2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNÃ 90 DE ANI DE LA MAREA UNIRE 13
numeroase broºuri, hãrþi ºi grafice asupra ariei geografice,
etnice ºi lingvistice a poporului român, a provinciilor sale
aflate sub do minaþie austro-ungarã: Banatul, Criºana, Mara -
mureºul, Transilvania ºi Bucovina. Bun cunoscãtor al limbilor
maghiarã ºi ger manã, Vasile Lucaciu a demascat caracterul
propagandei deºãnþate desfãºuratã de presã cu privire la inte -
resele Puterilor Centrale care, prin cele mai josnice mijloace,
denigreazã lupta justã a popoarelor din monarhia dualistã, în
scopul menþinerii în continuare a imperiului dualist. Vasile
Lucaciu a putut astfel corela ºi direcþiona cu maximã eficienþã
pro pa ganda româneascã, con siderând ca absolut necesarã întã -
rirea legãturilor dintre reprezentanþii românilor ºi ai celorlalte
naþiuni din imperiu, în vederea înlãturãrii asupririi, pentru
dreptate ºi libertate naþionalã.
O importanþã deosebitã pentru pro pa ganda desfãºuratã
în S.U.A a avut-o tipãrirea broºurii „Misiunea Pa tri oticã Na -
þio nalã Românã în Statele Unite”, în mii de exemplare, în
limba englezã. Lucrarea cuprindea principalele cuvântãri ros -
tite de Vasile Lucaciu cu ocazia diferitelor întruniri publice la
care a participat în a doua jumãtate a anului 1917, ca ºi
moþiunile adoptate cu aceste prilejuri, precum ºi telegramele
trimise factorilor guvernamentali români ºi americani, în care
se exprima hotãrârea românilor transilvãneni ºi bucovineni de
unire cu România.
O acþiune oficialã cu o largã audienþã în rândurile opi -
niei publice mondiale s-a desfãºurat la Youngs town - Ohio, cu
ocazia Congresului Bisericii Ortodoxe la 28 februarie 1918,
când, în faþa unei audienþe de mii de români, s-a hotãrât
trecerea acesteia la mitropolia Bucureºtilor ca semn de pro test
faþã de atitudinea mitropolitului Vasile Mangra, „pânã când
Transilvania nu va fi unitã cu România”. În zilele urmãtoare, la
9 ºi 10 martie 1918, are loc în aceeaºi localitate un Congres
românesc la a cãrui pregãtire, Vasile Lucaciu ºi-a adus o im -
por tantã contribuþie, apreciind încã de la 22 februarie 1918 cã
„s-ar putea ca toate bisericile româneºti din S.U.A sã se rupã de
autoritãþile superioare bisericeºti din Austro-Ungaria ºi unin -
du-se laolaltã, sã formeze aici o bisericã românã neatârnatã
pânã la încheierea pãcii”. Congresul a exprimat hotãrârea
rãspicatã a celor peste 150.000 de participanþi de unire necon -
diþionatã cu România. Ziarele româneºti ca ºi unele publicaþii
americane au comentat elogios marea adunare de la Youngs -
town, apreciind pe bunã dreptate cã „a fost fãrã îndoialã cea
mai mãreaþã manifestaþiune a românilor din Statele Unite, la
care „Vasile Lucaciu ºi-a adus o contribuþie remarcabilã”, cã
„hotãrârea de unire este un act atât de mãreþ, strãlucit ºi
hotãrâtor în istoria neamului nostru cã va face un puternic ecou
în întreaga lume”.
O delegaþie româneascã s-a prezentat a doua zi la preºe -
dintele amer i can Woodrow Wil son cãruia i-a înmânat docu -
mentul adoptat la congres, exprimându-ºi în acelaºi timp
voin þa celor 200.000 de români americani, de unire a Transil -
vaniei cu România. La Chi cago, In di ana ºi alte localitãþi, mii
de români au demonstrat cu steaguri româneºti ºi americane,
cerând unirea Transilvaniei cu România.
La data de 5 iulie 1918, a avut loc la Wash ing ton un
congres al tuturor organizaþiilor româneºti din Amer ica luând
fiinþã cu aceastã ocazie „Liga Naþionalã Românã”, sub pre -
ºedinþia lui Epaminonda Lucaciu, fiul lui Vasile Lucaciu,
având în componenþa sa peste 150.000 de membrii. Aceastã
organizaþie a românilor, împreunã cu altele similare ale cehi -
lor, sârbilor, polonezilor ºi italienilor au constituit „Uniunea
Medio Eu ro peanã”, îndreptate împotriva opresorului comun,
imperiul austro-ungar.
