Descrierea standardelor profesionale din domeniul ... - OAMMR Galati

Tehnician acustician audioprotezist- 14 unităţi 

STANDARD OCUPAŢIONAL 

Ocupaţia: Tehnician acustician audioprotezist 

Domeniul: Sănătate, igienă, servicii sociale 

Cod COR: 323002 

2007 

pag.1 din 32


Iniţiator de proiect: ASOCIAŢIA ACUSTICIENILOR AUDIOPROTEZIŞTI 

Coordonator proiect: Georgeta NEAGOE – Preşedinte ASOCIAŢIA ACUSTICIENILOR 

AUDIOPROTEZIŞTI 

Echipa de redactare a standardului ocupaţional: 

Anca Simona GEORGESCU– audiolog, audioprotezist- ASOCIAŢIA ACUSTICIENILOR 

AUDIOPROTEZIŞTI. 

Roxana DUMITRU - audiolog, audioprotezist- ASOCIAŢIA ACUSTICIENILOR 


Vlad Alexandru POPESCU - audiolog, audioprotezist- ASOCIAŢIA ACUSTICIENILOR 


Echipa de validare / Referenţi de specialitate: 

prof.univ.Dr. Stan COTULBEA – copreşedinte Comisia de ORL a Ministerului Sănătăţii 

Publice din România 

Ioana MANOLESCU, acustician protezist - S.C. AUDIO NOVA S.R.L. Bucureşti 

Gabriela Felicia ANDREIANA - acustician protezist - S.C. AUDIO NOVA S.R.L. Bucureşti 

Olga PRICOP - acustician protezist - S.C. NOVOTEL S.R.L. Piatra Neamţ 

Florin BAILESTEANU - audiolog protezist - S.C. AUDIO NOVA S.R.L. Bucureşti 

Specialisti desemnati de Comitetul sectorial: 

- din partea Comisiei de specialitate ORL a Ministerului Sanatatii Publice: 

Dr. Madalina Georgescu – medic primar ORL cu competente in audiologie, doctor in 

medicina- IFACF- ORL Bucuresti 

Magda Cernea – audiolog - IFACF- ORL Bucuresti 

-din partea Asociatiei Firmelor de Protezare Auditiva din Romania (UGIR 1903): 

Mihaela Ionescu - vicepreşedinte 



UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ 

Categorii de 

competenţe 

Nr. 

crt. 

Titlul unităţii 

FUNDAMENTALE 

1 Comunicarea interactivă la locul de muncă 

2 Perfecţionarea profesională 

3 Planificarea sarcinilor proprii şi a timpului de lucru 

4 Lucrul în echipă 

GENERALE PE 

DOMENIUL DE 

ACTIVITATE 

5 

6 

Aplicarea NSSM şi a normelor PSI 

Asigurarea necesarului de materii prime, materiale si 

echipamente 

SPECIFICE 

OCUPAŢIEI 

7 Întreţinerea echipamentelor şi dispozitivelor specifice 

8 Pregătirea locului de muncă pentru activitatea de 

protezare auditivă 

9 Asigurarea serviciilor specifice către pacient 

10 Efectuarea de măsurători audiometrice 

11 Stabilirea caracteristicilor aparatului auditiv 

12 Realizarea protezării auditive 

13 Instruirea pacientului asupra utilizării aparatului auditiv 

14 Realizarea operaţiilor de service la aparatele auditive 



Descrierea ocupaţiei 

Ocupatia tehnician acustician audioprotezist consta in examinarea pacienţilor cu acuitate 

auditivă deficitară (hipoacuzici), recomandarea şi montarea aparatelor auditive, ca urmare a 

prescripţiilor medicale de protezare auditivă, efectuarea investigaţiilor necesare determinării 

tipului de hipoacuzie (numite audiograme), reglarea, programarea aparatelor auditive şi 

acordarea consultanţei necesare utilizării corecte a aparatelor auditive şi a altor dispozitive de 

corecţie a auzului. Tehnicianul acustician audioprotezist efectuează examenul otoscopic, 

probele cu diapazonul, amprentarea conductului auditiv şi prelucrează mulajul în vederea 

efectuării olivelor şi / sau a carcaselor aparatelor intraaurale (shell). 

Tehnicianul acustician audioprotezist îşi desfăşoară activitatea într-un domeniu profesional 

care implică aplicarea unor noţiuni de medicină, audiologie, psihologie, precum şi deţinerea 

unor deprinderi practice de ordin economic, tehnic şi ecologic. 

Principalele activităţi practice ale tehnicianului acustician audioprotezist se referă la: 

- consilierea pacienţilor privind alegerea de sisteme auditive potrivite, a componentei 

intraauriculare (piesa anatomica); 

- efectuarea de măsurători a deficienţelor auditive; 

- amprentarea urechii externe şi realizarea piesei individuale de ureche (oliva / carcasa); 

- ajustarea sistemelor auditive la defectul de auz individual; 

- realizarea operaţiilor de service pentru sisteme auditive; 

- consilierea în protecţia preventivă a auzului etc. 

Ca urmare a dezvoltării continue a posibilităţilor audiologice şi tehnice, ca şi a condiţiilor 

economice şi juridice, cerinţele profesionale concrete se modifică permanent, fapt ce implică o 

preocupare susţinută pentru dezvoltarea profesională proprie. 



UNITATEA 1 

COMUNICAREA INTERACTIVĂ LA LOCUL DE MUNCĂ 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare comunicării în limbajul de specialitate şi 

utilizând tehnici de comunicare adecvate contextului. 

Important pentru relaţia cu interlocutorii este necesitatea de a răspunde în mod adaptat 

diferitelor cerinţe ale pacienţilor şi de a adapta informaţiile tipului de pacienţi, prin utilizarea 

unor mijloace adecvate. 

Elemente de competenţă 

1. Primeşte şi transmite 

informaţii 

Criterii de realizare 

1.1. Sursele de informaţii sunt corect identificate ori de câte ori 

este nevoie. 

1.2. Informaţiile despre sarcini, procedee de lucru şi 

evenimente sunt selectate şi analizate în mod corespunzător. 

1.3. Tehnica de comunicare selectată este adecvată situaţiei 

existente şi raporturilor în care se află cu interlocutorul. 

1.4. Informaţiile transmise sunt corecte, concise, operative şi 

exprimate în limbajul specific locului de muncă. 

1.5. Informaţiile suplimentare sunt obţinute prin adresarea de 

întrebări adecvate şi logice. 

1.6. Propunerile de îmbunătăţire a muncii în echipă sunt 

comunicate cu promptitudine şi claritate. 

2. Participă la discuţii 2.1. Problemele profesionale sunt rezolvate prin discuţii 

acceptate de toţi membrii grupului. 

2.2. În discuţiile cu ceilalţi membri ai echipei este utilizată 

terminologia specifică locului de muncă. 

2.3. Participarea la discuţii se realizează respectând punctul de 

vedere al interlocutorului. 

2.4. Discuţiile sunt orientate cu abilitate în sensul concentrării 

pe subiectul de interes. 

Gama de variabile 

Interlocutorii pot fi: 

- pacienţi cu probleme de auz care au nevoie de aparate auditive 

- producători de aparatură auditivă 

Surse de informaţii: 

- reviste de specialitate; 

- pliante, broşuri; 

- casete audio, video, CD-uri; 

- cataloage de specialitate; 

- evenimente: expoziţii, târguri etc. 

Tehnici de comunicare: orală, scrisă 

Tipuri de probleme profesionale: obstacole în înţelegerea ideilor şi a produselor prezentate 

Ghid pentru evaluare 

Cunoştinţele necesare se referă la: 

- limbaj de specialitate; 

- mijloace de comunicare; 

- categorii de informaţii de comunicat. 

La evaluare se va urmări: 

- capacitatea de a comunica eficient în situaţii concrete; 

- capacitatea de a utiliza corect limbajul de specialitate; 

- capacitatea de adaptare la interlocutor şi la situaţii neprevăzute; 

- capacitatea de a-şi exprima cu claritate ideile cu privire la îmbunătăţirea activităţii la locul 

de muncă; 

- capacitatea de a dirija discuţiile spre subiectul de interes pt. activităţile la locul de muncă. 



UNITATEA 2 

PERFECŢIONAREA PROFESIONALĂ 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare identificării cerinţelor de perfecţionare şi 

autoperfecţionării profesionale care să asigure aplicarea noutăţilor din domeniul de practicare a 

activităţilor. 


1. Identifică necesitatea 

de perfecţionare 

profesională 

2. Alege forma de 

perfecţionare 

3. Participă la diferite 

forme de perfecţionare 


1.1. Propriul nivel de pregătire este permanent evaluat prin 

raportare la cerinţele din domeniu. 

1.2. Necesarul de pregătire este evaluat corect prin compararea 

nivelului propriu de pregătire cu noutăţile din domeniu. 

1.3. Necesarul de perfecţionare este determinat în funcţie de 

complexitatea şi exigenţele activităţilor curente. 

2.1. Ofertele de perfecţionare sau de pregătire profesională sunt 

identificate cu precizie. 

2.2. Ofertele de perfecţionare sau de pregătire sunt analizate cu 

discernământ. 

2.3. Forma adecvată de perfecţionare sau de pregătire este selectată 

ca urmare a unei analize privind calitatea şi avantajele oferite. 

2.4. Prin forma de perfecţionare selecţionată se asigură permanent 

şi eficient noutăţile din domeniul de interes. 

3.1. Cunoştinţele teoretice şi practice necesare sunt însuşite prin 

participarea activă şi eficientă la procesul de perfecţionare. 

3.2. Nivelul de cunoştinţe cerut de progresul în domeniu este 

asigurat de procesul de perfecţionare. 

3.3. Autoperfecţionarea continuă este realizată prin receptarea 

promptă a informaţiilor relevante pentru domeniul de activitate. 

3.4. Informaţiile dobândite la diferite forme de perfecţionare vor fi 

puse în aplicare cu exigenţă în activitatea curentă. 


Surse de informare: 

- reviste şi publicaţii de specialitate; 

- simpozioane şi prezentări ale firmelor de specialitate; 

- cursuri de pregătire profesională; 

- discuţii cu beneficiarii pentru determinarea nevoilor specifice. 

Tipuri de obiective ale perfecţionării: 

- actualizarea şi completarea cunoştinţelor din domeniul protezării auditive; 

- dobândirea competenţelor de utilizare a unor materiale şi echipamente performante 

Forme de perfecţionare: 

- cursuri cu tematică corespunzătoare tipului de obiectiv de perfecţionare; 

- lecturarea publicaţiilor de specialitate. 



- publicaţii şi reviste de specialitate; 

- tehnici şi materiale noi folosite domeniul protezării auditive; 


- capacitatea de analiză a exigenţelor profesionale şi a propriului nivel de pregătire 

profesională; 

- capacitatea de a identifica şi valorifica sursele de instruire; 

- participarea la forme de perfecţionare profesională şi aplicarea în practică a cunoştinţelor 

dobândite; 

- preocuparea permanentă pentru perfecţionarea pregătirii profesionale. 



UNITATEA 3 

PLANIFICAREA SARCINILOR PROPRII ŞI A TIMPULUI DE LUCRU 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare stabilirii succesiunii etapelor de lucru şi 

a timpului de muncă alocat fiecărei etape, precum şi planificării timpului în vederea 

îndeplinirii integrale a activităţilor. 



1. Identifică sarcinile de 1.1. Sarcinile, procedurile şi instrucţiunile referitoare la 

efectuat 

lucrarea de executat sunt identificate în mod corect. 

1.2. Sarcinile de efectuat sunt identificate cu responsabilitate în 

vederea realizării acestora. 

1.3. Identificarea sarcinilor de efectuat se face în vederea 

2. Planifică sarcinile 

curente 


planificării acestora. 

2.1. Timpul necesar pentru începerea lucrării este stabilit în 

mod corect şi realist. 

2.2. Etapele de lucru şi modul de abordare sunt stabilite cu 

precizie în funcţie de sarcinile de îndeplinit şi timpul alocat. 

2.3. Succesiunea fazelor este planificată conform cerinţelor 

procedurii de lucru şi apariţiei eventualelor situaţii 

neprevăzute. 

2.4. Sarcinile curente sunt planificate în vederea realizării 

calităţii corespunzătoare a lucrărilor. 

Sarcinile se referă la: 

- identificarea şi clarificarea informaţiilor referitoare la sarcinile, procedurile si instrucţiunile 

de lucru; 

- identificarea obiectivelor activităţii de lucru; 

- stabilirea etapelor de lucru şi a timpului alocat fiecărei etape. 

Activităţi: 

- procurarea materiei prime 

- întreţinere echipamente 

- comenzi către furnizori 

- măsurători şi realizare comenzi 

- supunerea produselor avizului tehnic CTC 

- vizite pe teren 

- perfecţionare 

Situaţii care pot afecta desfăşurarea activităţii: 

- defecţiuni ale echipamentelor şi sculelor; 

- lipsa unor materiale, scule, echipamente; 

- defecţiuni tehnice, lipsa accidentală a utilităţilor; 

- accidente de muncă; 

- discontinuităţi în aprovizionare; 

- echipă de lucru incompletă; 

- nerespectarea succesiunii operaţiilor tehnologice. 





- sarcinile de realizat; 

- etapele fiecărei lucrări; 

- normele de timp corespunzătoare fiecărei etape de lucru. 


- capacitatea de evaluare în mod realist a complexităţii sarcinilor şi a termenelor de 

finalizare a lucrării; 

- capacitatea de a identifica sarcinile, procedurile şi instrucţiunile de lucru; 

- capacitatea de încadrare în normele de timp pentru realizarea sarcinilor de lucru; 

- capacitatea de comunicare flexibilă cu ceilalţi membri ai echipei pentru optimizarea 

timpului alocat; 

- capacitatea de a adapta programul de lucru în funcţie de situaţiile neprevăzute care pot 

interveni pe parcurs, fără afectarea termenului de finalizare a lucrării. 



UNITATEA 4 

LUCRUL ÎN ECHIPĂ 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare identificării sarcinilor care îi revin în 

echipa de lucru şi colaborării cu ceilalţi membri ai echipei, în vederea realizării sarcinilor care 

îi revin. 


1. Identifică responsabilităţile în cadrul 

echipei 


1.1. Responsabilităţile sunt identificate clar 

din sursele autorizate / indicaţiile persoanelor 

abilitate în conformitate cu obiectivele 

echipei 

1.2. Responsabilităţile sunt preluate complet, 

identificând corect aspectele caracteristice ale 

acestora 

1.3. Termenele de realizarea a sarcinilor sunt 

realiste şi identificate în timp util 

1.4. Exigenţele profesionale şi rezultatul 

aşteptat sunt clar identificate şi adoptate 

1.5. Responsabilităţile sunt identificate în 

corelaţie cu disponibilităţile proprii şi tipul 

echipei de lucru. 

2. Desfăşoară activităţile în echipă 2.1. Activităţile sunt îndeplinite responsabil şi 

dinamic urmărind îndeplinirea obiectivelor 

echipei 

2.2. În desfăşurarea activităţilor în echipă sunt 

respectate raporturile ierarhice şi funcţionale şi 

etapele dezvoltării echipei 

2.3. Colaborează eficient cu membrii echipei 

respectând normele de relaţionare şi 

comportament 

2.4. Respectă cu precizie exigenţele aşteptate şi 

termenele limită de lucru, adaptându-se la 

situaţii neprevăzute 

2.5. Eventualele probleme apărute sunt 

comunicate în timp optim pentru a fi 

soluţionate. 


Membrii echipei: 

- director departament; 

- colegi cu care se află în relaţii funcţionale: secretar, magazioner, controlor calitate, 

controlor gestiune; 

Surse autorizate: fişa postului, regulamentul instituţiei, contractul încheiat etc. 



Obiectivul echipei: realizarea sarcinilor de serviciu în colaborare cu membrii echipei. 

Aspecte caracteristice: metode şi proceduri specifice, resurse disponibile, probleme şi factori 

de risc situaţionali, durata şi timpul alocat 

Disponibilităţile proprii: aptitudini, calităţi fizice, pregătire, deprinderi, atitudini, capacitatea 

de efort, timpul disponibil, experienţă, receptivitate etc. 

Tipul echipei: permanentă (loc de muncă stabil); situaţională (constituită pentru o activitate 

ocazională) 



- etape de dezvoltare a echipei 

- obiectivele echipei 

- responsabilităţi şi sarcini de lucru 

- componenţa echipei 

- raporturi ierarhice şi funcţionale ale echipei 

- modul de lucru în echipă 

- norme de relaţionare şi comportament în echipă 


- capacitatea de integrare în colectiv şi colaborare eficientă cu membrii echipei 

- responsabilitatea şi dinamismul în derularea activităţilor în echipă 

- capacitatea de îndeplinire a responsabilităţilor în echipă 

- adaptabilitatea la situaţii neprevăzute 

- capacitatea de a se încadra în exigenţele aşteptate şi termenele limită fixate 

- capacitatea de lucru eficient în echipă conform raporturilor ierarhice şi funcţionale 

- modul de relaţionare şi comportament în cadrul echipei 



UNITATEA 5 

APLICAREA NSSM ŞI A NORMELOR PSI 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare aplicării normelor de securitate şi 

sănătate în muncă şi a normelor PSI specifice activităţilor desfăşurate la locul de muncă. 


1. Aplică normele de securitate şi 

sănătate în muncă 

2. Aplică normele de pază şi stingere a 

incendiilor 

3. Aplică procedurile de urgenţă şi 

evacuareîn caz de accident 


1.1. Legislaţia şi normele de protecţie a muncii 

sunt însuşite în conformitate cu specificul 

locului de muncă. 

1.2. Echipamentul de protecţie din dotare este 

utilizat corect. 

1.3. Echipamentul de protecţie este întreţinut şi 

păstrat în condiţii de siguranţă conform 

normelor în vigoare. 

1.4. Însuşirea clară şi corectă a procedurilor de 

protecţie a muncii este asigurată prin 

participarea la instructajul periodic. 

1.5. Activitatea specifică este desfăşurată cu 

respectarea permanentă a normelor de protecţie 

a muncii. 

2.1. Lucrul este efectuat în condiţii de 

securitate şi în conformitate cu normele PSI în 

vigoare. 

2.2. Procedurile de pază şi stingere a 

incendiilor sunt însuşite prin instructaje 

periodice şi prin aplicaţii practice. 

2.3. Echipamentele de stingere a incendiilor din 

dotare sunt utilizate cu rapiditate şi eficienţă 

pentru limitarea pericolelor. 

3.1. Accidentul apărut este semnalat prin 

contactarea cu promptitudine a persoanei 

abilitate conform procedurilor interne şi 

normelor în vigoare. 

3.2. Măsurile de urgenţă şi de evacuare sunt 

aplicate cu rapiditate, corectitudine şi luciditate, 

respectând procedurile interne. 

3.3. Primul ajutor este acordat cu promptitudine 

în conformitate cu tipul accidentului. 


Legislaţie şi norme de protecţia muncii şi pentru prevenirea şi stingerea incendiilor: 

- Legea privind apararea împotriva incendiilor; 

- Legea securităţii şi sanatăţii în muncă. 

Echipamentul de protecţie: halat, ochelari de protecţie, mască de praf, brăţară antistatică, 

antifoane, păr scurt sau dacă este lung- strâns şi acoperit, împământarea echipamentelor. 



Echipamente şi materiale de stingere a incendiilor: hidranţi, extinctoare, lopeţi, nisip, găleţi, 

Accidente posibile: intoxicaţii respiratorii, traumă sonoră, vătămări ale membrelor superioare. 

Truse de prim ajutor: feşe, pansamente sterile, alcool, medicamente etc. 

Sistem de avertizare: sonor, luminos, comunicativ. 


Cunoştinţele necesare se referă la : 

- normele de protecţie a muncii, de pază şi stingere a incendiilor specifice activităţii 

- echipamentul de protecţie şi modul de utilizare şi întreţinere al acestuia 

- lista obiectelor interzise în locul desfăşurării activităţii 

- sistemele de avertizare, de amplasare a punctelor pentru pază şi stingere a incendiilor, a 

modului de folosire a lor 

- acordarea primului ajutor. 


- aplicarea corectă a normelor de tehnica securităţii muncii şi prevenire şi stingere a incendiilor 

- modul de cunoaştere a normelor de sănătate şi securitate în muncă şi de PSI; 

- capacitatea de a acţiona rapid, în ordine şi eficace în caz de accident; 

- capacitatea de decizie şi de reacţie în situaţii neprevăzute. 



UNITATEA 6 

ASIGURAREA NECESARULUI DE MATERII PRIME, MATERIALE ŞI 

ECHIPAMENTE 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare asigurării locului de muncă cu 

materialele, instrumentele, echipamentele şi piesele specifice necesare realizării activităţilor. 


1. Stabileşte necesarul 

de resurse materiale. 

2. Întocmeşte 

documentaţia de 

comandă 

3. Efectuează recepţia 

achiziţiilor de resurse 

materiale 

4. Depozitează şi 

manipulează 

materiile prime, 

materialele, piesele şi 

echipamentele 


1.1. Necesarul de materii prime, materiale şi echipamente este 

estimat în funcţie de volumul de activitate. 

1.2. Necesarul de materii prime, materiale şi echipamente este 

stabilit în funcţie de standardele de calitate cerute de specificul 

activităţilor. 

1.3. Necesarul de materii prime, materiale şi piese este stabilit pe 

faze de lucru şi se încadrează în normele de consum. 

1.4. Necesarul de aprovizionat ţine seama de marja de rebuturi 

semnalate şi de pierderile tehnologice. 

1.5. Necesarul de echipamentele este estimat corect în funcţie de 

activităţi şi oferta de servicii care se pot desfăşura în unitate 

1.6. Echipamentul necesar este ales în raport cu standardele de 

performanţă impuse de specificul măsurătorilor şi cu oferta pieţei. 

2.1. Lista de comandă către furnizor este întocmită pe baza necesarului 

complet stabilit de materii prime, materiale şi echipamente. 

2.2. Lista se întocmeşte ţinând seama de etapele de prelucrare şi 

consistenţa ofertelor potenţialilor furnizori identificaţi. 

2.3. Specificaţia tehnică a echipamentului este completă şi permite 

identificarea corectă a echipamentelor şi a potenţialilor furnizori. 

2.4. Lista de comandă este validată în urma confirmării furnizorului 

asupra posibilităţilor de aprovizionare a necesarului solicitat. 

2.5. Specificaţia tehnică este complet întocmită şi permite 

identificarea corectă a echipamentelor şi a potenţialilor furnizori. 

3.1. Recepţia materiilor prime, materialelor şi pieselor se 

realizează conform procedurilor specifice. 

3.2. Materiile prime, materialele, piesele şi echipamentele 

aprovizionate sunt orientate cu promptitudine către departamentul 

de control tehnic de calitate pentru a fi verificate. 

3.3. Echipamentele şi componentele lor sunt dirijate 

departamentului de control tehnic de calitate spre verificare, atât la 

livrare cât şi după instalarea acestora. 

3.4. Echipamentele sunt recepţionate atent conform comenzii şi a 

instrucţiunilor din specificaţiile tehnice care le însoţesc. 

3.5. Documentele privind recepţia materiilor prime, materialelor şi 

echipamentelor sunt arhivate şi înregistrate conform procedurii 

specifice. 

3.6. Neconformităţile identificate sunt sesizate persoanelor 

responsabile, conform reglementărilor locului de muncă. 

4.1. Materiile prime şi materialele sunt depozitate în condiţiile 

tehnice adecvate, prevăzute pentru fiecare categorie. 

4.2. Manipularea materiilor prime, materialelor, pieselor şi 

echipamentelor se efectuează cu asigurarea protecţiei prevăzute de 

normele în vigoare, în funcţie de tipul acestora. 

4.3. Depozitarea echipamentelor se face conform instrucţiunilor 

specifice. 




Materiale şi instrumente: 

- material de amprentare 

- alcool 

- substanţe chimice solide şi lichide 

- bureţei de amprentare 

- seringă 

- otoscop 

- lanternă 

- instrumentar de prelucrare a olivelor etc. 

Piese auditive: aparatul de corecţie auditivă (retroauricular, intraauricular) 

Echipamente şi mobilier: 

- teste 

- trusă compusă din aparate auditive de probă, olive standard, stetoclip, tester baterii, baterii, 

surubelniţă. 

- mobilier (scaun pacient, masă de lucru) 

Activităţi desfăşurate: verificarea stocului existent, întocmirea formularului de comandă, 

recepţia materialelor, verificarea de catre compartimentul de control tehnic de calitate, 

depozitare. 

Oferta de servicii a unităţii se referă la calitatea şi cantitatea materiilor prime, materialelor şi 

echipamentelor. 

Etalonul calitativ corelativ obiectivelor presupune respectarea condiţiilor tehnice impuse de 

standardele de calitate europene. 

Depozitarea materiilor prime şi a materialelor (în condiţii de protecţie) presupune dotarea cu: 

- lada frigorifică 

- aer condiţionat pentru menţinerea temperaturii optime 

- stingător de incendiu etc. 

Depozitarea pieselor, echipamentelor se poate face pe: 

- rafturi 

- dulapuri 

- dotări speciale etc. 

Neconformităţile materiilor prime şi materialelor se referă la neconcordanţe dintre 

masurătorile tehnice şi fişele tehnice de catalog. 

Neconformităţile pieselor auditive se referă la neconcordanţa cu anatomia urechii. 

Neconformităţile echipamentelor pot fi devieri de calibrare faţă de standarde. 

Documente necesare la recepţia materiilor prime, materialelor, pieselor şi echipamentelor: 

- comandă dispozitiv, liste de comandă 

- facturi externe 



- bonuri de reparaţii 

- bonuri de consum 

- dispoziţii de livrare 

- facturi interne 

- avize de însoţire a mărfii 

- registre de intrări/ ieşiri etc. 

Persoane responsabile: controlor de calitate, gestionar depozit. 



- calităţile şi caracteristicile materiilor prime, materialelor, pieselor auditive şi 

echipamentelor; 

- firme producătoare / furnizori de materii prime, materiale, piese auditive şi echipamente 

specifice; 

- condiţii de manipulare şi depozitare a materiilor prime, materialelor, pieselor auditive şi 

echipamentelor 

- prevederile standardelor de calitate ; 

- proceduri de recepţie a materiilor prime, materialelor, pieselor auditive şi echipamentelor; 

- proceduri de înregistrare a documentelor de comandă şi recepţie; 

- norme de depozitare şi protecţie a materiilor prime, materialelor, pieselor auditive şi 

echipamentelor; 

- instrucţiuni şi proceduri specifice de manipulare a materiilor prime, materialelor, pieselor 

auditive şi echipamentelor. 

La evaluare se urmăreşte: 

- întocmirea corectă a corectă a referatului de necesitate pentru materiile prime, materialele, 

piesele auditive şi echipamentele necesare desfăşurării optime a activităţii; 

- solicitarea realistă a cantităţii şi calităţii de materii prime, materiale, piese auditive şi 

echipamente în concordanţă cu cerinţele comenzilor înregistrate şi previzionate; 

- identificarea corectă a surselor de procurare care să asigure raportul optim preţ-calitate; 

- stabilirea corectă a necesarului de materii prime, materiale, piese auditive şi echipamente, 

pe baza marjele de consum pentru rebuturi şi recuperări; 

- manipularea corespunzătoare a materiilor prime, materialelor, pieselor auditive şi 

echipamentelor cu respectarea normelor şi instrucţiunilor specifice; 

- depozitarea materiilor prime, materialelor, pieselor auditive şi echipamentelor conform 

cerinţelor de securitate şi protecţie. 



UNITATEA 7 

ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR ŞI DISPOZITIVELOR SPECIFICE 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare verificării, întreţinerii şi asigurării 

funcţionării echipamentelor şi dispozitivelor pentru realizarea de măsurători audiometrice ale 

acuităţii auditive şi ale aparatelor auditive. 


1. Verifică funcţionalitatea 

echipamentelor 

2. Reglează / remediază echipamentele 

specifice 

3. Urmăreşte remedierea defectelor 

majore de către unităţile de service 


1.1. Funcţionalitatea echipamentelor şi 

dispozitivelor este stabilită corect printr-o 

verificare atentă şi periodică a acestora, 

conform normelor din cartea tehnică şi celor 

metrologice. 

1.2. Parametrii de funcţionare ai 

echipamentelor sunt identificaţi cu atenţie din 

cartea tehnică şi normele metodologice. 

1.3. Valabilitatea calibrărilor este verificată 

cu atenţie, pe baza documentelor disponibile. 

2.1. Echipamentele sunt reglate / etalonate cu 

rigurozitate conform instrucţiunilor specifice, 

înainte de începerea lucrului 

2.2. Echipamentele sunt reglate în funcţie de 

operaţiile de efectuat 

2.3. Reglarea se efectuează atent şi corect, cu 

scopul adaptării echipamentelor şi a 

dispozitivelor la cerinţele tipurilor de 

măsurători şi operaţii de lucru 

2.4. Eventualele disfuncţionalităţi semnalate 

de reglări sunt remediate printr-o intervenţie 

promptă 

2.5. Reglările / remedierile se fac cu 

responsabilitate pentru a se asigura precizia 

indicată de procedura de lucru pentru operaţia 

de efectuat 

2.5. Reglările / depanările se fac utilizând 

corect dispozitivele adecvate. 

3.1. Defectele majore sunt sesizate cu 

promptitudine unităţilor de service în vederea 

remedierii 

3.2. Piesele şi subansamblurile defecte sunt 

identificate cu atenţie. 

3.4. Înlocuirea pieselor şi subansamblurilor 

remediate se face cu operativitate, urmărind 

permanent încadrarea în parametri optimi de 

funcţionare 




Echipamente şi dispozitive 

- audiometre 

- ureche artificială CS20 

- multimetre 

- dispozitive de testare a aparatelor auditive 

- trusă şurubelniţe 

Operaţii de efectuat :calibrarea periodică a echipamentelor, verificare metrologică, masurarea 

parametrilor de funcţionare a aparatelor auditive. 

Măsurătorile efectuate se referă la măsurarea nivelului de presiune acustică. 

Defecte posibile: decalibrare, deteriorare parţială/totală din cauze obiective, uzură prematură 

etc. 



- prevederile din cărţile tehnice ale echipamentelor 

- prevederile normelor metodologice ale echipamentelor de măsurat 

- proceduri de identificare a defectelor / neconformităţilor; 

- instrucţiuni de utilizare şi măsurare ; 

- categorii de defecţiuni, funcţie de posibilităţile de remediere în unitate sau prin service-uri 

specializate 


- rigurozitatea la verificarea şi calibrarea audiometrelor 

- precizia şi corectitudinea în efectuarea reglajelor care asigură funcţionarea în parametri 

optimi a echipamentelor şi dispozitivelor 

- respectarea procedurii de diagnosticare a defecţiunilor şi corectitudinea diagnosticării 

- moduri şi tipuri de intervenţie la realizarea remedierilor posibile în unitate 

- modul în care verifică încadrarea în parametrii normali de funcţionare a echipamentelor 

remediate. 



UNITATEA 8 

PREGĂTIREA LOCULUI DE MUNCĂ PENTRU ACTIVITATEA DE PROTEZARE 

AUDITIVĂ 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare asigurării, menţinerii şi optimizării a 

condiţiilor de lucru pentru realizarea nivelului optim de calitate şi randament al muncii, în 

vederea obţinerii de produse performante. 



1. Asigură condiţii ergonomice de lucru 1.1. Asigurarea condiţiilor de confort în spaţiile 

cu destinaţii specifice se face în raport cu 

normele în vigoare. 

1.2. Condiţiile ergonomice de lucru sunt 

adaptate adecvat activităţilor de depozitare şi 

aprovizionare. 

1.3. Nivelul de luminozitate optim necesar este 

realizat în scopul asigurării corectitudinii în 

măsurarea parametrilor. 

1.4. Igiena este menţinută permanent pentru 

evitarea contaminării cu impurităţi, în timpul 

fluxului tehnologic. 

1.5. Toate operaţiile se efectuează cu purtarea 

de echipamentului de protecţie adecvat. 

2. Asigură condiţiile tehnice necesare 

lucrului 

2.1. Sculele şi dispozitivele de verificare sunt 

aranjate în ordinea utilizării în funcţie de gradul 

de utilitate în etapele de lucru. 

2.2. Aparatele de măsură şi control necesare 

sunt dispuse corespunzător pentru a se asigura 

fluenţa activităţilor. 

2.3. Perimetrul individual de lucru este dispus 

la distanţe optime conform succesiunii etapelor 

de lucru. 

3. Optimizează condiţiile de lucru 3.1. Condiţiile de lucru sunt în permanenţă 

îmbunatăţite în scopul asigurării unui climat 

optim de desfăşurare a activităţilor. 

3.2. Optimizarea condiţiilor de lucru este 

realizată prin propunerea de achiziţii cu nivel 

sporit de performanţă. 

3.3. Reorganizarea spaţiilor/dotărilor existente 

este realizată cu oportunitate şi cu respectarea 

normelor şi procedurilor în vigoare. 


Condiţiile ergonomice de lucru se referă la: 

- luminozitate optimă 

- temperatură cu fluctuaţii foarte mici (constantă) 

- ştergerea prafului 

- interzicerea plantelor cu flori 



- etanşeitate: chituri la geam, rame speciale 

- vestimentaţie specială: halate, papuci etc. 

- evitarea circulaţiei persoanelor străine 

Condiţiile tehnice se referă la: 

- banc (banc de lucru) cu tapiţerie, pânză sau finet spaţii adecvate între maşini / echipamente 

- control permanent al igienei echipamentelor 

Echipament şi măsuri de protecţie: 

- ochelari de protecţie 

- halat 

- papuci 

- păr scurt sau dacă este lung strâns şi acoperit 

- împământarea echipamentelor. 

Scule şi dispozitive: calculator, audiometru, impedansmetru, freză, aspirator, polizor, oală sub 

presiune, cuptor cu UV, chiuvetă, pensetă, gelomat, microscop etc. 

Aparate de măsură şi control: analizator aparate auditive. 



- noţiuni de ergonomie şi de ambient 

- noţiuni privind asigurarea condiţiilor tehnice de desfăşurare a activităţilor 

- condiţiile de desfăşurare a procedurilor de montaj 


- responsabilitatea şi rigurozitatea cu care organizează desfăşurarea activităţilor prin 

asigurarea condiţiilor ergonomice şi tehnice adecvate 

- respectarea normelor de igienă şi de protecţie a muncii pe tot parcursul activităţilor 

specifice şi cele de aprovizionare şi depozitare 



UNITATEA 9 

ASIGURAREA SERVICIILOR CĂTRE PACIENT 

Descriere 

Activitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare analizării solicitărilor pacientilor în 

vederea asigurării serviciilor specifice, la un înalt nivel de performanţă. 

Elemente de 


competenţă 

1. Analizează 

solicitările 

pacienţilor 

2. Preia 

comenzile 

3. Predă 

comenzile 

4. Oferă 

informaţii de 

specialitate la 

predarea 

comenzii 

5. Transmite 

informaţii la 

cererea 

pacienţilor 

1.1. Caracteristicile aparatelor auditive sunt stabilite cu precizie după 

decodificarea corectă a informaţiilor din comandă. 

1.2. Formularea răspunsului privind posibilitatea de satisfacere integrale a 

solicitărilor pacienţilor se face cu obiectivitate, după o analiză detaliată a 

acestora. 

1.3. Informaţiile cuprinse în olicitările pacientului sunt analizate şi corelate 

cu discernământ cu activităţile de realizare a aparatului auditiv. 

1.4. Eventualele informaţii neclare sunt lămurite cu pacientul, în scopul 

satisfacerii nevoilor reale ale acestuia. 

2.1. Preluarea comenzii se face cu atenţie, cu toate detaliile tehnice 

relevante. 

2.2. Comanda preluată este înregistrată corect în registrul de evidenţă, 

conform procedurilor. 

2.3. Comanda preluată este transmisă cu operativitate depar-tamentelor 

implicate în realizarea aparatului auditiv şi a olivei. 

3.1. Predarea comenzii se face după obţinerea avizelor controlului tehnic 

de calitate şi a acordului beneficiarului 

3.2. Comanda predată răspunde cerinţelor normelor tehnice şi de calitate. 

3.3. Predarea comenzii se realizează la termenul de execuţie stabilit cu 

beneficiarul. 

3.4. Comanda predată este înregistrată în registrul de comenzi şi este 

însoţită de documentele specifice. 

3.5. Documentele de plată sunt întocmite conform legislaţiei, tarifelor în 

vigoare şi procedurii specifice. 

4.1. Informaţiile referitoare la caracteristicile aparatului auditiv sunt 

furnizate cu promptitudine şi profesionalism. 

4.2. Informaţiile furnizate răspund solicitărilor pacientului. 

4.3. Recomandările formulate privesc performanţele materiilor prime, 

metodele utilizate pentru realizarea aparatului auditiv şi montarea acestuia. 

4.4. Recomandările oferite sunt alese în funcţie de exploatarea optimă a 

aparatelor auditive. 

4.5. Recomandările formulate beneficiarului sunt în conformitate cu 

indicatorii de sănătate prescrişi de instituţiile abilitate. 

5.1. Informaţiile oferite sunt corecte, complete şi corespund solicitărilor 

pacienţilor. 

5.2. Forma de transmitere a informaţiei este aleasă în funcţie de 

complexitatea informaţiei, iar limbajul este accesibil pacientului. 

5.3. Informaţiile oferite pacienţilor evidenţiază noutăţile privind 

materialele şi tehnologiile utilizate în domeniu precum şi indicaţiile / 

contraindicaţiile în folosirea acestora. 

5.4. Informaţiile transmise corespund recomandărilor medicilor specialişti, 

medicilor de familie şi sunt adecvate diagnosticelor validate. 

5.5. Eventualele divergenţe cu pacienţii, opinii şi sesizări ale acestora sunt 

comunicate operativ şefului direct pentru rezolvarea lor cu operativitate. 




Documente utilizate: 

- tipizat de investigaţie audiometrică 

- nota de comandă pentru aparatul auditiv 

- caiet de reclamaţii 

- chitanţier 

- registru de comenzi 

- instrucţiuni de folosire 

- certificat de garanţie 

- factura fiscală 

- bon fiscal 

Departamente implicate: 

- plastie 

- tehnic 

Informaţiile furnizate pot fi: 

- despre procedurile de montaj 

- despre domeniul acustician-audioprotezist 

- despre alte servicii 

- despre calităţile şi performanţele aparatului auditiv 

- despre durata realizării aparatului auditiv 

- despre noi materiale performante 

Produse şi serviciu oferite: aparate auditive, corecţia deficienţei auditive, consiliere, service 

etc. 

Caracteristicile aparatelor auditive: aparatul auditiv recomandat este în concordanţă cu 

pierderea auditivă a pacientului şi raspunde cerinţelor acestuia. 



- modalităţi de analiză a comenzii 

- modul de întocmirea documentelor specifice 

- înregistrarea documentelor 

- formarea preţurilor şi tarifelor 

- întocmirea documentelor de plată; 

- indicatorii de sănătate promovaţi de instituţiile abilitate; 

- gama serviciilor oferite de unitate; 

- noutăţile din domeniu (materiale, tehnologii). 

- norme tehnice şi de calitate a aparatelor auditive 


- decodificarea corectă a informaţiilor din comandă, conform limbajului tehnic de 

prescriere 

stabilirea corectă a termenelor de realizare a comenzilor; 

- modul în care se oferă informaţiile privind calitatea şi parametrii aparatului auditiv şi ai 

montajului; 

- semnalizarea corectă a eventualelor neconcordanţe din comanda; 

- completarea corectă a documentelor de plată; 

- înregistrarea corectă a tuturor solicitărilor în registrul de comandă, precizarea cu exactitate 

tuturor informaţiile privind respectiva comandă; 

- predarea comenzilor la data stabilită; 

- oferirea de informaţii despre noile materiale şi tehnologii; 

- semnalizarea cu promptitudine a divergenţelor cu pacienţii şi soluţionarea acestora cu tact 

şi diplomaţie. 



UNITATEA 10 

EFECTUAREA DE MĂSURĂTORI AUDIOMETRICE 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare efectuării măsurătorilor pragului de auz, 

necesare în alegerea şi reglarea corespunzătoare a unui aparat auditiv 


1. Efectuează interviul cu 

pacientul. 

2. Efectuează probele 

acumetrice 

3. Efectuează audiograma 

tonală liminară 

4. Efectuează audiograma 

vocală 


1.1. Momentul şi evoluţia bolii sunt stabilite după analizarea 

atentă a datelor de intrare ale pacientului şi discuţia cu 

acesta. 

1.2. Răspunsurile pacientului sunt corelate cu audiogramele 

anterior efectuate. 

1.3. Informaţiile obţinute în urma efectuării examenului 

otoscopic sunt corelate cu cele obţinute în urma interviului 

cu pacientul. 

2.1. Probele acumetrice sunt efectuate conform procedurilor 

specifice. 

2.2. Informaţiile rezultate la proba Rinne sunt analizate şi 

corelate în vederea stabilirii gradului de pierdere auditivă. 

2.3. Informaţiile obţinute la proba Weber sunt analizate şi 

corelate pentru stabilirea urechii mai afectate. 

3.1. Determinarea pragului de auz se face prin proceduri 

specifice. 

3.2. Montarea căştilor pe capul pacientului se face corect, 

pentru a se asigura buna transmitere a sunetelor în urechea 

afectată. 

3.3. Montarea vibratorului pe osul mastiodian se face adecvat 

pentru transmiterea corespunzătoare a sunetelor în urechea 

afectată. 

3.4 Audiograma este realizată corect, prin notarea riguroasă a 

răspunsurilor pacientului, pe un grafic. 

3.5. Stabilirea pragului de auz se face prin analizarea atentă a 

audiogramei. 

3.6. Stabilirea tipului de hipoacuzie şi a cauzelor acesteia se 

face prin corelarea tuturor informaţiilor de pe audiogramă. 

4.1. Determinarea pragului de inteligibilitate maximă se face 

conform procedurilor prin trimiterea cuvintelor monosilabice 

şi bisilabice prin caşti catre urechea pacientului. 

4.2. Trimiterea cuvintelor monosilabice şi bisilabice prin 

caşti se face cu atenţie. 

4.3. Trasarea graficului cu rezulatele obţinute se face cu 

rigurozitate. 




Proceduri de determinare a pragului de auz: 

- pe diferite frecvenţe în conducere aeriană cu ajutorul sunetelor pure; 

- pe aceleaşi frecvenţe în conducere osoasă cu ajutorul sunetelor pure. 

Istoricul bolii cuprinde: 

- audiograme efectuate anterior (dacă este cazul) 

- analiza datelor de intrare (recomandare medic, fişa individuală) 

Examenul otoscopic înseamnă inspectarea conductului auditiv extern şi a timpanului cu 

ajutorul unui otoscop pentru stabilirea integrităţii anatomice, mărimii şi formei acestora. 

Probele acumetrice presupun efectuarea de comparaţii între conducerea osoasă şi conducerea 

aeriană a sunetului cu ajutotul unui diapazon: 

- proba Rinne presupune comparaţia între conducerea osoasă şi conducerea aeriană a 

- proba Weber presupune comparaţia conducerii osoase a celor două urechi. 

