2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeÅ£eanÄ "Petre Dulfu"

More documents

Recommendations

Info

14 AN 9, NR. 4 (31), DECEMBRIE <strong>2008</strong> FAMILIA ROMÂNÃ Maramureº – mândria ºi durerea noastrã „Întregirea” Maramureºului Teresia BOLCHIª-TÃTARU scriitoare, Augsburg, Germania Adevãrat! Mândria, pentru valorile lui de oameni; mândria, pentru cultura sa spiritualã ºi materialã, pentru limba lui daco-romanã pãstratã acolo, jos, la bazã în „talpa þãrii” pânã azi; pentru Istoria ºi frumseþea lui geograficã, chiar ºi pentru sãrãcia lui în ale roadelor pãmântului, nu prea potrivit, dar din care oamenii totuºi au scos pâinea zilnicã necesarã traiului lor, în decursul mileniilor de existenþã a vieþii pe aceste meleaguri ºi durerea! Da, durerea rãmasã pânã azi nestinsã ºi ne mân - gâiatã, adusã de incapabilii, impotenþii ºi inculþii diriguitori de pe Dâmboviþa a anului 1920, care, folosindu-se fals de versul eminescian: „De la Nistru pâ’n la Tisa”, au tãiat Maramureºul în douã, pe Tisa, abandonând 2/3 din suprafaþa lui, donându-l, fãrã nici un motiv sau remuºcare, strãinilor. Tisa, râu in te rior al Maramureºului, a devenit, din lipsa de cunoaºtere a Istoriei acestui „colþ de þarã”, râu de graniþã. Nu! Nu „colþ de þarã”, aceastã metaforã dãunãtoare, cãci Mara - mureºul n’a fost niciodatã în istoria ºi în valoarea lui dacoromanã ºi românã „un colþ”, ci o inimã! Colþul este un loc dezagreat în care, de neaerisit ºi uitat ce este, se adunã în el toate relele ºi toþi pãianjenii, aco - perindu-l cu ale lor, inclusiv cu delãsare ºi dispreþ din partea oamenilor. Metafora s’a împãmântenit în limbajul literar-atisticistoric, mai ales referitor la þinuturile mãrginaºe, de graniþã deºi, practic acestea nu sunt zone de dispreþ, nu sunt colþuri, ci zone importante, cãci ele realizeazã relaþia ºi viaþa þãrii cu vecinii, ceea ce, dupã vorba românului: un vecin bun face mai mult decât un frate îndepãrtat, sau un vecin bun este o bine - cuvântare, unul rãu, un blestem. A fost asta aºa privind Maramureºul De când a existat, de dinainte de Decebal ºi Traian, culminând cu Dragoº ºi Bogdan, cu Baliþã ºi Drag, Maramureºul a fost ºi a rãmas un mare voievodat de-o parte ºi de alta a Tisei. Chiar dacã a stat peste ºapte sute de ani sub stãpânire strãinã, în in te rior s’a condus singur dupã al sãu „jus valachicum”, cu cnejii ºi vo - ievozii lui, a rãmas românesc, cu limba lui latinã vulgarã ºi obiceiurile din strãmoºi, pe care încã ºi azi ne întrecem a le lãuda în fel ºi chip, mai puþin a le apãra. Dacã de la atestarea documentarã latinã din 1199 de cãtre strãini 1 (care prin aceasta ne-au fãcut un serviciu) a teritoriului Maramorisius ºi de la 1385 când Maramureºul se transformã în comitat feu dal al Ungariei, acest teritoriu de 10.354 kmp rãmâne neschimbat, iar Sighetul devine capitala întregului þinut încã din 1346. Marea Unire româneascã de la 1 Decembrie 1918, care a adus pentru români bucuria de-a avea o þarã întregitã, a