2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNÃ 90 DE ANI DE LA MAREA UNIRE 17
migreze din cauza condiþiilor po lit ico-economice cre ate în
aceste voievodate dupã 895-896. Voievodatele de Bereg ºi
Ung se gãseau la vest de voievodatul de Maramureº, dincolo
de valea Bârjabei, deci Bogdan ca sã ajungã din Bereg ºi Ung,
pe Iza ºi Viºãu a trebuit sã strãbatã Maramureºul de partea
dreaptã a Tisei, de la nord ºi nord-vest spre sud ºi sud-est.. Se
poate concepe cã lui Bogdan nu i s’au alãturat viteji ºi de pe
vãile Bârjabei, Neagului, Talabârjabei, Tãrasului, Cosãului
(dincolo de Tisa) chiar de pe Tisa pânã sã ajungã pe Viºãu ºi
Iza Desigur cã nu. Fie ºi luînd în considerare cã alte mo tive
i-au îndemnat pe aceºtia sã i se alãture lui Bogdan decât cele
ale locuitorilor din Bereg ºi Ung, îndemnurile puteau fi ace -
leaºi cu ale vitejilor de pe Iza ºi Viºãu În acest caz se poate
accepta cã ceata ºi oastea lui Bogdan era formatã doar din
„viteji de pe vãile Izei ºi Viºãului” Rãspunsul vine de la sine.
La aceasta se mai adaogã ºi faptul cã Maramureºul întreg fiind
un singur comitat, fenomenele po lit ico-sociale îl atingeau în
toate unghiurile. Aºa stând lucrurile, nu greºim dacã con -
cluzionãm cã Maramureºul întreg a participat cu Bogdan la
descãlecare. Avem deci dreptul sã privãm Maramureºul de pe
dreapta Tisei de titlul de „istoric”
Apoi noþiunile iarãºi s’au încurcat. Tovarãºii func þio -
nari de partid ºi de stat ai judeþului Maramureº, de la Baia Mare
se încurcau în noþiuni: „Am fost în Maramureº!” „Unde în
Maramureº Nu suntem în Maramureº la Baia Mare!” „În
Maramureºul geografic!” adicã peste Gutâi, s’a folosit lim -
bajul, un timp. Apoi, pentru cã de Maramureº se leagã des -
cãlecatul Moldovei, „Maramureºul geografic” respectiv
de presiunea sau Þara Maramureºului, de pe Iza ºi Mara, a
devenit Maramureºul „istoric.” Pentru ca noii noþiuni sã i se
poatã atribui credit, a fost necesarã „doar o micã” corecturã
istoricã ºi comuniºtii nu s’au sfiit sã o facã. „Nu se ºtie din ce
localitate a plecat Dragoº. ªtim cã din Maramureº, dar nu
ºtim de unde!” Fals, pe toatã linia, cãci 1) se ºtie ex act, pe
bazã de documente, cã Dragoº la primul descãlecat a plecat din
Bedeu, localitate pe malul drept al Tisei, la confluenþa cu valea
Tãrasului ºi 2) deoarece localitatea este la ruºi, respectiv la
ucraineni, tovarãºii români n’aveau voie sã se atingã de do -
meniile sovietice, dar ce te faci când istoricii noºtri, Miron
Costin ºi Dimitrie Cantemir vorbesc de Dragoº din Mara -
mureº Tovarãºii au gãsit soluþia: „transformãm” Mara mu -
reºul geografic, cel de pe Iza ºi Mara, în Maramureº istoric ºi
cu asta am rezolvat ºi problema limbajului, „am fost în Mara -
mureºul istoric” deci nu poate fi vorba de Lãpuº, care ºi el este
tot Maramureº (!) ºi nu ne-am atins nici de sovietici, ne-am
pãstrat istoria!!! Doar cã: trecând noþiunea de Maramureº
istoric dincoace de Tisa (pe malul stâng) am purces la al
doilea aban don al Maramureºului.
Dureros este însã, cã administraþia ºi intelectualitatea
noastrã actualã, bãimãreanã participã la al doilea aban don,
inconºtient, folosind curent ºi oarecum cu mândrie: „Ma ra -
mureºul istoric” pentru Þara Maramureºului de pe Mara ºi Iza,
de pe malul stâng al Tisei. A re duce Maramureºul istoric doar
la teritoriul ac tual al Maramureºului, rãmas românesc dupã
1920, nu este oare un act de aban don egal cu cel sãvârºit de
iresponsabilul guvern Averesu în 1920 Maramureºul istoric
este întreg Maramureºul ºi mai ales cel de peste Tisa. Cã îl vom
avea vreodatã înapoi, Dumnezeu ºtie, dar cã îl avem în istoria
noastrã este un fapt ºi un adevãr de care nu ne poate lipsi
nimeni, doar în cazul în care din nou, noi, iresponsabili îl vom
abandona! Noi trebuie sã cunoaºtem ºi sã ºtim cine am fost ºi
cine suntem altfel nu avem dreptul la existenþã! N’ar fi exclus,
ca într’o Europã unitã, caracterul românesc sã reînvie nu nu -
mai în enclava celor câteva sate de pe Tisa rãmase româneºti:
Slatina, Apºa de Jos, Dâbrova în limba rusã, cel mai mare sat
din Ucraina de azi, cu 15 mii de locuitori, Topcina ºi Strâmtura
aparþin de raionul (judeþul) Teacev = Teceu, iar Biserica Albã
ºi Apºa de Mijloc, aparþin raionului Rahov = Rahãu, pe Tisa
Albã ºi Neagrã, spre izvoarele râului. Populaþia este majoritar
româneascã (cca.98%), excepþie face Slatina unde românii
(peste 55%) trãiesc împreunã cu maghiari ºi ucraineni. Toate
satele au administraþie localã, primari, directori, consilieri,
ºcoli ºi biserici în limba maternã. Oare nu este acesta jus
valachicum al secolelor trecute Fãrã corupþie!!! Românii de
aici se bucurã de o prosperitate rar întâlnitã, ceea ce duce
uneori la conflicte sau nemulþumiri.