Echipamente şi accesorii: 

- audiometru 

- otoscop 

- diapazon 

- calculator cu programul NOAH inclus 

- sistem audio (pentru investigaţii în câmp liber) 

- liste de cuvinte imprimate pe suport magnetic 

- timpanometru 



- performanţele echipamentelor specifice 

- identificarea şi recunoaşterea eventualelor leziuni ale conductului auditiv extern 

- capacitatea de corelare a rezultatelor probelor acumetrice pentru stabilirea tipului de 

hipoacuzie 

- cunoaşterea metodelor de efecuare a audiogramei tonale liminală 

- capacitatea de a stabili gradul de hipoacuzie prin interpretarea rezultatelor obţinute 

- proceduri de efectuare a probelor acumetrice. 


- capacitatea de evaluare şi reabilitare a deficienţelor auditive şi a problemelor de 

comunicare asociate acestora; 

- capacitatea de corelare a rezultatelor obţinute în urma testelor; 

- capacitatea de interpretare corectă a rezultatelor măsurătorilor; 

- desfăşurarea corectă a masuratorilor audiometrice; 

- identificarea corectă a pragului de auz, a pragului de inteligibilitate, a pragului de 

disconfort. 



UNITATEA 11 

STABILIREA CARACTERISTICILOR APARATULUI AUDITIV 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare stabilirii parametrilor şi caracteristicilor 

necesare realizării aparatului auditiv unui aparat auditiv. 


1. Stabileşte modul de protezare şi a 

tipului de aparat auditiv 

2. Stabileşte parametrii de funcţionare ai 

aparatului auditiv 


1.1. Tipul de aparat auditiv este stabilit corect 

prin interpretarea datelor obţinute în urma 

măsurătorilor audiometrice. 

1.2. Stabilirea tipului de aparat auditiv se 

realizează în funcţie de datele obţinute în 

urma măsurătorilor audiometrice şi a 

examenului otoscopic. 

1.3. Tipul de aparat auditiv este ales cu 

atenţie asftfel încat să corespundă cu 

necesităţile pacientului şi particularităţile 

cazului. 

2.1. Parametrii de functionare ai aparatului 

auditiv se stabilesc în funcţie de pierderea 

auditivă, specificul bolii astfel încât să 

corespundă necesităţile pacientului şi 

particularităţile cazului. 

2.2. Parametrii de funcţionare stabiliţi sunt 

prelucraţi în vederea alegerii corecte a 

aparatului auditiv. 

2.3. Parametrii de funcţionare stabiliţi sunt 

analizaţi pentru adaptarea şi reglarea 


3. Recomandă aparatul auditiv 3.1. Recomandarea aparatululi auditiv este 

făcută corect pe baza informaţiilor obţinute 

din interviu şi din masurătorile audiometrice. 

3.2 Recomandarea aparatului auditiv este 

realizată în funcţie de condiţiile sociale, 

profesionale, necesităţile pacientului şi 

particularităţile cazului. 

3.3. Aparatul auditiv este recomandat în mod 

corespunzător îndeplinirii cerinţelor morfofuncţionale 

din fişa pacientului. 


Modul de protezare: 

- unilateral; 

- bilateral. 

Tipuri de aparate auditive: 

- intraauricular 

- retroauricular 



Parametrii de funcţionare a aparatelor auditive corespund cu aparatul auditiv recomandat, este 

în concordanţă cu pierderea auditivă a pacientului şi raspunde cerinţelor acestuia. 





- capacitatea de corelare a rezultatelor probelor acumetrice pentru stabilirea tipului de 

hipoacuzie 

- capacitatea de a stabili gradul de hipoacuzie prin interpretarea rezultatelor obţinute 


- stabilirea corectă şi responsabilă a modului de protezare 

- identificarea corectă a tipului de aparat auditiv 

- stabilirea corectă a parametrilor aparatului auditiv 

- recomandarea aparatului conform necesitaţilor şi nevoilor pacientului 



UNITATEA 12 

REALIZAREA PROTEZĂRII AUDITIVE 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare amprentării şi realizării piesei 

individuale de ureche cât şi adaptării aparatului auditiv nevoilor pacientului. 


1. Execută mulajul 

urechii 

2. Realizează oliva /shellul 

3. Efectuează probele de 

reglaj ale aparatului 

auditiv 


1.1. Inspectarea conductului auditiv extern se face cu atenţie. 

1.2. Introducerea materialului de amprentare în urechea 

pacientului se face după plasarea adecvată a otoblocului. 

1.3. Introducerea materialului de amprentare în conductul 

auditiv este efectuată în condiţii de temperatură, durată şi 

umiditate specifice tipului de material ales. 

1.4. Executarea mulajului se realizează prin redarea fidelă a 

formei anatomice a urechii. 

1.5. Executarea mulajului urechii se realizează cu instumente 

adecvate materialului specific tipului de mulaj. 

2.1. Realizarea olivei se face corespunzător adaptării 

aparatelor auditive retroauriculare. 

2.2. Realizarea shell-ului se realizează corect, în scopul 

adaptării aparatelor auditive intraauriculare. 

2.2. Finisarea mulajului este executată cu rigurozitate, pentru 

obţininerea copiei fidele a viitoarei olive/viitorului shell. 

2.3. Turnarea materialului folosit la confecţionarea olivei/ 

shell-ului se face cu atenţie, cu respectarea condiţiilor de 

ventilaţie şi temperatură specifice fiecare tip de material. 

2.4. Turnarea gelului / ipsosului este executată corect, cu 

obţinerea matriţei corespunzătoare caracteristicilor anatomice 

ale urechii. 

2.5. Turnarea materialului în matriţă este efectuată asigurânduse 

umplerea uniformă a matriţei, cu preîntâmpinarea 

defecţiunilor de turnare. 

2.6. Oliva / shell-ul este găurită/găurit şi lăcuită/lăcuit 

corespunzător cerinţelor de protezare auditivă, specifice 

pacientului. 

3.1. Oliva/ shell-ul este introdusă /introdus cu îndemânare în 

urechea pacientului. 

3.2. Capacitatea de acomodare este observată după timpul 

stabilit, analizând atent confortul pacientului. 

3.3. Eventualul fenomen de respingere constatat, conduce la 

stabilirea obiectivă a cauzelor de incompatibilitate şi orientarea 

către un consult medical ORL. 

3.4. Reglarea aparatului auditiv este efectuată conform 

procedurii, în funcţie de metoda previzională de protezare, 

până la obţinerea amplificării necesare restabilirii pragului de 

auz. 

3.5. Verificarea obiectivă a protezării se efectuează conform 

procedurii, prin măsurători in-sittu. 

3.6. Verificarea subiectivă a protezării se efectuează conform 

procedurii, prin măsurători audiometrice în câmp liber. 




Condiţii specifice de lucru: 

- camera cu sistem de ventilaţie 

- temperatură constantă 

Date de intrare: 

- mulajul urechii 

- fişa pacientului 

Măsurătorile in-sittu presupun determinarea valorilor semnalului de ieşire din aparatul auditiv 

obţinute la nivelul timpanului. 

Măsuratorile audiometrice în câmp liber (cvasiliber) presupun determinarea pragurilor de auz 

ale pacientului după adaptarea şi reglarea aparatului auditiv. 

Echipamente şi accesorii: 

- micromotor 

- cuptor UV 

- presă hidraulică 

- dosper 

- scaldatrice 

- vacum 

- rotoflex 

- freze 

- trusa care cuprinde: pensetă, pensă, spatulă, sondă, foarfece, cater, bisturiu 

- cană gelomat 

- chiuvete (tehnică dentară) 

- oală baro polimerizabilă 

- injector substanţe siliconice 

- cilindru de plastic 

- plăcuţă de sticlă 

- frigider 

- aspirator 

- PC, program NOAH 

- aurical 

- boxe (cel putin 2) 

- audiometru 

Materiale şi scule: 

- lanternă 

- bureţei 

- material de amprentare 

- seringă 

- vată 

- alcool 

- tuburi, coturi şi ancore 

- canule mixare 

Substanţe: 

- fotoplast 

- theomosoft 



- biopor 

- desol 

- silisol 

- fotoplast lack 

- glysol 

- loctite 406 

- fotofix 

- ceară imersie 

- ceară adezivă 

- pectizol 

- ghips moldano 

- fotogel 





- metode şi mijloace de prelucrare a mulajului şi de realizare a matriţei 

- metode şi mijloace de finisare a olivei şi a shellului 

- proceduri de verificare obiectivă şi subiectivă a protezării 


- capacitatea de a alege materialul optim pentru efectuarea olivei/shell-ului 

- efectuarea corelată a olivei şi a shell-ului în conformitate cu cerinţele prevăzute în 

comandă 

- adaptarea aparatului auditiv conform cerinţelor pacientului 

- rigurozitatea cu care efectuează probele de reglaj ale aparatului auditiv. 



UNITATEA 13 

INSTRUIREA PACIENTULUI ASUPRA UTILIZĂRII APARATULUI AUDITIV 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare instruirii pacientului asupra modului de 

utilizare a aparatelor auditive 


1. Oferă informaţii pacientului la 

aplicarea aparatului auditiv 

2. Prezintă pacientului detaliile 

constructive ale aparatului auditiv 

3. Instruieşte pacientul asupra modului 

de funcţionare şi păstrare a aparatului 

auditiv 


1.1. Pacientul este informat cu rigurozitate 

asupra caracteristilor morfologice ale 

olivei/shell-ului. 

1.2. Oferirea de sfaturi şi recomandări, la 

aplicarea aparatului, se face cu răbdare, într-o 

cameră liniştită. 

1.3. Exerciţiile de aplicare ale aparatului 

auditiv sunt explicate pacientului detaliat, în 

scopul stimulării percepţiei asupra esteticii şi 

siguranţei în utilizare. 

2.1. Instruirea pacientului asupra modului de 

construcţie al aparatului aplicat se efectuează 

cu claritate şi pe înţelesul acestuia, folosind 

termeni adecvaţi. 

2.2. Predarea cărţii tehnice aparatului auditiv 

se face cu promptitudine, odată cu oferirea 

tuturor explicaţiilor cerute de pacient. 

2.3. Modul de reglare a aparatului auditiv este 

explicat pacientului cu atenţie, exersând cu 

acesta însuşirea informaţiilor. 

3.1. Instruirea verbală asupra modului de 

păstrare a aparatului auditiv se face cu atenţie 

şi răbdare. 

3.2. Informaţiile privind durata zilnică de 

purtare şi durata garantată de utilizare sunt 

oferite diferenţiat, în funcţie de tipul 


3.3. Predarea materialului informativ este 

consemnată corect în registrul special. 

3.4. Programarea următoarei consultaţii este 

stabilită cu pacientul, în scopul verificării 

modulului de adaptare al acestuia cu aparatul 

auditiv. 



- cameră liniştită 

- temperatură constantă 



Documente (material informativ): 

- instrucţiunile de utilizare 

- certificatul de garanţie al aparatului auditiv 



- performanţele sistemelor auditive 

- modul de utilizare şi întreţinere a aparatelor auditive 

- instrucţiuni de utilizare a aparatelor auditive 


- claritatea expunerii şi răbdarea cu care instruieşte pacientul asupra utilizării şi funcţionării 

aparatului auditiv 

- indicarea corectă şi completă a exerciţiilor de acomodare 

- instruirea adecvată a pacienţilor privind folosirea şi întreţinerea aparatului auditiv 

- alegerea limbajului în concordanţă cu vârsta şi pregătirea utilizatorului 



UNITATEA 14 

REALIZAREA OPERAŢIILOR DE SERVICE LA APARATELE AUDITIVE 

Descriere 

Unitatea descrie cunoştinţele şi deprinderile necesare stabilirii stării tehnice a aparatelor 

auditive, remedierii defecţiunii şi comunicării constatărilor utilizatorului 



1. Verifică aparatul auditiv 1.1. Verificarea aparatului auditiv este 

realizată prin ascultarea atentă cu stetoclipul. 

1.2. Identificarea defecţiunilor este realizată 

prin măsurători specifice ale parametrilor 

acestuia în funcţie de datele tehnice din 

catalog. 

1.3. Identificarea defecţiunilor se face cu 

atenţie în funcţie de rezultatele obţinute prin 

măsurători. 

2. Repară aparatul auditiv 2.1. Reparaţiile aparatelor auditive se 

realizează folosind materiale şi echipamente 

specifice, adecvate tipului de aparat. 

2.2. Reparaţiile aparatelor auditive sunt 

efectuate cu atenţie şi responsabiliate, în 

scopul restabilirii parametrilor optimi de 

funcţionare. 

2.3. Reparaţiile aparatelor auditive sunt 

efectuate prin refacerea conexiunilor electrice 

/ operaţii de înlocuire a pieselor defecte, în 

funcţie de necesităţi. 

2.4. Conexiunile refăcute sau piesele 

înlocuite sunt consemnate corect în bonul de 

reparaţie. 

3. Verifică calitatea remedirii 

3.1. Verficarea calităţii reparaţiilor se face 

defecţiunilor 

prin măsurători specifice corelând valorile 

obţinute după reparaţie cu datele tehnice din 

catalog. 

3.2. Realizarea raportului de testare se face 

corect, pe valorilor înregistrate de 

echipamentele specifice de măsurare. 

3.3. Reprogramarea aparatului se efectuează 

adecvat metodei previzionale iniţial utilizate, 

cu ajutorul echipamentelor specifice. 

3.4. Reparaţiile efectuate la aparatele 

auditive sunt înscrise corect în certificatul de 

garanţie, în vederea urmăririi în timp a 

performanţelor tehnice a acestor aparate. 





- laborator de electronică 

Date de intrare: 

- bonul de reparaţie 

- certificatul de garanţie 

Echipamente necesare: 

- microscop 

- staţie de lipit 

- multimetre 

- calculator 

- unitate de programare a aparatelor auditive conectată la calculator HI-PRO 

- dispozitive de testare a aparatelor auditive (Audiomaster, Fonix FP40, Aurical) 

- micromotor 

- stetoclip 

Materiale necesare: 

- bon de reparaţie 

- şurubelniţă 

- tester baterie 

- pensetă 

- fludor 

- alcool 

- freze 

- burghie 

- adeziv 

- piese de schimb 




- identificarea şi recunoaşterea tipului de aparat auditiv 

- identificarea şi recunoaşterea eventualelor defecţiuni ale aparatului auditiv 

- metode de efectuare a reparaţiilor 

- interpretarea datelor furnizate de echipamentele utilizate 

- softul de reglaj al aparatelor auditive 


- înlocuirea corectă a pieselor defecte 

- interpretarea corectă a datelor obţinute din măsurători după realizarea reparaţiei 

- corectitudinea programării aparatului auditiv cu softul de reglaj corespunzător 

- realizarea corespunzătoare a reparaţiilor/ remedierilor aparatelor auditive 


Consiliul pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare 

Unitatea de Cercetare şi Servicii Tehnice 

STANDARD OCUPATIONAL 

Ocupaţia: Asistent medical anestezie, terapie intensivă 

Domeniul: Sănătate şi asistenţă socială 

Bucureşti 1999

Unitatea pilot: 

Spitalul Universitar Bucureşti 

Coordonator proiect standard ocupaţional: 

Nicoleta Mănescu 

Membrii echipei de redactare a standardului ocupaţional: 

Elena Stancu, asistent medical, Spitalul Universitar Bucureşti 

Maria Achim, asistent medical, Spitalul Universitar Bucureşti 

Referenţi de specialitate: 

Elena Păun, asistent medical, Spitalul Clinic de Urgenţă 

Constanţa C. Stoica, asistent medical principal, Spitalul Clinic de Urgenţă 

Standard aprobat COSA la data de 25-11-1999 

Cod COSA: V - 190 

© copyright 1999 , COSA - U.C.S.T. 

Toate drepturile asupra acestui document sunt rezervate. 

Acesta nu poate fi reprodus parţial sau integral, nu poate fi folosit sau citat în alte 

lucrări fara acordul COSA.

Asistent medical anestezie, terapie intensivă 


Desfăsurarea activitătilor de îngrijire a bolnavilor gravi în sectia Terapie Intensivă si a celor 

de realizare a anesteziei în timpul intervenţiei chirurgicale, în colaborare cu medicul

UNITĂŢILE DE COMPETENŢĂ 

Domeniile de competenţă 

Unităţile de competenţă 

Competenţe generale la locul de muncă 

Competenţe specifice 

Asigurarea condiţiilor igienico - sanitare generale la locul de muncă 

Comunicarea cu pacienţii 

Comunicarea interactivă la locul de muncă 

Dezvoltarea profesională 

Munca în echipă 

Planificarea activităţii proprii 

Prevenirea creării focarelor de infecţie 

Respectarea NPM şi PSI 

Administrarea tratamentului 

Aplicarea sondelor nazogastrice şi urinare 

Aprovizionarea cu medicamente, materiale şi instrumente sanitare 

Asigurarea respectării condiţiilor de igienă şi alimentaţie a 

bolnavului 

Asistarea medicului la anestezierea pacientului 

Asistarea medicului la intervenţii de resurcitare a pacientului 

Completarea documentelor medicale 

Îngrijirea plăgilor 

Monitorizarea stării pacientului 

Pregătirea pentru sterilizare a materialelor şi instrumentelor 

necesare efectuării pansamentelor 

Recoltarea probelor 

Utilizarea aparatelor de anestezie şi respiraţie artificială


Descrierea unităţii 

Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale generaliste privind asigurarea respectării normelor 

igienico - sanitare generale în spatiile de lucru, precum si pentru îndeplinirea conditiilor privind igiena individuală si 

starea de sănătate a personalului subordonat, pentru eliminarea focarelor de contaminare si evitarea declansării de 

epidemii. 

ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE 

1. Urmărirea realizării igienizării 1.1. Curatenia este realizata cu ustensilele potrivite şi cu substantele 

generale şi a curăţeniei în spaţiile de dezinfectante adecvate locului de dezinfectat şi scopului urmarit. 

lucru 

1.2. Realizarea operatiilor de curatire şi dezinfectie este solicitata 

personalului abilitat pentru toate spatiile de lucru precum şi pentru 

accesoriile folosite. 

1.3. Intervenţiile pentru întreţinerea aparaturii, instalaţiilor de lucru sunt 

solicitate / realizate ori de câte ori este nevoie, prin cooperare cu 

personalul serviciilor specializate din cadrul spitalului. 

1.4. Activitatile de curatenie, dezinfectie, dezinsectie şi deratizare sunt 

organizate în conformitate cu normativele igienico - sanitare în vigoare. 

1.5. Realizarea igienizarii generale şi a curateniei în spatiile de lucru este 

2. Asigurarea îndeplinirii condiţiilor 2.1. Controlul stării de sănătate a personalului sanitar este efectuat zilnic, 

privind igiena individuală şi starea de pentru evitarea raspândirii bolilor transmisibile şi înlaturarea pericolului 

sănătate a personalului subordonat declanşarii unor epidemii. 

2.2. Purtătorii / suspecţii de boli transmisibile sunt identificaţi pe baza 

unor evaluari corecte şi scoşi temporar din activitate. 

2.3. Menţinerea stării de sănătate a personalului sanitar este verificată 

prin efectuarea controlului medical periodic. 

2.4. Gradul de igiena individuala a personalului sanitar şi comportamentul 

igienic al acestuia sunt menţinute prin respectarea normelor igienico - 

sanitare în vigoare.


Spaţii : saloane, grupuri sanitare, holuri, puncte de colectare deşeuri, oficii, camere de tratament, etc. 

Ustensile pentru curăţenie : mături, perii, cârpe, etc. 

Tipuri de dezinfecţie : chimică, mecanică 

Aparatură, instalaţii : aparatura de sterilizare, perfuzoare, aparatura pentru explorări funcţionale 

Alte servicii : tehnic, administrativ, etc. 

Normative igienico - sanitare : “ Regulile generale de curăţenie şi dezinfecţie în spitale” extrase din ORD. MS 

190/1982 şi ORD. MS 984/1994. 

Boli transmisibile : hepatită, tuberculoza, SIDA, etc. 

Controlul medical periodic : trimestrial, semestrial, anual, în funcţie de parametrii controlaţi. 


Cunoştinţe : 

- programul de funcţionare al celorlalte servicii din unitatea sanitară 

- normele igienico - sanitare în vigoare 

- medicină generală ( boli infecţioase ) 

- zonele critice cu potenţial infecţios crescut 

- modul de organizare pentru circuitele funcţionale în cadrul unităţii sanitare 

Evaluarea va urmări : 

- capacitatea de identificare, evaluare şi înlăturare a posibilelor focare de infecţie pentru evitarea contaminării 

spaţiilor de lucru şi împiedicarea declanşării unor epidemii. 

- capacitatea de evaluare a stării de sănătate a personalului angajat şi spiritul de discernământ în selecţia şi 

înlăturarea suspecţilor pentru anularea pericolului declanşării unor epidemii. 

- capacitatea de supraveghere şi coordonare a activităţilor de igienizare în conformitate cu normele sanitare în




1. Menţinerea dialogului cu bolnavii şi 1.1. Comunicarea este realizată printr-un limbaj adaptat nivelului de 

aparţinătorii acestora 

întelegere al pacientului şi starii în care acesta se afla. 


1.2. Informarea bolnavilor asupra problemelor medicale este efectuată la 

obiect. 

1.3. Comunicarea cu pacientii este realizata în scop psihoterapeutic şi de 

instruire. 

1.4. Dialogul cu bolnavii şi apartinatorii acestora este mentinut 

permanent sau ori de câte ori este nevoie. 

Limbaj : accesibil, specializat 

Forma de comunicare : orală, indicaţii scrise. 



- de specialitate 

- cultură generală 

- elemente de psihologie 

- modul de organizare a secţiilor în cadrul spitalului 

- programul de masă 


- capacitatea de exprimare corectă, concisă şi clară a problemelor medicale prin adaptarea mesajului la nivelul de 

înţelegere dovedit de pacient 

- gradul de sociabilitate şi tactul dovedit în relaţiile cu pacienţii 

- capacitatea de persuasiune faţă de bolnavi pentru acceptarea şi respectarea dietelor ca mijloace terapeutice în 

cadrul schemelor generale de tratament



Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale generaliste pentru comunicarea eficientă în cadrul 

colectivelor de specialisti din unitatea sanitară si cu alte categorii de personal din institutia sanitară si din exteriorul 

acesteia. 


1. Participarea la discuţii pe teme 1.1. Comunicarea la locul de muncă este realizată în colective de 

profesionale 

specialitate 

1.2. Schimbul de informaţii în cadrul colectivelor de specialitate se 

efectueaza într-un limbaj specializat, la obiect, clar, corect şi concis 

1.3. Comunicarea se realizează într-o manieră politicoasă, directă, cu 

evitarea conflictelor. 

2. Menţinerea dialogului cu personal 2.1. Menţinerea dialogului cu alte categorii de personal din cadrul unităţii 

din cadrul unităţii sanitare şi din sanitare este realizată pentru rezolvarea problemelor conexe actului 

exteriorul acesteia 

medical 


2.2. Schimbul de informaţii cu personalul din cadrul unităţii sau cu 

personalul extraspitalicesc se realizează prin metode corespunzătoare 

situaţiei concrete 

2.3. Informatiile transmise sunt corecte şi relevante în raport cu scopul 

comunicării 

2.4. Schimbul de informaţii cu personalul din cadrul unităţii se efectuează 

Metode de comunicare : în scris sau verbal 

Colectivele de specialitate pot fi formate din : asistente, medici specialişti, personal sanitar 

Alte categorii de personal intraspitalicesc : angajaţii serviciului administrativ, de igienă, securitate, aprovizionare, 

etc. 

Personal extraspitalicesc : personal din alte unităţi sanitare, personalul diverselor instituţii administrative, etc. 

Probleme conexe actului medical : repararea instalaţiilor sanitare, de apă şi curent, aprovizionarea cu materiale şi 

consumabile diverse 



- medicină generală 

- elemente de statistică şi contabilitate 

- organizarea şi funcţionarea altor servicii din cadrul spitalului 

- componenţa serviciilor de specialitate cu care se colaborează 


- capacitatea de exprimare şi susţinere a opiniilor în cadrul unor discuţii profesionale, cu evitarea conflictelor, în 

spiritul rezolvării prompte a problemelor 

- capacitatea de menţinere a relaţiilor cu colective diverse din cadrul unităţii sanitare şi din afara acesteia, pentru 

îndeplinirea operativă a sarcinilor de serviciu



Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale generaliste privind autoevaluarea şi identificarea 

necesitătilor de perfectionare profesională, urmate de integrarea proprie în cadrul unor forme de pregătire / 

perfectionare pentru cresterea calitătii rezultatelor muncii. 


1. Identificarea necesităţilor de 1.1. Necesităţile de perfecţionare profesională vizează ansamblul 

perfecţionare profesională 

activitatilor desfaşurate la locul de munca. 

1.2. Stabilirea necesităţilor de perfecţionare profesională se realizează în 

corelatie cu sarcinile incluse în fişa postului. 

1.3. Identificarea lacunelor din pregătirea profesională se efectuează 

permanent, în raport cu informaţiile de actualitate din domeniul de 

activitate. 

1.4. Necesităţile de perfecţionare profesională sunt identificate pe baza 

autoevaluării. 

2. Participarea la cursuri de pregătire / 2.1. Reactualizarea cunoştintelor se realizeaza permanent sau ori de câte 


ori este nevoie. 


2.2. Asimilarea informaţiilor noi se efectuează prin apelarea unor surse 

autorizate. 

2.3. Informatiile asimilate sunt corelate din punct de vedere cantitativ şi 

calitativ cu necesităţile individuale de perfecţionare. 

2.4. Cunoştintele noi dobândite sunt aplicate în activitatea curenta în 

scopul creşterii calitatii rezultatelor muncii. 

Activităţi : administrarea tratamentelor, sterilizarea instrumentarului, asistarea medicului la efectuarea 

investigaţiilor clinice, realizarea explorărilor funcţionale, intervenţia în situaţii de urgenţă, etc. 

Modalităţi de perfecţionare : studiu individual, cursuri de pregătire / perfecţionare 

Surse autorizate : tratate de specialitate, materiale redactate de instituţii atestate oficial, normative în vigoare, 




- farmacologie 

- tehnici de prim ajutor 

- modul de organizare a activităţii pe secţii 

- modul de funcţionare a cabinetelor de specialitate din alte clinici 

- elemente de gestiune şi contabilitate primară 

- structura cursurilor de perfecţionare organizate în cadrul unităţii sanitare 

- posibilităţile de perfecţionare existente în afara unităţii sanitare 


- receptivitatea faţă de nou şi capacitatea de asimilare a noului în raport cu specificul activităţii şi diversitatea 

sarcinilor incluse în fişa postului 

- capacitatea de autoevaluare pentru identificarea necesităţilor de pregătire / perfecţionare profesională în 

corelaţie cu exigenţele postului.



Unitatea include competentele legate de desfăsurarea activitătii asistentelor medicale generaliste în ture, în cadrul 

colectivelor de specialitate, evidentiind criterii privind repartizarea sarcinilor si implicarea individuală în realizarea 

obiectivului echipei. 


1. Stabilirea sarcinilor în cadrul echipei 1.1. Stabilirea sarcinilor este efectuată în concordanţă cu precizările unor 

surse autorizate. 

1.2. Sarcinile individuale sunt stabilite în corelatie cu obiectivul echipei şi 

dispozitiile şefului ierarhic. 

1.3. Sarcinile comunicate tuturor membrilor echipei sunt clarificate cu 

promptitudine în scopul evitării unor eventuale neînţelegeri. 

1.4. Termenele de realizare a sarcinilor individuale sunt identificate în 

timp util. 

2. Implicarea individuală în realizarea 2.1. Lucrul în echipa se realizeaza respectând raporturile ierarhice şi 

sarcinilor echipei 

funcţionale. 


2.2. Obiectivul echipei este îndeplinit printr-o manieră de lucru unanim 

acceptată. 

2.3. Sarcinile individuale sunt îndeplinite conform cu cele stabilite. 

2.4. Solicitarea / acordarea de sprijin este facuta în situatii speciale şi în 

limita competenţei. 

Surse autorizate : fişa postului, dispoziţii ale şefilor ierarhici ( asistenta şefă, medici specialişti ). 

Echipa : asistente repartizate în ture, asistenta şefă, infirmiere, medici specialişti. 




- raporturile ierarhice şi funcţionale 

- atribuţiile de serviciu 

La evaluare se va urmări : 

- capacitatea de integrare într-un colectiv şi de colaborare cu ceilalţi membrii ai echipei 

- capacitatea individuală de asumare şi rezolvare a unor sarcini într-un interval de timp prestabilit, în corelare cu 

obiectivul general al echipei.




1. Identifică sarcinile de lucru 1.1. Sunt identificate toate sarcinile de lucru din tura respectivă 

1.2. Sarcinile sunt identificate / stabilite la începutul programului şi la 

vizita medicului 

1.3. Sunt stabilite priorităţile şi gradul de complexitate al sarcinilor 

2. Stabileşte etapele activităţii 2.1. Sarcinile sunt stabilite în conformitate cu indicaţiile primite de la 

medic şi cu schimbările survenite în evoluţia bolii. 

2.2. Etapele de realizare a activităţii sunt stabilite corect astfel încât să 

corespundă complexităţii acesteia şi timpilor prevăzuţi 

3. Stabileşte programul de lucru 3.1 Sunt programate toate activităţile din tura curentă 


3.2 Timpii alocaţi sunt corespunzători fiecărui tip de activitate. 

3.3 Programul întocmit este flexibil pentru a putea fi adaptat la situaţii 

neprevăzute 

Sarcini de lucru: recoltarea analizelor şi transportarea lor la laborator, injectarea de substanţe, participarea la 

vizita medicului, administrarea de medicamente şi pregătirea serurilor pentru perfuzii, distribuirea mesei, 

aprovizionarea cu medicamente. 

Priorităţi: urgenţele medicale, pregătirea materialelor necesare în resuscitarea cardiorespiratorie, a aparatelor de 

ventilaţie mecanică, programarea la diverse investigaţii de urgenţă etc. 


Cunoştinţe necesare: 

- sarcinile de lucru obişnuite 

- priorităţile din activitate 

- gradul de complexitate al fiecărei sarcini de lucru 

- noţiuni de normare a timpului 

La evaluare se vor urmări: 

- capacitatea de a identifica rapid şi corect sarcinile de lucru 

- capacitatea de a diferenţia urgenţele medicale 

- capacitatea de a-şi organiza eficient şi în timp util programul de lucru. 

_




1. Respectarea circuitelor funcţionale 1.1. Circuitele funcţionale sunt urmărite strict diferenţiat în funcţie de 

în cadrul spitalului 

subiectul / obiectul transportului 

1.2. Circuitul pacienţilor este realizat în condiţii de maximă securitate, 

evitându-se contactul cu potenţialele surse de contaminare 

1.3. Colectarea reziduurilor se realizeaza separat, pe tipuri de deşeuri, în 

recipienti speciali, corespunzatori din punct de vedere cantitativ şi 

calitativ 

1.4. Depozitarea recipientilor colectori se realizeaza în spatii izolate şi 

perfect securizate, uşor accesibile pentru debarasare. 

1.5. Functionarea circuitelor este asigurata constant şi ritmic, pe tot 

parcursul zilei. 

1.6. Funcţionarea circuitelor în cadrul spitalului este asigurată cu 

2. Identificarea şi izolarea surselor de 2.1. Evaluarea potentialului infectios este realizata cu exactitate şi 

infecţie 

promptitudine, avându-se în vedere toate zonele critice. 

2.2. Măsurile de izolare se aplică în funcţie de gradul de vulnerabilitate a 

pacienţilor. 

2.3. Izolarea surselor de contaminare este efectuată prin aplicarea 

tehnicilor aseptice şi a masurilor de asepsie şi cu respectarea normelor de 

igienă intraspitalicească. 

2.4. Normele igienico - sanitare aplicate vizează ansamblul factorilor 

intraspitaliceşti pentru evitarea raspândirii bolilor şi epidemiilor.


Circuite funcţionale : personal sanitar şi bolnavi / vizitatori / lenjerie / alimente / instrumentar / reziduuri / 

decedaţi 

Tipuri de reziduuri : material sanitar contaminat cu produse biologice, deşeuri alimentare, etc. 

Recipienţi colectori : containere, găleţi acoperite, saci de plastic, etc. 

Zone critice cu potenţial infecţios crescut : debara de colectare a reziduurilor, grupuri sanitare, locurile de 

colectare pentru reziduurile organice, etc. 

Factori intraspitaliceşti : condiţii de cazare, microclimat, administrarea alimentelor, aprovizionarea cu apă, etc. 

Norme igienico - sanitare : Ordinele MS 190/1982; 984/1994; 56/1974; “Regulile generale de curăţenie şi 




- organizarea traseelor funcţionale în cadrul spitalului 

- locurile de colectare pentru reziduuri 

- tehnici de asepsie 

- schema organizatorică a personalului care se ocupă de debarasare 


- capacitatea de urmărire şi respectare strictă a circuitelor funcţionale din cadrul unităţii sanitare, prin evitarea 

contactului cu potenţialele surse de contaminare şi cu respectarea normelor igienico - sanitare şi de asepsie. 

- capacitatea de evaluare a potenţialului infecţios al diferitelor zone din cadrul spitalului şi de aplicare a măsurilor 

de izolare a surselor de contaminare pentru evitarea răspândirii bolilor şi epidemiilor în interiorul şi exteriorul 

unităţii sanitare.




1. Aplicarea normelor de protecţie a 1.1. Normele de protectie a muncii sunt însuşite şi aplicate conform 

muncii 

specificului locului de muncă. 

1.2. Normele de protectie a muncii sunt însuşite şi aplicate în corelatie cu 

aparatura şi instalatiile folosite. 


tipurile de accidente ce pot surveni. 

1.4. Echipamentul de protectie este folosit şi pastrat în conformitate cu 

normele de protecţie a muncii. 

2. Aplicarea normelor PSI 2.1. Echipamentul de stingere a incendiilor este menţinut în stare de 

funcţionare. 

2.2. Normele PSI sunt însuşite conform specificului fiecarui loc de munca. 

2.3. Normele PSI sunt însuşite în corelatie cu aparatura şi instalatiile 

3. Aplicarea procedurilor de intervenţie 3.1. Procedurile de intervenţie sunt stabilite în corelaţie cu situaţiile 

create şi prevederile normelor. 

3.2. Intervenţiile sunt efectuate cu promptitudine pentru eliminarea 

situaţiilor de risc. 

3.3. Evacuarea în caz de incendiu se realizeaza conform planurilor afişate 

la loc vizibil. 

3.4. Primul ajutor în caz de accident se acordă conform tipului


Accidente : de tip mecanic, arsuri, electrocutări, asfixii, intoxicaţii, etc. 

Echipament de protecţie : halate, şorţuri, mănuşi de cauciuc, bonete, etc. 

Aparate şi instalaţii : perfuzoare, aparatura pentru realizarea explorărilor funcţionale, aparatura pentru sterilizare, 

etc. 

Echipament de stingere a incendiilor : extinctoare, hidranţi, rezervoare de apă, găleţi, furtunuri, lăzi cu nisip, 

lopeţi, etc. 



- normele de PM şi PSI cu caracter general şi cele specifice locului de muncă 

- modul de utilizare a echipamentelor de PM şi PSI 

- planurile de evacuare în caz de incendiu 

- componenţa echipelor de intervenţie în caz de accidente sau incendii 

- proceduri de acordare a primului ajutor 


- capacitatea de întrebuinţare corectă şi operativă a echipamentelor de PM şi PSI pentru înlăturarea factorilor de 

risc 

- capacitatea de organizare a evacuării în caz de incendiu pentru eliminarea panicii şi evitarea producerii de noi 

accidente 

- capacitatea de reacţie în situaţii limită de stres, autocontrolul, echilibrul personal



Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale pentru pregătirea administrării tratamentelor si 

aplicarea tehnicilor specifice de tratament, însotite de urmărirea evolutiei stării pacientului si înlăturarea unor 

eventuale efecte secundare nedorite. 


1. Alegerea instrumentelor / 1.1. Selecţionarea instrumentelor / materialelor / aparaturii necesare 

materialelor necesare tratamentului aplicării tratamentului este realizată în funcţie de afecţiune şi organul 

tratat 

1.2. Alegerea instrumentelor / materialelor este în concordanţă cu 

tehnica de tratament utilizată 

1.3. Instrumentele / materialele necesare tratamentelor sunt asigurate în 

corelaţie cu necesităţile din punct de vedere calitativ, cantitativ şi 

2. Pregătirea medicamentelor necesare 2.1. Medicamentele sunt verificate din punct de vedere cantitativ, 

tratamentului 

calitativ şi sortimental în corelaţie cu tipul tratamentului aplicat 

2.2. Pregătirea medicamentelor necesare este realizată cu respectarea 

normelor igienico - sanitare şi a condiţiilor de asepsie pentru evitarea 

focarelor de contaminare 

2.3. Organizarea medicamentelor este realizată la indicaţiile medicului 

specialist, prin gruparea şi ambalarea lor în funcţie de caracteristicile 

schemei de tratament şi tipul de afecţiune 

3. Aplicarea tehnicilor specifice de 3.1. Alegerea tehnicilor de tratament vizează riscul minim de infecţie şi 

tratament 

securitatea maximă a pacientului 

3.2. Aplicarea tehnicilor specifice de tratament este efectuată în funcţie 

de calea de abordare 

3.3. Tehnicile specifice de tratament sunt aplicate în funcţie de 

caracteristicile individuale ale pacientului şi gradul de urgenţă 

3.4. Tratamentele sunt aplicate în funcţie de prescripţiile medicului 

specialist 

3.5. Tehnicile de tratament sunt corelate cu tipul medicamentelor 

utilizate, compatibilitatea dintre acestea şi instrucţiunile de folosire 

menţionate de producător 

4. Urmărirea evoluţiei stării pacientului 4.1. Evaluarea stării pacientului se realizează în fiecare etapă a aplicării 

în timpul tratamentului şi după tratamentului permiţând o intervenţie promptă în cazul unor modificări 

aplicarea acestuia 

nedorite 

4.2. Urmărirea evoluţiei stării pacientului este realizată pentru 

combaterea eventualelor efecte secundare ale tratamentului şi anularea 

componentelor cu risc


Administrarea tratamentelor se efectuează după un orar strict sau ori de câte ori este nevoie, în camere special 

amenajate sau la patul bolnavului 

Instrumente : foarfeci, chiurete, pen, seringi, etc. 

Căi de abordare : orală, respiratorie, parenterală, pe mucoase şi tegumente, intrarectală, etc. 

Caracteristici individuale : sex, vârstă, greutate 

Aparatură : perfuzoare 

Materiale : ace, comprese, vată, tampoane, pungi cu lichide perfuzabile, leucoplast, etc. 





- tehnica îngrijirii bolnavului 

- procedurile standard de aplicare a tratamentelor 

- caracteristicile tehnice şi funcţionale ale aparaturii folosite 


- manevre de prim ajutor 


- capacitatea de identificare şi selecţionare a instrumentarului / materialelor / aparaturii / medicamentelor necesare 

aplicării tratamentelor în concordanţă cu tipul de afecţiune şi organul tratat 

- modul de utilizare a medicamentelor în cadrul procedurilor de tratament în funcţie de tipul substanţelor utilizate, 

compatibilitatea dintre acestea, efectul dorit, locul de administrare ( calea de abordare ), caracteristicile individuale 

ale pacientului şi starea de urgenţă 

- modul de aplicare a tehnicilor standard de tratament pentru asigurarea securităţii maxime a pacientului 

_

Aplicarea sondelor nazogastrice şi urinare 



1. Alege tipul de sondă 1.1 Tipul de sondă este ales în funcţie de scopul urmărit 

1.2 Tipul de sondă este ales în funcţie de caracteristicile pacientului 

1.3 Sonda este sterilă şi de unică folosinţă 

2. Pregăteşte operaţia de introducere a 2.1 Pregăteşte toate materialele necesare introducerii unei sonde 

sondei 

2.2 Pacientul este aşezat în poziţie corespunzătoare pentru introducerea 

sondei 

2.3 Poziţionarea pacientului se face ţinând cont de tipul sondei, scopul 

urmărit şi de starea generală a acestuia. 

3. Introduce sonda 3.1 Sonda este aleasă, verificată d.p.d.v. al valabilităţii sterilizării şi 

introdusă în funcţie de scopul urmărit 

3.2 Pentru facilitarea introducerii sondei este utilizat lubrifiant steril şi 

dacă se poate şi cu anestezină 

3.3 Sonda este introdusă în condiţii stricte de asepsie 

3.4 Lungimea sondei introduse este în funcţie de scopul urmărit. 

3.5 Se verifică corectitudinea efectuării manevrei evaluând conţinutul 

evacuat 

4. Fixează sonda 4.1 Sonda este fixată cu materiale adezive sau prin umplerea camerelor de 

aer, în funcţie de tipul sondei 

4.2 Sonda este fixată pe o perioadă de timp stabilită de medic 

4.3 Fixează sonda şi notează data şi ora aplicării


Tipuri de sonde: 

- gastrice, de plastic de lungimi şi grosimi diferite 

- urinare, din silicon, de lungimi şi grosimi variabile 

Scopul aplicării sondelor: 

- drenaj sau evacuare 

- alimentaţie artificială 

Caracteristici ale pacientului: 

- vârstă 

- înălţime 

- greutate 

-sex 

Scopul urmărit: evacuare ( a vezicii urinare sau a stomacului ), alimentare 

Materiale necesare introducerii sondei: lubrifiant steril, leucoplast, seringă, ser fiziologic, mănuşi sterile. 



- tipurile de sonde 

- tehnica de aplicare a sondei 

- norme de igienă şi asepsie 


- capacitatea de a alege corect tipul de sondă în funcţie de scopul urmărit şi de caracteristicile pacientului 

- modul în care respectă condiţiile de igienă şi asepsie 

- capacitatea de a introduce corect sonda 

_




1. Estimează necesarul de 1.1. Necesarul de medicamente, materiale şi instrumente este estimat în 

medicamente, materiale sanitare şi funcţie de consumul constatat şi de situaţiile neprevăzute 

instrumente 

1.2. Necesarul de medicamente, instrumente este estimat periodic şi ori 

de câte ori este nevoie 

2. Recepţionează medicamentele, 2.1. Medicamentele sunt înscrise în condici conform prescripţiei 

materialele şi instrumentele 

medicului în foaia de observaţie sau a baremului de aparat. 

2.2. Medicamentele, materialele şi instrumentele sunt recepţionate 

cantitativ şi calitativ prin comparaţie cu documentaţia care le însoţeşte 

3. Manipularea şi depozitarea 3.1 Manipularea medicamentelor, materialelor şi instrumentelor este 

medicamentelor, materialelor şi efectuată cu atenţie pentru evitarea deteriorării lor şi a accidentelor. 

instrumentelor 


3.2 Condiţiile de depozitare sunt cele specificate de furnizori pentru 

fiecare tip de medicamente, materiale şi instrumente 

Materiale: consumabile sanitare, consumabile gospodăreşti (săpun, detergenţi, hârtie igienică). 

Instrumente: pense, foarfeci, bisturie etc. 



- materiale şi instrumente de chirurgie 



- capacitatea de estimare a necesarului de medicamente, materiale şi instrumente 

- capacitatea de gestionare eficientă a medicamentelor, materialelor şi instrumentelor. 

_

Asigurarea respectării condiţiilor de igienă şi alimentaţie a bolnavului 



1. Supraveghează asigurarea confortului 1.1 Pregăteşte materialele necesare pentru toaletă, efectuează toaleta 

şi igienei personale a bolnavului feţei bolnavului cu intubaţie oro-traheală şi urmăreşte modificările apărute 

la nivelul tegumentelor. 