lor, pentru moroºeni bucuria n’a durat decât doi ani ºi aceia destul de tulburi, din cauza multor duºmani. Tocmai aceastã mare Unire pentru care moroºenii, intelectuali ºi þãrani, ºi-au pus în joc viaþa, a devenit o sabie de durere cu tãiº mult prea ascuþit, a cãrei lamã se simte ºi azi, dupã 90 de ani, dar din nou, durere, nu pentru toþi ºi mai ales nu pentru cei ce s’ar cere sã fie di rect implicaþi în aceastã durere, din nou, nepatrioþii de pe Dâmboviþa. Deci, dacã din 1385 Maramureºul a rãmas nechimbat, el „trebuia” schimbat în 1920 sub stãpânire româneascã ºi adusã jalea asupra lui, de cãtre ai lui! De cãtre români. 2 De neînþeles rãmâne lipsa de cunoaºtere a situaþiei reale istorice ºi geografice a Maramureºului nu numai de cãtre politicienii români de pe Dâmboviþa de la 1918-20 ci ºi de intelectualii regãþeni din deceniul trei, reliefatã în hãrþile Ro - mâniei Mari editate de aceºtia dupã Marea Unire, respectiv dupã Conferinþa de Pace de la Paris/Londra, 1920. Iatã una din greºelile clasice, din aceastã categorie, harta prezentatã pe coperta revistei „Fa milia românã”, Baia Mare, An 9.Nr.1(28) Aprilie <strong>2008</strong>, cu explicaþia: România Întregitã sub domnia M.S. Regele Ferdinand I în cursul anului 1918, în care apare cu adevãrat, România întregitã cu Cadrilaterul ºi Basarabia, cu graniþa de nord de la Soroca, Hotin, dar linia de graniþã co - boarã de la Vãºcãuþ pe Ceremuº ºi urcã spre Sighet pe Tisa, eliminând Maramureºul de pe dreapta râului. Dar la 1918 Maramureºul întreg era al României, deci aici greºeala hãrþii. La 30 septembrie 1919 se retrage guvernul Vãitoianu ºi se constituie guvernul Vaida, care numeºte pe lângã delegaþia românã, ca ex pert pentru Maramureº, pe dr. Gãvrilã Iuga (1880-1940). Fiu de þãran din Sãliºte, pe Iza, s’a for mat inte - lectual la ºcolile din Nãsãud ºi la ºcolile vlãdicului Samuil Vul can ºi Mihai Pavel din Beiuº, a doua localitate din Tran - silvania dupã Blaj, unde fiinþa un Gimnaziu in fe rior ºi su - perior = Liceu în limba românã, în timpul Austro-Un gariei. Epis copul de pie memorie, moroºanul Mihai Pavel (1827-1902) 3 s’a strãduit sã menþinã aceste ºcoli în limba românã, împotriva presiunilor de deznaþionalizare ale legilor 1 Primul doc u ment scris despre Maramureº dateazã din 1199 ºi este o diplomã datã de regele Emmerich (1196-1204) al Ungariei prin care rãsplãteºte cu moºie în comitatul Sopron, pe comitele Laurenþiu, pentru serviciile credincioase, dar mai ales pentru ajutorul acordat cu prilejul unui ac ci dent petrecut la o vânãtoare „in Maramorisio tem pore venationis”. Adesea se crede cã acest Emmerich ar fi fost fiul lui ªtefan cel Sfânt (997-1038) al Ungariei nãscut la 1007 ºi mort la 24 de ani încã neîmpliniþi, rãnit mor tal la vânãtoare de un porc mistreþ înfuriat, beatificat împreunã cu tatãl sãu, în 1083. Regele Emmerich a fost fiul lui Béla al III-lea (1173-1196) ºi tatãl lui Béla al IV-lea (1235-1270). 