Al treilea aban don al Maramureºului l-a fãcut to -
varãºul peºedinte al României, domnul Emil Constantinescu,
în 1997, când a semnat tratatul cu Ucraina. Dacã Averescu a
fost un rudissimus în probleme de istorie naþionalã, ca militar
ar fi fost obligat sã ºtie mãcar puþinã geografie, dar se vede cã
n’a ºtiut, ce motivaþie poate avea însã preºedintele Constan -
tinescu, cadru universitar ºi încã la catedra de geografie ºi fiul
spir i tual-pol i tic al lui Coposu Acesta, Coposu, ºi alþi politi -
cieni din categoria ºi generaþia lui n’ar fi semnat asemenea act
pentru toatã Europa ºi nici pentru intrarea în împãrãþia ceru -
rilor, fãrã Maramureº, nu doar numai pentru intrarea în NATO.
„Þarã” sau judeþ
Dar dacã comunismul a avut ca scop nivelarea ºi ºter -
gerea identitãþii noastre naþionale, ducând Maramureºul, ca
judeþ, pânã în Sãlaj pe Someº ºi Codru, oare noi cei de azi,
cãrora sã zicem cã ne-a cãzut albeaþa de pe ochi impusã de
comunism, nu avem menirea de-a „corecta”, de-a aduce la real,
la valoarea noastrã intrinsecã, istoria ºi tradiþia noastrã în
spiritul unui pa tri o tism sãnãtos ºi corect Rãmânem atât de
vinovaþi ºi infideli propriei noastre fiinþe încât sã admitem ºi sã
perpetuãm în continuare aberaþiile comuniste N’avem atâta
demnitate încât sã ne recunoaºtem ºi respectãm valorile, tra -
diþia ºi istoria Sã lãsãm la o parte lozincile false, de îmbãtat la
cap cu apã de ploaie, cã într’o Europã Unitã, patriotismul nu’ºi
va mai avea loc! Cu toate unele curente încropite pe aceastã
linie, limba naþionalã ºi patriotismul se vor accentua, starea de
lucruri este deja pe teren.
Judeþul Maramureº, Ariniº sau Ulmeni, în Maramureº!
Unde’i Ariniºul ºi Ulmeniul, de pe Someº, de Þara Maramu -
reºului Sau Libotin, Maramureº când acesta þine de Lãpuº
Oare strãmoºii noºtri, întâi þãranii, apoi intelectualii, istorici,
geografi, etnografi sau lingviºti n’au ºtiut ce fac atunci când au
dat unor teritorii româneºti numele de „þãri”! Cu toþii cei citaþi
ºi alþii s’au orientat dupã specificul fiecãrui teritoriu notându-l:
Þara Maramureºului, Þara Lãpuºului, Þara Chioarului, Þara
Oaºului, Þara Loviºtei, Þara Haþegului, Þara Oltului, Þara
Bârsei etc. Codru, Sãlaj, pe Someº, pe Mureº, pe Olt, pe
Târnave etc. pentru cã întâi aceste „þãri” au un spe cific al lor
care le face sã fie „þãri” în cadrul Þãrii, înainte de toate un spe -
cific geografic care a determinat istoria acelor locuri, în funcþie
de care s’a dezvoltat limba, apoi toatã etnografia, începând cu
portul, obiceiurile ºi pânã la construcþia caselor, gospodãriilor
a tuturor acareturilor, a bisericilor.
Poate nicãieri în þara româneascã n’a fost ºi nu este atât
de vizibilã deosebirea între aceste „þãri” ca în regiunea aceasta
de nord a României, unde existã una lângã alta patru asemenea
þãri bine delimitate: Þara Oaºului, Þara Maramureºului, Þara
Lãpuºului ºi Þara Chioarului. Pe vremuri ºi încã nu prea
îndepãrtate, doar cu o jumãtate de secol în urmã, când încã
globalizarea în îmbrãcãminte nu se instalase, ºi „la þarã”, la un