1.2. Confortul şi igiena bolnavului sunt asigurate ori de câte ori este 

nevoie 

1.3. Condiţiile de confort şi igienă sunt stabilite în funcţie de diagnosticul 

şi starea pacientului 

1.4. Este urmărită şi asigurată permanent respectarea normelor de igienă 

şi dezinfecţie 

1.5 În asigurarea confortului şi igienei bolnavului este respectată pudoarea 

acestuia 

1.6 Atmosfera din salon este una de înţelegere şi acceptare reciprocă a 

bolnavilor 

1.7 Respectarea orelor de vizită de către aparţinători este supravegheată 

2. Întocmeşte foaia de masă a 2.1. Foaia de masă este întocmită la indicaţia medicului în funcţie de 

pacientului 

diagnosticului pacientului 

2.2. Foaia de masă este întocmită corect şi lizibil 

2.3 Foaia de masă este întocmită în timp util pentru ca bolnavul să fie 

hrănit corespunzător şi la orele indicate 

3. Asigură respectarea regimului 3.1 Regimul alimentar urmat de pacient este în conformitate cu 

alimentar al bolnavului 

prescripţiile medicului 

3.2 Modul de administrare a hranei este în funcţie de starea pacientului, la 

indicaţia medicului 

3.3 Cantitatea şi calitatea alimentelor primite de la bucătărie este 

verificată permanent 

3.4 Bolnavul este hrănit de către asistent dacă se află în imposibilitatea 

de a se hrăni singur 

3.4 bis Asigură alimentarea prin sondă gastrică şi supraveghează sonda 

care rămâne permanent. 

3.5 Hrana este administrată la temperatura adecvată şi în condiţii de 

igienă 

3.6 Personalul care distribuie alimentaţia la bolnavi este în perfectă stare 

de sănătate 

3.7 Orele la care pacientul primeşte hrana sunt cele indicate de medic 

3.8 Asigurarea respectării regimului alimentar al bolnavului, în cazuri


Confortul pacientului presupune: poziţia confortabilă, aerisire corespunzătoare a încăperii, temperatură 

corespunzătoare a camerei. 

Igienă personală: toaleta tegumentelor, a cavităţii bucale, lenjerie adecvată. 

Tipuri de regim alimentar: hidric, hipercaloric, desodat, diabetic, renal, digestiv. 

Modul de alimentaţie: 

- naturală 

- artificială 

Tehnici de alimentaţie: tehnica alimentaţiei enterale cu pompă sau fără pompă de alimentaţie 

Cazuri speciale: pacienţi operaţi pe tubul digestiv, pacienţi în comă 


Cunoştinţe necesare 

- normele de igienă şi dezinfecţie 

- diagnosticul pacientului 

- starea pacientului 

- modurile de alimentaţie 

- tipurile de regimuri alimentare 

tehnici de alimentaţie 


- capacitatea de a asigura confortul şi igiena bolnavului în funcţie de starea şi diagnosticul acestuia 

- capacitatea de a întocmi corect şi lizibil foaia de masă 

- capacitatea de a administra hrana la timp şi de a respecta cantitatea, calitatea şi temperatura indicate de medic 

- modul în care supraveghează pacientul în timpul alimentaţiei artificiale 

aplicarea corectă a tehnicilor de alimentaţie artificială 

_

Asistarea medicului la anestezierea pacientului 


Unitatea se referă la pregătirea materialelor, substantelor si solutiilor pentru anesteziere, la montarea perfuziilor, la 

administrarea medicamentelor si la urmărirea efectelor medicamentelor administrate si la ajutarea efectivă a 

medicului în timpul anesteziei. 


1. Pregăteşte materialele, substanţele şi 1.1 Sunt aduse la îndemână toate materialele, substanţele şi soluţiile 

soluţiile pentru anesteziere 

necesare 

1.2 Materialele, substanţele şi soluţiile sunt pregătite imediat înainte de 

începerea anesteziei, păstrându-se fiola ataşată de seringă. 

1.3 Materialele, substanţele şi soluţiile îndeplinesc condiţiile de utilizare 

2. Montează perfuzia 2.1 Perfuzia este pregătită corect în vederea montării la pacient după 

verificarea termenului de valabilitate al trusei de perfuzie şi al soluţiilor. 

2.2 Vena este puncţionată corect, pentru evitarea accidentelor 

2.3 Capătul venos al perfuzorului este conectat rapid la acul din venă şi 

fixat cu leucoplast pentru a se evita ieşirea acului 

3. Ajută medicul anestezist pe parcursul 3.1 Tipul de sondă de intubaţie oferit medicului este cel cerut de acesta 

anesteziei 

3.2 Sonda de intubaţie este fixată corect, de asemeni se montează pipa 

Guedel 

3.3 Medicamentele sunt administrate la indicaţia medicului 

4. Administrează soluţiile anestezice şi 4.1 Soluţiile şi substanţele sunt administrate la indicaţia medicului, în 

substanţele de trezire 

funcţie de tipul intervenţiei şi de afecţiunea pacientului şi de tipul de 

anestezie 

4.2 Soluţiile anestezice sunt administrate în funcţie de greutatea 

pacientului şi de durata intervenţiei chirurgicale 

4.3 Soluţiile anestezice sunt administrate înainte de începerea operaţiei şi 

pe parcursul desfăşurării acesteia 

4.4 Substanţele de trezire sunt administrate în funcţie de cantitatea de 

anestezic administrat 

4.5 Substanţele şi soluţiile administrate îndeplinesc condiţiile de utilizare 

5. Verifică efectul soluţiilor anestezice 5.1 Efectul soluţiilor şi substanţelor administrate este verificat 

şi de trezire 

permanent, pe parcursul administrării acestora 

5.2 Reacţiile adverse sunt identificate rapid şi raportate medicului 

5.3 Doza soluţiilor anestezice şi de trezire este modificată la indicaţia 

medicului, în funcţie de efectul acestora asupra pacientului


Materiale folosite în anestezie: 

- sonde de intubaţie, de diferite mărimi 

- seringi 

- leucoplast 



- materialele, substanţele, soluţiile şi medicamentele utilizate în anestezie 

- efectele medicamentelor şi anestezicelor şi reacţiile adverse ale acestora 

- tehnica de montare a perfuziei 

- tehnica de administrare a medicamentelor 

- dozele uzuale ale medicamentelor şi anestezicelor 

- norme de igienă şi asepsie 


- capacitatea de a pregăti corect şi rapid materialele şi medicamentele necesare 

- capacitatea de a monta corect perfuzia 

- promptitudinea şi corectitudinea cu care ajută medicul anestezist 

- modul de administrare a medicamentelor, anestezicelor şi substanţelor de trezire 

- modul în care verifică efectul anestezicelor 

- promptitudinea cu care verifică reacţiile adverse ale medicamentelor

Asistarea medicului la intervenţii de resurcitare a pacientului 



1. Poziţionează pacientul 1.1 Pacientul este poziţionat obligatoriu în decubit dorsal pentru 

resuscitare 

1.2 Pacientul este poziţionat rapid şi cu atenţie pentru a putea fi 

2. Asistă medicul la resuscitarea 2.1 Materialele, aparatele şi medicamentele sunt pregătite corect şi rapid 

funcţiilor vitale 

pentru resuscitare 


Funcţiile vitale resuscitate: 

- funcţia respiratorie 

- funcţia cardiacă 

Materiale şi instrumente: 

- laringoscop 

- sondă de intubaţie, pipa guedel, sonde aspiraţie 

- seringi 

- leucoplast 

Aparate: 

- defibrilator 

- monitor cardiac 

- aspirator electric 



- etapele şi manevrele de resuscitare 

- instrumentele şi aparatele de resuscitare 


2.2 Medicul este servit cu materiale şi instrumente de lucru 

2.3 Medicamentele sunt administrate la indicaţiile medicului 

2.4 Manevrele resuscitării se aplică conform protocolului de resuscitare şi 

sunt eficiente dacă echipa îşi sincronizează corect acţiunile 


- rapiditatea cu care sunt pregătite materialele şi înmânate medicului 

- capacitatea de a administra prompt şi corect medicamentele 

- capacitatea de a efectua corect manevrele de resuscitare şi de a observa efectele acestora 

_

Completarea documentelor medicale 



1. Identifică datele ce trebuie 1.1. Datele sunt identificate în funcţie de documentele ce trebuie 

înregistrate 

completate. 

1.2. Datele sunt identificate în funcţie de priorităţile medicale 

1.3. Datele sunt identificate corect, complet şi în timp util pentru a avea 

o evidenţă reală 

2. Înregistrarea datele în documente 2.1. Datele sunt înregistrate corect şi complet 


Documente specifice: 

- foaia de observaţie cu fişa de Terapie Intensivă 

- condica de medicamente 

- formulare de programări pentru investigaţii 

- foaia de masă 

- raportul de tură 

- registrul de internări etc. 

2.2. Fiecare tip de date este înregistrat în documente specifice 

2.3 Datele sunt înregistrate în funcţie de priorităţi 

2.4 Datele sunt înregistrate lizibil şi în timp util 

Priorităţile documentelor: foaia de observaţie, programările pentru investigaţii. 

Priorităţi medicale: bolnavi în stare critică. 

Tipuri de date înregistrate: datele personale ale pacientului, datele medicale ale pacientului, consumul de 

medicamente şi materiale sanitare. 



- tipurile de documente 

- datele care trebuie înregistrate 

- cunoaşterea procedurilor de înregistrare 


- înregistrarea corectă şi lizibilă a datelor în documentele specifice, în funcţie de scopul urmărit. 

_




1. Dezinfectează plăgile 1.1. Substanţele dezinfectante folosite sunt alese în funcţie de tipul plăgii 

1.2. Plăgile sunt dezinfectate periodic şi ori de câte ori este nevoie 

1.3. Cantitatea şi concentraţia substanţelor dezinfectante şi 

medicamentoase utilizate sunt cele indicate de medic 

1.4 Substanţele dezinfectante şi medicamentoase utilizate sunt în termen 

2. Pansează bolnavul 2.1. Pansamentele sunt efectuate la indicaţia medicului 


2.2. Pansamentele sunt efectuate în condiţii de igienă şi asepsie, 

verificând valabilitatea sterilizării materialelor şi instrumentarului 

2.3 Pansamentele sunt efectuate respectând tehnica de pansare şi 

principiile unui bun pansament. 

2.4 Compresele şi materialele folosite sunt colectate şi depozitate 

conform normelor de igienă şi PM 

2.5 Este respectată ordinea efectuării pansamentelor 

2.6 Orice modificare în evoluţia plăgii este raportată medicului 

Substanţe dezinfectante: alcool alb, alcool sanitar, benzină, cloramină, betadină, apă oxigenată, rivanol, beseptin, 

violet de genţiană, albastru de metilen, bioxiteracor. 

Plăgi: închise, deschise, septice, aseptice. 



- substanţe dezinfectante şi medicamentoase 

- tehnica efectuării pansamentelor 

- normele de igienă şi asepsie 

- materialul sanitar necesar efectuării pansamentelor 


- capacitatea de a dezinfecta corect plaga 

- capacitatea de a pansa plaga conform tehnicii specifice şi indicaţiilor medicului 

- modul în care sunt respectate normele de igienă şi asepsie. 

_




1. Identifică modificările apărute în 1.1 Pacienţii sunt supravegheaţi permanent 

starea pacienţilor 

1.2 Sunt monitorizaţi parametrii vitali ai pacienţilor 

1.3 Supravegherea este efectuată fără ca pacienţii să fie deranjaţi 

2. Măsoară parametrii vitali ai 2.1 Parametrii vitali sunt măsuraţi corect astfel încât să indice starea 

pacienţilor 

reală a pacientului 

2.2 Parametrii vitali sunt măsuraţi la intervale de timp stabilite şi ori de 

câte ori este nevoie, în funcţie de starea şi diagnosticul pacienţilor 

2.3 Parametrii vitali sunt măsuraţi cu aparatură specifică 

2.4 Cunoaşte modul de utilizare şi funcţionare a aparatului de 

3. Ia măsurile corespunzătoare în cazul 3.1 Medicul este informat complet asupra stării pacientului 

modificării parametrilor vitali 

3.2 Medicul este anunţat la orice modificare a stării pacientului 


3.3 Sunt aplicate corect indicaţiile medicului pentru corectarea 

modificărilor apărute în starea pacientului. 

3.4 Asistenta notează cu exactitate în foaia de observaţie zilnică 

parametrii şi modificările acestora 

Parametrii vitali: respiraţie, puls, tensiune arterială, diureza, culoarea tegumentelor, temperatura, scaun, saturaţia 

de oxigen. 

Aparatura de măsurare: tensiometru, termometru, glucometru, stetoscop, monitor EKG.. 



- parametrii normali ai funcţiilor vitale 

- tehnici de măsurare a parametrilor vitali 

- aparatura de măsurare a parametrilor vitali 

- anatomie 

modul de utilizare şi funcţionare a aparatului de monitorizare. 


- capacitatea de a măsura corect parametrii vitali ai pacientului 

- capacitatea de a diagnostica corect starea pacientului 

- promptitudinea şi corectitudinea cu care se raportează medicului starea pacientului 

_

Pregătirea pentru sterilizare a materialelor şi instrumentelor necesare efectuării pansamentelor 



1. Curăţă şi dezinfectează 1.1 Instrumentele sunt spălate şi dezinfectate după fiecare utilizare. 

instrumentele care vor fi sterilizate. 

1.2. Substanţele utilizate pentru dezinfectare sunt calitativ, cantitativ şi 

ecologic corespunzătoare. 

1.3. Instrumentele sunt curăţate şi dezinfectate atât manual cât şi 

mecanic, respectându-se normele de igienă şi protecţie a muncii. 

1.4 Instrumentele decontaminate pot fi spălate şi dezinfectate atât 

manual cât şi mecanic cu maşina automată de spălat instrumentar (în 

cazul în care acestea există şi sunt funcţionale), 

2. Confecţionează materialul necesar 2.1. Materialul este confecţionat în funcţie de tipul intervenţiilor 

efectuării pansamentelor 

chirurgicale la care au fost supuşi pacienţii. 

2.2. Cantitatea de material confecţionat este în funcţie de numărul 

pansamentelor ce urmează a fi efectuate. 

2.3 Materialul confecţionat îndeplineşte condiţiile de calitate cerute. 

2.4 Materialul este confecţionat în timp util pentru a se asigura necesarul 

secţiei de anestezie şi terapie intensivă. 

2.5 Dimensiunile materialului confecţionat respectă indicaţia medicului 

3. Trimite instrumentele şi materialele 3.1 Materialele şi instrumentele sunt dispuse în casolete, cutii specifice 

la secţiile de sterilizare 

sau pungi speciale de polietilen pentru sterilizare, în ordinea utilizării. 

3.2 Casoletele şi cutiile de instrumente îndeplinesc condiţiile de utilizare 

3.3 Materialele şi instrumentele sunt trimise la sterilizare în timp util 

pentru asigurarea necesarului permanent în secţie.


Materiale care necesită sterilizare: câmpuri, comprese, măşti, feşe, vată, tampoane, aţă. 

Instrumente care necesită sterilizare: pense de diferite tipuri şi mărimi, foarfece, depărtătoare, bisturie. 

Substanţe utilizate pentru dezinfectare: Secusept, Incidur, Seidex, amoniac. 

Condiţiile de calitate cerute de materialul folosit în terapie intensivă şi anestezie: 

- dimensiuni corespunzătoare pe tipuri de operaţie 

- fără franjuri 

- bine pliat 

- bun absorbant 

Condiţiile de utilizare a cutiilor şi casoletelor 

- sunt integre 

- sunt etanşe 

- au mărimi corespunzătoare 

- sunt nedegradate 

Accesoriile aparatelor ce necesită sterilizare 

- tubulatura 

- sondele de intubaţie 

- sondele de aspiraţie 



- substanţe dezinfectante 

- tehnica de dezinfectare 

- materialele şi instrumentele care necesită sterilizare 

- tipurile de cutii şi casolete 

- ordinea folosirii materialelor şi instrumentelor în intervenţie 

- normele de igienă şi protecţie a muncii 


- respectarea tehnicii de dezinfectare a instrumentelor 

- capacitatea de a pregăti corect materialul pentru sterilizare 

- aşezarea corectă a materialelor şi instrumentelor în casolete şi cutii 

- promptitudinea cu care asigură transportul materialelor şi instrumentelor la sterilizare şi înapoierea lor în timp 

util în secţie. 

- verificarea sterilizării 

_




1. Pregăteşte pacientul 1.1. Pacientul este informat în mod clar şi explicit asupra investigaţiilor 

pe care le are de făcut. 

1.2. Pacientul este informat corect şi complet despre condiţiile pe care 

trebuie să le îndeplinească pentru examinare. 

1.3. Pacientul este poziţionat corect şi confortabil în funcţie de tipul 

probei. 

2. Pregăteşte materialele şi 2.1. Instrumentele de recoltare sunt alese şi pregătite în funcţie de tipul 

instrumentele de recoltare 

probei ce va fi recoltată. 

2.2. Instrumentele de recoltare sunt pregătite prin metode specifice. 

2.3. Substanţele anticoagulante sunt alese şi pregătite în funcţie de tipul 

analizei. 

3. Recoltează proba 3.1. Proba este recoltată prin metode specifice tipului de analiză care va 

fi efectuată. 

3.2. Proba este recoltată în condiţii de igienă, asepsie şi PM. 

3.3. Probele biologice sunt recoltate cu instrumente de unică folosinţă. 

3.4. Probele sunt recoltate doar dacă pacientul îndeplineşte condiţiile 

pentru recoltare. 

4. Depozitează şi transportă probele 4.1. Probele sunt depozitate în locuri special amenajate şi în suporturi 

speciale. 

4.2. Probele sunt transportate în timp util la laborator 

4.3. Probele sunt transportate în condiţii corespunzătoare pentru 

păstrarea integrităţii acestora.


Condiţii pentru recoltare: 

pacientul nu a mâncat; 

pacientul a respectat indicaţiile asistentului / medicului privind regimul alimentar; 

proba este recoltată dimineaţa; 

proba este recoltată în 24 ore (17 OH, 17 CS.) 

Tipuri de probă: 

bio-chimică; 

serologică; 

exudate; 

secreţii din plagă; 

spută; 

hematologică; 

etc. 

Tipuri de probe recoltate steril: 

urocultura; 

exudate; 


hemocultura; 

bilicultura. 

Instrumente de recoltare 

ace; 

seringi; 

garou; 

coprecultoare; 

eprubete; 

flacoane; 

lame de sticlă; 

materiale consumabile. 

Metode de pregătire a instrumentelor de recoltare: 

spălare; 

dezinfectare; 

sterilizare. 

Metode de recoltare: 

puncţionare; 

tamponare; 

colectare; 

drenare. 

Substanţe anticoagulante: 

citrat de NA; 

oxalat de amoniu; 

parafină. 

Tipuri de analiză ce necesită soluţii anticoagulante: 

hemogramă; 

coagulogramă; 

fibrinogen; 

VSH. 

Ghid pentru evaluare


anatomie; 

sepsie şi asepsie; 

metodele de recoltare a probelor; 

tehnicile de recoltare a probelor. 


corectitudinea cu care sunt pregătiţi pacienţii pentru recoltarea probelor; 

modul în care sunt pregătite instrumentele de recoltare în funcţie de tipul probei de recoltat; 

modul în care sunt recoltate probele în funcţie de tipul analizei şi modul de respectare a condiţiilor de igienă; 

recoltarea probelor în ordinea corectă. 

modul în care sunt depozitate şi transportate probele 

_

Utilizarea aparatelor de anestezie şi respiraţie artificială 



1. Pregăteşte aparatele de lucru 1.1. Accesoriile aparatelor sunt schimbate înaintea fiecărei utilizări 

1.2. Accesoriile utilizate sunt sterile 

1.3. Calcea este schimbată după fiecare intervenţie 

1.4 Aparatul îndeplineşte condiţiile de igienă pentru a putea fi utilizat 

1.5 Aparatul se sterilizează obligatoriu, complet cu formol, sau în 

instalaţie aseptor după intervenţiile la pacienţii depistaţi cu HIV sau TBC, 

2. Verifică funcţionarea aparatelor 2.1. Aparatele sunt verificate respectându-se normele de protecţie a 

muncii 

2.2. Aparatele sunt verificate înainte de fiecare utilizare 

2.3 Sunt verificaţi toţi parametrii de funcţionare ai aparatului 

2.4 În cazul constatării unor defecţiuni este solicitată intervenţia 

personalului autorizat 

3. Conectează pacientul la aparat 3.1 Conectarea este etanşă pentru a nu se pierde aer sau gaze 

3.2 Pacientul este conectat la aparat după ce au fost fixaţi parametrii de 

funcţionare ai aparatului 

3.3 Pacientul este conectat la aparatul de anestezie după ce a fost 

pregătit pentru anestezie


Aparate de lucru în ATI 

- aparate de anestezie cu componente de respiraţie 

- aparate de respiraţie artificială 

Accesorii ale aparatelor 

- tubulatură 

- filtre bacteriene 

- calce sodată 

- conectoare pentru sonda de intubaţie 

Parametrii de funcţionare ai aparatelor: 

- debit gaze 

- frecvenţa respiraţiilor 

- presiune de inspir 

- procent de oxigen folosit 

- minut volum 

- volum curent 

Componentele aparatelor de anestezie: 

- pulmomat 

- componenta de anestezie 



- tipurile de aparate şi modul de funcţionare 

- accesoriile aparatelor 

- norme de igienă specifice 

- NPM 


- capacitatea de a utiliza corect aparatele de lucru 

- modul în care respectă normele de igienă şi PM 

_




Ocupaţia: Asistent medical chirurgie 


Bucureşti 1999






Maria S. Velciu, asistentă medicală şefă, Spitalul Universitar Bucureşti 

Marioara Nicolaescu, asistent medical, Spitalul Universitar Bucureşti 


Veronica Slipenchi, asistent medical principal, Institutul de Endocrinologie 

Adriana Lintoiu, asistent medical principal, Institutul de Endocrinologie 







Asistent medical chirurgie 


Asistentul medical de chirurgie este cadrul medical care pregãteşte pacientul, materialele sanitare şi 

instrumentarul necesar intervenţiei chirurgicale şi ajutã medicul chirurg pe parcursul examinãrilor şi 

intervenţiilor chirurgicale. Deasemenea, asistentul medical de chirurgie acordã asistenţã medicalã pe 

parcursul spitalizãrii în secţia de chirurgie.

Asistent medical chirurgie 
















Asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării intervenţiei chirurgicale 

Asigurarea respectării condiţiilor de igienă şi alimentaţie a 

bolnavului 

Asistarea medicului la examinarea bolnavilor şi la mici intervenţii 

chirurgicale 

Asistarea medicului la intervenţiile chirurgicale în blocul operator 

Completarea documentelor specifice 



Pregătirea pacientului pentru intervenţia chirurgicală 

Pregătirea pentru sterilizare a instrumentarului şi a materialelor 

necesare intervenţiei chirurgicale 

Programarea pacienţilor pentru investigaţiile de specialitate 

Recoltarea probelor






epidemii. 




lucru 



























190/1982 şi ORD. MS 984/1994. 
























obiect. 


instruire. 






















acesteia. 




specialitate 








medical 






comunicării 





etc. 




























activitate. 








autorizate. 





































timp util. 



funcţionale. 



acceptată. 


















1. Identifică sarcinile de lucru 1.1. Sunt identificate toate sarcinile de lucru din tura respectivă 

1.2. Sarcinile sunt identificate / stabilite la începutul programului şi la 

vizita medicului 

1.3. Sunt stabilite priorităţile şi gradul de complexitate al sarcinilor 

2. Stabileşte etapele activităţii 2.1. Sarcinile sunt stabilite în conformitate cu indicaţiile primite de la 

medic şi cu schimbările survenite în evoluţia bolii. 

2.2. Etapele de realizare a activităţii sunt stabilite corect astfel încât să 

corespundă complexităţii acesteia şi timpilor prevăzuţi 

3. Stabileşte programul de lucru 3.1 Sunt programate toate activităţile din tura curentă 


3.2 Timpii alocaţi sunt corespunzători fiecărui tip de activitate. 

3.3 Programul întocmit este flexibil pentru a putea fi adaptat la situaţii 

neprevăzute 

Sarcini de lucru: recoltarea analizelor şi transportarea lor la laborator, injectarea de substanţe, participarea la 

vizita medicului, administrarea de medicamente şi pregătirea serurilor pentru perfuzii, distribuirea mesei, 

aprovizionarea cu medicamente. 

Priorităţi: urgenţele medicale, pregătirea materialelor necesare în resuscitarea cardiorespiratorie, a aparatelor de 

ventilaţie mecanică, programarea la diverse investigaţii de urgenţă etc. 



- sarcinile de lucru obişnuite 

- priorităţile din activitate 

- gradul de complexitate al fiecărei sarcini de lucru 

- noţiuni de normare a timpului 


- capacitatea de a identifica rapid şi corect sarcinile de lucru 

- capacitatea de a diferenţia urgenţele medicale 

- capacitatea de a-şi organiza eficient şi în timp util programul de lucru. 

_











calitativ 







infecţie 



pacienţilor. 








decedaţi 
























muncii 









funcţionare. 














etc. 


lopeţi, etc. 










risc 


accidente 




Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale pentru pregătirea administrării tratamentelor si 

aplicarea tehnicilor specifice de tratament, însotite de urmărirea evolutiei stării pacientului si înlăturarea unor 

eventuale efecte secundare nedorite. 



materialelor necesare tratamentului aplicării tratamentului este realizată în funcţie de afecţiune şi organul 

tratat 






tratamentului 








3. Aplicarea tehnicilor specifice de 3.1. Alegerea tehnicilor de tratament vizează riscul minim de infecţie şi 

tratament 





caracteristicile individuale ale pacientului şi gradul de urgenţă 


specialist 







nedorite 



























- modul de aplicare a tehnicilor standard de tratament pentru asigurarea securităţii maxime a pacientului 

_




1. Estimează necesarul de 1.1. Necesarul de medicamente, materiale şi instrumente este estimat în 

medicamente, materiale sanitare şi funcţie de consumul constatat şi de situaţiile neprevăzute 

instrumente 

1.2. Necesarul de medicamente, instrumente este estimat periodic şi ori 


2. Recepţionează medicamentele, 2.1. Medicamentele sunt înscrise în condici conform prescripţiei 

materialele şi instrumentele 

medicului în foaia de observaţie sau a baremului de aparat. 

2.2. Medicamentele, materialele şi instrumentele sunt recepţionate 

cantitativ şi calitativ prin comparaţie cu documentaţia care le însoţeşte 

3. Manipularea şi depozitarea 3.1 Manipularea medicamentelor, materialelor şi instrumentelor este 

medicamentelor, materialelor şi efectuată cu atenţie pentru evitarea deteriorării lor şi a accidentelor. 




fiecare tip de medicamente, materiale şi instrumente 

Materiale: consumabile sanitare, consumabile gospodăreşti (săpun, detergenţi, hârtie igienică). 

Instrumente: pense, foarfeci, bisturie etc. 



- materiale şi instrumente de chirurgie 



- capacitatea de estimare a necesarului de medicamente, materiale şi instrumente 

- capacitatea de gestionare eficientă a medicamentelor, materialelor şi instrumentelor. 

_

Asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării intervenţiei chirurgicale 



1. Pregăteşte sala de operaţie 1.1. Sala de operaţie este pregătită la începutul programului şi ori de câte 


1.2. Sunt pregătite toate materialele şi instrumentele necesare şi este 

verificată data sterilizării acestora. 

1.3. Sala de operaţie este pregătită în funcţie de intervenţiile ce urmează a 

fi efectuate. 

1.4. Instalaţiile electrice şi de iluminat sunt verificate înaintea fiecărei 

operaţii. 

1.5. Aparatele din sala de operaţie sunt în perfectă stare de funcţionare. 

1.6. Sala de operaţie este sterilizată cu ajutorul lămpii cu ultraviolete. 

2. Asistă medicul la pregătirea pentru 2.1. Medicul este ajutat să-şi îmbrace halatul, mănuşile şi să-şi lege masca. 

operaţie 

2.2. Asistarea medicului este efectuată cu respectarea strictă a normelor 

3. Aprovizionarea sălii de operaţie cu 3.1. Sala este aprovizionată complet şi prompt în vederea asigurării 

materiale, instrumente şi substanţe necesarului pentru intervenţiile chirurgicale. 

3.2. Aprovizionarea se face la începutul programului şi ori de câte ori 

este nevoie. 

3.3. Valabilitatea sterilizării truselor de instrumente şi materiale este 

verificată înaintea fiecărei intervenţii.


Materiale: 

casolete; 

substanţe dezinfectante; 

aţă; 

materiale pentru sutură; 

câmpuri; 

bonete; 

botoşi; 

mănuşi; 

halat; 

substanţe medicamentoase; 

perfuzoare; 

sonde. 

Instrumente: 

truse cu foarfeci; 

truse cu bisturie; 

truse cu pense; 

truse cu depărtătoare; 

truse cu valve; 

truse cu dălţi; 

truse cu ciocane; 

etc. 

Aparate: 

aspiratoare; 

electrocauter; 

monitoare; 

lămpi. 



materiale şi instrumente utilizate în sala de operaţie; 

aparatele utilizate în sala de operaţie; 

normele de asepsie şi igienă. 


corectitudinea cu care este pregătită sala de operaţie; 

modul în care sunt respectate normele de asepsie şi igienă; 

îndemânare cu care asistă medicul la pregătire pentru operaţie; 

promptitudinea şi completitudinea cu care asigură materialele şi instrumentele necesare intervenţiilor chirurgicale.

Asigurarea respectării condiţiilor de igienă şi alimentaţie a bolnavului 



1. Supraveghează asigurarea confortului 1.1. Confortul şi igiena bolnavului sunt asigurate periodic şi ori de câte ori 

şi igienei personale a bolnavului este nevoie. 

1.2. Condiţiile de confort şi igienă sunt stabilite în funcţie de diagnosticul 

şi starea pacientului. 

1.3. Este urmărită şi asigurată permanent respectarea normelor de igienă 

şi dezinfecţie. 

1.4. În asigurarea confortului şi igienei bolnavului este respectată 

pudoarea bolnavului. 

1.5. Atmosfera din salon este una de înţelegere şi acceptare reciprocă a 

bolnavilor. 

1.6. Respectarea orelor de vizită de către aparţinători este supravegheată 

permanent. 

1.7. Relaţia pacient-asistent: 

respect reciproc; 

înţelegere din partea asistentului medical. 

2. Întocmeşte foaia de masă a 2.1. Foaia de masă este întocmită la indicaţia medicului în funcţie de 

pacientului 

diagnosticul pacientului. 

2.2. Foaia de masă este întocmită corect şi lizibil. 

2.3. Foaia de masă este întocmită în timp util pentru ca bolnavul să fie 

hrănit corespunzător şi la orele indicate. 

3. Asigură respectarea regimului 3.1. Regimul alimentar urmat de pacient este în conformitate cu 

alimentar al bolnavului 

prescripţiile medicului. 

3.2. Cantitatea şi calitatea alimentelor primite de la bucătărie este 

verificată permanent. 

3.3. Bolnavul este hrănit de către asistent dacă se află în imposibilitatea 

de a se hrăni singur. 

3.4. Hrana şi vesela îndeplinesc condiţiile de igienă specifice . 

3.5. Personalul care distribuie alimentaţia la bolnavi este în perfectă stare 

de sănătate. 

3.6. Orele la care pacientul primeşte hrana sunt cele indicate de medic.


Confortul pacientului presupune: 

poziţie confortabilă; 

aerisire corespunzătoare a camerei; 

masă de servit la patul bolnavului. 

Tipuri de regim alimentar: 

normal; 

special; 

desodat; 

supliment; 

hepatic; 

diabet; 

ulcer; 

etc. 

Igienă personală: 

toaleta mâinilor; 

toaleta cavităţii bucale; 

toaleta organelor sexuale; 

lenjerie adecvată. 



normele de igienă şi dezinfecţie; 

diagnosticul pacientului; 

tipurile de regim alimentar. 


capacitatea de a asigura confortul şi igiena bolnavului în funcţie de starea şi diagnosticul acestuia; 

capacitatea de a întocmi corect şi lizibil foaia de masă; 

modul în care verifică îndeplinirea condiţiilor de igienă şi calitate a alimentaţiei; 

modul în care verifică respectarea alimentaţiei pe regimuri. 

_

Asistarea medicului la examinarea bolnavilor şi la mici intervenţii chirurgicale 



1. Pregăteşte materialele şi 1.1. Materialele şi instrumentele sunt pregătite în condiţii de igienă. 

instrumentele pentru examinare, 

intervenţie 

1.2. Materialele şi instrumentele sunt pregătite la indicaţia medicului şi în 

funcţie de diagnosticul pacientului. 

1.3. Materialele şi instrumentele sunt pregătite corect şi în timp cât mai 

scurt pentru a se asigura condiţii optime de lucru. 

1.4. Pe parcursul activităţii de pregătire a materialelor şi instrumentelor 

este obligatorie respectarea NPM. 

2. Pregătirea pacientului pentru 2.1. Pacientul este poziţionat la indicaţia medicului în funcţie de starea 

examinări / intervenţii 

generală şi diagnostic. 

2.2. Pacientul este informat în prealabil asupra modului în care va 

decurge examinarea, intervenţia şi a poziţiei în care acesta va trebui să 

stea. 

2.3. Poziţia pacientului este cea corectă şi este menţinută atât cât este 

necesar pentru desfăşurarea examinării, intervenţiei. 

2.4. Pacientul este pregătit corespunzător din punct de vedere psihic 

3. Ajută medicul la efectuarea 3.1. Examinările şi intervenţiile sunt realizate în condiţii optime de 

examinărilor şi micilor intervenţii asepsie şi protecţie. 

chirurgicale 

3.2. Ajutorul acordat de către asistent este solicitat de medic. 

3.3. Materialele, instrumentele şi substanţele utilizate sunt cele adecvate 

etapelor intervenţiei chirurgicale. 

3.4. Medicul este ajutat cu promptitudine şi atenţie, respectând etapele 

intervenţiei. pentru a asigura buna desfăşurare a examinării / intervenţiei. 

3.5. Pacientul este supravegheat cu atenţie pe toată durata examinării sau


Materiale: 

câmpuri; 

comprese; 

aţă; 

tampoane; 

vată; 

meşe; 

etc. 

Instrumente: 

pense; 

foarfeci; 

bisturie; 

canule; 

depărtătoare; 

seringi; 

etc. 

Mici intervenţii chirurgicale: 

abcese; 

furuncule; 

unghii încarnate; 

panariţium; 

chisturi; 

lipoame; 

etc. 

Substanţe: 

dezinfectante; 

medicamentoase. 



materiale, instrumente şi substanţe folosite la examinări şi mici intervenţii chirurgicale; 

tipuri de examinări chirurgicale, în funcţie de diagnostic; 

etapele micilor intervenţii chirurgicale; 

normele de igienă şi asepsie; 

NPM; 

anatomie; 

fiziologie, semiologie. 


capacitatea de a respecta normele de igienă şi PM; 

modul în care poziţionează bolnavul; 

modul în care comunici cu bolnavul; 

capacitatea de a utiliza corect materialele, instrumentele şi substanţele de lucru; 

capacitatea de a înţelege şi aplica indicaţiile medicului._

Asistarea medicului la intervenţiile chirurgicale în blocul operator 



1. Pregăteşte câmpul operator al 1.1. Câmpul operator al bolnavului este pregătit cu substanţe adecvate. 

bolnavului 

1.2. Câmpul operator al bolnavului este delimitat corect în funcţie de 

tipul intervenţiei. 

1.3. Câmpul operator al bolnavului este pregătit conform indicaţiei 

medicului. 

1.4. Substanţa utilizată nu provoacă alergie bolnavului. 

1.5. Pacientul este poziţionat corect. 

2. Serveşte medicul cu instrumente şi 2.1.Instrumentele şi materialele oferite sunt cele solicitate de medic. 

materiale 

2.2. Instrumentele şi materialele sunt oferite în ordinea în care acestea 

sunt folosite în intervenţie. 

2.3. Sunt respectate cu stricteţe normele de asepsie. 

2.4. Instrumentele şi materialele sunt oferite rapid şi cu atenţie, asigurând 

buna desfăşurare a intervenţiei. 

3. Aplică pansamentul final 3.1. Pansamentul este aplicat utilizându-se materiale şi substanţe 

adecvate. 

3.2. Pansamentul este aplicat la indicaţia medicului. 

3.3. Normele de asepsie sunt respectate cu stricteţe. 

3.4. Pansamentul aplicat este bine întins. 

3.5. Locul pe care este aplicat pansamentul este uscat. 

4.Asigură transportul bolnavului după 

intervenţia chirurgicală 

3.6. Alonjarea tuburilor de dren este efectuată corect pentru ca acestea să 

4.1. Pacientul este poziţionat pe brancart la indicaţia medicului. 

4.2. Pacientul este supravegheat în timpul transportului. 

4.3. Este supravegheată preluarea pacientului de către personalul secţiei.


Substanţe cu care este pregătit câmpul operator: 

tinctură de iod; 

alcool alb şi clorhexidin; 

beseptin; 

betadină 

Tipul intervenţiei: 

colecistectomii; 

eventraţii; 

varice; 

apendicite; 

amputaţii; 

proteze; 

mamectomii; 

tiroidectomii; 

etc. 

Instrumente: 

bisturie; 

foarfeci; 

pense; 


valve; 

dălţi; 

ciocane; 

fierăstraie; 

etc. 

Materiale: 

comprese; 

feşe; 

vată; 

tampoane; 

meşe; 

aţă. 

. 



anatomie; 

fiziologie; 

timpii operatori; 

tipurile de intervenţii; 

poziţia bolnavului; 

NPM; 

instrumente şi materiale utilizate în intervenţiile chirurgicale şi ordinea utilizării lor; 

normele de asepsie; 

tehnica pansării; 

substanţe şi materiale specifice

Completarea documentelor specifice 



1. Identifică datele ce trebuie 1.1. Datele sunt identificate în funcţie de documentele ce trebuie 

înregistrate 

completate; 

1.2. Datele sunt identificate în funcţie de priorităţile medicale; 

2.Înregistrează datele în documente 

1.3. Datele sunt identificate corect, complet şi în timp util pentru a avea 

o evidentă reală. 

2.1. Datele sunt înregistrate corect şi complet; 

2.2. Fiecare tip de date este înregistrat în documente specifice. 

2.3. Datele sunt înregistrate în funcţie de priorităţi; 

2.4. Datele sunt înregistrate lizibil şi în timp util. 



foaia de observaţie; 

condica de medicamente; 

formulare de programare pentru investigaţii; 

foaia de masă; 

raportul de gardă; 

registrul de internări; 

etc. 

Priorităţile documentelor: 

foaia de observaţie; 

programările pentru investigaţii; 

Priorităţi medicale: 

bolnavi în stare critică. 

Tipuri de date înregistrate: 

datele personale ale pacientului; 

datele medicale ale pacientului; 

consumul de medicamente şi materiale sanitare. 



tipurile de documente; 

datele care trebuie înregistrate; 

cunoaşterea procedurilor de înregistrare. 


înregistrarea corectă şi lizibilă a datelor în documentele specifice, în funcţie de scopul urmărit. 

_




1. Dezinfectează plăgile 1.1. Substanţele dezinfectante folosite sunt alese în funcţie de tipul plăgii. 

1.2. Plăgile sunt dezinfectate periodic şi ori de câte ori este nevoie, în 

funcţie de indicaţia medicului. 

1.3. Cantitatea şi concentraţia substanţelor dezinfectante şi 

medicamentoase utilizate sunt cele indicate de medic. 

1.4. Substanţele dezinfectante şi medicamentoase sunt în termen de 

valabilitate. 

1.5. Materialele şi substanţele sunt alese în funcţie de pansamentul ce 

2. Aplică pansamente 2.1. Pansamentele sunt aplicate la indicaţia medicului. 

2.2. Pansamentele sunt aplicate în condiţii de igienă şi asepsie 

2.3. Pansamentele sunt aplicate în ordinea impusă de tehnicile de 

pansare. 

2.4. Compresele şi materialele folosite sunt colectate şi depozitate


Substanţe dezinfectante: 

alcool alb; 

alcool sanitar; 

apă oxigenată; 

rivanol; 

beseptin; 

violet de genţiană; 

albastru de metilen; 

bioxteracor; 

tinctură de iod; 

etc. 

Plăgi: 

închise; 

deschise; 

septice; 

aseptice. 

Ordinea efectuării pansamentelor în secţiile cu o singură sală de pansamente: 

pansamentele aseptice se fac primele, cu o trusă şi o casoletă, separate de cele septice ; 

ar fi de preferat să existe: 

o sală septică; 

o sală aseptică 



substanţe dezinfectante şi medicamentoase ; 

tehnica efectuării pansamentelor; 

normele de igienă şi asepsie; 

materialul sanitar necesar efectuării pansamentelor. 


capacitatea de a dezinfecta corect plaga; 

capacitatea de a pansa plaga conform tehnicii specifice şi indicaţiilor medicului; 

modul în care sunt respectate normele de igienă şi asepsie. 

_




1. Identifică modificările apărute în 1.1. Pacienţii sunt supravegheaţi permanent. 

starea pacientului 

1.2. Sunt monitorizaţi parametrii vitali ai pacientului. 

1.3. Este urmărită şi starea de conştienţă a pacientului. 

2. Măsoară parametrii vitali ai 2.1. Parametrii vitali sunt măsuraţi corect, astfel încât să indice starea 

pacientului 

reală a pacientului. 

2.2. Parametrii vitali sunt măsuraţi periodic şi ori de câte ori este nevoie 

,în funcţie de starea şi diagnosticul pacientului. 

3.Raportează medicului informaţii 

despre evoluţia stării pacientului 

2.3. Parametrii vitali sunt măsuraţi cu instrumente specifice. 

3.1. Medicul este informat complet asupra stării pacientului. 

3.2. Medicul este anunţat la orice modificare a stării pacientului. 

3.3. Tratamentul ulterior aplicat pacientului este cel indicat de medic. 


Parametri vitali: 

puls; 

respiraţie; 

tensiune arterială; 

diurează; 

scaun; 

paluare; 

temperatură. 

Instrumente de măsurare: 

tensiometru; 

termometru; 

glucometru; 

oscilometru; 

stetoscop; 

ciocan de reflexe; 

oglindă frontală; 

spatulă linguală. 



parametrii normali ai funcţiilor vitale ; 

tehnici de măsurare a parametrilor vitali; 

aparate şi instrumente de măsurare a parametrilor vitali; 

anatomie. 


capacitatea de a măsura corect parametrii vitali ai pacientului; 

capacitatea de a identifica rapid modificările intervenite în starea pacientului; 

modul de a diagnostica starea pacientului;

promptitudinea şi corectitudinea cu care raportează medicului starea pacientului.

Pregătirea pacientului pentru intervenţia chirurgicală 



1. Administrează sedativele 1.1. Sedativele sunt administrate înaintea intervenţiei chirurgicale la orele 

stabilite de medic. 

1.2. Sedativele sunt administrate la indicaţia medicului în funcţie de starea 

şi diagnosticul pacientului. 

1.3. Sedativele sunt administrate în funcţie de anestezia ce urmează a fi 

efectuată. 

1.4. Pacientul este informat în prealabil de necesitatea administrării şi 

efectul sedativelor. 

1.5. Sedativele sunt administrate cu atenţie, urmărindu-se eventualele 

reacţii adverse. 

1.6. Modul de a administrare a sedativelor este stabilit în funcţie de 

indicaţia medicului. 