2 Vezi Istoria Maramureºului de prof. Alexandru Filipaºcu de Dolha ºi de Petrova, doc tor în filozofie ºi teologie, Buc.1940 ºi ediþia din 1997, Ed. Gutinul, Baia Mare ºi Maramureº - mândria ºi durerea noastrã, vol.I ºi III, Ed. Gutinul, Baia Mare, 2001-2007). 3 Episcopul greco-catolic Mihai Pavel (1827-1902) a fost înmormântat în ctitoria sa de la 1895, biserica lui „Vlãdica Pavel” din Slatina, de pe dreapta Tisei. La centenarul bisericii, în 1995 „în spirit ecumenic” greco-catolicii din Slatina ºi din spaþiul de peste Tisa n’au avut voie sã participe nici mãcar sã se apropie!
FAMILIA ROMÂNÃ 90 DE ANI DE LA MAREA UNIRE 15 Apponyi. Gãvrilã Iuga ºi-a luat doctoratul în ºtiinþe juridice la Bu dapesta, dupã care ºi-a deschis „cancelarie” (birou) de avocat la Viºeul de Sus. De numele lui se leagã o susþinutã activitate jude - cãtoreascã de apãrare a popu la - þiei româneºti din Maramureº îm potriva abuzurilor adminis tra - þiei austro-ungare ºi o activitate cu dãruire de erou în timpul pri - mului rãzboi mondial (Vezi, scur tã biografie, Maramureºul Gavrilã Iuga mân dria… vol. II, p. 226-227). Dar actul care-l leagã pe dr. Gã - vrilã Iuga de istoria þinutului sãu voievodal este activitatea sa de la Paris, în cadrul Conferinþei de Pace din 1920. A întocmit mai multe memorii, documente ºi hãrþi, dovedind caracterul românesc al Maramureºului de peste Tisa, precum ºi drepturile incontestabile, pe care România de facto le ºi exercita. Me - moriile sale ºi hãrþile întocmite de el, pe baza documentelor, au convins Conferinþa de legitimitatea cererii româneºti. Mara - mureºul, atât cel de pe dreapta Tisei, din Carpaþii Pãduroºi pânã la Beschizi, cât ºi cel de pe stânga Tisei, trebuie sã revinã României, întrucât este una, populaþie româneascã strãveche, dar… cu toate acestea a avut loc primul aban don al Mara - mureºului! Poate cineva înþelege durerea acestui om, Gãvrilã Iuga, a lui Ion Bilþiu Dãncuº, a preotului Simion Balea din Sãpânþa ºi a tuturor românilor cãrora tocmai prin Unire li s’a produs rana cea mai adâncã, de cea mai mare durere, pânã azi fãrã mângâiere! Dr. Gãvrilã Iuga n’a mai suportat ºi actul Dictatului de la Viena, 30 au gust 1940. A trecut la cele veºnice în refugiul de la Vatra Dornei, la 4 septembrie 1940. Toþi Harta 1 urmaºi lui din Sãliºte ºi nu numai ei, ar fi obligaþi sã lupte spre a i se ridica un mon u ment în satul sãu na tal ºi la Sighet, cãci mare suflet al Maramureºului a fost ºi va rãmâne peste veacuri. Iatã adevãrata „întregire” a României, dupã harta în - tocmitã de dr. Gãvrilã Iuga pentru Conferinþa de pace de la Paris/Londra, 1920. Le Maramureº. La po si tion du Ma - ramureº en teritoire Roumain. (Harta 1) Aceasta a fost adevãrata „întregire” de la 1918! La acea datã s’a fãcut întregirea atât cu Basarabia cât ºi cu Ma ra - mureºul ºi Bucovina, dupã cum prezintã harta ROMÂNIA MARE, din Arhiva Ion C. ROGOJANU, întocmitã de G. Pop în 1919 ºi însoþitã de date statistice. (Harta 2.) Harta a fost reprodusã pe copertã de „Curierul Ro - mânesc”, fondator Ion Heliade Rãdulescu, 1829, ºi reluat de „Fundaþia Culturalã Românã”, Anul X, Nr.11-12 (142-143) nov.