2008, decembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

12 AN 9, NR. 4 (31), DECEMBRIE 2008 FAMILIA ROMÂNÃ
Stoica, a fost stabilirea de legãturi cu coloniile româneºti din
New York, Chi cago, De troit, Cleve land, Phil a del phia, In di a -
nap o lis, Tren ton, Cincinatti, Buf falo º. a. „Am vizitat aproape
toate centrele locuite de români pe teritoriul S.U.A, ºi peste tot
a domnit un mare entuziasm”, spunea pãrintele Lucaciu. Da -
toritã activitãþii depuse împreunã cu fiul sãu, Epaminonda,
Vasile Stoica, Paul Negulescu, Ioan Podea, Gavril Barbul, la 5
iulie 1918, au fost puse bazele „Ligii naþionale române” care a
cuprins pe toþi românii din organizaþiile culturale ºi filan -
tropice, indiferent de credinþe politice ºi religioase. Semni -
ficaþia Ligii americane a fost subliniatã chiar în comunicatul
oficial al Casei Albe din 18 mai 1918: „Românii din toate
pãrþile S.U.A s-au întrunit de curând ºi au for mat o organizaþie
naþionalã activând în folosul României Mari. Totul e supus
ideii eliberãrii nu numai pentru cei din Transilvania, dar ºi
pentru cei care au fost siliþi sã facã o pace aºa de nenorocoasã
în România”.
În vederea accentuãrii obiectivelor naþionale, Vasile
Lucaciu ºi Misiunea Pa tri oticã Naþionalã au dat publicitãþii 2
manifeste, unul la 3/16 au gust 1917, intitulat „Cãtre românii
din Amer ica” ºi altul la 2/15 septembrie 1917, „Apel cãtre
iubiþii noºtri compatrioþi din glorioasa Re pub licã a Statelor
Unite”, documente de mare însemnãtate naþionalã pentru ro -
mânii de peste Ocean, care puneau în evidenþã contribuþia
deosebitã a marelui tribun al românilor. În primul man i fest
cheamã românii din S.U.A la unitate ºi solidaritate, iar în al
doilea rând, aratã consecinþele dezastruoase ale rãzboiului,
chemând la o colaborare strânsã a românilor cu celelalte na -
þiuni asuprite din cuprinsul imperiului dualist, pentru a
instaura în lume „era dreptului, a libertãþii ºi a democraþiei”.
O contribuþie valoroasã a adus Vasile Lucaciu în orga -
nizarea ºi desfãºurarea unor mari mitinguri în principalele
colonii româneºti, la care au luat parte numeroºi români, dar ºi
reprezentanþi ai oficialitãþilor ºi ai presei americane. În felul
acesta, întrunirile cãpãtau un caracter mult mai larg, fiind abor -
datã o gamã largã de probleme al cãror conþinut era axat pe
ideea luptei pentru libertate ºi unitate naþionalã a poporului
român, sã afirme hotãrârea de luptã comunã a românilor cu
reprezentanþii celorlalte popoare sub ju gate de marile imperii:
sârbii, slovacii, cehii, polonezii. El aprecia cele 12 întruniri
publice la care a participat cã au fost adevãrate „manifestaþiuni
naþionale chiar aºa cum poftesc interesele noastre naþionale”.
Un ecou deosebit în rândurile opiniei publice ame -
ricane l-a avut marea adunare de la Youngs town, din 2 septem -
brie 1917, care, potrivit revistei „Transilvania”, a fost
„e lec tri zatã de vorbirea pãrintelui Lucaciu”. Moþiunea adop -
tatã cu aceastã ocazie exprima hotãrârea celor prezenþi de a
susþine cu toate forþele cauza rãzboiului, pânã la unirea tuturor
românilor „într-o Românie Mare”. Evidenþiind însem nãtatea
întrunirii de la De troit din 16 septembrie 1917 ºi cuvântarea
foarte per ti nentã a pãrintelui Lucaciu, ziarul „Free Press” scria
cã „Vasile Lucaciu, trimiºii guvernului român, au fost asaltaþi
de aplauzele ºi urãrile a 2.000 de români. Un succes deosebit a
avut ºi întrunirea de la Cleve land, din 23 septembrie 1917, la
care au luat parte peste 3.500 de oameni din oraº ºi din
localitãþile învecinate fiind primite, de asemenea, numeroase
telegrame de adeziune din Tren ton, De troit, Phil a del phia, Cin -
cinatti etc. Din rândul comunitãþii românilor americani au luat
cuvântul Teofil Roºca, Vasile Stoica, Constantin Harjeu, care
au subliniat apropiata colaborare între românii americani ºi cei
de acasã. Întrunirea prezidatã de Vasile Lucaciu, care a rostit
un amplu discurs, a avut un im pact foarte mare în contextul
luptei pentru atingerea dezideratului naþional, subliniind cã
toatã istoria noastrã „dovedeºte cã aici a trãit ºi trãieºte în
pat ria sa, pe pãmântul sãu propriu, o naþiune conºtientã de ori -
ginea sa, de drepturile sale, de individualitatea sa naþionalã –
naþiunea românã”. Tocmai de aceea „noi pretindem numai
aceea ce este al nostru, dupã toatã dreptatea dumnezeiascã ºi
omeneascã, noi pretindem libertate ºi democraþie, pretindem
înfiinþarea României Mari, cu Bucovina, Ardealul ºi Banatul”.