2. Efectuează igiena bolnavului pentru 2.1. Pacientului îi sunt efectuate clisme în seara şi dimineaţa dinaintea 

intervenţia chirurgicală / investigaţii operaţiei, dacă tipul de intervenţie necesită acest lucru. 

2.2. Igiena bolnavului este efectuată cu materiale şi instrumente 

adecvate. 

2.3. Zona în care va fi efectuată intervenţia este pregătită corespunzător.


Sedative: 

diazepan; 

romergan; 

fenobarbital; 

ciclobarbital; 

luminol, etc. 

Modul de administrare a sedativelor: 

peros, minim 12 ore înaintea intervenţiei chirurgicale; 

parenteral. 

Pregătirea corespunzătoare a zonei de intervenţie: 

spălarea; 

depilarea zonei de intervenţie; 

dezinfectare. 

Reacţii adverse ale sedativelor 

alergie; 

agitaţii; 

şoc anafilactic. 



tipurile de sedative; 

modalităţile de administrare a sedativelor; 

materiale şi instrumente utilizate în efectuarea igienei bolnavului; 

tipurile de intervenţii. 


capacitatea de a administra corect sedativele; 

capacitatea de a identifica rapid şi corect reacţiile adverse ale sedativelor; 

capacitatea de a efectua corect şi complet igiena bolnavului în funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale. 

_

Pregătirea pentru sterilizare a instrumentarului şi a materialelor necesare intervenţiei chirurgicale 



1. Curăţă şi dezinfectează 1.1. Instrumentele sunt spălate şi dezinfectate după fiecare utilizare. 

instrumentele care vor fi sterilizate 

1.2. Substanţele utilizate pentru dezinfectare sunt corespunzătoare din 

punct de vedere cantitativ si calitativ. 

1.3. Curăţirea si dezinfectarea instrumentelor sunt efectuate cu 

respectarea normelor de igienă si protecţia muncii. 

2. Confecţionează materialul necesar 2.1. Materialul este confecţionat în funcţie de tipul intervenţiilor 

intervenţiei chirurgicale 

chirurgicale. 

2.2. Cantitatea de material confecţionat este in funcţie de numărul 

intervenţiilor. 

2.3. Materialul confecţionat îndeplineşte condiţiile de calitate cerute. 

2.4. Materialul este confecţionat in timp util pentru a se asigura 

necesarul în intervenţiile chirurgicale. 

2.5. Dimensiunile materialului confecţionat respectă indicaţia medicului. 

3. Trimite instrumentele şi materialele 3.1. Materialele şi instrumentele sunt dispuse în casolete şi cutii specifice 

la secţiile de sterilizare 

în ordinea utilizării in intervenţii. 

3.2. Casoletele si cutiile de instrumente îndeplinesc condiţiile de utilizare 

3.3. Materialele si instrumentele sunt trimise la sterilizare in timp util


Materiale ce necesita sterilizarea: 

câmpuri; 

halate; 

măştii; 

scutece; 

comprese; 

feşi; 

meşe; 

vată; 

tampoane; 

aţă; 

etc. 

Instrumente ce necesită sterilizarea: 

pense de diferite tipuri si mărimi; 

foarfeci; 


fierăstrae; 

dălţi; 

bisturie; 

chiurete; 

valve; 

răzuşe; 

etc. 

Substanţe utilizate pentru dezinfectare: 

sekusept; 

saidex; 

amoniac; 

Condiţiile de calitate cerute de materialul folosit în intervenţiile chirurgicale: 

dimensiuni corespunzătoare pe tipuri de operaţie; 

fără franjuri; 

bine pliate; 

bun absorbant. 

Condiţiile de utilizare a cutiilor şi casoletelor: 

sunt integre; 

sunt etanşe; 

nedegradate; 

de mărimi corespunzătoare. 



substanţe dezinfectante; 

tehnica de dezinfectare; 

materialele şi instrumentele care necesită sterilizare; 

tipuri de cutii şi casolete; 

ordinea folosirii materialelor şi instrumentelor în intervenţiile chirurgicale; 

norme de igienă şi PM. 


respectarea corectă a tehnicii de dezinfectare a instrumentelor; 

capacitatea de a pregăti corect materialul pentru sterilizare;

aşezarea corectă a materialelor şi instrumentelor în casolete şi cutii specifice; 

promptitudinea cu care asigură transportul materialelor şi instrumentelor la sterilizare şi înapoierea lor în timp 

util în secţie. 

_

Programarea pacienţilor pentru investigaţiile de specialitate 



1. Programează pacienţii la diferite 1.1. Pacienţii sunt programaţi în funcţie de diagnosticul fiecăruia şi de 

investigaţii 

tipul investigaţiei. 

1.2. Programarea pacienţilor este efectuată la indicaţia medicului. 

1.3. În cazul în care un pacient necesită mai multe investigaţii 

programarea este efectuată cu respectarea ordinii investigaţiilor. 

2. Urmăreşte respectarea graficului de 2.1. Pacientul ajunge la serviciul medical solicitat conform programării şi 

programare 

pregătit corespunzător. 

2.2. Rezultatele investigaţiei sunt aduse în cel mai scurt timp la cunoştinţa 

medicului. 

2.3. Asistentul se informează dacă secţia solicitată poate să efectueze 

investigaţia programată. 

3. Reprogramează pacienţii 3.1. Pacienţii sunt reprogramaţi în cel mai scurt timp. 


Tipuri de investigaţii: 

fibrogastroscopii; 

ecografii; 

tomografii; 

scintigrafii; 

radiografii pulmonare; 

radiografii osoase; 

radiografii renale; 

etc. 

Substanţe: 

sulfat de bariu; 

urografin; 

odiston; 

albastru de metilen. 



tipuri de investigaţii; 

ordinea în care se efectuează investigaţiile; 

programul serviciilor medicale care deservesc secţia de chirurgie. 


respectarea ordinii investigaţiilor; 

respectarea programării; 

_ 

3.2. Reprogramarea este efectuată în funcţie de tipul investigaţiei şi de 

diagnosticul pacienţilor. 

3.3. Reprogramarea este efectuată la indicaţia medicului.




1. Pregăteşte pacientul 1.1. Pacientul este informat în mod clar şi explicit asupra investigaţiilor 


1.2. Pacientul este informat corect şi complet despre condiţiile pe care 

trebuie să le îndeplinească pentru examinare. 

1.3. Pacientul este poziţionat corect şi confortabil în funcţie de tipul 

probei. 

2. Pregăteşte materialele şi 2.1. Instrumentele de recoltare sunt alese şi pregătite în funcţie de tipul 

instrumentele de recoltare 


2.2. Instrumentele de recoltare sunt pregătite prin metode specifice. 

2.3. Substanţele anticoagulante sunt alese şi pregătite în funcţie de tipul 

analizei. 

3. Recoltează proba 3.1. Proba este recoltată prin metode specifice tipului de analiză care va 

fi efectuată. 

3.2. Proba este recoltată în condiţii de igienă, asepsie şi PM. 

3.3. Probele biologice sunt recoltate cu instrumente de unică folosinţă. 

3.4. Probele sunt recoltate doar dacă pacientul îndeplineşte condiţiile 

pentru recoltare. 

4. Depozitează şi transportă probele 4.1. Probele sunt depozitate în locuri special amenajate şi în suporturi 

speciale. 

4.2. Probele sunt transportate în timp util la laborator 

4.3. Probele sunt transportate în condiţii corespunzătoare pentru 

păstrarea integrităţii acestora.


Condiţii pentru recoltare: 

pacientul nu a mâncat; 

pacientul a respectat indicaţiile asistentului / medicului privind regimul alimentar; 

proba este recoltată dimineaţa; 

proba este recoltată în 24 ore (17 OH, 17 CS.) 

Tipuri de probă: 

bio-chimică; 

serologică; 

exudate; 


spută; 

hematologică; 

etc. 

Tipuri de probe recoltate steril: 

urocultura; 

exudate; 


hemocultura; 

bilicultura. 

Instrumente de recoltare 

ace; 

seringi; 

garou; 

coprecultoare; 

eprubete; 

flacoane; 

lame de sticlă; 

materiale consumabile. 

Metode de pregătire a instrumentelor de recoltare: 

spălare; 

dezinfectare; 

sterilizare. 

Metode de recoltare: 

puncţionare; 

tamponare; 

colectare; 

drenare. 

Substanţe anticoagulante: 

citrat de NA; 

oxalat de amoniu; 

parafină. 

Tipuri de analiză ce necesită soluţii anticoagulante: 

hemogramă; 

coagulogramă; 

fibrinogen; 

VSH.



anatomie; 

sepsie şi asepsie; 

metodele de recoltare a probelor; 

tehnicile de recoltare a probelor. 


corectitudinea cu care sunt pregătiţi pacienţii pentru recoltarea probelor; 

modul în care sunt pregătite instrumentele de recoltare în funcţie de tipul probei de recoltat; 

modul în care sunt recoltate probele în funcţie de tipul analizei şi modul de respectare a condiţiilor de igienă; 

recoltarea probelor în ordinea corectă. 

modul în care sunt depozitate şi transportate probele 

_




Ocupaţia: Asistent medical dietetică - nutriţie 


Bucureşti 1999




Cristina Niculescu Mizil 


Aurica Săveanu, asistent medical, Spitalul Universitar Bucureşti 

Cristina Şandor, asistent medical, Spitalul Universitar Bucureşti 


Georgeta Nicola, asistent medical principal, Institutul N. Paulescu 

Felicia Boter, asistent medical principal, Institutul N. Paulescu 







Asistent medical dietetică - nutriţie 


Ocupaţia se referã la activitatea de asistenţã medicalã pe probleme de nutriţie / dieteticã, presupunând 

competenţe legate de întocmirea dietelor ca mijloace terapeutice în cadrul schemelor generale de tratament 

medical, supravegherea circuitului hranei în unitatea sanitarã şi asistarea pacienţilor pe probleme de 

specialitate.

Asistent medical dietetică - nutriţie 



Acordarea asistenţei de specialitate 

Administraţie 


Instruire 

Planificare 


Asistarea pacienţilor cu probleme de nutriţie şi dietetică 

Rezolvarea sesizărilor şi reclamaţiilor legate de meniuri 

Aprovizionarea cu alimente 

Întocmirea meniurilor şi suplimentelor 

Întocmirea necesarului de alimente 

Supravegherea distribuirii meselor preparate 

Supravegherea preparării meniurilor 







Instruirea personalului din blocul alimentar 

Planificarea activităţii proprii

Asistarea pacienţilor cu probleme de nutriţie şi dietetică 


Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale nutriţioniste pentru asigurarea tratamentului dietetic 

în cadrul schemelor generale de tratament prescrise de medicul specialist si verificarea respectării dietelor de către 


1. Asigurarea tratamentului dietetic în 1.1. Tratamentul dietetic este strict corelat cu tratamentul medicamentos 

cadrul schemelor generale de tratament în cadrul schemei generale de tratament ce se aplică pacienţilor 

prescrise de medic 

1.2. Tratamentul dietetic este stabilit în funcţie de afecţiune 

1.3 Aplicarea tratamentului dietetic se realizează în funcţie de 

caracteristicile individuale ale pacientului 

2. Verificarea respectării dietelor de 2.1. Respectarea dietei se realizează pe întreaga durată a spitalizării 

către bolnavi 

2.2. Dieta este respectată integral în conformitate cu indicaţiile medicului 


Tratamentul dietetic se aplică în timpul internării şi se continuă de către bolnav la domiciliu pe perioada stabilită 

de medicul specialist. 

Tipuri de afecţiuni : hepatice, renale, cardiace, gastrice, diabet, etc. 

Caracteristici individuale : sex, vârstă, natura activităţii, starea de nutriţie 



- nutriţie / dietetică 




- capacitatea de corelare a tratamentului dietetic cu cel medicamentos, în cadrul schemei generale de tratament 

prescrisă de medicul specialist, în funcţie de afecţiune şi de caracteristicile individuale ale pacientului 

- capacitatea de implicare în urmărirea şi verificarea respectării tratamentului dietetic de către pacient pe durata 

spitalizării, gradul de persuasiune pentru aplicarea integrală a dietei de către pacient în conformitate cu indicaţiile 

medicului şi specificul afecţiunii tratate

Rezolvarea sesizărilor şi reclamaţiilor legate de meniuri 



1. Identificarea nemulţumirilor legate 1.1. Identificarea nemultumirilor şi preluarea sesizarilor este prompta 

de meniuri 

1.2. Veridicitatea informatiilor provenite din sesizari şi reclamatii este 

verificată direct sau prin apelarea unor surse diferite 

1.3. Înregistrarea sesizarilor este completa şi nesubiectiva 

2. Rezolvarea sesizărilor şi 2.1. Modificarea meniurilor şi a modului de servire este corelata cu 

reclamaţiilor legate de meniuri nemulţumirile sesizate pentru ameliorarea caracteristicilor deficitare 


2.2. Înlăturarea nemulţumirilor pacienţilor este realizată operativ 

Surse de verificare a informaţiilor : pacienţi diferiţi, personal medical, personal auxiliar, etc. 

Caracteristicile meniurilor : cantitate, calitate, diversitate, structură, aspect, prezentare 






- circuitul alimentelor şi al hranei în spital 

- modul de funcţionare a blocului alimentar 


- capacitatea de identificare şi evaluare operativă a nemulţumirilor pacienţilor şi de urmărire a rezolvării acestora 

prin intervenţie în cadrul oricărei etape a procesului de concepere, preparare şi distribuire a meniurilor în unitatea

Aprovizionarea cu alimente 


Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale nutriţioniste pentru participarea la recepţionarea 

alimentelor primite de la furnizori, supravegherea eliberării acestora din magazia centrală si asigurarea depozitării 

corecte în blocul alimentar 


1. Participarea la recepţionarea 1.1. Evaluarea alimentelor este realizată din punct de vedere organoleptic 

alimentelor primite de la furnizori 

1.2. Selecţia alimentelor este efectuată după verificarea termenelor de 

valabilitate 

1.3. Recepţionarea alimentelor se realizează prin compararea 

caracteristicilor produselor cu parametrii certificaţi în documentele de 

2. Asistarea la eliberarea alimentelor 2.1. Eliberarea alimentelor este realizată în condiţii de siguranţă pentru 

din magazia centrală şi depozitarea în evitarea contaminării lor 

blocul alimentar 


2.2. Eliberarea alimentelor se realizează zilnic, la prima oră a dimineţii, 

pentru întreaga zi de lucru 

2.3. Manipularea alimentelor este efectuată cu respectarea normelor 

igienico - sanitare 

2.4. Depozitarea alimentelor în blocul alimentar este efectuată în spaţii 

separate, pe tipuri de produse 

2.5. Depozitarea alimentelor se realizează în funcţie de temperatură 

Norme igienico - sanitare : “Regulile generale de curăţenie şi dezinfecţie în spitale” extrase din ORD MS 

190/1982 şi ORD MS 984/1994 

Tipuri de alimente : produse lactate, verdeţuri, legume, ouă, carne şi produse din carne, făinoase, conserve, etc. 




- parametrii organoleptici normali ai produselor 

- condiţii de depozitare şi manipulare 

- programul de funcţionare al magaziei centrale 

- componenţa echipei de recepţionare a alimentelor 

- norme igienico - sanitare specifice 


- capacitatea de evaluare a alimentelor, de identificare, selecţie şi excludere a produselor necorespunzătoare din 

punct de vedere calitativ, prin verificarea termenelor de valabilitate, compararea caracteristicilor organoleptice 

reale cu parametrii atestaţi scriptic în certificatele de calitate şi sanitar veterinare. 

- capacitatea de monitorizare a procesului de preluare, depozitare şi eliberare a alimentelor pe traseul magazie 

centrală - bloc alimentar, cu respectarea normelor igienico - sanitare în vigoare, pentru evitarea contaminării 

produselor.

Întocmirea meniurilor şi suplimentelor 



1. Evaluarea stocurilor de alimente 1.1. Identificarea şi evaluarea alimentelor se realizeaza din punct de 

existente 

vedere cantitativ, calitativ ( organoleptic ) şi sortimental 

1.2. Selecţia alimentelor este efectuată după verificarea termenelor de 

valabilitate, ţinând cont de gradul de perisabilitate 

2. Verificarea structurii şi numărului 2.1. Structura dietelor şi suplimentelor este corelata cu tipurile de 

dietelor şi suplimentelor prescrise afecţiuni existente 

2.2. Structura dietelor şi suplimentelor este corelata cu factorii nutritivi 

din componenţa alimentelor aflate pe stoc 

2.3 Necesarul zilnic de diete prescrise este acoperit prin numărul total de 

regimuri întocmite 

3. Întocmirea meniurilor 3.1. Conceperea meniurilor este realizată cu respectarea legilor 

alimentaţiei raţionale 


3.2. Echilibrarea nutriţională a organismului bolnav este obţinută prin 

asigurarea necesarului de factori nutritivi şi calorii 

3.3. Meniurile sunt întocmite în conformitate cu prescripţiile medicului 

specialist, pe tipuri de afecţiuni 

3.4. Meniurile întocmite sunt adecvate caracteristicilor individuale ale 

pacientului 

3.5. Conceperea meniurilor este realizată corelând toţi parametrii 

extramedicali 

Tipuri de afecţiuni : hepatice, renale, cardiace, gastrice, diabet, etc. 

Factori nutritivi : proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale 

Caracteristici individuale ale pacientului : sex, vârstă, natura activităţii 

Parametrii extramedicali : stocul de alimente, sezonul, baremul financiar prestabilit, diversitatea meselor în cadrul 

aceleiaşi zile şi pe durata săptămânii, rafinamentul gustativ, etc. 





- elemente de contabilitate 

- elemente de gastrotehnie 


- modul în care se identifică, evaluează şi selecţionează alimentele din stoc din punct de vedere cantitativ, 

organoleptic şi sortimental, ţinându-se seama de gradul de perisabilitate al acestora şi încadrarea în termenele de 

valabilitate 

- capacitatea de a concepe meniuri prin adaptarea principiilor alimentaţiei raţionale la caracteristicile individuale 

ale pacienţilor în strânsă legătură cu tipul de afecţiune şi prin armonizarea tuturor factorilor extramedicali

Întocmirea necesarului de alimente 



1. Culegerea şi prelucrarea 1.1. Prelucrarea informaţiilor furnizează toate elementele statistice utile 

informaţiilor utile pentru întocmirea întocmirii necesarului de alimente 

necesarului de alimente 

1.2. Necesarul de alimente este stabilit global, la nivelul întregii unităţi 

sanitare, pentru includerea tuturor pacientilor în programul de masa şi de 

suplimente 

1.3. Necesarul de alimente este asigurat pentru corelarea structurii 

meniurilor cu diversitatea afecţiunilor existente 

1.4. Preparatele programate în corelaţie cu necesarul de alimente 

corespund din punct de vedere cantitativ şi calitativ cu necesitatile unitatii 

2. Redactarea documentelor 2.1. Întocmirea documentelor intermediare se realizează corelând toate 

intermediare 

elementele statistice necesare pentru circuitul hranei în spital 

2.2. Suportul scriptic asigurat prin întocmirea documentelor intermediare 

oferă o imagine riguroasă a necesarului de hrană din unitatea sanitară 

3. Întocmirea documentelor de 3.1. Întocmirea documentelor de aprovizionare se realizează pe baza 

aprovizionare 

documentelor intermediare, în concordanţă cu necesarul de alimente din 

întreaga unitate sanitară 

3.2. Documentele de aprovizionare sunt întocmite ritmic, în timp util, 

pentru asigurarea constantă a hranei în cadrul spitalului


Necesarul de alimente, documentele intermediare şi “Lista de alimente” se întocmesc zilnic şi cuprind date 

globale, la nivelul întregii unităţi sanitare. “Nota de comandă“ se întocmeşte săptămânal. 

Necesarul de alimente : zilnic şi săptămânal 

Prelucrarea informaţiilor : preluare, analizare, sintetizare, centralizare 

Elemente statistice utile : numărul total de bolnavi internaţi în spital şi repartizarea lor pe regimuri, numărul total 

de suplimente repartizate pe secţii, alimentele aflate în componenţa tuturor meniurilor, repartizarea meniurilor 

în cadrul meselor principale. 

Circuitul hranei : pregătirea alimentelor, prepararea meniurilor, distribuirea 

Documente intermediare : “Centralizatorul de bolnavi”, “Centralizatorul de suplimente”, “Lista de meniuri”, 

“Desfăşurătorul de alimente”. 

Suport scriptic : documente cumulative, liste, formulare 

Documente de aprovizionare : “Lista zilnică de alimente”, “Nota de comandă“. 

Tipuri de afecţiuni : cardiace, renale, hepatice, gastrice, etc. 




- matematică elementară 

- cunoştinţe teoretice de nutriţie şi dietetică 



- capacitatea de analiză şi sinteză a informaţiilor globale centralizate la nivelul unităţii sanitare pentru întocmirea 

necesarului zilnic de alimente prin corelarea structurii meniurilor cu diversitatea afecţiunilor înregistrate 

- capacitatea de întocmire riguroasă şi corectă a tuturor documentelor de evidenţă utile procesului de asigurare a 

hranei în unitatea sanitară, prin luarea în considerare a ansamblului elementelor statistice necesare pentru circuitul 

alimentelor şi distribuirea preparatelor către bolnavi 

- capacitatea de armonizare a parametrilor medicali şi extra medicali în întocmirea necesarului zilnic de alimente 

util preparării hranei

Supravegherea distribuirii meselor preparate 



1. Asistarea la distribuirea meselor din 1.1. Mâncarea este predata şi preluata dupa un program prestabilit ( la ore 

blocul alimentar către secţii fixe ). 

1.2. Mâncarea predata corespunde din punct de vedere cantitativ şi 

sortimental tipurilor de regimuri programate 

1.3. Preluarea mâncării se efectuează în corelaţie cu necesarul fiecărei 

sectii şi tipurile de afectiuni tratate 

1.4. Distribuirea meniurilor din blocul alimentar către secţii se realizează 

cu respectarea normelor igienico - sanitare în vigoare 

1.5. Disfunctionalitatile sesizate şi cauzele lor sunt analizate şi înlaturate 

cu promptitudine 

2. Verificarea distribuirii meselor pe 2.1. Distribuirea mâncării în cadrul secţiilor se realizează la ore fixe 

secţii 

2.2. Împărţirea hranei se efectuează în locuri diferite, funcţie de starea 

pacienţilor 

2.3 Distribuirea meniurilor din punct de vedere cantitativ şi sortimental 

este corelata cu numarul de bolnavi din fiecare sectie şi tipurile de 

regimuri în funcţie de afecţiuni 

2.4 Distribuirea mâncării în cadrul secţiilor este realizată cu respectarea 

normelor igienico - sanitare în vigoare 

2.5. Disfunctionalitatile sesizate şi cauzele lor sunt analizate şi înlaturate 

cu promptitudine


Oficiantele ( persoane care deservesc oficiile alimentare din cadrul secţiilor ) preiau mâncarea de la personalul 

blocului alimentar, o transportă şi o distribuie în cadrul fiecărei secţii. 

Locuri de distribuire a hranei : sala de mese, saloane 

Starea pacienţilor : deplasabili , nedeplasabili 

Norme igienico - sanitare : ORD MS 190/1982; ORD MS 984/1994; ORD 56/1974 şi “Regulile generale de 

curăţenie şi dezinfecţie în spitale” furnizate de Inspectoratul de Sănătate Publică. 



- sistemul de distribuire a meselor preparate în cadrul spitalului 

- programul de distribuire a meselor 

- meniul zilnic repartizat pe secţii 


- componenţa echipei însărcinată cu distribuirea meselor 

- norme igienico - sanitare 


- capacitatea de urmărire a operaţiilor de predare - preluare a hranei în corelaţie cu necesarul fiecărei secţii, 

conform tipurilor de afecţiuni tratate, cu respectarea normelor igienico - sanitare în vigoare 

- capacitatea de supraveghere a distribuirii meselor pe secţii, în corelaţie cu numărul de bolnavi repartizaţi şi 

tipurile de regimuri prescrise în funcţie de afecţiuni, cu încadrarea într-un program riguros de masă şi cu 

respectarea normelor igienico - sanitare specifice

Supravegherea preparării meniurilor 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale nutritioniste pentru verificarea respectării tipurilor 

de meniuri programate, supravegherea fluxului tehnologic de preparare a hranei si a modului de pregătire a dietelor 

în blocul alimentar 


1. Verificarea respectării tipurilor de 1.1. Toate tipurile de regimuri prescrise sunt incluse în graficul de 

meniuri programate 

preparare a meselor 

1.2. Ingredientele pregătite pentru preparare corespund din punct de 

vedere cantitativ şi sortimental tuturor tipurilor de meniuri programate 

2. Supravegherea respectării modului de 2.1. Meniurile sunt preparate prin utilizarea elementelor de gastrotehnie 

preparare a meniurilor 

adecvate tipurilor de afecţiuni tratate 

2.2. Prepararea meniurilor este realizată cu respectarea normelor igienico 

- sanitare în vigoare 

2.3. Supravegherea modului de preparare a meniurilor asigură respectarea 

tuturor conditiilor de ordin calitativ, cantitativ şi sortimental şi igienico - 

sanitare 

3. Urmărirea realizării fluxului 3.1. Etapele fluxului tehnologic sunt executate integral şi în ordinea 

tehnologic de preparare a meselor şi prestabilită 

suplimentelor 


3.2. Fiecare etapa a fluxului tehnologic se desfaşoara într-un timp 

specific, conform normelor gastrotehnice 

3.3. Fluxul tehnologic este urmărit pentru respectarea normelor igienico 

- sanitare în vigoare şi asigurarea corectitudinii operatiilor 

Supravegherea preparării meniurilor se realizează în blocul alimentar, pe parcursul fiecărei zile 







- gastrotehnie 

- graficul zilnic de regimuri 

- fluxul tehnologic de preparare a hranei 

- programul de distribuire a meselor şi suplimentelor 

- norme igienico - sanitare specifice 


- capacitatea de coordonare a activităţii de preparare a meniurilor de către personalul blocului alimentar, cu 

respectarea tehnicilor adecvate fiecărui tip de regim prescris în funcţie de afecţiunile tratate şi prin asigurarea din 

punct de vedere cantitativ, calitativ şi sortimental a tuturor ingredientelor necesare 

- capacitatea de supraveghere a fluxului tehnologic de preparare a hranei, cu respectarea succesiunii corecte a 

etapelor, în spaţiile prestabilite şi timpul de execuţie adecvat fiecărei diete şi prin aplicarea normelor igienico - 

sanitare specifice



Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale nutritioniste privind asigurarea respectării normelor 

igienico - sanitare generale în spaţiile de lucru, în circuitul alimentelor, precum şi pentru îndeplinirea condiţiilor 

privind igiena individuală si starea de sănătate a personalului subordonat, pentru eliminarea focarelor de 

contaminare si evitarea declansării de epidemii. 


1. Urmărirea realizării igienizării 1.1. Pregatirea alimentelor şi prepararea hranei se realizeaza în conditii 

generale şi a curăţeniei în spaţiile de salubre. 

lucru 


personalului abilitat pentru toate spatiile din blocul alimentar precum şi 

pentru accesoriile de lucru. 

1.3. Intervenţiile pentru întreţinerea instalaţiilor din blocul alimentar sunt 






2. Asigurarea respectării normelor 2.1. Respectarea normelor igienico - sanitare în circuitul alimentelor este 

igienico - sanitare în circuitul 

realizată pentru preîntâmpinarea sau eliminarea oricăror focare de 

alimentelor 

contaminare. 

2.2. Analizarea cazurilor de toxiinfecţie alimentară se realizează pe baza 

probelor alimentare prelevate zilnic, din toate meniurile preparate. 

3. Asigurarea îndeplinirii condiţiilor 3.1. Controlul stării de sănătate a personalului din blocul alimentar este 

privind igiena individuală şi starea de efectuat zilnic, pentru evitarea raspândirii bolilor transmisibile şi 

sănătate a personalului subordonat înlaturarea pericolului declanşarii unor epidemii. 



3.3. Menţinerea stării de sănătate a personalului din blocul alimentar este 

verificată prin efectuarea controlului medical periodic. 

3.4. Gradul de igiena individuala a personalului din blocul alimentar şi 

comportamentul igienic al acestuia sunt menţinute prin respectarea 

normelor igienico - sanitare în vigoare.


Spaţii din blocul alimentar : camere de preparare şi depozitare, mese, etc. 

Accesorii de lucru din blocul alimentar : ustensile şi aparate de bucătărie, vase, recipienţi diverşi, etc. 



190/1982 şi ORD. MS 984/1994. 

Focare de contaminare : deşeuri, reziduuri variate în contact cu alimentele sau preparatele diverse, alimente 

alterate, etc. 

Circuitul alimentelor : preluare, depozitare, manipulare, preparare, distribuţie 

Boli transmisibile : hepatită, parazitoze, etc. 




- circuitul alimentelor şi al hranei în interiorul spitalului 

- modul de organizare a blocului alimentar 



- fluxul tehnologic de preparare a hranei 




apei, alimentelor şi hranei şi împiedicarea declanşării toxiinfecţiilor alimentare 












obiect. 


instruire. 




















Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale nutritioniste pentru comunicarea eficientă în cadrul 


acesteia. 




specialitate 








medical 






comunicării 





etc. 



















Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale nutriţioniste privind autoevaluarea şi identificarea 











activitate. 








autorizate. 





Activităţi : coordonarea şi supravegherea personalului din blocul alimentar, redactarea documentelor de evidenţă a 

hranei, asistarea bolnavilor pe probleme de nutriţie, întocmirea dietelor, etc. 





- nutriţie / dietetică şi elemente de gastrotehnie 


- modul de organizare a activităţii în blocul alimentar 












Unitatea include competentele legate de desfăsurarea activitătii asistentelor medicale nutritioniste în ture, în cadrul 











timp util. 



funcţionale. 



acceptată. 





Echipa : asistente repartizate în ture, personalul blocului alimentar, oficiante. 














muncii 









funcţionare. 













Aparate şi instalaţii : mixere şi fierbătoare electrice, maşini de tocat, cuptoare electrice sau cu gaz metan, etc. 


lopeţi, etc. 

Incendii : de tip electric şi neelectric. 










risc 


accidente 


Instruirea personalului din blocul alimentar 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale nutritioniste pentru evaluarea necesitătilor de 

instruire ale personalului subordonat şi realizarea instruirii acestuia în corelaţie cu elementele de noutate din 

domeniul de specialitate 


1. Stabilirea necesităţilor de instruire 1.1. Culegerea informaţiilor privind necesităţile de instruire ale 

ale personalului 

personalului este realizata prin metode specifice şi se refera la ansamblul 

activitatilor desfaşurate în blocul alimentar 

1.2. Evaluarea necesităţilor de instruire se realizează pentru toţi membrii 

colectivului în corelaţie cu elementele de noutate din domeniul de 

specialitate 

1.3. Stabilirea necesităţilor de instruire ale personalului se efectuează în 

corelatie cu sarcinile incluse în fişa postului 

2. Realizarea instruirii personalului 2.1. Instruirea personalului este realizată după un grafic prestabilit sau ori 

subordonat 


2.2. Modalitatea de instruire este corelată cu nivelul general al 

cunoştintelor de specialitate dovedit de personalul inclus în programul de 


2.3. Programul de instruire este conceput pentru armonizarea aspectelor 

teoretice şi practice legate de specialitatea nutritie / dietetica 

2.4. Instruirea este realizată prin folosirea unor informaţii din surse 

autorizate 

3. Verificarea gradului de asimilare a 3.1. Modul de asimilare a cunoştintelor este testat periodic, sau ori de câte 

cunoştinţelor 

ori este nevoie 

3.2. Verificarea gradului de asimilare a cunoştintelor este realizata prin 

abordarea tuturor problemelor la care s-a referit instruirea 

3.3. Testarea gradului de asimilare a cunoştintelor este efectuata prin 

modalităţi specifice


Metode de culegere a informaţiilor : prin observare directă, dialoguri, teste periodice, etc. 

Metode de testare : observare directă, întrebări, teste, rapoarte, autoevaluare, etc. 

Activităţi din blocul alimentar : preluarea alimentelor din spaţiile de depozitare, pregătirea alimentelor, 

prepararea hranei, distribuţia meniurilor, curăţenia, etc. 

Cunoştinţe de specialitate : elemente de gastrotehnie, diete specifice diferitelor tipuri de afecţiuni, restricţii în 

modul de preparare a meniurilor, norme igienico - sanitare specifice, etc. 







- normele de PM şi PSI 

- normele igienico - sanitare 


- capacitatea de identificare şi evaluare a necesităţilor de instruire a personalului subordonat cu privire la ansamblul 

activităţilor desfăşurate la locul de muncă şi în corelaţie cu sarcinile incluse în fişa postului 

- capacitatea de organizare şi sintetizare a informaţiilor prin îmbinarea aspectelor teoretice cu elementele practice 

şi de promovare a unor modalităţi de instruire adaptate nivelului general de cunoştinţe dovedite de personalul de 

specialitate subordonat 

- capacitatea de exprimare a informaţiilor într-un limbaj accesibil şi coerent, puterea persuasivă în susţinerea şi 

aplicarea elementelor de noutate din specialitatea nutriţie / dietetică




1. Stabilirea graficului zilnic de 1.1. Planificarea activităţilor în cadrul zilei este întocmită în funcţie de 

activităţi 

priorităţi 

1.2. Graficul zilnic de activităţi este stabilit în corelaţie cu modul de 

organizare a circuitului hranei în interiorul unităţii sanitare. 

1.3. Activităţile incluse în graficul zilnic sunt programate în intervale de 

timp riguros delimitate. 

2. Urmărirea îndeplinirii graficului 2.1. Activităţile incluse în graficul zilnic sunt îndeplinite succesiv, în 

zilnic de activităţi 

ordinea stabilită 

2.2. Etapele graficului zilnic de activităţi sunt realizate cu operativitate, 

în intervalele de timp planificate 

2.3. Graficul de activităţi este îndeplinit în corelaţie cu programul 

celorlalte servicii de specialitate din cadrul unităţii sanitare 

3. Replanificarea activităţilor 3.1. Cauzele nerealizării unor activităţi sunt analizate în scopul eliminării 

disfuncţionalităţilor 


3.2. Replanificarea activităţilor nerealizate este armonizată cu structura 

graficului curent de activităţi 

3.3. Activităţile nerealizate conform graficului prestabilit sunt 

replanificate cu operativitate 

Priorităţi : eliberarea alimentelor, masa de dimineaţă, alimentaţia diabeticilor, etc. 

Servicii de specialitate : statistică, aprovizionare, tehnic, igienă, etc. 



- sarcinile de serviciu specificate în fişa postului 

- etapele circuitului alimentelor şi al hranei în spital 

- programul fix de distribuire a meselor şi suplimentelor către pacienţi 

- cunoştinţe în specialitatea nutriţie / dietetică 

- elemente de planificare 


- capacitatea de a discerne şi de a decide în privinţa priorităţilor zilei şi de rezolvare a sarcinilor în intervale de 

timp riguros delimitate 

- capacitatea de organizare a propriei activităţi în corelaţie cu programul celorlalte servicii de specialitate din 

cadrul unităţii sanitare şi de adaptare la situaţiile neprevăzute ce pot interveni pe parcursul zilei.




Ocupaţia: Asistent medical farmacie 


Bucureşti 1999




Sorin Cace 


Florentina - Georgeta Enache, asistent medical Spitalul Universitar Bucureşti 

Valeria Barus, asistent medical, Spitalul Universitar Bucureşti 


Silvia Sasu, asistent medical, Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu 

Anne Marie Chirac, asistent medical Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulator 

Bucureşti 







Asistent medical farmacie 


Ocupatia se referă la identificarea necesarului de medicamente, receptionarea si depozitarea 

acestora precum si la distribuirea lor pentru fiecare sectie din spital. De asemenea, se referă 

la prepararea şi conservarea soluţiilor farmaceutice necesare.

Asistent medical farmacie 



Activităţi de farmacie 



Igienizare 


Distribuirea produselor farmaceutice 

Efectuarea operaţiilor de cântărire de precizie 

Prepararea produselor farmaceutice 

Administrarea circuitului condicilor de prescripţii medicale 

Asigurarea stocului necesar farmaciei 

Întocmirea documentaţiei de farmacie 

Întocmirea documentelor de gestiune cu ajutorul calculatorului 

Manipularea şi depozitarea produselor farmaceutice şi a 

materialelor sanitare 

Aplicarea NPM şi NPSI 



Efectuarea muncii în echipă 

Asigurarea condiţiilor igienico - sanitare

Distribuirea produselor farmaceutice 



1. Identificarea necesarului de produse 1.1. Identificarea se face pe baza condicilor de prescripţii. 

farmaceutice distribuit 

1.2. Respectarea regulilor de scriere a condicilor de prescripţie medicale 

este verificată cu atenţie pentru depistarea eventualelor erori. 

2. Pregătirea pachetelor de distribuit 2.1. Pachetele sunt realizate în funcţie de tipul de condică. 

2.2. Realizarea pachetelor se face pentru fiecare secţie în parte respectiv 

pentru fiecare pacient în parte. 

2.3. Fiecare tip de medicament destinat unui pacient / secţie are un 

ambalaj corespunzător. 

2.4. Fiecare ambalaj e însoţit de denumirea medicamentului ce-l conţine 

pentru evitarea disfuncţionalităţilor. 

3. Verificarea pachetelor de distribuit 3.1. Verificarea pachetelor se face pentru respectarea concordanţei cu 

cantităţile din condicile de prescripţii. 

3.2. Verificarea se face cu atenţie pentru o preîntâmpinare a eventualelor 

disfuncţionalităţi. 

4. Trimiterea produselor farmaceutice 4.1. Expedierea produselor farmaceutice către secţii respectă normele de 

în secţii 

timp stabilite prin reglementarile interne de organizare şi functionare. 


4.2. Trimiterea produselor se face pentru fiecare secţie în parte prin 

reprezentant al secţiei. 

Unitatea se aplică pentru ocupaţia de asistent farmacist. 

Tipuri de ambalaje: cutii, pungi. 



- reguli de scriere a condicilor de prescripţii 

- reguli interne de organizare 

- reguli de manipulare a produselor 

- elemente de farmacologie 

- norme de igienă 


- corectitudinea realizării pachetelor 

- încadrarea în normele de timp 

- respectarea datelor din condicile de prescripţii 

- respectarea normelor de igienă.

Efectuarea operaţiilor de cântărire de precizie 



1. Alegerea instrumentelor de cântărire 1.1. Alegerea instrumentelor de cântărire se face în funcţie de cantităţile 

necesare din reţete. 

1.2. Alegerea instrumentelor de cântărire se face în funcţie de natura 

substanţelor de preparat. 

2. Cântărirea substanţelor, soluţiilor 2.1. Cântărirea respectă cantităţile prescrise în reţetă. 


2.2. Cântărirea se face conform normelor de manipulare a substanţelor 

utilizate. 

2.3. Cântarirea se realizeaza respectând normele de igiena şi de 

securitate specifice naturii substanţelor. 

Unitatea se aplică pentru ocupaţia asistent farmacist. 

Tipuri de echipamente - cântare de precizie, ustensile şi recipiente specifice. 

Natura substanţelor: pulberi, lichide, volatile, toxice, nocive. 



- elemente de farmacologie şi tehnică farmaceutică 

- calcul aritmetic 

- modul de manipulare a substanţelor, ustensilelor, aparaturii de cântărire 


- modul de realizare a cântăririi la precizia cerută în conformitate cu reţeta 

- capacitatea de a alege instrumentele de cântărire corespunzătoare cantităţilor şi caracteristicilor substanţelor şi 

soluţiilor 

- manipularea şi cântărirea substanţelor / soluţiilor respectând regulile de igienă şi securitate a muncii.

Prepararea produselor farmaceutice 



1. Identificarea cantităţii şi tipurilor de 1.1. Tipurile şi cantitatile de solutii sunt identificate în functie de 

soluţii. 

prescripţiile medicale. 

1.2. Identificarea cantităţilor se face cu atenţie pentru o corectă prepare 

a necesarului de soluţii. 

2. Asigurarea condiţiilor de preparare 2.1. Condiţiile de preparare sunt specifice tehnicilor de preparare. 

2.2. Conditiile de preparare respecta normele de manipulare şi igiena a 

substanţelor. 

2.3. Condiţiile de preparare evită eventualele efecte produse de substanţe 

nocive şi toxice. 

3. Prepararea soluţiilor 3.1. Prepararea soluţiilor se face conform tehnicilor specifice tipului de 

soluţie. 

3.2. Prepararea soluţiilor se face prin omogenizarea substanţelor. 

3.3. Prepararea soluţiilor se face în condiţii de igienă. 

3.4. La prepararea soluţiilor sunt luate măsuri de siguranţă pentru evitarea 

efectelor produse de substanţele degajate de diferite combinaţii. 

3.5. Soluţiile preparate sunt verificate prin mijloace specifice în vederea 

îndeplinirii condiţiilor de administrare. 

4. Conservarea soluţiilor preparate 4.1. Condiţiile de conservare se determină în funcţie de natura 

substanţelor. 

4.2. Conservarea soluţiilor respectă durata determinată. 

4.3. Conservarea se realizează prin procedee specifice fiecărui tip de 

produs.


Unitatea se aplică pentru ocupaţia de asistent farmacist. 

Tipuri de instrumentar: recipiente, instrumente, (mojare, spatule, recipiente sticlă, baloane, flacoane). 

Procedee de conservare: la întuneric, la rece. 

Tipuri de produse: soluţii galenice, soluţii perfuzabile. 

Măsuri de siguranţă: lucrul în nişă, evitarea manevrelor violente în cazul pulberilor, folosirea de site acoperite şi 

măşti. 



- elemente de farmacologie şi tehnico-farmaceutice 

- norme de protecţia muncii şi igienă 

- noţiuni de calcul aritmetic 

- noţiuni de manipulare a substanţelor, soluţiilor, aparaturii de preparare a produselor farmaceutice. 


- respectarea celor prescrise în reţete 

- respectarea tehnicilor de preparare a produselor farmaceutice 

- modul de realizare a condiţiilor, preparare şi conservare corespunzătoare tipului de produs farmaceutic.

Administrarea circuitului condicilor de prescripţii medicale 



1. Verificarea datelor înscrise în 1.1. Primirea condicilor se face în funcţie de planificările stabilite prin 

condicile de prescripţii medicale normele interne ale spitalului. 

2.ţinerea evidenţei condicilor de 

prescripţii medicale 

1.2. Verificarea condicilor se efectuează cu atenţie urmărind 

corectitudinea completării. 

2.1. Evidenţa se face în funcţie de fiecare tip de condică. 

2.2 Evidenţa condicilor de prescripţii medicale se face zilnic. 

3. Distribuirea condicilor de prescripţii 3.1. Repartizarea condicilor se face pe compartimente de lucru şi 

medicale 

individual 


3.2 Condicile de prescripţii medicale sunt distribuite persoanelor 

Unitatea se aplică la ocupaţia asistent farmacist. 

Forma de comunicare: verbală. 

