopa
(limba românã); din Ardeal – profesorul Onisifor Ghibu (me -
to dicã, limba românã, istoria literaturii române, lecþii prac -
tice); din Vechiul Regat – George Aslan (limba românã) ºi
alþii.
La cursurile þinute la Chiºinãu, în perioada 17 iunie - 15
au gust 1917, învãþãtorii moldoveni au învãþat sã citeascã ºi sã
scrie utilizând alfabetul latin, au dobândit o primã cunoaºtere a
gramaticii române, au cãpãtat primele cunoºtinþe de literatura
românã, istoria româneascã, conºtientizând descendenþa ro -
mânã a moldovenilor, ºi-au cultivat unele elemente de con -
ºtiinþã naþionalã. Cele învãþate i-au fãcut pe învãþãtori sã în þe -
leagã cã limba moldoveneascã ºi limba românã sunt iden tice.
Cursurile din vara anului 1917 nu au putut sã cuprindã toþi
învãþãtorii din satele moldoveneºti. De aceea, Comisia ºcolarã
moldoveneascã a hotãrât þinerea unei noi serii de cursuri, în
lunile de toamnã, concomitent, în trei oraºe: la Chiºinãu, cu
220 de cursanþi, la Soroca, cu 100 de cursanþi, la Bãlþi, cu 110
cursanþi. Drept rezultat, în acest fel, cãtre începutul anului de
învãþãmânt 1917-1918, urmau a fi pregãtiþi peste 850 de
învãþãtori.
Ev i dent, cursurile re spec tive, fiind de scurtã duratã, nu
au atins toate obiectivele preconizate, nu au rezolvat toate
problemele, nu au putut substitui pregãtirea temeinicã a ca -
drelor didactice prin intermediul ºcolilor cu profil ped a gogic,
dar ele, totuºi, au contribuit la trezirea conºtiinþei naþionale la
acei învãþãtori moldoveni care, în toamna anului 1917, au fost
chemaþi a pune bazele învãþãmântului în limba maternã.
Naþionalizarea învãþãmântului era de neconceput fãrã
elaborarea programelor de instruire, fãrã tipãrirea manualelor
în limba românã, fãrã asigurarea ºcolii cu alte materiale di -
dactice. În acest scop, în vara anului 1917, Zemstva gubernialã
a alocat 20.000 de ru ble, sumã nesemnificativã, dacã luãm în
considerare necesitãþile gen er ale ale învãþãmântului naþional
din Basarabia la acel mo ment.
În cadrul Comisiei ºcolare moldoveneºti de pe lângã
Zemstva gubernialã a fost creatã o subcomisie spe cialã, che -
matã sã supravegheze tipãrirea manualelor în grafie latinã.
Elaborarea materialelor didactice s-a dovedit a fi un lucru
anevoios, deoarece profesori cu experienþã în acest domeniu
aproape cã lipseau cu desãvârºire. Dupã cum am menþionat
mai sus, în Basarabia nu exista nicio tipografie care ar fi putut
tipãri cãrþi cu litere latine. Aceastã prob lemã a fost rezolvatã de
Onisifor Ghibu ºi prietenii sãi de la Iaºi, care, ur gent, au trimis
la Chiºinãu o tipografie cu caractere latine. În noiembrie 1917,
în tipografia proaspãt instalatã, au fost tipãrite primele ma -
nuale româneºti apãrute aici: Abecedarul, de arhimandritul
Gurie Grossu, Cartea de citire, de ªtefan Ciobanu, Legea lui
Dumnezeu, de preotul Nicolae Vlad, Aritmetica practicã, de
Constantin Popescu.
Un rol de seamã în naþionalizarea învãþãmântului din
Basarabia l-a jucat revista ped a gogicã „ªcoala Mol do ve neas -
cã”, ce a început sã aparã în iunie 1917, fiind redactatã de
profesorul transilvãnean Onisifor Ghibu. În paginile revistei
au fost publicate procesele-verbale, dezbaterile ºi hotãrârile
congresului învãþãtorilor din aprilie 1917, congresului în vã -
þãtorilor moldoveni din mai 1917, precum ºi alte documente de
pro gram, apeluri ºi recomandãri metodice pentru învãþãtorii
din învãþãmântul primar din Basarabia. Pe lângã orientarea sa
profesionalã, revista, prin publicarea unor opere din literatura
românã ºi a unor texte de lecturã cu conþinut istoric, încerca sã
le cultive învãþãtorilor, respectiv, elevilor din Basarabia sen -
timente naþionale.
În încheiere tragem câteva concluzii:
1. În urma eforturilor depuse de fruntaºii basarabeni, în
toamna anului 1917, pentru prima oarã, ºcoala din Basarabia a
început anul de studii (1917-1918) ca instituþie naþionalã.
2. Naþionalizarea învãþãmântului din Basarabia s-a pro -
dus în condiþiile libertãþilor democratice oferite de revoluþia
rusã din februarie 1917. Primii paºi pentru înfiinþarea unui
sistem de învãþãmânt naþional s-au fãcut în vara-toamna anului
1917, când provincia dintre Prut ºi Nistru era încã parte com -
po nentã a Rusiei democratice. În toamna anului 1917, în satele
moldoveneºti ºi oraºele cu populaþie mixtã au fost deschise
primele ºcoli cu predarea în limba moldoveneascã (românã).
Naþionalizarea învãþãmântului primar în Basarabia a fost op era
învãþãtorilor, profesorilor, fruntaºilor politici basarabeni,
într-un cuvânt, a intelectualitãþii române din Basarabia, aºa
slabã ºi firavã cum se prezenta ea la acel mo ment. Dupã unirea
Basarabiei cu România (27 martie 1918), procesul de naþio -
nalizare a învãþãmântului s-a generalizat ºi s-a desãvârºit,
cuprinzând ºi celelalte trepte (învãþãmântul secundar ºi cel su -
pe rior). Dupã unire, începe procesul de integrare a învãþã -
mântului din Basarabia în sistemul de învãþãmânt al statului
român.
3. Acþiunea de naþionalizare a învãþãmântului în Ba -
sarabia s-a înfãptuit cu sprijinul Zemstvei guberniale, instituþie
neguvernamentalã, cu competenþã administrativã localã, ca -
rac teristicã Imperiului Rus. Dupã Unire, naþionalizarea învã -
þãmântului din Basarabia ºi integrarea lui în sistemul de
în vã þãmânt românesc s-a aflat în grija statului român, deºi cea
mai mare parte a poverii financiare cãdea asupra comunitãþilor
lo cale.
4. În op era de organizare a ºcolii naþionale din Ba -
sarabia, în primãvara-toamna anului 1917, învãþãtorii ºi inte -
lectualii locali au fost ajutaþi, îndrumaþi ºi susþinuþi de
prizonierii transilvãneni ºi bucovineni, printre care erau mulþi
învãþãtori cu o bogatã experienþã ped a gogicã, precum ºi de
unii refugiaþi din Vechiul Regat.
5. Naþionalizarea învãþãmântului în Basarabia a fost o
formulã de expresie a identitãþii naþionale a românilor ba sarabeni.