Telegrama adresatã cu aceastã ocazie preºedintelui amer i can
Woodrow Wil son, purtãnd semnãtura lui Vasile Lucaciu, Dio -
nisie Moldovan ºi Mihai Barza, sublinia faptul cã, pacea în
Europa numai atunci se va instaura, când „popoarele sub ju gate
din Austro-Ungaria vor fi libere, constituindu-se în state na -
þionale. Era o nouã mãrturie a devotamentului lui Vasile
Lucaciu pentru cauza celor mulþi ºi subjugaþi.
La începutul anului 1918, o datã cu venirea lui Con -
stantin Angelescu ca reprezentant al României la Wash ing ton,
numãrul manifestaþiilor pro unioniste a crescut. Situa þia pol i -
ticã impunea urgentarea unor asemenea man i festãri în con -
diþiile în care pro pa ganda austro-ungarã crease în rândurile
opiniei publice americane o imag ine falsã asupra Imperiului
Austro-Ungar, asupra vieþii naþiunilor asuprite, asupra Ro -
mâniei ºi a dreptului ei istoric la unitate naþionalã. Faptul cã
România a fost silitã sã semneze armistiþiul ºi apoi tratatul de la
Bucureºti cu Puterile Centrale din 24 aprilie/7mai 1918, tre -
buia prezentat în adevãrata sa luminã, exprima poziþia clarã a
þãrii noastre în acele momente extrem de critice. De acum,
toate man i festãrile naþionale ale românilor au cãpãtat un ca rac -
ter ve he ment, de contestare ºi pro test împotriva înro bito rului
tratat impus României. Spre exemplu, întrunirea de la Chi cago
din 17 februarie 1918, s-a bucurat de un deosebit succes, luând
cuvântul profesor universitar Gid eon Wels, Miss Har riet
Wittum, Dr. Ber nard Flexner, din partea autoritãþilor ame -
ricane, Vasile Lucaciu ºi Vasile Stoica, din partea Misiunii
Patriotice Naþionale ºi Dr. Constantin Angelescu. În cuvântul
sãu, preºedintele Consiliului statului Il li nois, Sam uel Insull, a
arãtat cã „Germania poate obliga România sã semneze un tratat
de pace, dar când rãzboiul se va termina ºi când ziua judecãþii
va veni, România va rupe acest tratat ºi în fi nal va fi re -
construitã”. Despre vizita delegaþiei române scrie revista
„Roumanie”, condusã de Paul Negulescu, care aprecia cã peste
tot pe unde treceau reprezentanþii poporului român „rãsunau
uralele nesfârºite ale celor prezenþi”. De altfel, Constantin
Mezea sublinia cã „între cei care s-au distins în aceastã direcþie
meritã sã-i menþionãm mai ales pe fraþii Gogu ºi Paul Ne -
gulescu, care au scos la Chi cago o revista numitã «Ro ma nia»
în englezeºte ºi româneºte ºi au înfiripat o asociaþie a mem -
brilor coloniilor române în Amer ica, care au adunat ºi au trimis
în þarã ajutoare importante ºi au luat iniþiativa înjghebãrii unui
corp de voluntari români”.
De o largã audienþã în rândurile opiniei publice ame -
ricane s-a bucurat ºi adunarea naþionalã de la In di ana Har bour,
din 18 februarie 1918, la care a luat parte un numeros pub lic,
ca ºi L. Mc. Cormick, primarul oraºului Wal ter S. Bresater ºi
alþi demnitari locali. În cuvântul sãu, ca de obicei, înflãcãrat,
Vasile Lucaciu l-a salutat pe Dr. C. Angelescu, sosit în S.U.A,
„venit ca frate la frate, sã arate durerile ºi aspiraþiile ºi toate
nãdejdile care se ascund în inimile fiecãrui român”, cãci,
spunea Lucaciu, „sãrbãtoarea de azi în faþa marilor zile istorice
ºi în faþa marelui eveniment istoric care ne aºteaptã, în inte -
resul vieþii noastre naþionale ºi politice, va cântãri mult în
balanþa datorinþelor noastre”.
Deosebit de im por tantã a fost activitatea publicisticã
desfãºuratã cu ajutorul unor ziariºti de bazã, fiind difuzate