Persoane autorizate: asistenta de salon, personal serviciu contabilitate 



- reguli de scriere a condicilor de prescripţii 

- reguli interne de organizare şi administraţie farmaceutică 

- elemente de farmacologie şi tehnici de farmacie 


- corectitudinea verificării condicilor 

- respectarea regulilor interne de organizare şi administraţie farmaceutică 

- evidenţa corectă a înregistrării condicilor 

- modul de distribuire a condicilor

Asigurarea stocului necesar farmaciei 



1. Identificarea necesarului de 1.1.Necesarul se stabileşte în functie de cerintele din spital 

medicamente pentru aprovizionare 

1.2. Trimiterea notei de comandă se face respectând cerinţele 

furnizorului 

1.3. Necesarul de medicamente comandat ţine cont de fondul bugetar 

atribuit 

2. Recepţionarea produselor 2.1.Primirea medicamentelor se realizează în funcţie de notele de 

farmaceutice 

comandă onorate de furnizori 

2.2. Verificarea documentaţiei se efectuează cu atenţie înainte de 

semnarea de primire 

2.3. Comanda recepţionată este verificată din punct de vedere cantitativ 

şi calitativ pentru stabilirea concordantei cu necesarul comandat. 


Unitatea se aplică la ocupaţii din domeniul sanitar-medical şi în special la farmacie. 

Verificarea din punct de vedere calitativ ţine cont de produsele farmaceutice echivalente şi de termenele de 



- tipuri de registre de primire a medicamentelor 

- modalităţi de întocmire a documentelor 

- întocmirea documentelor de expediţie (comenzi) 

- noţiuni de farmacologie 


- utilizarea competentă a mijloacelor de comunicare pentru aprovizionarea cu medicamente 

- stabilirea necesarului de produse farmaceutice în corelaţie cu cerinţele şi fondul bugetar alocat 

- corectitudinea verificării produselor farmaceutice recepţionate din punct de vedere cantitativ şi calitativ.

Întocmirea documentaţiei de farmacie 



1. Culegerea informaţiilor 1.1. Culegerea informaţiilor se face în conformitate cu activităţile de 

documentaţie realizate. 

1.2. Primirea informaţiilor răspunde formularelor tipizate specifice 

domeniului farmaceutic. 

2. Completarea documentaţiei 2.1. Documentatia se întocmeşte conform formularelor tipizate din 

farmacie. 

2.2. Întocmirea documentatiei se realizeaza cu atentie şi promptitudine, 

zilnic. 

2.3. Completarea documentelor se face în raport cu destinaţia acestora. 

3. Verificarea documentaţiei 3.1. Verificarea se realizează cu atenţie pentru fiecare document 

întocmit. 


Unitatea se referă la ocupaţia asistent farmacist. 

Forma de completare a documentaţiei este scrisă. 

Tipuri de documente de farmacie: notă de comandă, centralizatoare zilnice, fişe de gestiune şi fişe de inventar. 

Destinaţia documentelor: furnizori, farmacist-diriginte, serviciul contabilitate, centrul de calcul 



- tipuri de documente de evidenţă din farmacie 


- calcul aritmetic 


- verificarea datelor din documentele de farmacie conform naturii activităţii 

- capacitatea de sintetizare şi redactare a documentelor 

- corectitudinea, claritatea şi concizia completării documentelor în funcţie de destinaţia lor.

Întocmirea documentelor de gestiune cu ajutorul calculatorului 



1. Stabilirea datelor necesare întocmirii 1.1. Întocmirea documentelor de gestiune se face în funcţie de datele 

documentelor de gestiune 

referitoare la produsele existente în farmacie. 

1.2. Sistemul de operare folosit se alege în funcţie de cerinţele specifice 


2. Introducerea datelor 2.1. Informatiile se structureaza concis şi ordonat într-un sistem de fişiere 

şi directoare astfel încât sa permita o accesare rapida a acestora. 

2.2. Datele se introduc în functie de fişierele deja create. 

2.3. Fişierele sunt create pe tipuri de produse din farmacie. 

2.4. Fişierele sunt create într-un mod cât mai accesibil, pentru a permite 

folosirea lor cât mai rapida şi mai sigura. 

3. Listarea documentelor 3.1. Listarea documentelor se face în funcţie de cerinţele specifice. 


3.2. Listarea se face după tehnoredactare într-un format specific tipului 

de document. 

Unitatea se referă la operare primară pe P.C. în cadrul farmaciei. 

Tipuri de echipamente: PC, imprimantă. 

Tipuri de documente: centralizatoare, fişe de gestiune, liste de inventar. 



- tipuri de echipament: PC, imprimantă 

- operare PC 

- configurarea sistemelor de calcul în funcţie de aplicaţiile utilizate 


- modul de aplicare corectă a sistemului de operare 

- capacitatea de accesare şi utilizare a informaţiei 

- modul de gestionare a informaţiei 

- modul de structurare a informaţiei pe problemă

Manipularea şi depozitarea produselor farmaceutice şi a materialelor sanitare 



1. Manipularea produselor 1.1. Manipularea se realizează în funcţie de tipul produselor farmaceutice 

farmaceutice şi materialelor sanitare şi de materialele sanitare primite. 

1.2. Manipularea se face respectând normele de igienă impuse de fiecare 

produs şi material în parte. 

1.3. Manipularea produselor farmaceutice şi a materialelor sanitare se 

realizează astfel încât să se evite deteriorarea acestora. 

2. Depozitarea produselor farmaceutice 2.1. Aranjarea medicamentelor se realizează pe grupe de produse în 

şi a materialelor sanitare 

ordine alfabetica şi dupa seria de fabricatie. 


Unitatea se aplică la farmaciile din spitale. 

Produse farmaceutice: sub formă de tablete, pulberi, fiole, soluţii 

Materiale sanitare: feşe, vată, seringi de unică folosinţă. 


2.2. Aranjarea medicamentelor şi materialelor sanitare respecta conditiile 

de depozitare din farmacie pentru asigurarea unui acces rapid la ele. 

2.3. Depozitarea medicamentelor se face în funcţie de natura acestora 

respectându-se instrucţiunile furnizorului. 


- elemente de farmacologie şi igienă 

- calculul aritmetic 

- tipuri şi mijloace de depozitare 

- reguli de manipulare şi depozitare a produselor farmaceutice şi a materialelor sanitare 


- aplicarea cunoştinţelor de farmacologie la aranjarea şi depozitarea medicamentelor 

- modul de depozitare a medicamentelor şi produselor sanitare în funcţie de natura lor 

- capacitate de a aranja medicamentele şi materialele sanitare.

Aplicarea NPM şi NPSI 



1. Aplicarea NPM 1.1. Legislatia şi normele de protectia muncii sunt însuşite în 

conformitate cu specificul muncii 

1.2. Defecţiunile ivite la instalaţia electrică, aparate electrice se anunţă cu 

promptitudine electricianului de serviciu 

1.3. Aparatura de farmacie este verificată zilnic înainte de începerea 

lucrului şi este deconectata de la sursa de curent la încheierea activitatii 

zilnice 

1.4. Însuşirea clara şi corecta a procedurilor de protectia muncii este 

realizată prin participare la instructajul periodic 

2.Aplicarea NPSI 

1.5. Masurile de prim ajutor sunt însuşite cu corectitudine prin instructaje, 

în scopul acţionării cu competenţă în caz de accident 

2.1.Lucrul este efectuat în condiţii de securitate pentru conformitate cu 

NPSI 

2.2. Procedurile PSI sunt însuşite prin instructaje periodice 

2.3. Echipamentele de stingere a incendiilor sunt localizate şi utilizate cu 

rapiditate şi competenta. 

3. Raportarea pericolelor care apar la 3.1. Pericolele sunt identificate cu promptitudine şi sunt raportate 

locul de muncă 

persoanelor abilitate, conform procedurii specifice locului de muncă 

3.2. Starea echipamentelor de stingere a incendiilor este verificata şi 

raportată persoanelor abilitate, conform procedurilor specifice locului de 

muncă. 

4. Respectarea procedurilor de urgenţă 4.1. Accidentul apărut este semnalat prin contactarea promptă a 

şi evacuare 

personalului din serviciile abilitate 

4.2. Masurile de urgenta şi de evacuare sunt aplicate corect, rapid şi lucid, 

respectând procedurile specifice locului de muncă 

4.3. Primul ajutor este acordat rapid în conformitate cu tipul accidentului


Unitatea se aplică la ocupaţii din domeniul sanitar 

Echipamentul de protecţie este specific locului de muncă 

Echipamentele de stingere a incendiilor pot fi hidrataţi sau extinctoare. 

Sistemul de avertizare poate fi cu semnale acustice sau luminoase 



- NPM şi PSI generale 

- NPM şi PSI specifice locului de muncă 

- caracteristicile toxice, inflamabile ale materialelor utilizate 

- sistemele de avertizare, de amplasare a hidranţilor şi a punctelor PSI 

- măsuri de acordare a primului ajutor 


- însuşirea şi aplicarea NPM şi PSI 

- corectitudinea aplicării primului ajutor 

- capacitatea de decizie şi reacţie în situaţii de urgenţă.




1. Participarea la discuţii pe teme 1.1Comunicarea la locul de muncă este realizată în colective de 


specialitate 

1.2. Comunicarea este realizată în scris sau verbal, la predarea turei sau 

ori de câte ori este nevoie 





divers din cadrul unităţii sanitare şi cu sanitare este realizată pentru rezolvarea problemelor conexe actului 


medical 


2.2. Schimbul de informaţii cu personal divers din cadrul unităţii sau cu 

personal extraspitalicesc se realizează în scris sau verbal, ori de câte ori 

Colectivele specializate pot fi formate din asistente, farmacişti, specialişti, personal sanitar. 

Alte categorii de personal intraspitalicesc: angajaţii serviciului administrativ, de igienă, securitate, aprovizionare 

etc. 

Personal extraspitalicesc: personal din alte unităţi sanitare, personalul diverselor instituţii administrative etc. 

Probleme conexe actului medical: repararea instalaţiilor sanitare, de apă şi curent, aprovizionarea cu materiale şi 


Cunoştinţe: medicină generală, farmacologie, elemente de statistică şi contabilitate, organizarea şi funcţionarea 

altor servicii din cadrul spitalului, componenţa colectivelor de specialitate cu care se colaborează. 





îndeplinirea operativă a sarcinilor de serviciu.




1. Identificarea necesarului de 1.1. Necesarul de autoinstruire se stabileşte pe baza autoevaluarii 

autoinstruire 

1.2. Necesarul de autoinstruire este identificat în funcţie de cerinţele 

locului de muncă 

2. Identificarea surselor de informare 2.1.Sursele de informare sunt identificate în raport cu necesarul şi 

problematica de autoinstruire 

2.2. Sursele de informare identificate permit accesul la date, informaţii, 

cunoştinte noi în domeniul de interes 

3. Autoinstruirea 3.1. Selectarea publicaţiilor de specialitate care prezintă interes se face cu 

discernământ 


3.2. Materialele de specialitate sunt consultate zilnic sau ori de câte ori 

este necesar 

3.3. Timpul alocat pentru studiu este stabilită cu atenţie, pentru a fi 

suficient pentru însuşirea noilor cunoştinte 

3.4. Aplicarea cunoştintelor dobândite în activitatea curenta se face în 

scopul optimizării acesteia 

Unitatea se referă la ocupaţii din domeniul sanitar. 

Modalităţi de perfecţionare: studiu individual, cursuri de pregătire 

Surse de informare: 

- publicaţii şi tratate de specialitate 

- materiale redactate de instituţii atestate oficial 

- normative în vigoare 


Cunoştinţe: medicină generală, modul de organizare a activităţii în secţie, farmacologie, evidenţă contabilă 

farmaceutică, tehnică farmaceutică, operare PC 


- capacitatea de autoevaluare obiectivă a punctelor slabe ce necesită un plus de cunoştinţe 

- spiritul critic şi autocritic 

- identificarea celor mai adecvate surse de informare pentru domeniul de interes 

- reflectarea activităţii de autoinstruire în activitatea curentă 

- receptivitatea faţă de nou şi capacitatea de asimilarea noului în raport cu specificul activităţii şi diversitatea 

sarcinilor prevăzute în fişa postului




1. Identificarea rolurilor specifice 1.1. Rolurile sunt identificate în conformitate cu informaţiile despre 

muncii în echipă 

tratamente 

1.2. Atributiile sunt preluate în functie de indicatiile şefului direct 

1.3. Sugestiile sunt furnizate cu claritate şi cu promptitudine pentru a 

contribui la încadrarea activitatii în norma de consum şi de timp 

2. Efectuarea muncii în echipă cu 2.1.Formele de comunicare sunt utilizate în funcţie de activitatea 

ceilalţi membrii ai acesteia 

desfaşurata 


2.2. Problemele sunt rezolvate printr-un proces agreat şi acceptat de toti 

membrii echipei 

2.3. Munca în echipa este efectuata cu sprijinirea şi respectarea 

drepturilor celorlalţi colegi 

2.4. Acordarea de asistenţă atunci când este cerută este realizată prompt 

şi argumentat. 

Limbaj: accesibil, specializat 

Forma de comunicare: orală, indicaţii scrise 

Componenţa echipei: asistente, farmacişti, alt personal medical, personal auxiliar. 

Tipuri de activităţi : distribuirea produselor farmaceutice, aprovizionarea cu produse farmaceutice, asigurarea 

condiţiilor igienico-sanitare etc. 



- schema organizaţională şi raporturile ierarhice şi funcţionale 

- normele de timp 


- capacitatea de a colabora cu ceilalţi membrii ai echipei 

- respectarea raporturilor ierarhice şi funcţionale în relaţiile de muncă

Asigurarea condiţiilor igienico - sanitare 


ELEMENTE DE COMPETENŢĂ 

1.Urmărirea realizării igienizării 

generale şi a curăţeniei în spaţiile de 

lucru 

CRITERII DE REALIZARE 

1.1.Igienizarea se face în conformitate cu cerinţele din secţie 

1.2. Secţia igienizată permite efectuarea activităţilor în condiţii optime 

1.3. Asigurarea microclimatului se realizează printr-o preocupare 

permanentă 

2.Verificarea îndeplinirii condiţiilor 

privind igiena individuală şi starea de 

sănătate a personalului de îngrijire 

1.4. Factorii de ambianţă fizică a locului de muncă asigură un efect 

reconfortant 

2.1.Personalul de îngrijire foloseşte echipamentul adecvat conditiilor de 

lucru 

2.2. Starea de sănătate a personalului de îngrijire permite realizarea 

activităţilor din secţie 


Unitatea se referă la ocupaţii din domeniul medico-sanitar. 

Tipuri de materiale: aspiratoare, cârpe etc. 


Cunoştinţele necesare se referă la: igienă generală şi igienă specifică secţiilor din spital 


- aplicarea cunoştinţelor de igienă 

- aprecierea corectă a necesarului de igienizare 

- responsabilitatea în verificarea condiţiilor de igienă şi sănătate a personalului de îngrijire.




Ocupaţia: Asistent medical generalist 


Bucureşti 1999






Teodora Bănică, asistent medical Spitalul Universitar Bucureşti 

Mihaela Petre, asistent medical Spitalul Universitar Bucureşti 


Constanţa Ştefănescu, asistent medical principal, Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament 

Ambulator, Bucureşti 

Nicoleta Ciuperceanu, asitstent medical CMDTA Bucureşti 







Asistent medical generalist 


Ocupatia se referă la activitatea de asistare a bolnavilor pe probleme de medicină generală 

presupunând competenţe legate de efectuarea investigaţiilor clinice, paraclinice şi a 

explorărilor functionale necesare evaluării stării de sănătate a pacientilor

Asistent medical generalist 



Administrarea tratamentelor 



Investigaţii clinice şi paraclinice 

Planificare 



Intervenţii în situaţii de urgenţă 


Completarea documentelor de evidenţă a medicamentelor 

Completarea documentelor de evidenţă a pacienţilor 

Completarea documentelor de observaţie clinică medicală 








Sterilizarea instrumentelor şi a materialelor 

Asistarea medicului la efectuarea investigaţiilor clinice 

Efectuarea exploarărilor funcţionale 

Realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale 

Administrarea medicamentelor şi a materialelor consumabile 

Asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării tratamentelor şi 

recoltărilor 


Programarea pacienţilor pentru investigaţii de specialitate



Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale generaliste pentru pregătirea administrării 

tratamentelor si aplicarea tehnicilor specifice de tratament, însotite de urmărirea evolutiei stării pacientului si 

înlăturarea unor eventuale efecte secundare nedorite. 



materialelor necesare tratamentului aplicarii tratamentului este realizata în functie de afectiune şi organul 

tratat 




corelatie cu necesitatile din punct de vedere calitativ, cantitativ şi 


tratamentului 

calitativ şi sortimental în corelatie cu tipul tratamentului aplicat 


normelor igienico - sanitare şi a conditiilor de asepsie pentru evitarea 



specialist, prin gruparea şi ambalarea lor în functie de caracteristicile 

schemei de tratament şi tipul de afectiune 

3. Aplicarea tehnicilor specifice de 3.1. Alegerea tehnicilor de tratament vizeaza riscul minim de infectie şi 

tratament 





caracteristicile individuale ale pacientului şi gradul de urgenta 


specialist 


utilizate, compatibilitatea dintre acestea şi instructiunile de folosire 





nedorite 



























- modul de aplicare a tehnicilor standard de tratament pentru asigurarea securităţii maxime a pacientului

Intervenţii în situaţii de urgenţă 



1. Evaluarea stării de urgenţă a 1.1. Evaluarea stării de urgenţă a pacienţilor se realizează cu maximă 

pacienţilor 

promptitudine 

1.2. Evaluarea stării de urgenţă este efectuată în funcţie de aspectul 

general al pacientilor, de comportament şi aspectul produselor biologice 

exteriorizate în momentul critic 

2. Aplicarea tehnicilor de prim ajutor 2.1. Tehnicile de resuscitare sunt aplicate cu rol delegat, în absenţa 

medicului specialist 


2.2. Tehnicile de prim ajutor sunt aplicate în mod diferenţiat funcţie de 

organul compromis şi de rezultatul aşteptat în urma manevrelor 

2.3. Primul ajutor este acordat prin aplicarea unor proceduri şi manevre 

standard corelate cu tipul afecţiunii 

2.4. Aplicarea tehnicilor de prim ajutor este efectuată cu maximă 

operativitate 

Aspect general : culoare, edeme, transpiraţie, postură, starea de agitaţie, etc. 

Tehnici de prim ajutor : administrare de oxigen, traheotomie, resuscitare cardio-respiratorie, administrare de 

lichide reci, poziţionare, etc. 

Rezultate în urma manevrelor : oprirea hemoragiilor, reinstalarea funcţiilor vitale, etc. 




- componenţa echipei de gardă 



- capacitatea de apreciere a situaţiilor critice şi de evaluare corectă a stării de urgenţă a pacienţilor în funcţie de 

aspectul general, comportamentul bolnavilor şi aspectul produselor biologice exteriorizate 

- modul de aplicare a tehnicilor de prim ajutor în concordanţă cu organul compromis şi rezultatul aşteptat în urma 

manevrelor standard.




1. Urmărirea evoluţiei stării pacientului 1.1. Urmarirea evolutiei starii pacientului şi înregistrarea constantelor 

pe perioada internării 

biologice se realizează după un program prestabilit sau ori de câte ori este 

nevoie pe parcursul zilei 

1.2. Urmărirea constantelor biologice este realizată în funcţie de 

afectiune şi la indicatiile medicului specialist 

1.3. Urmărirea evoluţiei stării pacientului pe perioada internării este 

realizată în corelaţie cu schemele de tratament aplicate 

1.4. Urmărirea evoluţiei stării pacientului pe perioada internării este 

realizată conform caracteristicilor individuale ale bolnavului 

2. Analizarea stării clinice a pacientului 2.1. Analizarea stării clinice a pacientului este efectuată prin corelarea 

tuturor elementelor relevante pentru evaluare 

2.2. Analizarea stării clinice a pacientului se realizează în limitele 

acceptate de fişa postului, sub coordonarea medicului specialist, pe 

întreaga durată a spitalizării 

3. Identificarea stării de urgenţă a 3.1. Identificarea stării de urgenţă a pacienţilor se efectuează cu 

pacienţilor 

promptitudine, în timp util, pentru aplicarea procedurilor de prim ajutor 


3.2. Starea de urgenţă a pacienţilor este anunţată operativ medicului 

specialist 

3.3. Identificarea stării de urgenţă se realizează în corelaţie cu evoluţia 

Constante biologice : temperatură, tensiune, puls, ritm respirator, etc. 

Program prestabilit : dimineaţa şi seara 

Caracteristici individuale : vârstă, greutate, sex 

Elemente relevante : aspect general, stare de agitaţie, edeme, culoare, etc. 




- limitele normale ale parametrilor biologici 



- capacitatea de urmărire, înregistrare riguroasă şi interpretare a constantelor biologice, în corelaţie cu tipul 

afecţiunii, caracteristicile individuale ale pacientului şi schema de tratament aplicată 

- capacitatea de analizare a stării clinice a pacienţilor prin corelarea tuturor elementelor relevante pentru evaluare 

- capacitatea de identificare a situaţiilor critice în evoluţia stării pacienţilor şi de intervenţie operativă pentru




1. Identificarea necesarului de 1.1. Identificarea necesarului de medicamente este realizată din punct de 

medicamente 

vedere cantitativ şi sortimental în functie de indicatiile cuprinse în foile 

de observaţie. 

1.2. Identificarea necesarului de medicamente este efectuată în corelaţie 

cu stocul minim de urgenţă prestabilit. 

2. Întocmirea documentelor de 2.1. Întocmirea documentelor de evidenţă a circulaţiei medicamentelor 

evidenţă a circulaţiei medicamentelor este efectuată după un orar stabilit în corelare cu programul farmaciei. 


2.2. Întocmirea documentelor de evidenţă este corelată cu natura 

medicamentului. 

2.3. Întocmirea documentelor de evidenţă este corelată cu tipul de 

afectiune şi indicatiile medicului. 

2.4. Completarea documentelor de evidenţă este realizată individual, 

pentru fiecare bolnav în parte, cu menţionarea tuturor datelor necesare. 

Documente de evidenţă a circulaţiei medicamentelor : condica de suplimente, condica de stupefiante, caietul de 

descărcare a medicamentelor din stocul de urgenţă 

Natura medicamentelor : de uz curent, cu regim special. 

Date necesare pentru completarea documentelor de evidenţă a medicamentelor : numele pacientului, numărul 

salonului, numărul patului, numărul foii de observaţie. 




- elemente de contabilitate primară 

- circuitul documentelor în spital 

- programul de funcţionare al farmaciei 


- capacitatea de identificare a necesarului de medicamente din punct de vedere cantitativ şi sortimental, în 

corelaţie cu indicaţiile cuprinse în foile de observaţie şi stocul minim de urgenţă prestabilit. 

- capacitatea de întocmire a documentelor de evidenţă a circulaţiei medicamentelor în concordanţă cu natura 

medicamentului şi tipul afecţiunilor, ţinând seama de programul de funcţionare al farmaciei şi conform 

prescripţiilor medicului specialist.

Completarea documentelor de evidenţă a pacienţilor 



1. Identificarea pacienţilor 1.1. Identificarea pacienţilor se realizează în funcţie de înregistrările 

efectuate la camera de gardă. 

1.2. Identificarea şi luarea în evidenta a pacientilor este realizata prin 

corelarea trimiterilor cu locul de destinaţie. 

2. Înregistrarea datelor în documentele 2.1. Evidenta şi plasarea pacientilor se realizeaza în functie de locurile 

de evidenţă 

disponibile în cadrul fiecărei clinici. 


2.2. Înregistrarea datelor în documentele de evidenţă este cuprinzătoare 

menţionându-se toate caracteristicile individuale ale pacientului. 

2.3. Înregistrarea datelor se efectuează după un program prestabilit 

2.4. Completarea documentelor de evidenţă a pacienţilor este corelată cu 

datele înscrise în foile de observaţie 

2.5. Documentele de evidenţă a decedaţilor se întocmesc cu respectarea 

strictă a normelor interne. 

Documente de evidenţă : caietul de raport de gardă, procesele verbale în caz de deces 

Program prestabilit : zilnic, la schimbul turei, sau ori de câte ori este nevoie pentru decese. 

Norme interne : procesele verbale se întocmesc la locul decesului, în dublu exemplar, în prezenţa unor martori, cu 

înregistrarea strictă a tuturor obiectelor aparţinând decedatului şi care sunt preluate în gestiune până la sosirea 

aparţinătorilor. 





- formularele tipizate utilizate 


- capacitatea de identificare şi luare în evidenţă a pacienţilor cu evitarea oricăror confuzii 

- capacitatea de înregistrare corectă şi riguroasă a datelor în documentele de evidenţă, cu menţionarea tuturor 

caracteristicilor individuale ale pacienţilor, conform normelor interne ale unităţii sanitare.

Completarea documentelor de observaţie clinică medicală 


Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale generaliste privind înregistrarea medicamentelor cu 

regim special, a parametrilor biologici ai pacienţilor şi a rezultatelor investigaţiilor paraclinice în foaia de observaţie 

clinică medicală. 


1. Înregistrarea medicamentelor cu 1.1. Înregistrarea medicamentelor cu regim special este realizată cu 

regim special 

maximă rigurozitate specificându-se toate datele necesare. 

1.2. Medicamentele cu regim special sunt eliberate numai la indicaţia 

medicului specialist, ori de câte ori este nevoie, în corelaţie cu evoluţia 

bolii. 

2. Înregistrarea parametrilor biologici 2.1. Înregistrarea parametrilor biologici este efectuată zilnic, la ore fixe, 

sau ori de câte ori este nevoie, în funcţie de evoluţia stării pacientului. 

2.2. Graficul evoluţiei parametrilor biologici este înregistrat în foaia de 

observaţie clinică medicală în spaţiul destinat acestuia. 

2.3. Înregistrarea parametrilor biologici este realizată la indicaţiile 

medicului specialist pentru situatiile speciale şi în functie de tipul 

3. Completarea documentului de 3.1. Includerea rezultatelor investigaţiilor paraclinice se realizează în 

observaţie clinică medicală cu spatii special destinate şi marcate 

rezultatele investigaţiilor paraclinice 


3.2. Completarea foii de observaţie clinică medicală se realizează în 

functie de identitatea bolnavilor şi în ordinea efectuarii investigatiilor 

3.3. Completarea documentului de observaţie clinică medicală cu 

rezultatele investigaţiilor paraclinice este efectuată cu rigurozitate, pentru 

evitarea oricaror confuzii şi pastrând secretul profesional. 

Medicamente cu regim special : stupefiante, citostatic 

Date necesare : ora administrării medicamentului cu regim special, data, doza, numele medicamentului, semnătura 

asistentei 

Parametrii biologici : temperatură, puls, tensiune, ritm respirator, etc. 





- documentele de observaţie clinică medicală 


- capacitatea de înregistrare riguroasă a datelor speciale în documentele medicale, în concordanţă cu indicaţiile 

medicului şi în funcţie de evoluţia stării pacientului. 

- capacitatea de înregistrare a parametrilor biologici după un program prestabilit, sau ori de câte ori este nevoie şi 

de întocmire a graficului evoluţiei acestora.






epidemii. 




lucru 



























190/1982 şi ORD. MS 984/1994. 
























obiect. 


instruire. 






















acesteia. 




specialitate 








medical 






comunicării 





etc. 




























activitate. 








autorizate. 





































timp util. 



funcţionale. 



acceptată. 

























calitativ 







infecţie 



pacienţilor. 








decedaţi 
























muncii 









funcţionare. 














etc. 


lopeţi, etc. 










risc 


accidente 





1. Identificarea procedurilor de 1.1. Identificarea procedurilor de sterilizare este realizată în funcţie de 

sterilizare 

obiectul sterilizării 

1.2. Procedurile de sterilizare sunt stabilite în corelaţie cu normele 

igienico - sanitare în vigoare 

2. Aplicarea procedurii de sterilizare 2.1. Procedurile de sterilizare sunt aplicate după verificarea 

caracteristicilor obiectului de sterilizat 

2.2. Procedurile de sterilizare se aplica respectându-se normele de PM şi 

PSI pentru asigurarea unor condiţii de securitate maximă pentru 

personalul sanitar 

2.3. Sterilizarea este realizata utilizând aparatura şi substante specializate 


2.4. Durata procedeului de sterilizare este corelată cu tipul obiectului de 

sterilizat 

2.5. Parametrii de funcţionare a aparatelor se stabilesc în concordanţă cu 

Sterilizarea se realizează în spaţii special amenajate, după un program prestabilit 

Obiectul sterilizării : instrumentar medical, aparatură, echipament, spaţii diverse, etc. 

Caracteristicile obiectului de sterilizat : integritatea, gradul de curăţenie 

Aparatură : lampă de ultraviolete, autoclave, etuve, etc. 

Parametrii de funcţionare : temperatură, presiune, umiditate 

Natura materialelor : textile, cauciuc, sticlă, metal 



- normele igienico - sanitare în vigoare, norme PM şi PSI, modul de funcţionare a aparaturi de sterilizare, 

procedee de sterilizare 


- capacitatea de identificare a procedurilor de sterilizare în funcţie de obiectul sterilizării şi în concordanţă cu 

normele igienico - sanitare în vigoare 

- capacitatea de aplicare a procedurilor de sterilizare prin corelarea parametrilor tehnici şi funcţionali ai 

aparatelor utilizate cu caracteristicile obiectelor de sterilizat

Asistarea medicului la efectuarea investigaţiilor clinice 



1. Evaluarea primară a stării 1.1. Informaţiile necesare evaluării primare a stării pacientului sunt 

obţinute printr-o atentă observare directă 

1.2. Informatiile clinice obtinute sunt cuprinzatoare şi se refera la toate 

elementele relevante pentru starea pacientului 

1.3. Interpretarea observaţiilor este corectă în conformitate cu realitatea 

1.4. Observarea clinică este efectuată la începutul turei sau ori de câte ori 

2. Asistarea medicului specialist în 2.1. Pregătirea pacientului pentru examinare este corespunzătoare tipului 

realizarea investigaţiilor clinice şi de investigaţie 

interclinice 

2.2. Asistarea medicului specialist este realizată conform unui program 

prestabilit 


2.3. Asistarea este efectuata în functie de tipul investigatiei şi tinând cont 

de starea pacientului 

2.4. Interventia practica este desfaşurata în conformitate cu tehnicile şi 

procedurile standard pentru asigurarea securităţii maxime a pacientului 

Activitatea se desfăşoară în : saloane, camere de gardă, cabinete din alte clinici sau policlinică 

Elementele relevante în observarea directă a pacientului se referă la : aspectul general, culoarea, edemele, postura, 

starea de agitaţie a bolnavului 

Tipuri de investigaţii : măsurarea temperaturii, măsurarea diurezei, a tensiunii arteriale, pulsului, ritmului 

respirator 

Program prestabilit : zilnic, dimineaţa, în timpul vizitei medicale, la contravizită şi ori de câte ori este nevoie 







- capacitatea de a observa elementele relevante pentru aprecierea stării pacientului 

- capacitatea de a evalua corect şi operativ starea pacientului 

- modul de pregătire a pacienţilor, corespunzător tipului de investigaţie 

- modul de asistare a medicului specialist şi de intervenţie practică adecvat tipului de investigaţie, conform 

procedurilor standard

Efectuarea exploarărilor funcţionale 



1. Pregătirea pacientului pentru 1.1. Pregatirea pacientului este realizata înaintea şi în timpul explorarii 

efectuarea explorărilor funcţionale funcţionale 

1.2. Pregătirea pacientului pentru explorarea funcţională vizează 

ansamblul parametrilor medicali specifici 

1.3. Pregătirea bolnavului se realizează în funcţie de indicaţiile medicului 

specialist, de natura afectiunii şi tipul explorarii efectuate 

1.4. Pacientul este pregătit psihologic explicându-i-se eventualele reacţii 

care pot să apară pe durata explorării funcţionale 

2. Pregătirea aparatelor pentru 2.1. Pregătirea aparatului pentru realizarea explorării funcţionale este 

realizarea explorărilor funcţionale corelata cu caracteristicile tehnice şi functionale ale acestuia. 

2.2. Pregătirea aparatului este efectuată în conformitate cu tipul de 

investigaţie de realizat. 

2.3. Pregătirea aparaturii se realizează în condiţii de maximă securitate 

pentru pacienti şi personalul sanitar 

3. Realizarea explorării funcţionale 3.1. Explorările funcţionale sunt realizate diferenţiat în funcţie de organul 

explorat 

3.2. Explorările funcţionale sunt realizate în funcţie de starea bolnavului, 

gradul de urgenţă 

3.3. Efectuarea explorărilor funcţionale este corelată cu programul 

serviciilor de specialitate şi planificarea pacientilor pentru investigatii 

3.4. Explorările funcţionale sunt efectuate folosind tehnici standard, prin 

intervenţie directă sau cu asistarea medicului specialist


Explorările funcţionale se efectuează în spaţii special amenajate, după un program prestabilit sau ori de câte ori 

este nevoie pentru situaţii de urgenţă 

Parametrii medicali specifici : modul de efectuare a explorării funcţionale, efectul urmărit, eventuale efecte 

secundare 

Explorări funcţionale cu intervenţia directă a asistentei : electrocardiografie, explorări respiratorii, oscilometre, 

captare tiroidiană, electroencefalografie, electromiografie, intradermoreacţii. 

Explorări funcţionale cu asistarea medicului specialist : endoscopie, ecografie, etc. 





- caracteristicile tehnice şi funcţionale ale aparaturii utilizate 


- capacitatea de utilizare a aparaturii specifice explorării funcţionale dorite, la parametrii de funcţionare prevăzuţi 

în documentaţia tehnică, în condiţii de maximă securitate pentru pacienţi şi personalul sanitar 

- capacitatea de realizare a explorării funcţionale conform procedurilor standard, prin intervenţie directă sau cu 

asistarea medicului specialist

Realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale generaliste pentru măsurarea constantelor biologice, 

prelevarea produselor biologice şi interpretarea parametrilor de laborator pentru obţinerea unei imagini globale cât 

mai corecte a stării pacientului. 


1. Măsurarea constantelor biologice 1.1. Măsurarea constantelor biologice se realizează după un program 

prestabilit 

1.2. Aparatele şi instrumentele standard utilizate pentru masurarea 

constantelor biologice sunt corespunzătoare tipului acestora 

1.3. Masurarea şi urmarirea constantelor biologice se realizeaza în functie 

de afectiune şi de indicatiile medicului 

2. Prelevarea produselor biologice 2.1. Prelevarea este realizată prin metode specifice, în funcţie de produsul 

biologic 

2.2. Produsele biologice sunt prelevate în cantităţi suficiente pentru 

efectuarea analizelor 

2.3. Prelevarea produselor biologice este efectuată în spaţii special 

organizate, după un orar prestabilit 

2.4. Prelevarea se realizează în condiţii stricte de asepsie, cu utilizarea 

echipamentului de protecţie obligatoriu 

2.5. Prelevarea produselor biologice este realizată folosindu-se 

ustensilele, substantele, materialele sanitare şi de laborator specifice 

3. Interpretarea parametrilor de 3.1. Interpretarea parametrilor de laborator se realizează dimineaţa 

pentru pregătirea vizitei medicale, sau ori de câte ori este nevoie pentru 

situaţii de urgenţă 

3.2. Urmărirea parametrilor de laborator se realizează în funcţie de tipul 

analizelor solicitate 

3.3. Interpretarea parametrilor de laborator este efectuata prin analiza şi 

comparaţie, pentru obţinerea unei imagini globale a stării pacientului


Constante biologice : tensiune, puls, temperatură, ritm respirator, diureză, greutate, înălţime, etc. 

Programul prestabilit : la ore fixe dimineaţa şi seara, sau ori de câte ori este nevoie pe parcursul zilei 

Aparate şi instrumente : tensiometru, termometru, cântar, cronometru, etc. 

Metode de prelevare : puncţii venoase, arteriale, capilare pentru sânge; directă sau cu sondă sterilă pentru urină şi 

scaun; baghetă cu tampon steril pentru secreţii nazale, lacrimale, faringiene şi culturi din plăgi; tubaj pentru sucul 

gastric sau biliar, etc. 

Spaţii de prelevare : camere de tratament, camere de prelevare, la patul bolnavului 

Echipament de protecţie : mănuşi de cauciuc, halate, etc. 

Ustensile sanitare : seringi şi ace de unică folosinţă, sonde sterile, garouri, glucotest, etc. 

Aparatură de laborator : epruvete, sticluţe, vase gradate 

Materiale sanitare : vată, alcool sanitar, muşama, etc. 

Substanţe specifice : anticoagulante, substanţe cu efect relaxant 

Tipul de analize : hemogramă, glicemie, uree, sumar urină, etc. 




- valorile normale ale parametrilor urmăriţi 

- tehnici de prelevare 

- utilizarea materialului, ustensilelor, instrumentarului sanitar 


- modul de aplicare a tehnicilor de prelevare în funcţie de produsul biologic necesar 

- modul de utilizare a aparatelor şi instrumentelor standard pentru măsurarea constantelor biologice, în 

concordanţă cu tipul de afecţiune 

- capacitatea de interpretare a parametrilor de laborator în funcţie de tipul analizelor solicitate, pentru obţinerea 

unei imagini globale a evoluţiei stării pacientului



Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale generaliste pentru preluarea, depozitarea şi 

distribuirea medicamentelor, materialelor consumabile si a instrumentarului în vederea asigurării asistentei medicale 


1. Preluarea medicamentelor, 1.1. Preluarea medicamentelor, materialelor consumabile şi a 

materialelor consumabile şi a 

instrumentarului este realizată în concordanţă cu necesarul din punct de 

instrumentarului 

vedere cantitativ, calitativ şi sortimental 

1.2. Preluarea medicamentelor şi a consumabilelor este evidentiata prin 

utilizarea unor documente specifice 

1.3. Preluarea medicamentelor şi a consumabilelor este efectuata în 

functie de programul de lucru al farmaciei şi pe baza de semnatura 

2. Depozitarea medicamentelor, 2.1. Depozitarea medicamentelor este realizată prin respectarea 

materialelor consumabile şi a 

condiţiilor specifice necesitate de fiecare produs în parte 


2.2. Depozitarea medicamentelor, materialelor consumabile şi 

instrumentarului este asigurata în spatii uşor accesibile, special organizate, 

securizate şi marcate 

2.3. Depozitarea se realizeaza pe grupe de medicamente şi materiale, 

distinct, în funcţie de natura medicamentelor 

3. Distribuirea stocului necesar de 3.1. Distribuirea medicamentelor, a materialelor consumabile şi 

medicamente, materiale consumabile şi instrumentarului este efectuată de către personalul specializat conform 

instrumente medicale 

specificaţiilor regulamentului intern 

3.2. Distribuirea stocului de medicamente şi consumabile se realizeaza în 

conformitate cu prescripţiile medicului specialist 

3.3. Distribuirea medicamentelor şi a consumabilelor este efectuata în 

corelatie cu necesarul calitativ, cantitativ şi sortimental 

3.4. Distribuirea stocului de medicamente, materiale consumabile şi 

instrumente medicale este realizată în condiţii de siguranţă, cu respectarea 

normelor igienico - sanitare în vigoare


Specificaţii regulament intern : la predarea turelor, în cadrul raportului de gardă 

Documente specifice : condica de prescripţii, condica de suplimente, condica pentru trusa de urgenţă 

Condiţii specifice pentru depozitarea medicamentelor : temperatură, umiditate, lumină 

Natura medicamentelor : obişnuite şi cu regim special 







- programul de lucru al farmaciei 

- elemente de gestiune 

- elemente de organizare 


- capacitatea de gestionare a medicamentelor, materialelor consumabile şi a instrumentarului, din momentul 

preluării acestora şi până la distribuirea către pacienţi, cu asigurarea unei depozitări adecvate caracteristicilor 

fiecărui tip de produs în parte 

- capacitatea de administrare a stocului zilnic de medicamente, în condiţii de siguranţă, cu respectarea normelor 

igienico - sanitare şi de distribuire către pacienţi, în corelaţie cu necesarul cantitativ, calitativ şi sortimental.

Asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării tratamentelor şi recoltărilor 


Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale generaliste pentru organizarea locului de tratament / 

recoltare de probe, pregătirea pacientului, asigurarea materialelor si medicamentelor pentru tratament / recoltare si 

organizarea documentelor medicale ale bolnavilor. 


1. Organizarea locului de tratament / 1.1. Pregătirea locului de tratament / recoltare de probe este efectuată 

recoltare de probe 

operativ, după un program prestabilit 

1.2. Organizarea locului de tratament / recoltare este realizată cu 

respectarea normelor igienico - sanitare în vigoare 

1.3. Locul de tratament / recoltare organizat este uşor accesibil şi 

2. Pregătirea pacientului pentru 2.1. Pregatirea pacientului este realizata înaintea şi în timpul 

tratament / recoltare de probe administrării tratamentului / recoltării probelor 

2.2. Pregătirea pacientului pentru tratament vizează ansamblul 

parametrilor medicali specifici 

2.3. Pregătirea bolnavului se realizează în funcţie de indicaţiile medicului 

specialist, de natura afectiunii şi tipul tratamentului / recoltarii 

2.4. Pacientul este pregătit psihologic explicându-i-se eventualele reacţii / 

senzaţii care pot să apară pe durata administrării tratamentului / 

recoltării probei 

3. Organizarea documentelor medicale 3.1. Trierea documentelor medicale şi ataşarea lor în foile de observatie 

ale pacientului 

este realizata în functie de identitatea bolnavilor şi în ordinea efectuarii 

investigaţiilor 

3.2. Verificarea buletinelor de analiză este efectuată din punct de vedere 

numeric şi al concordantei cu tipurile de analize solicitate 

3.3. Foile de observaţie sunt păstrate în siguranţă, cu respectarea 

secretului profesional, în locuri special amenajate şi securizate 

4. Asigurarea materialelor şi 4.1. Materialele de laborator necesare recoltărilor de probe sunt 

medicamentelor necesare 

etichetate şi grupate pe tipuri de analize dupa verificarea prealabila a 

tratamentelor / recoltărilor de probe integritatii şi gradului lor de curatenie 

4.2. Etichetarea materialelor de laborator este realizată prin menţionarea 

tuturor datelor curente şi speciale ale pacientului, pentru evitarea 

oricăror confuzii 

4.3. Medicamentele şi materialele sanitare sunt verificate din punct de 

vedere cantitativ, calitativ şi sortimental, în corelatie cu tipul 

tratamentului / recoltării 

4.4. Pregatirea medicamentelor, materialelor sanitare şi a ustensilelor 

necesare este realizata cu respectarea normelor igienico - sanitare şi a 

condiţiilor de asepsie pentru evitarea focarelor de contaminare 


specialist, prin gruparea şi ambalarea lor în functie de caracteristicile 

schemei de tratament şi tipul de afectiune


Programul prestabilit pentru : 

- recoltare de probe : zilnic, înaintea mesei de dimineaţă şi ori de câte ori este nevoie în situaţii de urgenţă 

- administrarea tratamentelor : la 4, 6, 8, 12 ore sau în corelaţie cu orele de masă 

Parametrii medicali specifici : modul de administrare a tratamentului , orarul de administrare, cantitatea ( doza ) 

prescrisă, efectul urmărit, eventuale efecte secundare 

Documente medicale : buletine de analiză, radiografii 

Pregătirea pacientului : psihică, fizică 

Tipuri de analize : hemogramă, VSH, glicemie, uree, creatinină, tymol, colesterol, sumar urină, ionogramă, 

sideremie, fosfatază alcalină, electroforeză, hormoni, etc. 

Materiale de laborator : epruvete de diferite dimensiuni, sticluţe, etc. 

Materiale sanitare : vată, alcool sanitar, garouri, seringi de unică folosinţă, ace, etc. 