Încheindu-ºi activitatea peste Ocean, Vasile Lucaciu a
plecat la Paris, cãci în acest loc se va concentra de acum înainte
activitatea pol i ticã mondialã. Era ev i dent atunci ca ºi astãzi
pentru noi ca ºi în Franþa, bãtãlia pol i ticã dusã de cãtre români
trebuie sã îl aibã ca port-drapel pe neobositul Vasile Lucaciu.
Aici au fost puse bazele, la 6 septembrie 1918, a „Consiliului
Naþional Român”, în vederea coordonãrii luptei naþionale a
românilor, având în frunte pe Vasile Lucaciu ºi Dr. Ion Canta -
cuzino, mandat de mare onoare ºi rãspundere pa tri oticã. Noul
or gan ism pol i tic menit a cuprinde ºi exprima interesele româ -
nilor din Franþa, Italia, S.U.A ºi din alte locuri, a dat noi
dimensiuni man i festãrilor româneºti pe linia desãvârºirii statu -
lui naþional unitar.
În aceeaºi direcþie naþionalã a acþionat în Italia ºi
Elveþia, luând parte ºi aici la multe man i festãri politice.
Dupã o activitate laborioasã care implica ºi contacte cu
delegaþia românã de la Conferinþa de Pace de la Paris, care a
pus capãt primului rãzboi mondial, Vasile Lucaciu s-a reîntors
în þarã în toamna anului 1919, unde i s-a fãcut o primire
impresionantã. La Gherla, Dej, Satu Mare, Baia Mare, ca ºi la
ªiºeºti, peste tot, a fost întâmpinat cu multã cãldurã. La Satu
Mare, la 13 octombrie 1919, cei prezenþi i-au mulþumit lui
Lucaciu pentru „munca neobositã ºi martirajul ce aþi îndurat
atunci când poporul român gemea sub jug strãin”.
Deºi istovit de drumuri, slãbit de boala de inimã ce se
agrava din zi în zi, Vasile Lucaciu a participat pe mãsura
puterilor sale, la viaþa pol i ticã a þãrii, mai întâi la câteva ºedinþe
ale Consiliului Dirigent (al caruri membru a fost), apoi în
cadrul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din
3 noiembrie 1919. Pe baza unui pro gram elec toral min i mal,
Vasile Lucaciu a fost ales deputat în primul parlament al
României Mari, fãcând parte din secþiunea I a Camerei De -
putatilor, alãturi de mari oameni politici ºi de culturã: Vintilã
Brãtianu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Gheorghe Cristescu,
Ion Agârbiceanu, Grigore Iunian, Aurel Lazãr, etc.
Consecvent opiniilor sale de unitate desãvârºitã a na -
þiunii, Lucaciu a înþeles cã în noile condiþii istorice date de
reîntregirea þãrii, se impunea mai mult ca oricând o activitate
con ver gentã a tuturor forþelor la nivelul întregii þãri, pentru
consolidarea edificiului statal, pentru consistente reforme eco -
nomice ºi politice, pentru dezvoltarea culturii naþionale ºi
întãrirea suveranitãþii României în conceptul popoarelor lumii.
Bibliografie:
Adevãrul, an XXIX, nr. 10473, 8 mai 1916.
Amer ica (Cleve land), an XII, nr. 52,1 iulie 1917, nr. 56,
15 iulie 1917, nr. 78, 31 au gust 1917, nr. 94, 20 septembrie
1917, nr. 98, 25 septembrie 1917, nr. 46, 2 martie 1918, nr. 54,
12 martie 1918, 58, 16 martie 1918, nr. 107 , 14 mai 1918, nr.
109, 16 mai 1918.
Arh. M.A.E., Fond 71/1914-1915, dos. 302. Raport din
28 martie 1918.
Bibl. Acad. R.S.R., Arhiva Angelescu I, mss. 17, p.
1-12, f. 8, mss. 18, p. 1-10, Arhiva Angelescu, XIX, Varia 9,
Actul din 10 octombrie 1918.
Dimineaþa, an XII, nr. 4021, 15 mai 1915.
Free Press (De troit), 18 septembrie 1917.
Libertatea, nr. 1, 2 au gust 1917, nr. 5, 30 au gust 1917.
The Of fi cial Bul le tin, 18 mai 1918.
Transilvania (Yougstown), nr. 2, 29 au gust 1917, nr. 3,
5 septembrie 1917.
Tri buna, 28 iulie 1917.
Românul, 18, 24 ºi 30 au gust 1917.
Roumanie, an. I, nr. 8, martie 1918, p. 201-203.
Vasile Stoica, În Amer ica pentru cauza româneascã,
Tip. Universul, Bucureºti 1926.