-dec.1998, cu adnotarea: Prima hartã publicã a României Mari, întocmitã imediat dupã actul de la 1 Decembrie 1918 al unirii tuturor provinciilor româneºti. Harta a circulat sub forma unei duble cãrþi poºtale (19/14 cm), având pe verso datele statistice privind suprafaþa, populaþia dupã na þio na - litãþi ºi provincii, bogãþiile solului ºi subsolului, apele, împãr - þirea administrativã, eparhiile bisericeºti etc. Nenorocirea este cã dupã 1920, harta aceasta nu mai corespundea, trei sferturi din Maramureº fiind pierdut. Aºa au apãrut alte hãrþi, ca ºi cea amintitã care a rãmas în aceastã configuraþie pe tot parcursul existenþei României Mari, res - pectiv pânã în 1940-41, fãrã Maramureºul de pe dreapta Tisei, dar cu greºeala de notare, perpetuatã pânã la capãt, dupã care aceasta a fost „întregirea” de la 1918 (greºit), harta arãta „întregirea” rãmasã, dupã abandonul din iulie 1920. Deci harta corespundea, hotarelor româneºti, dupã 1920 ºi nici decum celor existente între 1918-1920, când cu adevãrat s’a fãcut întregirea, cu întreg Maramureºul. O vinã au purtat-o ºi o purtãm ºi noi moroºenii, prin pasivitatea noastrã, mai ales noi cei de azi, care mult prea puþin ne mai interesãm de soar ta fraþilor noºtri de peste Tisa. Luptãtorii de la 1918 -20 au cãzut într’o de - cepþie ºi o tristeþe totalã din care nu ºi-au revenit pânã la moarte. Este ex - plicabil, dar noi, urmaºii lor Pe partea dreaptã a Tisei, în Maramureºul cu adevãrat „is toric” sunt „u - crainieni” pe care’i chea - mã: Chindriº, Iuga, Mi halyi, Mihalca, Ma rina, Dunca, Coman, Nãsui, Balea, Berinde, Hotico, Bud, Ciplea, Gorzo, Pop - ºa, Bârsan, Ursu, Viºovan, Man, Mareº, Jurca, Grad, Marchiº, Coroian, Balc, Dragoº, Pop, Chira, Bota, Lupu etc. etc. scriºi cu ci - rilicele slave-ucrainiene, nu ne spun nimic Sunt aceºtia ucrainieni - ruºi, sau ro - mâni deznaþionalizaþi
Page 3 and 4: BAIA MARE AN 9, NR. 4 (31) DECEMBRI
Page 5 and 6: FAMILIA ROMÂNÃ AN 9, NR. 4 (31),
Page 7 and 8: FAMILIA ROMÂNÃ AN 9, NR. 4 (31),
Page 9 and 10: FAMILIA ROMÂNÃ 90 DE ANI DE LA MA
Page 15: FAMILIA ROMÂNÃ 90 DE ANI DE LA MA
Page 25 and 26: FAMILIA ROMÂNÃ FILE DE ISTORIE 23
Page 37 and 38: FAMILIA ROMÂNÃ CUNUNA DE AUR A RO
Page 63 and 64: FAMILIA ROMÂNÃ ACTUALITATEA ROMÂ
Page 65 and 66: FAMILIA ROMÂNÃ ACTUALITATEA ROMÂ
Page 67 and 68:
FAMILIA ROMÂNÃ ACTUALITATEA ROMÂ
Page 69 and 70:
Page 71 and 72:
Page 73 and 74:
Page 75 and 76:
Page 77 and 78:
Page 79 and 80:
Page 81 and 82:
Page 83 and 84:
Page 85 and 86:
Page 87 and 88:
Page 89 and 90:
Page 91 and 92:
Page 93 and 94:
Page 95 and 96:
Page 97 and 98:
Page 99:
96 AN 9, NR. 4 (31), DECEMBRIE 2008
show all

2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeÅ£eanÄ "Petre Dulfu"

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?

2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeÅ£eanÄ "Petre Dulfu"