Date curente menţionate la etichetare : numărul salonului, numărul patului, numele pacientului, clinica 

Date speciale : temperatura, diagnosticul prezumtiv, data recoltării, ora, dacă s-a început tratament cu antibiotice 

Caracteristicile schemei de tratament medicamentos : programul de administrare, compatibilitatea dintre 

medicamente, efectul urmărit, dozele administrate 

Verificarea calitativă a medicamentelor se referă la : culoarea, aspectul soluţiilor şi tabletelor, integritatea 

medicamentelor, identificarea obligatorie a substanţelor folosite 

Norme igienico - sanitare : “Regulile generale de curăţenie şi dezinfecţie în spitale”, ORD MS 190/1982, ORD MS 



- medicină generală / farmacologie 


- elemente de organizare a locului de muncă 

- sistemul de organizare şi funcţionare a laboratoarelor 

- norme igienico- sanitare specifice 


- capacitatea de pregătire în timp util a locului de tratament / recoltare de probe, cu asigurarea unui spaţiu de lucru 

uşor accesibil, confortabil pentru pacient şi funcţional organizat 

- capacitatea de pregătire psihică şi de instruire a pacientului cu privire la schemele de tratament aplicate sau 

modalităţile utilizate pentru recoltare de probe, în funcţie de natura afecţiunii şi tipul tratamentului 

- capacitatea de a tria, ordona şi verifica documentele medicale în funcţie de identitatea pacienţilor, tipurile de 

analize solicitate, respectând succesiunea cronologică a efectuării investigaţiilor 

- capacitatea de a verifica, grupa, ambala, distribui medicamentele în condiţii de siguranţă, în concordanţă cu 

tipurile afecţiunilor şi schemele de tratament aplicate şi ţinând cont de compatibilitatea dintre medicamente, 

dozele prescrise, efectul urmărit 

- capacitatea de a pregăti materialele de laborator necesare recoltărilor de probe, cu etichetarea lor şi menţionarea 

tuturor datelor curente şi speciale ale pacientului, pentru evitarea oricăror confuzii.




1. Stabilirea graficului zilnic de 1.1. Planificarea activităţilor în cadrul zilei este întocmită în funcţie de 

activităţi 

priorităţi 


organizare a activitatii în cadrul sectiei şi al serviciilor de specialitate din 

alte clinici 



2. Urmărirea îndeplinirii graficului 2.1. Activităţile incluse în graficul zilnic sunt îndeplinite succesiv, în 







3. Replanificarea activităţilor 3.1. Cauzele nerealizării unor activităţi sunt analizate în scopul eliminării 







Priorităţi : identificarea urgenţelor, prelevarea probelor biologice, efectuarea explorărilor funcţionale 

Servicii de specialitate : radiologie, laborator, farmacie, explorări funcţionale, etc. 





- programul serviciilor de specialitate 






cadrul unităţii sanitare şi de adaptare la situaţiile neprevăzute ce pot interveni pe parcursul zilei.

Programarea pacienţilor pentru investigaţii de specialitate 


Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale generaliste pentru programarea pacienţilor în 

vederea realizării investigatiilor de specialitate, urmărirea îndeplinirii coerente a graficului de programări si 

replanificarea investigaţiilor nerealizate 


1. Planificarea pacienţilor pentru 1.1. Programarea pacienţilor este realizată în funcţie de natura afecţiunii, 

investigaţiile de specialitate 

starea bolnavilor şi gradul de urgenta 

1.2. Planificarea pacienţilor pentru investigaţii este realizată în 

concordanţă cu programul serviciilor de specialitate din cadrul unităţii 

sanitare şi în functie de capacitatea cabinetelor solicitate 

1.3. Programarea este realizată în conformitate cu indicaţiile medicului 

specialist 

1.4. Includerea pacienţilor în graficul de investigaţii este efectuată în 

corelatie cu vârsta acestora şi prin respectarea ritmului biologic al 

organismului 

2. Urmărirea realizării graficului de 2.1. Graficul de programări întocmit include toţi pacienţii care necesită 

programări 

investigaţii de specialitate 

2.2. Investigaţiile de specialitate sunt realizate în timp util în scopul 

minimizarii timpului de aşteptare al pacientilor şi / sau reducerea timpilor 

morţi 

2.3. Investigaţiile de specialitate pentru urgenţele medicale sunt realizate 

cu prioritate 

3. Reprogramarea pacienţilor 3.1. Includerea pacienţilor într-un nou plan de investigaţii este efectuată 

cu operativitate 

3.2. Replanificarea pacienţilor pentru investigaţii este realizată în funcţie 

de programul şi capacitatea cabinetelor 

3.3. Reprogramarea bolnavilor este efectuată în funcţie de tipul 

investigatiei şi natura afectiunii


Programarea pacienţilor pentru investigaţii de specialitate se realizează zilnic, pe termen scurt sau eşalonat, 

pentru durata unei săptămâni 

Investigaţii : micro, fund de ochi, irigografie, urografie, tomografie computerizată, ecografie, etc. 

Starea bolnavilor : deplasabili, nedeplasabili 

Servicii de specialitate : ORL, radiologie, oftalmologie, etc. 




- programul cabinetelor de specialitate din cadrul diferitelor clinici 



- capacitatea de repartizare coerentă a bolnavilor pentru efectuarea investigaţiilor solicitate de medicul specialist, 

în concordanţă cu programul cabinetelor din cadrul diverselor clinici de specialitate, tipul investigaţiilor, natura 

afecţiunii, gradul de urgenţă şi starea pacienţilor 

- capacitatea de urmărire şi verificare a respectării graficului de investigaţii la termenele prevăzute şi în etapele 

prestabilite, de sesizare a eventualelor disfuncţionalităţi şi de reprogramare operativă a pacienţilor




Ocupaţia: Asistent medical laborator 


Bucureşti 1999






Tatiana Neagu, asistent medical Spitalul Universitar Bucureşti 

Mariana Stănică, asistent medical Spitalul Universitar Bucureşti 


Eugenia Gurău, asistent principal Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulator 

Elisabeta Constantinescu, asistent principal Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament 

Ambulator Bucureşti 







Asistent medical laborator 


Asistentul medical de chirurgie este cadrul medical care pregãteşte pacientul, materialele sanitare şi 

instrumentarul necesar intervenţiei chirurgicale şi ajutã medicul chirurg pe parcursul examinãrilor şi 

intervenţiilor chirurgicale. Deasemenea, asistentul medical de chirurgie acordã asistenţã medicalã pe 

parcursul spitalizãrii în secţia de chirurgie.

Asistent medical laborator 



Activităţi de laborator 



Planificare 


Analizarea probei biochimice şi hematologice 

Analizarea probei de bacteriologie 

Asigurarea condiţiilor necesare analizării probei 

Asigurarea protecţiei împotriva contaminării cu microbi 

Efectuarea antibiogramei 


Utilizarea aparaturii de laborator 

Aprovizionarea cu substanţe şi materiale de laborator 

Completarea documentelor specifice activităţii de laborator 

Aplicarea NPSM şi NPSI 

Asigurarea condiţiilor igienico sanitare în laborator 




Sterilizarea materialelor şi instrumentelor 


Programarea pacienţilor pentru investigaţii de specialitate

Analizarea probei biochimice şi hematologice 



1 Separarea produsului de analizat 1.1 Metoda de separare este în funcţie de tipul analizei. 

1.2 Parametrii procesului de separare a acestuia sunt fixaţi în funcţie de 

tipul produsului de analizat. 

1.3 Cantitatea de produs analizat este cea suficientă pentru tipul de 

2 Obţinerea rezultatelor analizării 2.1 Reactivii utilizati sunt cei adecvati produsului de analizat şi tipului de 

probelor 

analiză. 

2.2 Cantităţile de reactivi utilizaţi sunt corespunzătoare tipului de analiză. 


2.3 Rezultatele analizei sunt citite / calculate corect, în funcţie de tipul 

Metode de separare : separare gravitaţională ( decantare ), centrifugare. 

Tipuri de analize : hemogramă, VSH, coagulogramă, glicemie, uree, enzime, creatinină, fibrinogen etc. 

Parametri : timp, turaţie, temperatura aerului. 

Produsul de analizat : sânge, urină, lichide. 

Reactivi : acizi, baze, săruri. 

- Soluţie T(rck, oxalat de amoniu, citrat de sodiu, acid fosforic, clorură de calciu. 

Aparatură : specol, microscop. 



- Bio - chimie, chimie organică anorganică de specialitate. 

- Aparatura de laborator necesară analizelor. 

- Regulile de citire a rezultatelor analizei. 

- Aritmetică ( calcule simple ). 

La evaluare se vor urmări : 

- Capacitatea de a stabili cantitate de produs suficientă pentru un tip de analiză. 

- Capacitatea de a stabili parametrii de separare în funcţie de tipul produsului de analizat. 

- Capacitatea de a alege reactivii, cantitatea de reactivi şi tehnica de separare în funcţie de produsul de analizat şi 

de tipul analizei. 

- Precizia şi rapiditatea cu care citeşte / calculează rezultatele analizei.

Analizarea probei de bacteriologie 



1 Pregătirea probei pentru analiză 1.1 Mediile de cultură în care se efectuează însămânţările sunt alese în 

funcţie de tipul analizei bacteriologice. 

1.2 Proba de bacteriologie este pregatita în mediu steril şi într-un spatiu 

special amenajat. 

1.3 Proba este însămânţată cât mai repede pentru a nu se distruge 

germenii. 

1.4 Instrumentele folosite pentru însămânţare sunt alese în funcţie de 

produsul de analizat. 

1.5 Tehnica de lucru este aleasă în funcţie de tipul de analiză. 

2 Obţinerea produsului de analizat 2.1 Parametrii de incubare sunt fixaţi în funcţie de tipul produsului 

analizat. 


Spaţiul amenajat pentru însămânţarea probelor este utilat cu lampă de ultraviolete, becuri Bunsen, masă de 

laborator cu suprafaţă care se poate dezinfecta. 

Medii de cultură : 

- Lichide. 

- Solide. 

Tipuri de analize bacteriologice : culturi, secreţii, exudate, coproculturi. 

Produsul de analizat : spută, materii fecale, urină, secreţii, lichide. 

Instrumente folosite : pipete Pasteur, anse, pense, pipete gradate. 

Tehnica de lucru : 

- Însămânţare. 

- Colorare. 

Parametrii de incubare : 

- Timpul. 

- Temperatura. 


Cunoştinţe de microbiologie. 

Cunoştinţe specifice de chimie. 


- Identificarea corectă a timpilor de produse de analizat. 

- Utilizarea corectă a tehnicilor de lucru din bacteriologie. 

- Capacitatea de a utiliza aparatele de lucru.

Asigurarea condiţiilor necesare analizării probei 



1 Pregătirea reactivilor necesari 1.1 Substanţele din care sunt preparaţi reactivii sunt corespunzătoare 

analizării probei 

calitativ. 

1.2 Reactivii sunt aleşi şi pregatiti pentru fiecare tip de analiza. 

1.3 Cantităţile de reactivi pregătite sunt corespunzătoare tipului de 

analiză. 

1.4 Caracteristicile reactivilor preparaţi sunt în conformitate cu cele 

2 Verificarea corectitudinii probei 2.1 Verificarea este făcută pentru fiecare probă în parte. 

2.2 Modalitatea de verificare este aleasă în funcţie de tipul de analiză. 

2.3 Tehnica de recoltare, timpul de recoltare şi temperatura de pastrare şi 

transport sunt verificate pentru validarea probei. 

3 Pregătirea materialelor şi 3.1 Sticlaria, instrumentele şi materialul sanitar sunt pregatite în timp 

instrumentelor necesare analizării util. 


3.2 Recipientele de lucru sunt numerotate în ordine crescătoare. 

3.3 Sticlaria, instrumentele şi materialele sunt pregatite în functie de tipul 

analizei. 

3.4 Sticlaria, instrumentele şi materialele sunt pregatite în cantitati 

suficiente numărului de analize de efectuat. 

3.5 Sticlaria, instrumentele şi materialele corespund din punct de vedere 

Reactivi : acizi, baze, săruri, medii de cultură. 

Tipuri de analiză : hemogramă, VSH, coagulogramă etc. 

Caracteristicile reactivilor : densitate, culoare, concentraţie. 

Modalităţi de verificare a probei : 

- Verbal. 

- Din documente. 

- Prin măsurători. 


Cunoştinţe specifice de chimie şi fizică. 

Cunoaşterea tehnicilor de recoltare şi validare a probelor. 


- Modul de alegere şi pregătire a reactivilor în funcţie de tipul şi de numărul de analize de efectuat. 

- Corectitudinea validării probelor. 

- Modul în care sunt pregătite instrumentele şi materialele în funcţie de tipul analizei, numărul analizelor de 

efectuat, respectiv condiţiile igienice. 

- Capacitatea organizatorică pentru pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare.

Asigurarea protecţiei împotriva contaminării cu microbi 



1 Tratarea produselor biologice 1.1 Produsele sunt tratate cu substanţe dezinfectante în concentraţia 

prevăzută de normele igenico - sanitare. 

1.2 Produsele sunt dezinfectate imediat după efectuarea analizelor. 

1.3 Timpul de dezinfectare este stabilit în funcţie de tipul produsului. 

2 Distrugerea germenilor patogeni 2.1 Germenii patogeni sunt distruşi cu aparate speciale de sterilizare. 


2.2 Sterilizarea umedă este efectuată la parametrii standard. 

2.3 Germenii sunt distruşi imediat dupa efectuarea analizelor. 

2.4 Sterilizarea umedă este efectuată cu respectarea normelor de protecţia 

muncii. 

Produse biologice : sânge, urină, materii fecale. 

Substanţe dezinfectante : clorură, deconex etc. 

Aparate de sterilizare : autoclav, lampă cu ultraviolete. 

Parametrii aparatului de sterilizare umedă : presiune, timp de funcţionare. 


Cunoştinţe de microbiologie, parazitologie. 

Cunoştinţe de bio- chimie. 

Cunoaşterea modului de funcţionare a aparatului de sterilizare. 

Cunoaşterea tehnicii de tratare a produselor biologice. 

Cunoaşterea şi aplicarea NPM specifice. 


- Modul de utilizare a aparatelor de sterilizare. 

- Modul de dezinfectare a produselor biologice cu substanţe dezinfectante specifice în normele igienico - 

sanitare. 

- Modul de alegere a metodei de distrugere a germenilor patogeni în funcţie de tipul lor.

Efectuarea antibiogramei 



1 Asigurarea condiţiilor necesare 1.1 Germenul de cercetat este cel responsabil de infecţia constatată. 

efectuării antibiogramei 

1.2 Inoculul din germenul de cercetat cuprinde toate categoriile populaţiei 

microbiene 

1.3 Mărimea inoculului este cea prevăzută. 

1.4 Substanţele antimicrobiene sunt alese în funcţie de tipul germenului 

patologic de obiectivul identificat şi urmarit. 

1.5 Substanţele antimicrobiene folosite sunt sintetizate sub formă de 

microcomprimate cu caracteristici specifice. 

1.6 Substantele antimicrobiene sunt în termenul de valabilitate şi 

îndeplinesc condiţiile de conservare. 

2 Incubarea probei de analizat 2.1 Proba este incubată la parametrii stabiliţi. 


2.2 Proba de analizat îndeplineşte conditiile necesare citirii. 

Tipuri de germeni : bacili, coci, ciuperci. 

Obiectivul antibiogramei : 

- Clinic - terapeutic 

- Epidemiologic. 

- Ştiintific. 

Caracteristici ale substanţelor antimicrobiene : 

- Formă de discuri. 

- Mărime ( 6 mm ). 

- Simbolul antibioticului este marcat pe microcomprimat. 

Parametrii de incubare : 

- Timpul. 

- Temperatura. 


Cunoştinţe de farmacologie. 

Cunoştinţe de microbiologie. 


- Capacitatea de a utiliza corect metodele de lucru specifice analizelor bacteriologice. 

- Utilizarea corectă a substanţelor antimicrobiene. 

- Capacitatea de a utiliza aparatele de lucru.




1 Pregătirea pacientului 1.1 Pacientul este informat în mod clar şi explicit asupra investigatiilor 


1.2 Pacientul este informat corect şi complet despre conditiile pe care 

trebuie să le îndeplinească pentru examinare 

1.3 Pacientul este pozitionat corect şi confortabil în functie de tipul 

probei. 

2 Pregătire instrumentelor de recoltare 2.1 Instrumentele de recoltare sunt alese şi pregatite în functie de tipul 


2.2 Instrumentele de recoltare sunt pregătite prin metode specifice. 

2.3 Substantele anticoagulante sunt alese şi pregatite în functie de tipul 

analizei. 

3 Recoltarea probei 3.1 Proba este recoltată prin metode specifice tipului analizei care va fi 

efectuată. 

3.2 Proba este executată în condiţii de igienă. 

3.3 Probele biologice sunt recoltate cu instrumente de unică folosinţă. 

3.4 Probele sunt recoltate doar daca pacientul îndeplineşte conditiile 

pentru recoltare.


Condiţii pentru recoltare : 

- Pacientul nu a mâncat. 

- Pacientul a respectat indicaţiile asistentului / medicului privind regimul alimentar. 

- Pacientul se prezintă dimineaţa pentru recoltare. 

Tipuri de probă : hematologică, bio-chimică, serologică etc. 

Instrumente de recoltare : ace, seringi, garou, coprorecultoare, epruvete, flacoane, lame de sticlă, materiale 

consumabile. 

Metode de pregătire a instrumentelor de recoltare : 

- Spălare. 

- Dezinfectare. 

- Sterilizare. 

Tipuri de probe recoltate steril : 

- Urocultura. 

- Exudate. 

- Secreţii. 

Metode de recoltare : puncţionare, prelevare. 

Substanţe anticoagulate : citrat de Na, oxalat de amoniu etc. 

Tipuri de analiză ce necesită soluţii anticoagulante : 

- Hemogramă. 

- Coagulogramă. 

- Fibrinogen. 

-VSH 


Cunoştinţe de anatomie. 

Cunoştinţe igienico - sanitare. 

Cunoaşterea metodelor de recoltare a probelor. 


- Amabilitatea şi corectitudinea cu care sunt pregătiţi pacienţi pentru recoltarea probelor. 

- Modul în care sunt pregătite instrumentele de recoltare în funcţie de tipul probei de recoltat şi al analizei. 

- Modul în care sunt recoltate probele în funcţie de tipul analizei şi în condiţii igenice.

Utilizarea aparaturii de laborator 



1 Verificarea funcţionării aparatelor 1.1 Aparatele sunt verificate la începutul programului şi ori de câte ori 

este nevoie. 

1.2 Este verificată funcţionarea aparatelor la regimul normal de lucru. 

1.3 Defecţiunile constatate sunt semnalate cu promtitudine serviciului 

tehnic. 

2 Stabilirea parametrilor de funcţionare 2.1 Aparatele de lucru sunt utilizate conform instrucţiunilor. 

2.2 Parametri de funcţionare sunt stabiliţi în funcţie de tipul de analiză. 

2.3 Aparatele de lucru sunt manevrate cu atenţie pentru evitarea 

accidentelor şi deteriorarii lor. 

3 Supravegherea funcţionării aparatelor 3.1 Aparatele sunt supravegheate periodic sau permanent. 


3.2 Aparatele sunt menţinute la parametrii pe tot parcursul funcţionării. 

Aparate de laborator : centrifugă, etuvă, microscop, specol, analizor. 

Parametrii de funcţionare : timp, turaţie, temperatură. 

Tipuri de analiză : hematologică, bio-chimică, serologică, imunologică, bacteriologică. 


Cunoaşterea aparaturii de laborator. 

Cunoştinţe specifice de chimie. 

Cunoştinţe tehnice de funcţionare ( utilizare ) a aparatelor de laborator. 


- Corectitudinea în efectuarea verificării şi în supravegherea aparatului. 

- Modul de stabilire a parametrilor de funcţionare în funcţie de tipul analizei, menţinerea acestora în limitele

Aprovizionarea cu substanţe şi materiale de laborator 



1 Estimarea necesarului de substanţe şi 1.1 Necesarul de materiale şi substante este estimat în functie de numarul, 

materiale 

tipul probelor şi de consumul constatat. 

1.2 Necesarul de substante şi materiale este estimat periodic şi ori de câte 


2 Recepţionarea substanţelor şi 2.1 Materialele şi substantele sunt receptionate pe baza documentelor 

materialelor 

specifice de livrare. 

2.2 Materialele şi substantele sunt verificate cantitativ şi calitativ prin 

comparare cu cele specificate în documentaţia de livrare 

3 Manipularea şi depozitarea 3.1 Manipularea materialelor şi substantelor este efectuata cu atentie 

substanţelor şi materialelor 

pentru evitarea deteriorarii acestora şi a accidentelor. 



fiecare tip de materiale şi substante. 

3.3 Materialele şi substantele sunt depozitate în conditii optime de 

accesibilitate 

Materiale : sticlărie, consumabile sanitare, instrumente de lucru, aparate de laborator. 

Substanţe : reactivi, substanţe dezinfectante, coloranţi. 

Tipul probelor : bio-chimice, hematologice, imunologice, bacteriologice etc. 

Documente specifice : 

- Comanda. 

- Factura. 

- Nota de recepţie. 

- Bonul de lucru. 


Cunoştinţe de chimie şi bacteriologie. 

Cunoaşterea tipurilor de reactivi. 

Cunoaşterea materialelor şi instrumentelor de laborator. 


- Capacitatea de estimare a necesarului de substanţe şi materiale. 

- Capacitatea organizatorică. 

- Capacitate de gestionare eficientă a materialelor şi substanţelor.

Completarea documentelor specifice activităţii de laborator 



1. Identificarea datelor necesare 1.1. Datele necesare sunt identificate în funcţie de scopul urmărit. 

completării documentelor specifice 

1.2. Datele necesare sunt identificate în funcţie de tipul documentului. 

1.3. Datele identificate sunt corecte şi complete. 

2. Înregistrarea datelor în documente 2.1. Datele sunt înregistrate corect şi lizibil. 

specifice 

2.2. Datele sunt înregistrate în documentul corespunzător tipului lor. 


Documente specifice : 

- Condica de cabinet. 

- Buletinul de analiză. 

Datele înregistrate : 

- Datele personale ale pacientului. 

- Produsul de analizat. 

- Tipul ( tipurile de analiză efectuate ). 

- Rezultatele analizelor. 

Scopul : 

- Evidenţa pacienţilor. 

- Înregistarea datelor medicale. 

Metode de înregistrare : în documente tipizate, pe recipiente. 


Cunoaşterea datelor ce trebuie înregistrate. 

Cunoaşterea procedurilor de înregistrare. 


- Înregistrarea corectă şi lizibilă a datelor în documentele specifice, în funcţie de scopul urmărit.


Nu este specificată descrierea unităţii 


1 Aplicarea NPSM 1.1 Legislatia şi normele de protectia muncii sunt însuşite în conformitate 

cu specificul locului de muncă. 

1.2 Echipamentul de protectie din dotare este identificat corect şi rapid 

pentru conformitate cu regulamentul în vigoare 

1.3 Echipamentul de protectie este întretinut şi pastrat cu responsabilitate 

în conformitate cu procedura specifică locului de muncă. 

1.4 Însuşirea clara şi corecta a procedurilor de protectia muncii prin 


1.5 Masurile de prim ajutor sunt însuşite cu corectitudine prin instructaje, 

în scopul acţionării cu competenţă în caz de accident. 

2 Aplicarea NPSI 2.1 Lucrul este efectuat în condiţii de securitate pentru conformitate cu 

NPSI. 

2.2 Procedurile PSI sunt însuşite prin instructaje periodice şi prin aplicatii 

practice. 

2.3 Echipamentele de stingere a incendiilor din dotare sunt utilizate cu 

rapiditate şi cu competenta pentru eliminarea pericolelor ivite. 

3 Respectarea procedurilor de urgenţă 3.1 Accidentul apărut este semnalat prin contactarea cu promtitudine a 

şi de evacuare 

personalului din serviciile abilitate. 

3.2 Masurile de urgenta şi de evacuare sunt aplicate cu corectitudine, 

rapiditate şi cu luciditate respectând procedurile specifice locului de 

muncă.


Unitatea se aplică la toate ocupaţiile din domeniul sanitar. 

Echipamentul de protecţie este specific locului de muncă. 

Echipamentele de stingere a incendiilor pot fi : hidranţi, extinctoare, lopeţi, nisip, târnăcoape, găleţi. 

Sistemul de avertizare poate fi cu semnale acustice sau luminoase. 



- NPM şi NPSI generale. 

- NPM şi NPSI specifice locului de muncă. 

- Echipamentul de protecţie şi modul de întreţinere. 

- Caracteristicile toxice, inflamabile şi explozibile ale materialelor utilizate. 

- Sistemele de siguranţă şi de protecţie ale aparatelor deservite. 

- Sistemele de avertizare, de amplasare a hidranţilor şi a punctelor PSI. 

- Măsuri de acordare a primului ajutor. 


- Însuşirea şi aplicarea NPM şi NPSI. 

- Corectitudinea aplicării primului ajutor. 

- Capacitatea de decizie şi reacţie.

Asigurarea condiţiilor igienico sanitare în laborator 



1 Urmărirea realizării igienizării 1.1 Igenizarea este efectuată cu materiale de igenizare adecvate. 

generale şi a curăţeniei în spaţiile de 

lucru 

1.2 Mesele de lucru sunt curăţate după fiecare utilizare. 

1.3 Efectuarea curăţeniei în spaţiile de lucru este solicitată persoanei 

abilitate să o realizeze. 

2 Dezinfectarea materialelor şi 2.1 Materialele şi instrumentele de laborator sunt dezinfectate dupa 

instrumentelor de laborator 

fiecare utilizare conform normelor igenico- sanitare. 


2.2 Dezinfectarea materialelor şi instrumentelor este efectuata cu 

substanţe dezinfectante adecvate în concentraţii standard. 

2.3 Dezinfectarea generală a cabinetului este efectuată periodic. 

2.4 Dezinfectarea generală a cabinetului este efectuată cu mijloace 

Materiale de igenizare : detergent, săpun lichid, apă. 

Substanţe dezinfectante : cloramină, incidur deconex, amestec sulfo-cromic, var cloros. 

Materiale şi instrumente de laborator : epruvete, pipete, anse, flacon pentru hemocultură, balon cotat etc. 

Periodicitatea dezinfectării generale : 

- o săptămână 

- o lună 

Mijloace pentru dezinfectarea generală : formolizare, ultraviolete. 


Cunoştinţe chimice. 

Cunoştinţe tehnice. 

Cunoştinţe igenico-sanitare. 


- Promptitudinea şi corectitudinea cu care solicită curăţenia şi dezinfectarea. 

- Modul în care sunt alese soluţiile dezinfectante şi concentraţiile lor conform tipului de aparat sau instrument.




1 Transmiterea şi primirea 1.1 Metoda de comunicare este utilizată corespunzător situaţiei date 

pentru transmiterea şi primirea corecta şi rapida a informatiilor. 

1.2 Transmiterea şi primirea informatiilor este efectuata permanent cu 

respectarea raporturilor ierarhice şi functionale. 

1.3 Limbajul utilizat este specific locului de munca pentru primirea şi 

transmiterea informaţiilor cu 

corectitudine. 

1.4 Modul de adresare utilizat este concis şi politicos. 

1.5 Întrebarile utilizate sunt pertinente şi logice pentru obtinerea de 

informatii suplimentare şi clarificari. 

2 Participarea la discuţii în grup pentru 2.1 Opiniile şi punctele de vedere proprii sunt comunicate deschis pentru 

obţinerea rezultatelor corespunzătoare clarificarea problemelor apărute. 


2.2 Opiniile proprii sunt susţinute cu argumente clare prin intervenţii 

prompte şi logice. 

2.3 Participarea la discutii în grup este efectuata prin sprijinirea şi 

respectarea opiniilor şi drepturilor celorlalti colegi. 

2.4 Problemele sunt discutate şi rezolvate când este posibil, printr-un 

proces agreat şi acceptat de toti membrii grupului. 

2.5 Divergentele aparute sunt comunicate deschis şefului direct pentru 

rezolvarea cu promtitudine a acestora în scopul desfaşurarii activitatii 

fluent. 

Sursele de informaţii pot fi şefii direcţi şi / sau colegii de muncă, sarcini verbale / scrise de la şefii direcţi. 

Forma de comunicare poate fi scrisă sau orală. 

Această unitate poate fi aplicată şi celorlalte ocupaţii din domeniul sanitar. 



- Schema organizatorică şi raporturile ierarhice şi funcţionale. 

- Tehnologia de specialitate. 


- Modul de adresare şi exprimarea ideilor. 

- Utilizarea corectă a terminologiei.




1 Identificarea necesităţilor de 1.1 Necesitatea dezvoltării profesionale este identificată prin 

dezvoltare profesională 

autoevaluare sau de catre şefii ierarhici. 

1.2 Necesitatea perfecţionării profesionale este identificată în raport cu 

calitatea rezultatelor muncii efectuate. 

2 Autoinstruirea profesională 2.1 Tematica cursurilor de instruire şi perfectionare este adecvata 

necesităţilor de pregătire identificate. 


2.2 Literatura de specialitate este consultată periodic pentru asigurarea 

unui volum de informatii noi necesare creşterii calitatii activitatii. 

2.3 Cunoştintele dobândite sunt aplicate în activitatea curenta în scopul 

creşterii calitatii rezultatelor muncii. 

Autoinstruirea se poate face prin consultarea literaturii de specialitate sau prin participarea la cursuri de pregătire. 


Cunoştinţe de chimie, fizică. 

Cunoaşterea metodelor de analizare a probelor. 

Cunoaşterea surselor de informare / autoinstruire. 


- Receptivitatea faţă de informaţiile de specialitate. 

- Obiectivitatea autoevaluării. 

- Modul de aplicare a cunoştinţelor dobândite în activitatea curentă, prin creşterea calităţii acesteia.




1 Identificarea rolurilor specifice 1.1 Rolurile sunt identificate în conformitate cu informaţiile despre 


lucrare. 

1.2 Atributiile sunt preluate în functie de indicatiile şefului direct. 

1.3 Sugestiile sunt furnizate cu claritate şi cu promtitudine pentru a 

2 Efectuarea muncii în echipă cu 2.1 Formele de comunicare sunt utilizate în funcţie de activitatea 

ceilalţi membrii ai echipei 

desfaşurata. 


2.2 Problemele sunt rezolvate printr-un proces agreat şi acceptat de toti 

membrii echipei. 

2.3 Munca în echipa este efectuata cu sprijinirea şi respectarea drepturilor 

celorlalţi colegi. 

2.4 Acordarea de asistenţă este cerută atunci când este cazul. 

Mărimea echipei : 2 - 4 asistenţi medicali. 

Această unitate se poate aplica la celelalte ocupaţii din domeniul sanitar. 



- Schema organizatorică şi raporturile ierarhice şi funcţionale. 

- Normele de consum şi de timp. 


- Capacitatea de a colabora cu ceilalţi membrii ai echipei.

Sterilizarea materialelor şi instrumentelor 



1 Stabilirea metodei de sterilizare 1.1 Metoda de sterilizare este stabilita în functie de tipul materialelor şi 

instrumentelor de lucru. 

1.2 Metoda de sterilizare este stabilită în funcţie de dotarea laboratorului. 

2 Aplicarea metodelor de sterilizare 2.1 Parametrii de sterilizare sunt corespunzători metodei alese. 


2.2 Sterilizarea uscată este efectuată cu respectarea regimului de lucru al 

aparatului. 

2.3 Flambarea instrumentelor de lucru este efectuata înainte şi dupa 

fiecare utilizare. 

Metode de sterilizare : 

- Flambare ( la becul Bunsen ) 

- Cu căldură uscată ( la pupinel ) 

Materiale de lucru : eprubete, baloane cotate, pipete gradate. 

Instrumente de lucru : pense, anse. 

Parametrii de sterilizare : timp, temperatură. 

Regimul de lucru al aparatului ( pupinel ) : 

- Perioada de încălzire. 

- Perioada de menţinere a temperaturii de sterilizare. 

- Perioada de răcire. 


Sunt necesare : 

Cunoştinţe de fizică şi chimie specifice. 

Cunoaşterea materialelor şi instrumentelor de laborator care necesită sterilizare. 

Cunoaşterea metodelor de sterilizare. 


- Corectitudinea alegerii metodelor de sterilizare în funcţie de tipul materialelor şi instrumentelor. 

- Aplicarea metodelor de sterilizare cu respectarea parametrilor specifici şi a regimului de lucru al aparatului.




1 Identificarea sarcinilor de lucru 1.1 Sarcinile sunt identificate în totalitate astfel încât să se asigure un 

flux normal al activităţii. 

1.2 Sarcinile sunt analizate stabilind prioritatile şi gradul de complexitate 

pentru estimarea timpilor necesari. 

2 Stabilirea etapelor activităţii 2.1 Etapele de realizare a activităţii sunt stabilite corect astfel încât să 

corespunda complexitatii acesteia şi timpilor prevazuti. 

2.2 Etapele activitatii sunt stabilite cu atentie identificând pozele şi 

ordinea de desfaşurare pe prioritati. 

3 Întocmirea programului de activităţi 3.1 Programul este întocmit cu atenţie, ţinând cont de etapele stabilite. 


3.2 Programul este astfel întocmit încât să se asigure respectarea timpilor 

prevăzuţi pentru fiecare activitate. 

3.3 Programul întocmit este flexibil pentru a permite rezolvarea 

urgenţelor medicale sau cazurilor neprevăzute. 

Activităţi : recoltare a probelor, analizarea probelor, sterilizarea materialelor şi instrumentelor, completarea 

documentelor etc. 

Urgenţe medicale : 

- Analize : coagulograma, glicemia, ureea, ionograma, hemograma. 

- Pacienţi cu stare a sănătăţii precară. 


Cunoaşterea activităţilor de laborator. 

Cunoaşterea tehnicilor de analiză. 

noţiuni de normare a timpului. 


- Capacitatea organizatorică pentru stabilirea programului de lucru. 

- Capacitatea de a identifica rapid şi corect sarcinile de lucru.




1 Programarea pacienţilor 1.1 Pacienţii sunt programaţi în funcţie de tipul analizelor de efectuat. 

1.2 Pacienţii cu afecţiuni grave sunt programaţi cu prioritate. 

1.3 Durată fiecărei recoltări este estimată în funcţie de caracteristicile 

pacientului. 

2 Urmărirea respectării graficului de 2.1 Probele sunt recoltate în ordinea planificată. 

programări 

2.2 Urgenţele medicale sunt rezolvate cu prioritate. 

2.3 Respectarea graficului de programari urmareşte minimizarea timpului 

de aşteptare al pacientului. 

3 Reprogramarea pacienţilor 3.1 Pacienţii care nu sunt pregătiţi corespunzător pentru recoltarea 

probei sunt reprogramaţi. 


3.2 Pacienţii sunt reprogramaţi în caz de defectare a aparatului sau de 

necolaborare a pacientului cu asistentul / medicul. 

Probe recoltate : sânge 

Tipuri de analize : glicemie, coagulogramă, ionogramă, hemogramă etc. 

Caracteristici ale pacienţilor : 

- Pacienţi în vârstă. 

- Copii. 

- Pacienţi parţial / total imobilizaţi etc. 


Sunt necesare cunoştinţe privind : 

Tipuri de analize bio-chimice şi hematologice. 

Noţiuni de psihologie a pacientului. 


- Capacitatea de evaluare a urgenţelor medicale. 

- Capacitatea organizatorică. 

- Capacitatea de apreciere a duratei de recoltare.




Ocupaţia: Asistent medical neonatologie 


Bucureşti 1999






Eugenia Chiru, asistentă şefă, Spitalul Universitar Bucureşti 

Nineta Trandafir, asistentă medicală, Spitalul Universitar Bucureşti 


Georgia - Victoria Luca, asistent medical principal, Spitalul Prof. Dr. Panait Sârbu 

Doina Anca Pecingină, asistent medical principal, Spitalul Prof. Dr. Panait Sârbu 







Asistent medical neonatologie 


Ocupaţia se referã la activitatea de asistare a nou-nãscuţilor din momentul naşterii şi pânã la externarea din 

unitatea sanitarã, presupunând competenţe legate de iniţierea primei respiraţii, adaptarea la mediul de viaţã 

extrauterin, asigurarea alimentaţiei, resuscitarea în situaţii de risc, efectuarea investigaţiilor clinice şi a 

explorãrilor funcţionale necesare şi administrarea tratamentelor în vederea înlãturãrii eventualelor afecţiuni 

precum şi acordarea de asistenţã socialã nou-nãscuţilor abandonaţi sau cu probleme sociale.

Asistent medical neonatologie 



Competenţe fundamentale 








Respectarea NPM şi NPSI 

Acordarea asistenţei sociale nou - născuţilor abandonaţi şi celor cu 

probleme sociale 


Administrarea tratamentelor pentru nou - născuţi 

Asigurarea alimentaţiei nou - născuţilor 

Asigurarea condiţiilor de adaptare a nou - născuţilor la viaţa 

extrauterină 

Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare generale la locul de muncă 

Asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării tratamentelor şi 

recoltărilor pentru nou - născuţi 

Asigurarea igienei tegumentelor nou - născutului 

Asistarea medicului la efectuarea investigaţiilor clinice pentru nou 

- născuţi 


Completarea documentelor de evidenţă a nou - născuţilor 

Completarea documentului de observaţie clinică medicală a nou - 

născuţilor 

Comunicarea cu mamele şi aparţinătorii nou - născuţilor 

Efectuarea explorărilor funcţionale ale nou - născuţilor 

Identificarea nou - născuţilor 

Monitorizarea stării nou - născuţilor 


Realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale ale nou - născuţilor 

Reanimarea nou - născuţilor 

Sterilizarea veselei nou - născuţilor, a instrumentarului şi a 

aparaturii medicale



Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de neonatologie pentru comunicarea eficientă în 

cadrul colectivelor de specialisti din unitatea sanitară si cu alte categorii de personal din institutia sanitară si din 

exteriorul acesteia. 


1. Participă la discuţii pe teme 1.1. Comunicarea la locul de muncă este realizată în colective de 


specialitate 


efectuează într-un limbaj specializat, la obiect, clar, corect şi concis 



2. Menţine dialogul cu personal din 2.1. Menţinerea dialogului cu alte categorii de personal din cadrul unităţii 

cadrul unităţii sanitare şi din exteriorul sanitare este realizată pentru rezolvarea problemelor conexe actului 

acesteia 

medical 





2.3. Informaţiile transmise sunt corecte şi relevante în raport cu scopul 

comunicării 





etc. 

Personal extraspitalicesc : personal din alte unităţi sanitare, personalul diverselor instituţii administrative etc. 


consumabile diverse, verificarea identităţii părinţilor, rezolvarea cazurilor sociale ale nou-născuţilor. 


Cunoştinţe: 

- pediatrie / neonatologie 




Evaluarea va urmări: 




îndeplinirea operativă a sarcinilor de serviciu 

_



Unitatea include competentele legate de desfăsurarea activitătii asistentelor medicale de neonatologie în ture, în 

cadrul colectivelor de specialitate, evidentiind criterii privind repartizarea sarcinilor si implicarea individuală în 

realizarea obiectivului echipei. 


1. Stabileşte sarcinile în cadrul echipei 1.1. Stabilirea sarcinilor este efectuată în concordanţă cu precizările unor 


1.2. Sarcinile individuale sunt stabilite în corelaţie cu obiectivul echipei şi 

dispoziţiile şefului ierarhic. 



2.Se implică individual în realizarea 



timp util. 

2.1. Lucrul în echipă se realizează respectând raporturile ierarhice şi 

funcţionale. 


acceptată. 


2.4. Solicitarea / acordarea de sprijin este făcută în situaţii speciale şi în 













obiectivul general al echipei. 

_



Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale de neonatologie privind autoevaluarea şi 

identificarea necesitătilor de perfectionare profesională, urmate de integrarea proprie în cadrul unor forme de 

pregătire / perfectionare pentru cresterea calitătii rezultatelor muncii. 


1. Identifică necesităţile de 1.1. Necesităţile de perfecţionare profesională vizează ansamblul 


activităţilor desfăşurate la locul de muncă. 


corelaţie cu sarcinile incluse în fişa postului. 



activitate. 



2. Participă la cursuri de pregătire / 2.1. Reactualizarea cunoştinţelor se realizează permanent sau ori de câte 





autorizate. 

2.3. Informaţiile asimilate sunt corelate din punct de vedere cantitativ şi 


2.4. Cunoştinţele noi dobândite sunt aplicate în activitatea curentă în 

scopul creşterii calităţii rezultatelor muncii. 


investigaţiilor clinice, realizarea explorărilor funcţionale, intervenţia în situaţii de urgenţă la naştere, terapie 

intensivă etc. 




- pediatrie - neonatologie 


- tehnici de resuscitare 














1. Stabileşte graficul zilnic de activităţi 1.1. Planificarea activităţilor în cadrul zilei este întocmită în funcţie de 

priorităţi 


organizare a activităţii în cadrul secţiei şi al serviciilor de specialitate din 

alte clinici 



2. Urmăreşte îndeplinirea graficului 2.1. Activităţile incluse în graficul zilnic sunt îndeplinite succesiv, în 







3. Replanifică activităţile nerealizate 3.1. Cauzele nerealizării unor activităţi sunt analizate în scopul eliminării 







Priorităţi : intervenţia la naşterile problemă, identificarea urgenţelor, prelevarea probelor biologice, efectuarea 

explorărilor funcţionale 

Servicii de specialitate : radiologie, laborator, farmacie, explorări funcţionale, etc. 











cadrul unităţii sanitare şi de adaptare la situaţiile neprevăzute ce pot interveni pe parcursul zilei. 

_




1. Aplică normele de protecţie a 1.1. Normele de protecţie a muncii sunt însuşite şi aplicate conform 


1.2. Normele de protecţie a muncii sunt însuşite şi aplicate în corelaţie cu 

aparatura şi instalaţiile folosite. 



1.4. Echipamentul de protecţie este folosit şi păstrat în conformitate cu 


2. Aplică normele PSI 2.1. Echipamentul de stingere a incendiilor este menţinut în stare de 

funcţionare. 

2.2. Normele PSI sunt însuşite conform specificului fiecărui loc de 

muncă. 

2.3. Normele PSI sunt însuşite în corelaţie cu aparatura şi instalaţiile 

3. Aplică procedurile de intervenţie 3.1. Procedurile de intervenţie sunt stabilite în corelaţie cu situaţiile 




3.3. Evacuarea în caz de incendiu se realizează conform planurilor afişate 





Echipament de protecţie : halate, măşti, ochelari, botoşi, încălţăminte de spital, şorţuri, mănuşi de cauciuc, 

bonete, etc. 


incubatoare, calorifere electrice, aparatură pentru tratament, aragaz etc. 


lopeţi, etc. 











risc 


accidente 

- capacitatea de reacţie în situaţii limită de stres, autocontrolul, echilibrul personal 

- modul în care se identifică şi se aplică tehnicile de prim ajutor, în conformitate cu natura accidentului

Acordarea asistenţei sociale nou - născuţilor abandonaţi şi celor cu probleme sociale 


Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale de neonatologie pentru evaluarea cazurilor de 

nou-născuti cu probleme sociale, responsabilizarea mamelor pentru prevenirea abandonurilor, asistarea în sistem de 

cresă a nou-născutilor abandonati până la plasarea acestora în cadrul institutiilor de ocrotire abilitate. 


1. Evaluează cazurile de nou-născuţi cu 1.1.Evaluarea cazurilor sociale se realizează individual pentru fiecare 

probleme sociale 

nou-născut în parte 

1.2.Particularităţile cazurilor pentru nou-născuţii cu probleme sociale se 

stabilesc prin apelarea unor surse de informaţii credibile 

1.3.Cazurile nou-născuţilor cu probleme sociale sunt evaluate prin 

colaborarea cu reprezentanţii instituţiilor oficiale abilitate 

1.4.Informaţiile necesare evaluării sunt analizate unitar pentru aprecierea 

corectă a situaţiilor pentru nou-născuţii cu probleme sociale 

1.5. Evaluarea cazurilor de nou-născuţi cu probleme sociale este realizată 


2. Identifică mamele cu probleme 2.1. Identificarea mamelor cu probleme sociale se efectuează cu 

sociale şi le responsabilizează pentru operativitate, în corelaţie cu datele înregistrate în foaia de observaţie a 

evitarea abandonurilor 

nou-născuţilor şi pe baza discuţiilor cu acestea 

2.2.Mamelor le sunt prezentate corect efectele pe care cazurile de 

abandon le au frecvent asupra copiilor 

2.3. Responsabilizarea mamelor cu probleme sociale se realizează prin 

analizarea şi compararea situaţiei acestora cu cazurile limită în care se 

produc abandonurile 

2.4. Evitarea abandonurilor de către mamele cu probleme sociale se 

realizează prin identificarea de soluţii în vederea rezolvării situaţiilor de 

criză 

2.5. Responsabilizarea mamelor cu probleme sociale pentru evitarea 

abandonurilor se realizează în colaborare cu reprezentanţii instituţiilor de 

asistenţă socială 

3. Acordă asistenţă în sistem de creşă 3.1. Asistarea în sistem de creşă a copiilor abandonaţi se realizează în 

copiilor abandonaţi 

corelaţie cu vârsta acestora şi cerinţele etapei de dezvoltare în care se află 

3.2. Asistarea în sistem de creşă a copiilor abandonaţi se realizează cu 

personal special delegat 

3.3. Asistarea în sistem de creşă a copiilor abandonaţi se efectuează 

permanent până la îndeplinirea formelor legale de ocrotire 

3.4. Asistarea in sistem de creşă a nou-născuţilor abandonaţi se realizează

4. Colaborează cu instituţiile de 4.1. Colaborarea pentru rezolvarea cazurilor sociale ale nou-născuţilor se 

ocrotire pentru rezolvarea cazurilor realizează prin intermediul unor persoane de contact calificate, special 

sociale ale nou-născuţilor 

desemnate de către instituţiile oficiale de ocrotire 


4.2. Colaborarea asistentei medicale de neonatologie cu instituţiile de 

ocrotire este întreţinută permanent prin garantarea accesului asistentului 

social în unitatea sanitară 

4.3. Colaborarea cu reprezentanţii instituţiilor de ocrotire este realizată 

prin respectarea programului de lucru şi a normelor de desfăşurare a 

activităţii în cadrul unităţii sanitare 

Cazuri sociale ale nou-născuţilor: abandon, mamă decedată la naştere, părinţi fără documente de identitate, familii 

fără posibilităţi materiale de întreţinere 

Surse de informaţii: mama, aparţinătorii nou-născutului, poliţie-serviciile de evidenţă a populaţiei etc. 

Instituţii oficiale: poliţie, oficii de stare civilă, instituţii de asistenţă socială 

Instituţii de ocrotire: serviciile teritoriale de asistenţă socială, Comisia pentru protecţia minorului, organizaţii 

neguvernamentale de asistenţă socială a minorilor 

r 




- tehnica îngrijirii copilului 

- instituţiile oficiale de ocrotire a minorilor 

- activitatea diverselor instituţii ale statului în legătură cu problematica minorilor 

- elemente juridice 



capacitatea de evaluare individuală a situaţiilor privind nou-născuţii cu probleme sociale, printr-o informare 

amănunţită asupra cazurilor şi analiza acestora în colaborarea cu reprezentanţii instituţiilor abilitate ale statului 

capacitatea de identificare a mamelor cu probleme sociale şi de responsabilizare a acestora pentru evitarea 

abandonurilor, cu sugerarea unor soluţii pentru depăşirea situaţiilor de criză 

capacitatea de acordare a asistenţei în sistem de creşă pentru copii abandonaţi, în corelaţie cu vârsta acestora şi 

cerinţele etapei de dezvoltare, până la îndeplinirea formelor legale de ocrotire 

capacitatea de colaborare cu reprezentanţii instituţiilor de ocrotire pentru rezolvarea cazurilor sociale ale 

nou-născuţilo



Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale de neonatologie pentru preluarea, depozitarea şi 

distribuirea medicamentelor, materialelor consumabile si a instrumentarului în vederea asigurării asistentei medicale 

de specialitate. 


1. Preia medicamentele, materialele 1.1. Preluarea medicamentelor, materialelor consumabile şi a 

consumabile şi a instrumentarul instrumentarului este realizată în concordanţă cu necesarul din punct de 


1.2. Preluarea medicamentelor şi a consumabilelor este evidenţiată prin 


1.3. Preluarea medicamentelor şi a consumabilelor este efectuată în 

funcţie de programul de lucru al farmaciei şi pe bază de semnătură 

2. Depozitează medicamentele, 2.1. Depozitarea medicamentelor este realizată prin respectarea 

materialele consumabile şi a 


instrumentele 



instrumentarului este asigurată în spaţii uşor accesibile, special organizate, 


2.3. Depozitarea se realizează pe grupe de medicamente şi materiale 

Specificaţii regulament intern : la predarea turelor 

Documente specifice : condica de prescripţii, condica de suplimente, condica pentru trusa de urgenţă 













preluării acestora şi până la administrarea nou-născuţilor cu asigurarea unei depozitări adecvate caracteristicilor 



igienico - sanitare şi de administrare către nou-născuţi în corelaţie cu necesarul cantitativ, calitativ şi sortimental.

Administrarea tratamentelor pentru nou - născuţi 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de neonatologie pentru pregătirea administrării 

tratamentelor si aplicarea tehnicilor specifice de tratament, însotite de urmărirea evolutiei stării nou-născutului si 

înlăturarea unor eventuale efecte secundare nedorite. 


1. Alege instrumentele / materialele 1.1. Selecţionarea instrumentelor / materialelor / aparaturii necesare 

necesare tratamentului 

aplicării tratamentului este realizată în funcţie de afecţiune şi organul 

tratat 





2. Pregăteşte / prepară medicamentele 2.1. Medicamentele sunt verificate din punct de vedere cantitativ, 

necesare tratamentului 


2.2. Pregătirea /prepararea medicamentelor necesare este realizată cu 

respectarea normelor igienico – sanitare şi a condiţiilor de asepsie pentru 

evitarea focarelor de contaminare 

2.3. Pregătirea /prepararea medicamentelor este realizată la indicaţiile 



specialist, prin gruparea în funcţie de caracteristicile schemei de 

tratament şi tipul de afecţiune 

3. Aplică tehnicile specifice de 3.1. Alegerea tehnicilor de tratament vizează riscul minim de infecţie şi 

tratament 

securitatea maximă a nou-născuţilor 




caracteristicile individuale ale nou-născuţilor şi gradul de urgenţă 


specialist 




4. Vaccinează nou-născuţii pentru 4.1. Vaccinarea se efectuează obligatoriu, în etape riguros stabilite. 

imunizarea acestora 

4.2. Vaccinarea se realizează în funcţie de vârsta nou-născuţilor 

4.3. Vaccinarea se realizează prin aplicarea unor proceduri standard 

5. Urmăreşte evoluţia stării 5.1. Evaluarea stării nou-născuţilor se realizează în fiecare etapă a 

nou-născuţilor în timpul tratamentului aplicării tratamentului permiţând o intervenţie promptă în cazul unor 

şi după aplicarea acestuia 

modificări nedorite 

5.2. Urmărirea evoluţiei stării nou-născuţilor este realizată pentru 




Administrarea tratamentelor se efectuează după un orar strict sau ori de câte ori este nevoie, la patul 

nou-născutului 

Etape de vaccinare: la naştere, la externare 

Instrumente : foarfeci, seringi, sonde, catetere, fluturaşi, branule, pense etc. 


Caracteristici individuale : vârstă gestatională, vârstă, greutate 

Aparatură : perfuzoare, infuzomate, seringi 

Materiale : ace, fluturaşi, branule, comprese, vată, tampoane, pungi cu lichide perfuzabile, leucoplast, etc. 





- tehnica îngrijirii nou-născuţilor 



- manevre de resuscitare a nou-născuţilor 






ale nou-născuţilor şi starea de urgenţă 

- modul de aplicare a tehnicilor standard de tratament pentru asigurarea securităţii maxime a nou-născuţilor 

_

Asigurarea alimentaţiei nou - născuţilor 



1. Stabileşte metoda de alimentare a 1.1. Alegerea tehnicii de alimentare se realizează în funcţie de 


caracteristicile individuale şi sociale ale nou-născutului 

1.2. Stabilirea metodei de alimentare se efectuează imediat după naştere 

2. Asistă mama în iniţierea alăptării 2.1. Iniţierea alăptării se realizează într-un interval de timp prestabilit 

2.2. Iniţierea alăptării se realizează prin aplicarea unei proceduri standard 

2.3. Procedura de iniţiere a alăptării este adaptată stării generale a mamei 

şi a nou-născutului 

2.4. Asistarea în iniţierea alăptării este corelată cu caracteristicile 

3. Aplică tehnica de alimentare 3.1. Tehnicile de alimentare sunt aplicate conform unor metodologii 

standard 

3.2. Aplicarea tehnicilor de alimentare se efectuează utilizând aparatură 

şi materiale sanitare specifice 

3.3. Alimentaţia este administrată la intervale de timp corelate cu 

necesităţile individuale ale nou-născuţilor 

3.4. Tehnicile de alimentare se aplică diferenţiat în funcţie de 

caracteristicile individuale şi sociale ale nou-născuţilor 

3.5. Aplicarea tehnicilor de alimentare a nou-născuţilor se realizează cu 

respectarea strictă a normelor igienico-sanitare şi de asepsie


Iniţierea alăptării: în primele două ore de la naştere 

Tehnici de alimentare: alimentaţie naturală la sân, gavaj continuu( gastrocliză ), gavaj discontinuu, alimentaţie 

artificială 

Caracteristici individuale ale nou-născutului: prezenţa reflexului de supt şi înghiţit, vârsta gestaţională, starea 

generală a nou-născutului 

Caracteristicile sociale ale nou-născuţilor: copil îngrijit de mama biologică, copil abandonat, copil cu mama 

decedată la naştere sau contraindicaţii de alăptare 

Caracteristicile individuale ale mamei: mărimea sânului, forma mamelonului, felul naşterii 

Particularităţile copilului: forma cavităţii bucale 

Aparatură şi materiale sanitare: perfuzor, infuzomat, sondă de gavaj, seringă 



pediatrie / neonatologie 

tehnica îngrijirii nou-născutului 

tehnicile de alimentare pentru nou-născuţi 

- modul de funcţionare şi caracteristicile aparaturii de monitorizare 

- norme igienico-sanitare şi de asepsie 


capacitatea de identificare a tehnicii de alimentare adecvată fiecărui nou-născut în funcţie de caracteristicile 

individuale şi sociale ale acestuia 

capacitatea de asistare a mamei în iniţierea alăptării, prin aplicarea procedurilor standard în funcţie de starea 

generală a mamei şi a nou-născutului şi în corelaţie cu caracteristicile individuale ale acestora 

capacitatea de aplicare a tehnicilor de alimentare în funcţie de caracteristicile individuale şi sociale ale 

nou-născuţilor, utilizând aparatura şi materialele sanitare specifice, la intervale de timp corelate cu necesităţile 

individuale ale nou-născuţilor şi cu respectarea strictă a normelor igienico-sanitare şi de asepsie 

_

Asigurarea condiţiilor de adaptare a nou - născuţilor la viaţa extrauterină 


Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale de neonatologie pentru iniţierea primei respiraţii a 

nou-născutilor, mentinerea temperaturii corpului nou-născutilor la punctul de neutralitate termică si asigurarea 

mediului de adaptare la viata extrauterină pentru prematuri sau nou-născutii cu suferintă fetală. 


1. Iniţiază prima respiraţie a 1.1. Iniţierea primei respiraţii se realizează cu maximă operativitate, 

nou-născuţilor 

imediat după naştere 

1.2. Prima respiraţie a nou-născutului este iniţiată prin aplicarea unor 

proceduri standard 

1.3. Metodele de iniţiere a primei respiraţii sunt corelate cu starea 

nou-născuţilor şi reactivitatea faţă de mediul extrauterin 

1.4. Iniţierea primei respiraţii a nou-născuţilor se realizează în sala de 

naşteri într-un spaţiu special amenajat 

1.5. Iniţierea primei respiraţii a nou-născuţilor se efectuează cu 

respectarea strictă a condiţiilor de asepsie şi a normelor igienico-sanitare 

1.6. Prima respiraţie a nou-născuţilor este iniţiată prin folosirea unor 

2. Menţine temperatura corpului 2.1. Menţinerea temperaturii corpului nou-născuţilor la punctul de 

nou-născuţilor la punctul de 

neutralitate termică se realizează imediat după naştere şi ori de câte ori 

neutralitate termică 

este nevoie. 

2.2. Temperatura corpului nou-născuţilor este menţinută la punctul de 

neutralitate termică prin utilizarea unei aparaturi specifice pentru 

încălzire 

2.3. Procedura de aducere a temperaturii corpului nou-născuţilor la 

punctul de neutralitate termică se aplică sub monitorizare continuă şi 

până la instalarea unei temperaturi stabile. 

3.Asigură mediul de adaptare la viaţa 

extrauterină pentru copilul prematur / 

cu suferinţă fetală 

2.4. Aplicarea procedurii de menţinere a temperaturii corpului 

nou-născuţilor la punctul de neutralitate termică se realizează in corelare 

3.1. Asigurarea mediului de adaptare la viaţa extrauterină se realizează 

prin utilizarea unei aparaturi specifice 

3.2. Mediul de adaptare este menţinut până la maturizarea sistemelor 

funcţionale ale nou-născuţilor 

3.3. Asigurarea mediului de adaptare la viaţa extrauterină se realizează 

prin aplicarea procedurilor standard de îngrijire a nou-născuţilor 

prematuri sau cu suferinţă fetală 

3.4. Mediul de adaptare este asigurat în conformitate cu indicaţiile 

medicului neonatolog 

3.5. Asigurarea mediului de adaptare se realizează cu monitorizarea 

permanentă a parametrilor de mediu şi a stării nou-născutului


Tehnici de iniţiere a primei respiraţii: dezobstruare orală şi nazală, stimulări tactile, ventilaţie 

Echipamente specifice: masă, sursă radiantă, balon cu mască, canulă nazală şi sistem CPAP 

Starea nou-născutului: coloraţie, agitaţie, letargie, postură, ritm respirator etc. 

Aparatură specifică pentru încălzire: surse radiante 

Principii de pierdere a căldurii de către nou-născuţi: evaporare, conductibilitate, radiaţie, convecţie 

Aparatură specifică pentru asigurarea mediului de adaptare: incubatoare deschise, incubatoare închise, surse 

radiante, cort de oxigen, balon cu mască, canulă nazală, sistem CPAP, aparatură de monitorizare ( termometre, 

senzori cutanaţi) 

Parametrii de mediu: temperatură, umiditate, oxigen, nivel de zgomot 




- tehnica îngrijirii nou-născutului 

- manevre de resuscitare 

-modul de funcţionare a aparaturii folosite 

- atribuţiile fiecărui membru al echipei de intervenţie din sala de naşteri 

-norme igienico-sanitare şi de asepsie 


- capacitatea de a iniţia prima respiraţie a nou-născuţilor prin aplicarea procedurilor standard în concordanţă cu 

reactivitatea nou-născuţilor faţă de mediul extrauterin şi cu respectarea riguroasă a normelor igienico-sanitare şi de 

asepsie 

capacitatea de menţinere a temperaturii corpului nou-născuţilor la punctul de neutralitate termică, în corelare cu 

principiile de pierdere a căldurii de către nou-născuţi, prin utilizarea aparaturii specifice şi cu monitorizarea stării 

nou-născuţilor până la instalarea unei temperaturi stabile 

capacitatea de asigurare a mediului de adaptare la viaţa extrauterină a nou-născuţilor prematuri sau cu suferinţă 

fetală, până la maturizarea sistemelor funcţionale ale acestora, cu utilizarea aparaturii specifice, prin aplicarea 

procedurilor standard de îngrijire a nou-născuţilor cu probleme şi de monitorizare a stării acestora 

_

Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare generale la locul de muncă 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de neonatologie privind asigurarea respectării 

normelor igienico - sanitare generale în spaţiile de lucru, precum şi pentru îndeplinirea condiţiilor privind igiena 

individuală si starea de sănătate a personalului subordonat, pentru eliminarea focarelor de contaminare si evitarea 

declansării de epidemii. 


1. Urmăreşte realizarea igienizării 1.1. Curăţenia este realizată cu ustensilele potrivite şi cu substanţele 

generale şi a curăţeniei în spaţiile de dezinfectante adecvate locului de dezinfectat şi scopului urmărit. 

lucru 

1.2. Realizarea operaţiilor de curăţire şi dezinfecţie este solicitată 

personalului abilitat pentru toate spaţiile de lucru precum şi pentru 





1.4. Activităţile de curăţenie, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare sunt 


1.5. Realizarea igienizării generale şi a curăţeniei în spaţiile de lucru este 

2. Asigură îndeplinirea condiţiilor 2.1. Controlul stării de sănătate a personalului sanitar este efectuat zilnic, 

privind igiena individuală şi starea de pentru evitarea răspândirii bolilor transmisibile şi înlăturarea pericolului 

sănătate a personalului subordonat declanşării unor epidemii. 


unor evaluări corecte şi scoşi temporar din activitate. 



2.4. Gradul de igienă individuală a personalului sanitar şi comportamentul 




Spaţii : saloane, grupuri sanitare, holuri, puncte de colectare deşeuri, oficii, camere de tratament, camere de 

gardă, pereţi, pardoseală, uşi geamuri etc. 



Aparatură, instalaţii : aparatura de sterilizare, perfuzoare, aparatura pentru explorări funcţionale şi tratament, 

incubatoare, paturi, mese de reanimare 



190/1982 şi ORD. MS 984/1994. 

Boli transmisibile : viroze respiratorii, infecţii cutanate, diaree, hepatită, tuberculoza, SIDA, etc. 




- pediatrie - neonatologie 











- capacitatea de supraveghere şi coordonare a activităţilor de igienizare în conformitate cu normele sanitare în 

vigoare.

Asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării tratamentelor şi recoltărilor pentru nou - născuţi 


Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale de neonatologie pentru organizarea locului de 

tratament / recoltare de probe, pregătirea nou-născutilor, asigurarea materialelor si medicamentelor pentru 

tratament / recoltare si organizarea documentelor medicale ale nou-născutilor. 


1. Organizează locul de tratament / 1.1. Pregătirea locului de tratament / recoltare de probe este efectuată 

recoltare de probe 

operativ, zilnic, ori de câte ori este nevoie 

1.2. Organizarea locului de tratament / recoltare este realizată cu 

respectarea normelor igienico - sanitare în vigoare 

1.3. Locul de tratament / recoltare organizat este uşor accesibil şi 

2. Pregăteşte nou-născutul pentru 2.1. Pregătirea nou-născutului este realizată înaintea şi în timpul 

tratament / recoltare de probe administrării tratamentului / recoltării probelor 

2.2. Pregătirea nou-născutului pentru tratament vizează ansamblul 


2.3. Pregătirea nou-născutului se realizează în funcţie de indicaţiile 

medicului specialist, de natura afecţiunii şi tipul tratamentului / recoltării 

3. Organizează documentele medicale 3.1. Trierea documentelor medicale şi ataşarea lor în foile de observaţie 

ale nou-născutului 

este realizată în funcţie de identitatea nou-născuţilor şi în ordinea 

efectuării investigaţiilor 


numeric şi al concordanţei cu tipurile de analize solicitate 


secretului profesional, în locuri special amenajate şi securizate 

4. Asigură materialele şi 4.1. Materialele de laborator necesare recoltărilor de probe sunt 

medicamentele necesare tratamentelor etichetate şi grupate pe tipuri de analize după verificarea prealabilă a 

/ recoltărilor de probe integrităţii şi gradului lor de curăţenie 


tuturor datelor curente şi speciale ale nou-născuţilor, pentru evitarea 

oricăror confuzii 

4.3. Medicamentele şi materialele sanitare sunt verificate din punct de 

vedere cantitativ, calitativ şi sortimental, în corelaţie cu tipul 

tratamentului / recoltării 

4.4. Pregătirea medicamentelor, materialelor sanitare şi a ustensilelor 

necesare este realizată cu respectarea normelor igienico - sanitare şi a 



specialist, prin gruparea lor în funcţie de caracteristicile schemei de 

tratament şi tipul de afecţiune



- recoltare de probe : zilnic, ori de câte ori este nevoie în situaţii de urgenţă 

- administrarea tratamentelor : la 3, 6, 8, 12 ore sau în corelaţie cu orele de masă 

Parametrii medicali specifici : modul de administrare a tratamentului , orarul de administrare, cantitatea ( doza ) 

prescrisă, efectul urmărit, eventuale efecte secundare 


Pregătirea nou-născutului : schimbare, imobilizare, poziţionare 

Tipuri de analize : grup sanguin, RH, bilirubinemie, proteina C reactivă, exudat faringian şi nazal, culturi 

tegumentare, secreţii oculare, hemogramă, glicemie, uree, creatinină, sumar urină, ionogramă, sideremie, 

fosfatază alcalină, hormoni, etc. 

Materiale de laborator : epruvete de diferite dimensiuni, sticluţe, lame, colectoare urină, capilare, sisteme 

vacutainer etc. 

Materiale sanitare : vată, alcool sanitar, garouri, seringi de unică folosinţă, ace, comprese, leucoplast, feşe, 

branule, fluturaşi etc. 

Date curente menţionate la etichetare : numele nou-născutului, clinica, tronsonul, etajul 

Date speciale : proba cerută, diagnosticul prezumtiv, data recoltării, dacă s-a început tratament cu antibiotice 

sau ser glucozat 



Verificarea calitativă a medicamentelor se referă la : culoarea, aspectul soluţiilor, integritatea medicamentelor, 

identificarea obligatorie a substanţelor folosite şi termenul de valabilitate 

Norme igienico - sanitare : “Regulile generale de curăţenie şi dezinfecţie în spitale”, ORD MS 190/1982, ORD MS 

984/1994, ORD MS 56/1974 










- capacitatea de pregătire în timp util a locului de tratament / recoltare de probe, cu asigurarea unui spaţiu de lucru 

uşor accesibil, confortabil pentru nou-născut şi funcţional organizat 

- capacitatea de a tria, ordona şi verifica documentele medicale în funcţie de identitatea nou-născuţilor, tipurile de 


- capacitatea de a verifica, grupa, prepara medicamentele în condiţii de siguranţă, în concordanţă cu tipurile 

afecţiunilor şi schemele de tratament aplicate şi ţinând cont de compatibilitatea dintre medicamente, dozele 

prescrise, efectul urmărit 


tuturor datelor curente şi speciale ale nou-născuţilor, pentru evitarea oricăror confuzii. 

_

Asigurarea igienei tegumentelor nou - născutului 


Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale de neonatologie pentru asigurarea igienei 

nou-născutilor prin aplicarea procedurilor de curătare a tegumentelor acestora pentru evitarea transmiterii infectiilor 

si mentinerea parametrilor vitali ai nou-născutilor in limite normale. 


1. Aplică procedurile de curăţare a 1.1. Procedurile de curăţare a tegumentelor se aplică insistându-se asupra 

tegumentelor nou-născuţilor 

principalelor căi de transmitere a infecţiilor la nou-născuţi. 

1.2. Curăţarea tegumentelor nou-născuţilor se efectuează cu utilizarea 

unor materiale şi substanţe specifice. 

1.3. Procedurile de curăţare a tegumentelor nou-născuţilor sunt aplicate 

zilnic, ori de câte ori este nevoie. 

1.4. Curăţarea tegumentelor nou-născuţilor se realizează cu respectarea 

strictă a normelor igienico-sanitare şi a tehnicilor de asepsie. 

2.Păstrează igiena tegumentelor 

nou-născuţilor. 

1.5. Tegumentele nou-născuţilor sunt curăţate prin aplicarea unei 

metodologii standard pentru asigurarea confortului şi a securităţii maxime 

a nou-născuţilor. 

2.1. Menţinerea igienei tegumentelor nou-născuţilor se realizează prin 

folosirea de obiecte strict individuale pentru fiecare nou-născut. 

2.2. Igiena tegumentelor nou-născuţilor este păstrată prin asigurarea unui 

circuit separat al lenjeriei fiecărui nou-născut în cadrul salonului. 

2.3. Păstrarea igienei tegumentelor nou-născuţilor se realizează prin 

asigurarea unui circuit separat al lenjeriei nou-născuţilor în cadrul 

circuitelor funcţionale din interiorul spitalului. 

2.4. Igiena tegumentelor nou-născuţilor este menţinută prin respectarea 

strictă a tehnicii de spălare a mâinilor la intrarea în contact cu 

nou-născuţii conform normelor interne. 

2.5. Igiena tegumentelor nou-născuţilor este păstrată cu stricteţe pentru 

prevenirea transmiterii / răspândirii infecţiilor la / de la nou-născuţi şi 

menţinerea parametrilor vitali ai nou-născuţilor în limite normale.


Proceduri de curăţare: baia, toaleta nou-născuţilor. 

Căi de transmitere a infecţiilor: oculară, bucală, auriculară, bontul ombilical, plicile. 

Materiale sanitare: baghete cu tampoane de vată, săpun neutru, şampoane cu PH neutru etc. 

Substanţe specifice: alcool sanitar, ser fiziologic, glicerină, nistatin. 

Obiecte individuale ale nou-născuţilor: lenjerie, scutece, pături etc. 

Norme sanitare interne: spălarea mâinilor este obligatorie pentru toate persoanele( personal medical, mame, 

aparţinători ) în cazul oricărei manevre la pat sau înaintea fiecărui contact direct cu nou-născuţii. 

Circuite funcţionale: personal sanitar şi bolnavi / vizitatori / lenjerie / alimente / instrumentar / reziduuri / 

decedaţi. 

Norme igienico-sanitare: Ordinele MS 190/ 1982; 984/1994; 56/1974; ”Regulile generale de curăţenie şi 





- tehnici de îngrijire a nou-născuţilor 


- normele igienico-sanitare 


capacitatea de aplicare a procedurilor de curăţare a tegumentelor nou-născuţilor cu insistenţă asupra principalelor 

căi de transmitere a infecţiilor la nou-născuţi, prin utilizarea materialelor şi substanţelor specifice şi asigurarea 

securităţii maxime a nou-născuţilor. 

- modul de aplicare a normelor igienico-sanitare şi a tehnicilor de asepsie pentru menţinerea stării de curăţenie a 

tegumentelor nou-născuţilor. 

capacitatea de urmărire şi de respectare a circuitului separat al lenjeriei nou-născuţilor în cadrul circuitelor 

funcţionale din unitatea sanitară pentru evitarea contactului cu potenţiale surse de contaminare. 

- capacitatea de urmărire a respectării stricte a tehnicii de spălare a mâinilor de către toate persoanele care intră 

în contact direct cu nou născuţii pentru menţinerea igienei tegumentelor nou-născuţilor şi prevenirea transmiterii / 

răspândirii infecţiilor la /de la nou-născuţi şi menţinerea stării de sănătate a nou-născuţilor. 

_

Asistarea medicului la efectuarea investigaţiilor clinice pentru nou - născuţi 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de neonatologie pentru evaluarea primară a stării 

nou-născutilor prin observare directă si asistarea medicului specialist în realizarea investigatiilor clinice si 


1. Evaluează primar starea 1.1. Informaţiile necesare evaluării primare a stării nou-născuţilor sunt 



1.2. Informaţiile clinice obţinute sunt cuprinzătoare şi se referă la toate 

elementele relevante pentru starea nou-născuţilor 



2. Asistă medicul specialist în 2.1. Pregătirea nou-născuţilor pentru examinare este corespunzătoare 

realizarea investigaţiilor clinice şi tipului de investigaţie 

interclinice 


prestabilit 


2.3. Asistarea este efectuată în funcţie de tipul investigaţiei şi ţinând cont 

de starea nou-născuţilor 

2.4. Intervenţia practică este desfăşurată în conformitate cu tehnicile şi 

procedurile standard pentru asigurarea securităţii maxime a nou-născuţilor 

Activitatea se desfăşoară în : salonul nou-născutului 

Elementele relevante în observarea directă a nou-născuţilor se referă la : aspectul general, culoarea, edemele, 

postura, starea de agitaţie a nou-născuţilor 

Tipuri de investigaţii : măsurarea temperaturii, măsurarea diurezei, a tensiunii arteriale, ritmului respirator, 

reflexelor 





- tehnica îngrijirii nou-născuţilor 


- capacitatea de a observa elementele relevante pentru aprecierea stării nou-născuţilor 

- capacitatea de a evalua corect şi operativ starea nou-născuţilor 

- modul de pregătire a nou-născuţilor, corespunzător tipului de investigaţie 


procedurilor standard 

_




1. Identifică necesarul de medicamente 1.1. Identificarea necesarului de medicamente este realizată din punct de 

vedere cantitativ şi sortimental în funcţie de indicaţiile cuprinse în foile 

de observaţie. 

1.2. Identificarea necesarului de medicamente este efectuată în corelaţie 

cu stocul minim de urgenţă prestabilit. 

2. Întocmeşte documentele de evidenţă 2.1. Întocmirea documentelor de evidenţă a circulaţiei medicamentelor 

a circulaţiei medicamentelor 

este efectuată după un orar stabilit în corelare cu programul farmaciei. 


2.2. Întocmirea documentelor de evidenţă este corelată cu indicaţiile 

medicului specialist. 

2.3. Completarea documentelor de evidenţă este realizată individual, 

pentru fiecare nou-născut în parte, cu menţionarea tuturor datelor 

Documente de evidenţă a circulaţiei medicamentelor : condica de suplimente, caietul de descărcare a 

medicamentelor din stocul de urgenţă 

Date necesare pentru completarea documentelor de evidenţă a medicamentelor : numele nou-născutului, numărul 

tronsonului, numărul foii de observaţie. 




- elemente de contabilitate primară 




- capacitatea de identificare a necesarului de medicamente din punct de vedere cantitativ şi sortimental, în 

corelaţie cu indicaţiile cuprinse în foile de observaţie şi stocul minim de urgenţă prestabilit. 

- capacitatea de întocmire a documentelor de evidenţă a circulaţiei medicamentelor în concordanţă cu natura 

medicamentului şi tipul afecţiunilor, ţinând seama de programul de funcţionare al farmaciei şi conform 

prescripţiilor medicului specialist. 

_

Completarea documentelor de evidenţă a nou - născuţilor 



1. Ia în evidenţă nou-născuţii 1.1. Luarea în evidenţă a nou-născuţilor se realizează în corelaţie cu 

înregistrările efectuate în condica de naşteri. 

1.2. Evidenţa şi plasarea nou-născuţilor în saloanele secţiei se realizează 

în funcţie de starea acestora şi de greutate. 

2. Înregistrează datele în documentele 2.1. Înregistrarea datelor în documentele de evidenţă este cuprinzătoare 

de evidenţă 

menţionându-se toate caracteristicile individuale ale nou-născutului. 


2.2. Documentele de evidenţă a decedaţilor se întocmesc cu respectarea 

strictă a normelor interne. 

Documente de evidenţă : registrul unic al secţiei, registrul de testări, registrul de vaccinări, caietul de raport de 

gardă, registrul cu adrese către diferite instituţii ale statului, procesele verbale în caz de deces 

Sectoarele secţiei de neonatologie: normoponderali( rooming-in), prematuri, terapie intensivă, abandonaţi 

Norme interne : documentele de evidenţă a decedaţilor se întocmesc concomitent cu declaraţia mamei de 

renunţare la cadavru 




- elemente de statistică 

- formularele tipizate utilizate 


- capacitatea de identificare şi luare în evidenţă a nou-născuţilor cu evitarea oricăror confuzii 

- capacitatea de înregistrare corectă şi riguroasă a datelor în documentele de evidenţă, cu menţionarea tuturor 

caracteristicilor individuale ale nou-născuţilor, conform normelor interne ale unităţii sanitare. 


asistarea medicului specialist 

_

Completarea documentului de observaţie clinică medicală a nou - născuţilor 


Unitatea cuprinde competenţele necesare asistentelor medicale de neonatologie pentru înregistrarea datelor privind 

identitatea si caracteristicile individuale ale nou-născutilor si a parametrilor biologici ai acestora în foaia de 

observatie clinică medicală. 


1. Înregistrează datele privind 1.1. Înregistrarea datelor se efectuează în sala de naşteri imediat după 

identitatea şi caracteristicile individuale naştere 

ale nou-născuţilor 

1.2. Înregistrarea identităţii şi a caracteristicilor individuale ale 

nou-născuţilor este realizată cu maximă rigurozitate specificându-se toate 

datele necesare. 

1.3. Înregistrarea datelor se efectuează în spaţii special delimitate în 

documentul de observaţie clinică medicală a nou-născuţilor. 

2. Înregistrează parametrii biologici ai 2.1. Înregistrarea parametrilor biologici este efectuată la naştere, zilnic, 


ori de câte ori este nevoie, în funcţie de evoluţia stării nou-născuţilor. 


2.2. Graficul evoluţiei parametrilor biologici este înregistrat în foaia de 

observaţie clinică medicală în spaţiul destinat acestuia. 

2.3. Înregistrarea parametrilor biologici este realizată la indicaţiile 

medicului specialist pentru situaţiile speciale şi în funcţie de tipul 

afecţiunii. 

Date privind identitatea: data naşterii copilului, ora naşterii, numele şi domiciliul mamei, starea civilă , vârsta şi 

profesia mamei, numele tatălui, antecedente patologice ale părinţilor 

Caracteristici individuale: sex. greutate, perimetre, lungime, grup sanguin, RH 

Parametrii biologici : temperatură, greutate, scaun 





- documentele de observaţie clinică medicală 


- capacitatea de înregistrare riguroasă a datelor speciale în documentele medicale, în concordanţă cu indicaţiile 

medicului şi în funcţie de evoluţia stării nou-născutului. 

- capacitatea de înregistrare a parametrilor biologici după un program prestabilit, sau ori de câte ori este nevoie şi 

de întocmire a graficului evoluţiei acestora. 

_

Comunicarea cu mamele şi aparţinătorii nou - născuţilor 



1. Menţine dialogul cu mamele şi 1.1. Comunicarea este realizată printr-un limbaj adaptat nivelului de 

aparţinătorii nou-născuţilor 

înţelegere al mamelor şi aparţinătorilor nou-născuţilor. 









- modul de organizare a sectoarelor de activitate din cadrul secţiei 

- programul de alimentaţie al nou-născuţilor 

1.2. Informarea mamelor asupra îngrijirii şi alimentaţiei nou-născuţilor 

medicale este efectuată la obiect. 

1.3. Comunicarea cu mamele este realizată în scop psihoterapeutic şi de 

instruire. 

1.4. Dialogul cu mamele şi aparţinătorii nou-născuţilor este menţinut 





- gradul de sociabilitate şi tactul dovedit în relaţiile cu mamele şi aparţinătorii nou-născuţilor 

- capacitatea de persuasiune faţă de mame pentru acceptarea şi respectarea normelor igienico-sanitare privind 

îngrijirea nou-născutului. 

_

Efectuarea explorărilor funcţionale ale nou - născuţilor 



1. Pregăteşte nou-născuţii pentru 1.1. Pregătirea nou-născuţilor este realizată înaintea şi în timpul 

efectuarea explorărilor funcţionale explorării funcţionale 

1.2. Pregătirea nou-născuţilor pentru explorarea funcţională vizează 

ansamblul parametrilor medicali specifici 

1.3. Pregătirea nou-născuţilor se realizează în funcţie de indicaţiile 

medicului specialist, de natura afecţiunii şi tipul explorării efectuate 

2. Pregăteşte aparatele pentru 2.1. Pregătirea aparatului pentru realizarea explorării funcţionale este 

realizarea explorărilor funcţionale corelată cu caracteristicile tehnice şi funcţionale ale acestuia. 




pentru nou-născuţi şi personalul sanitar 

3. Realizează explorarea funcţională 3.1. Explorările funcţionale sunt realizate diferenţiat în funcţie de organul 

explorat 


3.2. Explorările funcţionale sunt realizate în funcţie de starea 

nou-născuţilor, gradul de urgenţă 

3.3. Efectuarea explorărilor funcţionale este realizată cu utilizarea 

aparaturii specifice 

3.4. Explorările funcţionale sunt efectuate folosind tehnici standard, prin 

intervenţie directă sau cu asistarea medicului specialist 

Explorările funcţionale se efectuează în salonul nou-născutului, ori de câte ori este nevoie 


secundare 

Explorări funcţionale cu intervenţia directă a asistentei : electrocardiografie, explorări respiratorii, 

intradermoreacţii. 

Explorări funcţionale cu asistarea medicului specialist : ecografie, radiografie etc. 




- tehnici de resuscitare neonatală 




în documentaţia tehnică, în condiţii de maximă securitate pentru nou-născuţi şi personalul sanitar 


asistarea medicului specialist 

_

Identificarea nou - născuţilor 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de neonatologie pentru stabilirea identitătii 

nou-născutilor, verificarea acesteia pe perioada internării si urmărirea îndeplinirii formalitătilor legale de înregistrare 

a nou-născutilor. 


1. Realizează identificarea 1.1. Identificarea nou-născuţilor se realizează prin respectarea unei 



1.2. Identificarea nou-născuţilor se efectuează prin aplicarea de însemne 

conţinând datele individuale ale nou-născuţilor 

1.3. Completarea însemnelor de identificare se efectuează în corelaţie cu 

datele înscrise în foaia de observaţie a nou-născutului 

1.4. Nou-născuţii sunt identificaţi în sala de naşteri, imediat după naştere 

1.5. Identificarea nou-născuţilor se realizează cu maximă rigurozitate, 

2. Verifică identitatea nou-născuţilor 2.1. Identitatea nou-născuţilor este verificată zilnic, în momente 


prestabilite şi la externare 

2.2. Verificarea identităţii nou-născuţilor se realizează conform unei 


3.Urmăreşte îndeplinirea formalităţilor 

legale de înregistrare a nou-născuţilor 

2.3. Verificarea identităţii nou-născuţilor este efectuată cu rigurozitate, 

pentru evitarea oricăror confuzii 

3.1. Verificarea îndeplinirii formalităţilor de înregistrare a nou-născuţilor 

este efectuată la externare. 

3.2. Verificarea înregistrării corecte a identităţii nou-născuţilor se 

realizează prin confruntarea datelor înscrise în documentele interne de 

evidenţă cu cele din documentele emise de organele abilitate ale statului. 

3.3. Urmărirea îndeplinirii formalităţilor legale de înregistrare a identităţii 

nou-născuţilor se realizează cu rigurozitate pentru evitarea oricăror


Însemne: banderole, bănuţi 

Date individuale ale nou-născuţilor: nume, sex, greutate, data naşterii 

Momente prestabilite pentru verificare: vizita medicală şi / sau în timpul toaletei nou-născuţilor 

Procedura standard de verificare: confruntarea însemnelor copilului cu ale mamei şi cu datele din foaia de 

observaţie 

Documente interne de evidenţă: condica de naşteri, registrul unic de nou - născuţi 





- procedurile standard de identificare şi verificare a identităţii nou-născuţilor 

- documentele interne de evidenţă a nou-născuţilor 

- sistemul de înregistrare legală a identităţii nou-născuţilor 

- instituţiile abilitate să înregistreze identitatea nou-născuţilor 


- capacitatea de aplicare riguroasă a procedurilor standard de identificare a nou-născuţilor şi de verificare zilnică a 

identităţii nou-născuţilor prin compararea datelor înscrise în însemnele copilului cu cele din însemnele mamei şi 

datele din foaia de observaţie pentru evitarea oricăror confuzii 

- capacitatea de urmărire a îndeplinirii formalităţilor legale de înregistrare a identităţii nou-născuţilor de către 

organele abilitate ale statului 

_

Monitorizarea stării nou - născuţilor 



1. Urmăreşte evoluţia stării 1.1. Urmărirea evoluţiei stării nou-născutului şi înregistrarea constantelor 

nou-născutului pe perioada internării biologice se realizează după un program prestabilit sau ori de câte ori este 



afecţiune şi la indicaţiile medicului specialist 

1.3. Urmărirea evoluţiei stării nou-născutului pe perioada internării este 


1.4. Urmărirea evoluţiei stării nou-născutului pe perioada internării este 

realizată conform caracteristicilor sale individuale 

1.5. Urmărirea evoluţiei stării nou-născuţilor se realizează prin observare 

directă sau monitorizare cu aparatură specifică 

2. Analizează starea clinică a 2.1. Analizarea stării clinice a nou-născutului este efectuată prin 


corelarea tuturor elementelor relevante pentru evaluare 

2.2. Analizarea stării clinice a nou-născutului se realizează în limitele 



3. Identifică starea de urgenţă a 3.1. Identificarea stării de urgenţă a nou-născutului se efectuează cu 


promptitudine, în timp util, pentru aplicarea procedurilor de resuscitare 

3.2. Starea de urgenţă a nou-născuţilor este anunţată operativ medicului 

specialist 

3.3. Identificarea stării de urgenţă se realizează în corelaţie cu evoluţia 

generală a nou-născuţilor, tipul afecţiunii şi schema de tratament aplicată


Constante biologice : temperatură, coloraţie, scaune, greutate, frecvenţă cardiacă, respiraţie, diureză etc. 

Program prestabilit : la naştere, din trei în trei ore în prima zi de viaţă pentru normoponderali, ori de câte ori este 

nevoie pentru nou-născutul problemă 

Caracteristici individuale : vârstă, vârstă gestaţională, greutate 

Elemente relevante : aspect general, stare de agitaţie, edeme, coloraţie, ritm respirator, postură, integritate 

tegumentară, letargie etc. 

Aparatură de monitorizare: senzori cutanaţi, termometre, cântar 




- modul de funcţionare şi caracteristicile aparaturii de monitorizare 

- manevre de resuscitare 



afecţiunii, caracteristicile individuale ale nou-născutului şi schema de tratament aplicată 

- capacitatea de analizare a stării clinice a nou-născuţilor prin corelarea tuturor elementelor relevante pentru 

evaluare 

- capacitatea de identificare a situaţiilor critice în evoluţia stării nou-născuţilor şi de intervenţie operativă pentru 

anunţarea medicului specialist




1. Respectă circuitele funcţionale în 1.1. Circuitele funcţionale sunt urmărite strict diferenţiat în funcţie de 

cadrul spitalului 


1.2. Circuitul nou-născuţilor este realizat în condiţii de maximă securitate, 


1.3. Colectarea reziduurilor se realizează separat, pe tipuri de deşeuri, în 

recipiente speciale, corespunzători din punct de vedere cantitativ şi 

calitativ 

1.4. Depozitarea recipienţilor colectori se realizează în spaţii izolate şi 


1.5. Funcţionarea circuitelor este asigurată constant şi ritmic, pe tot 



2. Identifică şi izolează sursele de 2.1. Evaluarea potenţialului infecţios este realizată cu exactitate şi 

infecţie 



nou-născuţilor. 


tehnicilor aseptice şi a măsurilor de asepsie şi cu respectarea normelor de 



intraspitaliceşti pentru evitarea răspândirii bolilor şi epidemiilor.



decedaţi 

Tipuri de reziduuri : material sanitar contaminat cu produse biologice, deşeuri alimentare, ambalaje, resturi 

menajere etc. 

Recipienţi colectori : cutii incineratoare, containere, găleţi acoperite, saci de plastic, coşuri de gunoi etc. 

Zone critice cu potenţial infecţios crescut : debara de colectare a reziduurilor, grupuri sanitare, etc. 















unităţii sanitare. 

_

Realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale ale nou - născuţilor 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de neonatologie pentru măsurarea constantelor 

biologice, prelevarea produselor biologice şi interpretarea parametrilor de laborator pentru obţinerea unei imagini 

globale cât mai corecte a stării nou-născutului. 


1. Măsoară constantele biologice 1.1. Măsurarea constantelor biologice se realizează după un program 

prestabilit 

1.2. Aparatele şi instrumentele standard utilizate pentru măsurarea 


1.3. Măsurarea şi urmărirea constantelor biologice se realizează în funcţie 

de afecţiune şi de indicaţiile medicului 

2. Prelevează produsele biologice 2.1. Prelevarea este realizată prin metode specifice, în funcţie de produsul 

biologic 



2.3. Prelevarea produselor biologice este efectuată la patul 

nou-născutului, ori de câte ori este nevoie 




ustensilele, substanţele, materialele sanitare şi de laborator specifice 

2.6. Prelevările pentru testările obligatorii sunt efectuate la un interval de 

timp bine precizat.


Constante biologice : tensiune, temperatură, ritm respirator, diureză, greutate, înălţime, perimetrele 

nou-născutului (cranian, toracic, abdominal) etc. 

Programul prestabilit : la naştere, dimineaţa , sau ori de câte ori este nevoie pe parcursul zilei 

Aparate şi instrumente : tensiometru, termometru, cântar, cronometru, pediometru, centimetru etc. 

Metode de prelevare : puncţii venoase, capilare pentru sânge; directă sau cu sondă sterilă pentru urină şi scaun; 

baghetă cu tampon steril pentru secreţii nazale, lacrimale, faringiene şi culturi tegumentare etc. 

Spaţii de prelevare : camere de tratament, camere de prelevare, la patul bolnavului 

Echipament de protecţie : mănuşi de cauciuc, halate, măşti faciale etc. 

Ustensile sanitare : seringi şi ace de unică folosinţă, sonde sterile, garouri, glucotest, hemoglobinometru, fluturaşi, 

branule, sisteme vacutainer etc. 

Aparatură de laborator : eprubete, sticluţe, capilare, sisteme vacutainer 

Materiale sanitare : vată, alcool sanitar, muşama, comprese etc. 

Substanţe specifice : anticoagulante 

Tipul de analize : hemogramă, glicemie, uree, sumar urină, grup sanguin, RH, bilirubinemie, proteina C reactivă, 

exudat faringian şi nazal, culturi tegumentare, secreţii oculare etc. 

Testări obligatorii: fenilcetonurie, hipotiroidie 






- utilizarea materialului, ustensilelor, instrumentarului sanitar 




concordanţă cu indicaţiile medicului specialist 

_

Reanimarea nou - născuţilor 



1. Evaluează starea de urgenţă a 1.1. Evaluarea stării de urgenţă a nou-născuţilor se realizează cu maximă 



1.2. Evaluarea stării de urgenţă a nou-născuţilor se realizează la naştere 

sau ori de câte ori este nevoie 

1.3. Evaluarea stării de urgenţă este efectuată după criterii diferite în 

funcţie de momentul evaluării 

2. Aplică tehnicile de reanimare a 2.1. Aplicarea tehnicilor de reanimare a nou-născuţilor este realizată în 


echipă 

2.2. Resuscitarea este realizată prin aplicarea unor proceduri şi manevre 

standard 

2.3. Aplicarea tehnicilor de reanimare este efectuată cu maximă 

operativitate 

2.4. Reanimarea nou-născuţilor este realizată până la ieşirea din starea 

critică şi atingerea valorilor normale ale parametrilor biologici vitali 

2.5. Aplicarea tehnicilor de reanimare a nou-născuţilor se realizează prin 

utilizarea de aparatură şi medicamente specifice, în concordanţă cu 

rezultatul aşteptat în urma manevrelor.


Echipa de reanimare: medic neonatolog şi asistentă medicală de neonatologie 

Criterii de evaluare a stării de urgenţă: 

imediat după naştere: coloraţie, respiraţie, frecvenţă cardiacă 

la 5 minute după naştere: scorul APGAR 

ori de câte ori este nevoie: prin intermediul constantelor biologice relevante 

Proceduri standard: plasare sub sursă radiantă, poziţionare, dezobstruare, ventilaţie pulmonară manuală, masaj 

cardiac extern, intubaţie, administrare de medicamente 

Parametrii biologici vitali: respiraţie, frecvenţă cardiacă 

Aparatură pentru reanimare: sursă de fluide medicale (oxigen şi aer comprimat), sonde de dezobstruare, sursă de 

căldură, pompă de ventilaţie cu balon şi mască, laringoscop, ventilator mecanic 

Medicamente pentru reanimare: tonice cardiace, tonice respiratorii, anticoagulante, antihipovolemice, bicarbonat 

de sodiu 




tehnici de resuscitare 

elemente de farmacologie 

componenţa echipei de intervenţie 

modul de funcţionare şi caracteristicile aparaturii de resuscitare 

norme igienico-sanitare şi de asepsie 


capacitatea de apreciere a stării de urgenţă a nou-născuţilor în funcţie de scorul APGAR şi constantele biologice 

relevante, în corelaţie cu momentul evaluării 

- modul de aplicare a tehnicilor de reanimare a nou-născuţilor, prin utilizarea aparaturii şi medicamentelor 

specifice, în concordanţă cu rezultatul aşteptat în urma manevrelor_

Sterilizarea veselei nou - născuţilor, a instrumentarului şi a aparaturii medicale 



1. Identifică procedurile de sterilizare 1.1. Identificarea procedurilor de sterilizare este realizată în funcţie de 




2. Aplică procedura de sterilizare 2.1. Procedurile de sterilizare sunt aplicate după verificarea 


2.2. Procedurile de sterilizare se aplică respectându-se normele de PM şi 



2.3. Sterilizarea este realizată utilizând aparatură şi substanţe specializate 



sterilizat 


Sterilizarea se realizează în spaţii special amenajate, după un program prestabilit 

Obiectul sterilizării : instrumentar medical, aparatură, vesela nou-născutului, apa, etc. 


Aparatură : etuvă pupinel, aragaz etc. 

Parametrii de funcţionare : temperatură 

Natura materialelor : plastic, cauciuc, sticlă, metal 



- normele igienico - sanitare în vigoare, norme PM şi PSI, modul de funcţionare a aparaturi de sterilizare, 

proceduri de sterilizare 





aparatelor utilizate cu caracteristicile obiectelor de sterilizat 

_




Ocupaţia: Asistent medical obstetrică - ginecologie 


Bucureşti 1999






Silvia Babuci, asistent medical principal, Spitalul Universitar Bucureşti 

Anişoara Badea, asistent medical obstetrică-ginecologie, Spitalul Universitar Bucureşti 


Rodica Molnar, asistent medical principal, Spitalul Prof. Dr. Panait Sârbu 

Silvia Gheara, asistent medical, , Spitalul Prof. Dr. Panait Sârbu 







Asistent medical obstetrică - ginecologie 


Ocupaţia se referã la activitatea de asistare a bolnavelor pe probleme de obstetricã şi ginecologie 

presupunând competenţe legate de efectuarea investigaţiilor clinice, paraclinice şi a explorãrilor funcţionale 

necesare evaluãrii stãrii de sãnãtate a pacientelor şi administrarea tratamentelor în vederea înlãturãrii 

afecţiunilor sau a ameliorãrii acestora. 

Ocupaţia include de asemenea, competenţe legate de consilierea cuplurilor în probleme de planning familial 

şi contracepţie precum şi competenţe privind asistarea femeii gravide pe întreaga duratã a sarcinii, în timpul 

travaliului, al naşterii şi în perioada de lehuzie.

Asistent medical obstetrică - ginecologie 













Administrarea tratamentelor specifice pentru afecţiuni 

ginecologice şi îngrijirea plăgilor post - operatorii 

Asigurarea condiţiilor igienico- sanitare generale la locul de muncă 

Asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării tratamentelor / 

recoltărilor / naşterilor şi intervenţiilor chirurgicale în obstetrică şi 

pt afecţiuni ginecologice 

Asistarea medicului de obstetrică - ginecologie la efectuarea 

explorărilor funcţionale specifice 

Asistarea medicului la efectuarea investigaţiilor clinice pentru 

probleme obstetricale şi afecţiuni ginecologice 

Asistarea medicului specialist în blocul operator şi sala de naşteri 

Asistarea parturientelor 

Completarea documentelor specifice activităţii de obstetrică - 

ginecologie 

Comunicarea cu pacientele 

Consilierea cuplurilor pe probleme de planning familial şi 

contracepţie 

Intervenţii în situaţii de urgenţă pentru afecţiuni ginecologice şi 

probleme obstetricale 

Monitorizarea stării pacientelor 


Programarea pacientelor pentru investigaţii de specialitate 

Realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale pentru pacientele cu 

probleme obstetricale / afecţiuni ginecologice 

Sterilizarea instrumentarului şi a materialelor sanitare



Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie pentru comunicarea 

eficientă în cadrul colectivelor de specialisti din unitatea sanitară si cu alte categorii de personal din institutia 

sanitară si din exteriorul acesteia. 




specialitate 


efectuează într-un limbaj specializat, la obiect, clar, corect şi concis 



2. Menţine dialogul cu personal din 2.1. Menţinerea dialogului cu alte categorii de personal din cadrul unităţii 

cadrul unităţii sanitare şi din exteriorul sanitare este realizată pentru rezolvarea problemelor conexe actului 

acesteia 

medical 





2.3. Informaţiile transmise sunt corecte şi relevante în raport cu scopul 

comunicării 





bloc alimentar, atelier mecanic etc. 






- obstetrică-ginecologie 









îndeplinirea operativă a sarcinilor de serviciu 

_



Unitatea include competentele legate de desfăsurarea activitătii asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie în 

ture, în cadrul colectivelor de specialitate, evidentiind criterii privind repartizarea sarcinilor si implicarea individuală 

în realizarea obiectivului echipei. 


1. Stabileşte sarcinile în cadrul echipei 1.1. Stabilirea sarcinilor este efectuată în concordanţă cu precizările unor 


1.2. Sarcinile individuale sunt stabilite în corelaţie cu obiectivul echipei şi 

dispoziţiile şefului ierarhic. 




timp util. 

2. Se implică individual în realizarea 2.1. Lucrul în echipă se realizează respectând raporturile ierarhice şi 


funcţionale. 



acceptată. 


2.4. Solicitarea / acordarea de sprijin este făcută în situaţii speciale şi în 



Echipa : asistente repartizate în ture, asistenta şefă, infirmiere, îngrijitoare, medici rezidenţi, medici specialişti. 









obiectivul general al echipei. 

_



Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie privind autoevaluarea si 

identificarea necesitătilor de perfectionare profesională, urmate de integrarea proprie în cadrul unor forme de 

pregătire / perfectionare pentru cresterea calitătii rezultatelor muncii. 




activităţilor desfăşurate la locul de muncă. 


corelaţie cu sarcinile incluse în fişa postului. 



activitate. 



2. Participă la cursuri de pregătire / 2.1. Reactualizarea cunoştinţelor se realizează permanent sau ori de câte 




autorizate. 

2.3. Informaţiile asimilate sunt corelate din punct de vedere cantitativ şi 


2.4. Cunoştinţele noi dobândite sunt aplicate în activitatea curentă în 

scopul creşterii calităţii rezultatelor muncii.



investigaţiilor clinice, realizarea explorărilor funcţionale, intervenţia în situaţii de urgenţă, asistarea medicului 

pentru intervenţii chirurgicale, planificare familială, contracepţie etc. 

Modalităţi de perfecţionare : studiu individual, cursuri de pregătire / perfecţionare, specializări în străinătate etc. 




- medicină generală / obstetrică-ginecologie 



- norme igienico-sanitare şi de asepsie 




structura cursurilor de perfecţionare organizate în cadrul unităţii sanitare 






corelaţie cu exigenţele postului. 

_



Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie în vederea planificării 

activitătii proprii si respectării graficului zilnic de activităti pentru îndeplinirea coerentă a sarcinilor la locul de 


1. Stabileşte graficul zilnic de activităţi 1.1. Planificarea activităţilor în cadrul zilei este întocmită în funcţie de 

priorităţi 


organizare a activităţii în cadrul secţiei şi al serviciilor de specialitate din 

alte clinici 



2. Urmăreşte îndeplinirea graficului 2.1. Activităţile incluse în graficul zilnic sunt îndeplinite succesiv, în 







3. Replanifică activităţile nerealizate 3.1. Cauzele nerealizării unor activităţi sunt analizate în scopul eliminării 







Priorităţi : identificarea urgenţelor, prelevarea probelor biologice, efectuarea explorărilor funcţionale 

Servicii de specialitate : radiologie, laborator, farmacie, neurologie, oftalmologie, explorări funcţionale, etc. 












cadrul unităţii sanitare şi de adaptare la situaţiile neprevăzute ce pot interveni pe parcursul zilei. 

_




1. Aplică normele de protecţie a 1.1. Normele de protecţie a muncii sunt însuşite şi aplicate conform 



aparatura şi instalaţiile folosite. 



1.4. Echipamentul de protecţie este folosit şi păstrat în conformitate cu 


2. Aplică normele PSI 2.1. Echipamentul de stingere a incendiilor este menţinut în stare de 

funcţionare. 

2.2. Normele PSI sunt însuşite conform specificului fiecărui loc de 

muncă. 


3. Aplică procedurile de intervenţie 3.1. Procedurile de intervenţie sunt stabilite în corelaţie cu situaţiile 




3.3. Evacuarea în caz de incendiu se realizează conform planurilor afişate 







aparatura din sala de operaţii etc. 


lopeţi, etc. 











risc 


accidente 

- capacitatea de reacţie în situaţii limită de stres, autocontrolul, echilibrul personal 

- modul în care se identifică şi se aplică tehnicile de prim ajutor, în conformitate cu natura accidentului



Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie pentru preluarea, 

depozitarea si distribuirea medicamentelor, materialelor consumabile si a instrumentarului în vederea asigurării 

asistenţei medicale de specialitate. 


1. Preia medicamentele, materialele 1.1. Preluarea medicamentelor, materialelor consumabile şi a 

consumabile şi instrumentarul instrumentarului este realizată în concordanţă cu necesarul din punct de 


1.2. Preluarea medicamentelor şi a consumabilelor este evidenţiată prin 


1.3. Preluarea medicamentelor şi a consumabilelor este efectuată în 

funcţie de programul de lucru al farmaciei şi pe bază de semnătură 

2. Depozitează medicamentele, 2.1. Depozitarea medicamentelor este realizată prin respectarea 

materialele consumabile şi 


instrumentele 


instrumentarului este asigurată în spaţii uşor accesibile, special organizate, 


2.3. Depozitarea se realizează pe grupe de medicamente şi materiale, 

distinct, în funcţie de natura medicamentelor 

3. Distribuie stocul necesar de 3.1. Distribuirea medicamentelor, a materialelor consumabile şi 

medicamente, materiale consumabile şi instrumentarului este efectuată de către personalul specializat conform 

instrumente medicale 

specificaţiilor regulamentului intern 

3.2. Distribuirea stocului de medicamente şi consumabile se realizează în 

conformitate cu prescripţiile medicului specialist 

3.3. Distribuirea medicamentelor şi a consumabilelor este efectuată în 

corelaţie cu necesarul calitativ, cantitativ şi sortimental 

3.4. Distribuirea stocului de medicamente, materiale consumabile şi 

instrumente medicale este realizată în condiţii de siguranţă, cu respectarea 

normelor igienico - sanitare în vigoare


Specificaţii regulament intern : la predarea turelor, în cadrul raportului de gardă 

Documente specifice : condica de prescripţii, condica de suplimente, condica pentru trusa de urgenţă, condica de 

stupefiante cu regim special, registrul pentru anestezice 


Natura medicamentelor : obişnuite şi cu regim special 













preluării acestora şi până la distribuirea către paciente, cu asigurarea unei depozitări adecvate caracteristicilor 



igienico - sanitare şi de distribuire către paciente, în corelaţie cu necesarul cantitativ, calitativ şi sortimental. 

_

Administrarea tratamentelor specifice pentru afecţiuni ginecologice şi îngrijirea plăgilor post - 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie pentru pregătirea 

administrării tratamentelor si aplicarea tehnicilor specifice de tratament, însotite de urmărirea evolutiei stării 

pacientelor si înlăturarea unor eventuale efecte secundare nedorite. 


1. Alege instrumentele / materialele / 1.1. Selecţionarea instrumentelor / materialelor / substanţelor / aparaturii 

substanţele necesare tratamentelor necesare aplicării tratamentului este realizată în funcţie de afecţiunea 

pentru afecţiuni ginecologice şi aparatului genital / particularităţile plăgilor post-operatorii 

îngrijirii plăgilor post-operatorii 

1.2. Alegerea instrumentelor / materialelor / substanţelor este în 

concordanţă cu tehnica de tratament / îngrijire utilizată 

1.3. Instrumentele / materialele / substanţele necesare tratamentelor sunt 

asigurate în corelaţie cu necesităţile din punct de vedere calitativ, 

cantitativ şi sortimental 

2. Pregăteşte medicamentele necesare 2.1. Medicamentele sunt verificate din punct de vedere cantitativ, 

pentru tratamentul afecţiunilor 

ginecologice şi îngrijirea plăgilor 

post-operatorii 








2.4. Substanţele folosite pentru dezinfectarea plăgilor post-operatorii 

sunt corelate cu tipul plăgii 

3. Aplică tehnicile specifice de 3.1. Alegerea tehnicilor de tratament / îngrijire a plăgilor vizează riscul 

tratament pentru afecţiuni ginecologie minim de infecţie şi securitatea maximă a pacientei 

şi de îngrijire a plăgilor post-operatorii 




caracteristicile individuale ale pacientei şi gradul de urgenţă 

3.4. Tratamentele / tehnicile de îngrijire a plăgilor post-operatorii sunt 

aplicate în funcţie de prescripţiile medicului specialist 




4. Urmăreşte evoluţia stării pacientei 4.1. Evaluarea stării pacientei se realizează în fiecare etapă a aplicării 



nedorite 

4.2. Urmărirea evoluţiei stării pacientei este realizată pentru combaterea 

eventualelor efecte secundare ale tratamentului şi anularea 




amenajate sau la patul bolnavei 

Particularităţile plăgilor post-operatorii: dimensiune, amplasare, starea septică 

Substanţe dezinfectante: alcool alb, alcool sanitar, tinctură de iod, clorhexin, acid boric, apă oxigenată, neobasept, 

cloramină, betadine, balsam Peru etc. 

Instrumente : foarfeci, chiurete, valve, sonde, canule vaginale, dilatatoare, pense, pen, seringi, seringi aspirative 

etc. 

Căi de abordare : intravaginală, orală, respiratorie, parenterală, pe mucoase şi tegumente, intrarectală, etc. 

Caracteristici individuale : vârstă, greutate 

Aparatură : perfuzoare, pungi urinare, tuburi de dren, mască de oxigen 

Materiale : ace, comprese, vată, tampoane, pungi cu lichide perfuzabile, leucoplast, soluţii dezinfectante, soluţii de 

contrast etc. 

Substanţe specifice pentru tratamente: pudre, pomezi, soluţii 

Tratamente: electrocauterizarea colului uterin, excizia cu ansa chirurgicală, chiuretaj biopsic şi hemostatic etc. 

Tipul plăgilor: închise, deschise, septice, aseptice 






procedurile standard de aplicare a tratamentelor 

tehnicile de îngrijire a plăgilor post-operatorii 

normele de igienă şi asepsie 






aplicării tratamentelor în concordanţă cu tipul de afecţiune a aparatului genital şi de îngrijire a plăgilor 

post-operatorii în corelaţie cu particularităţile acestora 



ale pacientei şi starea de urgenţă 

- modul de aplicare a tehnicilor standard de tratament şi de îngrijire a plăgilor post-operatorii pentru asigurarea 

securităţii maxime a pacientei şi cu respectarea strictă a normelor de igienă şi asepsie 

_

Asigurarea condiţiilor igienico- sanitare generale la locul de muncă 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie privind asigurarea 

respectării normelor igienico - sanitare generale în spatiile de lucru, precum si pentru îndeplinirea conditiilor privind 

igiena individuală si starea de sănătate a personalului subordonat, pentru eliminarea focarelor de contaminare si 

evitarea declansării de epidemii. 


1. Urmăreşte realizarea igienizării 1.1. Curăţenia este realizată cu ustensilele potrivite şi cu substanţele 

generale şi a curăţeniei în spaţiile de adecvate locului de curăţat şi scopului urmărit. 

lucru 

1.2. Realizarea operaţiilor de curăţire şi dezinfecţie este solicitată 

personalului abilitat pentru toate spaţiile de lucru precum şi pentru 





1.4. Activităţile de curăţenie, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare sunt 


1.5. Realizarea igienizării generale şi a curăţeniei în spaţiile de lucru este 

2. Asigură îndeplinirea condiţiilor 2.1. Controlul stării de sănătate a personalului sanitar este efectuat zilnic, 

privind igiena individuală şi starea de pentru evitarea răspândirii bolilor transmisibile şi înlăturarea pericolului 

sănătate a personalului subordonat declanşării unor epidemii. 


unor evaluări corecte şi scoşi temporar din activitate. 



2.4. Gradul de igienă individuală a personalului sanitar şi comportamentul 

igienic al acestuia sunt menţinute prin respectarea normelor igienico – 



Spaţii : saloane, săli de operaţie, săli de travaliu şi de naştere, săli de pansamente, săli pentru chiuretaje, cabinete 

de colposcopie şi ecografie, grupuri sanitare, holuri, puncte de colectare deşeuri, oficii, camere de tratament, etc. 



Aparatură, instalaţii : aparatura de sterilizare, perfuzoare, aparatura pentru explorări funcţionale, mese 

ginecologice etc. 

Alte servicii : tehnic, administrativ, nucleul sanitar antiepidemic etc. 


190/1982 şi ORD. MS 984/1994. 














- capacitatea de supraveghere şi coordonare a activităţilor de igienizare în conformitate cu normele sanitare în 

vigoare.

Asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării tratamentelor / recoltărilor / naşterilor şi intervenţiilor 

chirurgicale în obstetrică şi pt afecţiuni ginecologice 


Unitatea cuprinde competentele asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie pentru organizarea locului de 

tratament / recoltare de probe / nastere / interventie chirurgicală, pregătirea pacientelor, asigurarea materialelor si 

medicamentelor necesare şi organizarea documentelor medicale ale bolnavelor. 


1. Organizează spaţiile pentru 1.1. Pregătirea spaţiului pentru tratament / recoltare de probe / 

tratament / recoltare de probe / naştere intervenţii chirurgicale / este efectuată operativ, după un program 

/ intervenţii chirurgicale prestabilit 

1.2. Organizarea spaţiilor pentru tratament / recoltare / intervenţii 

chirurgicale / naştere este realizată cu respectarea normelor igienico - 

sanitare în vigoare 

1.3. Locul de tratament / recoltare / intervenţii chirurgicale / naştere 

2. Pregăteşte pacienta pentru 2.1. Pregătirea pacientei este realizată înaintea şi în timpul administrării 

tratament / recoltare de probe / tratamentului / recoltării probelor / intervenţiei chirurgicale / naşterii 

intervenţie chirurgicală / naştere 

2.2. Pregătirea pacientei pentru tratament vizează ansamblul 


2.3. Pregătirea bolnavei se realizează în funcţie de indicaţiile medicului 

specialist, de natura afecţiunii şi tipul tratamentului / recoltării / 

intervenţiei chirurgicale 

2.4. Pacienta este pregătită psihologic explicându-i-se eventualele reacţii 

/ senzaţii care pot să apară pe durata administrării tratamentului / 

recoltării probei / micilor intervenţii chirurgicale 

2.5. Pregătirea pacientei pentru intervenţia chirurgicală / naştere se 

realizează prin aplicarea unor proceduri standard în funcţie de tipul 

intervenţiei. 

3. Organizează documentele medicale 3.1. Trierea documentelor medicale şi ataşarea lor în foile de observaţie 

ale pacientei 

este realizată în funcţie de identitatea bolnavelor şi în ordinea efectuării 

investigaţiilor 


numeric şi al concordanţei cu tipurile de analize solicitate 


secretului profesional, în locuri special amenajate şi securizate

4. Pregăteşte materialele instrumentele 4.1. Materialele de laborator necesare recoltărilor de probe sunt 

/ aparatura şi medicamentele necesare etichetate şi grupate pe tipuri de analize după verificarea prealabilă a 

pentru tratamente / recoltări de probe / integrităţii şi gradului lor de curăţenie 

intervenţii chirurgicale 


tuturor datelor curente şi speciale ale pacientei, pentru evitarea oricăror 

confuzii 

4.3. Medicamentele, instrumentele şi materialele sanitare sunt verificate 

din punct de vedere cantitativ, calitativ şi sortimental, în corelaţie cu 

tipul tratamentului / recoltării / intervenţiei chirurgicale 

4.4. Pregătirea medicamentelor, instrumentelor şi materialelor sanitare 

necesare este realizată cu respectarea normelor igienico – sanitare şi a 





4.6. Starea de funcţionare a aparaturii şi instalaţiilor din sala de operaţie 

este verificată cu rigurozitate înaintea fiecărei intervenţii chirurgicale 

pentru eliminarea oricăror riscuri în utilizare.


Spaţii: cabinete de tratament, săli pentru recoltare, cabinete pentru chiuretaje, săli de operaţie, săli de naştere 


- recoltare de probe : zilnic, înaintea mesei de dimineaţă şi ori de câte ori este nevoie în situaţii de urgenţă 

administrarea tratamentelor : la 4, 6, 8, 12 ore 

administrarea sedativelor: înaintea intervenţiei chirurgicale 

Parametrii medicali specifici : modul de administrare a tratamentului / sedativelor, orarul / momentul de 

administrare, cantitatea ( doza ) prescrisă, efectul urmărit, eventuale efecte secundare 


Pregătirea pacientei : psihică, fizică 

Tipuri de analize : hemogramă, secreţii vaginale, culturi din col, VSH, glicemie, uree, creatinină, tymol, 

colesterol, sumar urină, urocultură, ionogramă, sideremie, fosfatază alcalină, electroforeză, hormoni, etc. 

Tipuri de intervenţii chirurgicale: operaţii cezariene, chiuretaje, intervenţii chirurgicale pentru afecţiuni ale 

aparatului genital ( histerectomii, cerclaje, laparoscopii, biopsii, histeroscopii operatorii etc. ), salpingectomii, 

ovariectomii, miomectomii, RVP, anexectomii 

Mici intervenţii chirurgicale: chiuretaje, extirpări de polipi ai colului uterin etc. 

Materiale de laborator : eprubete de diferite dimensiuni, sticluţe, lame, baloane sterile cu mediu pentru 

hemocultură, eprubetă cu baghetă si dop steril etc. 

Materiale sanitare : vată, alcool sanitar, iod, Betadine, Hydrex, Videne, cloramină, garouri, seringi de unică 

folosinţă, ace, câmpuri, comprese, tampoane, meşe, catgut, aţă ( palisorb, silk ), cleme ombilicale, tuburi 

abdominale, tuburi de aspiraţie, sonde de intubaţie etc. 

Aparatură şi instalaţii din sala de operaţii: instalaţie pentru anestezie, masa de operaţie, lampa scialitică, 

pulverizatoarele de dezinfecţie, electrocauterul, aspiratorul, aparatura laparoscopică, instalaţia de aer condiţionat, 

instalaţia de oxigen, aparatura de monitorizare etc. 

Instrumente: pense, foarfeci, bisturie, valve, depărtătoare, canule etc. 

Aparatură: laparoscop, histeroscop, microscop etc. 

Proceduri de pregătire a pacientei pentru naştere: toaletă vaginală, administrare de substanţe ocitocice, calciu, 

antihipertensive, ricin 

Proceduri de pregătire a pacientei pentru intervenţii chirurgicale: clisme, efectuarea igienei zonei de intervenţie, 

aplicarea sondei vezicale, administrarea de sedative 

Date curente menţionate la etichetare : numărul salonului, secţia, pavilionul, numele pacientei, clinica, numărul 

foii de observaţie etc. 

Date speciale : temperatura, diagnosticul prezumtiv, data recoltării, ora, dacă s-a început tratament cu antibiotice 



Verificarea calitativă a medicamentelor se referă la : culoarea, aspectul soluţiilor şi tabletelor, integritatea 

medicamentelor, identificarea obligatorie a substanţelor folosite, concentraţia 

Norme igienico - sanitare : “Regulile generale de curăţenie şi dezinfecţie în spitale”, ORD MS 190/1982, ORD MS 984/1994, 

ORD MS 56/1974 




- dermatologie ginecologică / boli infecţioase 

- medicină generală / farmacologie 

tehnica îngrijirii bolnavului 

tipuri de intervenţii chirurgicale 





- capacitatea de pregătire în timp util a locului de tratament / recoltare de probe / intervenţie chirurgicală / 

naştere, cu asigurarea unui spaţiu de lucru uşor accesibil, confortabil pentru pacientă şi funcţional organizat 

capacitatea de pregătire psihică şi de instruire a pacientei cu privire la schemele de tratament aplicate sau

modalităţile utilizate pentru recoltare de probe, în funcţie de natura afecţiunii şi tipul tratamentului 

capacitatea de aplicare corectă a procedurilor de pregătire a pacientelor în vederea intervenţiilor chirurgicale, în 

funcţie de tipul intervenţiilor şi de indicaţiile medicului specialist 

- capacitatea de a tria, ordona şi verifica documentele medicale în funcţie de identitatea pacientelor, tipurile de 


- capacitatea de a verifica, grupa, ambala, distribui medicamentele în condiţii de siguranţă, în concordanţă cu 

tipurile afecţiunilor şi schemele de tratament aplicate şi ţinând cont de compatibilitatea dintre medicamente, 

dozele prescrise, efectul urmărit 


tuturor datelor curente şi speciale ale pacientelor, pentru evitarea oricăror confuzii. 

_

Asistarea medicului de obstetrică - ginecologie la efectuarea explorărilor funcţionale specifice 



1. Pregăteşte pacientele pentru 1.1. Pregătirea pacientei este realizată înaintea şi în timpul explorării 

efectuarea explorărilor funcţionale funcţionale 

1.2. Pregătirea pacientei pentru explorarea funcţională vizează ansamblul 


1.3. Pregătirea bolnavei se realizează în funcţie de indicaţiile medicului 

specialist, de natura afecţiunii şi tipul explorării efectuate 

1.4. Pacienta este pregătită psihologic explicându-i-se eventualele reacţii 

care pot să apară pe durata explorării funcţionale 

2. Pregăteşte aparatele pentru 2.1. Pregătirea aparatului pentru realizarea explorării funcţionale este 

realizarea explorărilor funcţionale corelată cu caracteristicile tehnice şi funcţionale ale acestuia. 




pentru paciente şi personalul sanitar 

3. Asistă medicul specialist la realizarea 3.1. Explorările funcţionale sunt realizate diferenţiat în funcţie de 

explorărilor funcţionale 

componentele aparatului genital explorate 

3.2. Explorările funcţionale sunt realizate în funcţie de starea bolnavelor, 

gradul de urgenţă 

3.3. Efectuarea explorărilor funcţionale este corelată cu programul 

serviciilor de specialitate şi planificarea pacientelor pentru investigaţii 

3.4. Explorările funcţionale sunt efectuate folosind tehnici standard, cu 

asistarea medicului ginecolog.


Explorările funcţionale se efectuează în spaţii special amenajate, după un program prestabilit sau ori de câte ori 

este nevoie pentru situaţii de urgenţă 


secundare 

Explorări funcţionale cu asistarea medicului ginecolog : histeroscopie, histero-salpingografie, laparoscopie, 

colposcopie, electrocauterizări, rezecţii cu ansa diatermică, ecografie, etc. 

Componentele aparatului genital: col uterin, cavitate uterină, trompe, ovare 








în documentaţia tehnică, în condiţii de maximă securitate pentru paciente şi personalul sanitar 

capacitatea de realizare a explorării funcţionale conform procedurilor standard, cu asistarea medicului ginecolog 

_

Asistarea medicului la efectuarea investigaţiilor clinice pentru probleme obstetricale şi afecţiuni 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie pentru evaluarea primară a 

stării pacientelor prin observare directă si asistarea medicului specialist în realizarea investigatiilor clinice si 

interclinice. 


1. Evaluează primar starea pacientelor 1.1. Informaţiile necesare evaluării primare a stării pacientelor sunt 


1.2. Informaţiile clinice obţinute sunt cuprinzătoare şi se referă la toate 

elementele relevante pentru starea pacientelor 



2. Efectuează testul de sarcină 2.1. Testul de sarcină se efectuează la indicaţiile medicului specialist 

2.2. Testul de sarcină se efectuează la internare în funcţie de vârsta şi 

simptomele pacientei 

2.3. Testul de sarcină se realizează prin utilizarea materialelor specifice 

3. Asistă medicul specialist în 3.1. Pregătirea pacientelor pentru examinare este corespunzătoare tipului 

realizarea investigaţiilor clinice de investigaţie 

pentru afecţiuni ginecologice şi 

probleme obstetricale 


prestabilit 

3.3. Asistarea este efectuată în funcţie de tipul investigaţiei, ţinând cont 

de starea pacientelor şi simptomele prezentate 

de acestea 

3.4. Intervenţia practică este desfăşurată în conformitate cu tehnicile şi 

procedurile standard pentru asigurarea securităţii maxime a pacientelor


Activitatea se desfăşoară în : saloane, săli de tratament şi de consultaţie 

Elementele relevante în observarea directă a pacientelor se referă la : aspectul general, culoarea, edemele, 

postura, starea de agitaţie a bolnavelor, aspectul sânilor 

Simptoame: greaţă, vărsături, amenoree, secreţii sangvinolente, dureri în etajul abdominal inferior, tensiune 

scăzută, eliminarea dopului gelatinos, contracţii dureroase, frecvenţa contracţiilor 

Materiale specifice: teste de sarcină 

Tipuri de investigaţii : măsurarea temperaturii, măsurarea diurezei, a tensiunii arteriale, pulsului, ritmului 

respirator, urmărirea drenajului plăgii operatorii, stabilirea dilataţiei colului uterin, ascultarea BCF, aspectul 

lohiilor, involuţia uterină, tranzitul intestinal, palparea abdominală ( abdomen suplu / meteorizat) 


Starea pacientelor : deplasabilă, nedeplasabilă, gravidă, lehuză 



- ginecologie 

- medicină generală / dermatologie 




- capacitatea de a observa elementele relevante pentru aprecierea stării pacientelor 

- capacitatea de a evalua corect şi operativ starea pacientelor 

- modul de pregătire a pacientelor, corespunzător tipului de investigaţie 


procedurilor standard 

_

Asistarea medicului specialist în blocul operator şi sala de naşteri 



1. Ajută medicul să se echipeze pentru 1.1. Îmbrăcarea medicului cu echipamentul specific este realizată corect, 

realizarea intervenţiei chirurgicale / în conformitate cu NPM. 

asistarea naşterii 

1.2. Ajutarea medicului în echiparea pentru actul chirurgical este realizată 

cu respectarea strictă a normelor de asepsie 

2. Pregăteşte câmpul operator al 2.1. Pregătirea câmpului operator al pacientei se realizează cu folosirea 

pacientei / parturientei 

unor substanţe şi materiale specifice 

2.2. Delimitarea câmpului operator este efectuată la indicaţiile medicului 

specialist, în funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale 

2.3. Pregătirea câmpului operator al pacientei se realizează cu 

respectarea strictă a normelor de asepsie 

3. Oferă medicului instrumente şi 3.1. Instrumentele şi materialele sunt oferite în concordanţă cu 

materiale 

solicitările medicului specialist 

3.2. Instrumentele şi materialele sunt oferite în corelaţie cu ordinea 

etapelor actului chirurgical/ naşterii 

3.3. Servirea medicului specialist cu instrumentele şi materialele solicitate 

se realizează cu respectarea strictă a normelor de asepsie 

3.4. Instrumentele şi materialele solicitate sunt oferite cu operativitate, 

în timp util 

4. ţine evidenţa câmpurilor sterile 4.1. Evidenţa câmpurilor sterile utilizate în actul chirurgical este ţinută cu 

utilizate 

maximă rigurozitate, pentru eliminarea riscurilor septice 

4.2 Evidenţa câmpurilor sterile se realizează prin metode specifice 

4.3. Medicul specialist este atenţionat prompt asupra neconcordanţelor 

dintre numărul câmpurilor sterile utilizate şi cele îndepărtate în timpul 

actului chirurgical 

5. Aplică pansamentul final 5.1. Aplicarea pansamentului final este realizată cu utilizarea unor 

materiale şi substanţe specifice 

5.2. Aplicarea pansamentului se realizează în conformitate cu indicaţiile 

medicului chirurg 

5.3. Aplicarea pansamentului final se efectuează cu respectarea 

procedurilor ( regulilor ) specifice şi a normelor de aspsie


Echipament specific: halat, mănuşi chirurgicale, mască, bonetă, mască cu bonetă 

Substanţe specifice pentru pregătirea câmpului operator: tinctură de iod, alcool alb, clorhexidin, biseptin, betadină 

etc. 

Metode specifice de înregistrare a câmpurilor: pe tablă, în caiete de evidenţă 

Tipuri de intervenţii chirurgicale: cezariene, histerectomii, laparoscopii, salpingectomii, cerclaje, sinechii, RVP, 

operaţii pe sân, histeroscopii, miomectomii, sarcini extrauterine 

Instrumente: bisturie, foarfeci, pense, depărtătoare, valve, port-ac, port-tampon etc. 

Materiale: comprese, tampoane, vată, meşe, catgut, nylon, aţă (palisorb, silk), câmpuri 

Formular specializat: bon tipizat de însoţire 

Date necesare pentru însoţirea pieselor prelevate: denumirea pieselor prelevate, datele personale ale pacientului, 

diagnosticul 



- anatomie 


- tehnici chirurgicale specifice 

- timpii operatori 

- tipuri de intervenţii chirurgicale 

- instrumentele / materialele folosite în intervenţiile chirurgicale şi ordinea utilizării acestora 

- tehnici de pansare 

- norme de protecţia muncii 

- norme igienico- sanitare şi de asepsie 


capacitatea de ajutare a medicului pentru echiparea în conformitate cu NPM pentru realizarea intervenţiei 

chirurgicale 

capacitatea de pregătire a câmpului operator al pacientei în funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale, de indicaţiile 

medicului specialist şi cu respectarea normelor de asepsie 

capacitatea de a oferi cu promptitudine medicului chirurg instrumentele şi materialele solicitate, în corelaţie cu 

ordinea etapelor actului chirurgical 

capacitatea de a ţine cu rigurozitate evidenţa câmpurilor sterile utilizate pe parcursul actului chirurgical pentru 

evitarea riscului de infecţie 

capacitatea de aplicare a pansamentului final, cu utilizarea substanţelor şi materialelor specifice, la indicaţia 

medicului specialist şi cu respectarea normelor de asepsie.

Asistarea parturientelor 



1. Identifică începutul expulziei 1.1.Identificarea momentului de începere a expulziei se realizează în 

funcţie de parametrii medicali specifici 

1.2 Începerea expulziei este identificată prin aplicarea unor proceduri 

standard 

1.3. Începutul expulziei este identificat în funcţie de prezentarea şi 

poziţia fătului 

2. Asistă naşterea 2.1. Asistarea este realizată prin intervenţie individuală sau cu secondarea 

medicului specialist în funcţie de tipul naşterii 

2.2. Asistarea naşterii este realizată prin aplicarea unor proceduri 

standard 

2.3. Tehnicile de asistarea a naşterii sunt aplicate cu asigurarea securităţii 

maxime a copilului şi a mamei 

2.4. Tehnicile de asistare a naşterii sunt aplicate diferenţiat în funcţie de 

prezentaţia fătului 

2.5. Asistarea naşterii se realizează cu utilizarea unor instrumente şi 

materiale sanitare specifice 

2.6. Naşterea este asistată în condiţii stricte de asepsie


Parametrii medicali specifici: frecvenţa şi intensitatea contracţiilor uterine, dilataţia colului uterin, fixarea 

craniului fetal 

Proceduri de identificare a începutului expulziei: tact rectal, tuşeu vaginal 

Prezentaţia fătului: craniană, pelviană, transversă 

Poziţia fătului: sacro-iliacă stângă anterioară sau posterioară, occipito-iliacă anterioară sau posterioară etc. 

Proceduri standard de asistare: epiziotomie, perineotomie, perineorafie, administrare de substanţe pentru 

stimularea contracţiilor, delivrenţă naturală / extracţie manuală de placentă 

Instrumente: pense, foarfeci, valve, port-ac, port-tampon, forceps, ace chirurgicale, cranioclast etc. 

Materiale sanitare: tampoane, comprese, vată, câmpuri sterile, sonde, seringi cu ace de unică folosinţă, iod, 

betadine, xilină, nitrat de argint etc. 

Naştere asistată individual de asistenta medicală : cu prezentaţi craniană, fără complicaţii 

Naşteri asistate cu secondarea medicului specialist: prezentaţi pelviană, transversă, naşteri premature, naşteri de 

feţi malformaţii, naşteri gemelare etc. 

Specialişti neonatologi: medic şi asistentă medicală de neonatologie 





- tehnici de asistare a naşterii 

- instrumentele / materialele sanitare utilizate în timpul asistării naşterii 

- etapele derulării naşterii 

- tehnici de pansare 

- norme de protecţia muncii 

- norme igienico- sanitare şi de asepsie 


capacitatea de identificare a începutului expulziei în funcţie de criteriile medicale specifice şi prin aplicarea 

procedurilor standard de investigaţie 

capacitatea de aplicare a tehnicilor de asistare a naşterii în funcţie de prezentaţia fătului, cu asigurarea securităţii 

maxime a mamei şi a copilului 

capacitatea de utilizare corectă şi în condiţii stricte de asepsie a instrumentelor şi materialelor sanitare specifice 

asistării naşterii 

capacitatea de lucru în echipă, cu specialiştii neonatologi pentru predarea / preluarea în condiţii de siguranţă a 


_

Completarea documentelor specifice activităţii de obstetrică - ginecologie 



1. Identifică datele necesare 1.1. Datele necesare sunt identificate în funcţie de scopul urmărit. 

completării documentelor specifice 

1.2. Datele necesare sunt identificate în funcţie de tipul documentului 

1.3. Identificarea datelor este corectă şi completă 

2. Înregistrează datele în documentele 2.1. Înregistrarea datelor se efectuează în documentele adecvate în 

specifice 

funcţie de scopul urmărit 


2.2. Datele sunt înregistrate corect, complet şi lizibil 

2.3. Înregistrarea datelor în documentele specifice se realizează după un 

program prestabilit 

Scopul urmărit: evidenţa circulaţiei medicamentelor, înregistrarea datelor medicale, evidenţa pacientelor. 

Documente specifice: caietul de descărcare a medicamentelor din stocul de urgenţă, condica de suplimente, 

condica de stupefiante, foaia de observaţie clinică medicală, caietul de raport de gardă, procesele verbale în caz de 

deces 

Date înregistrate: datele personale ale pacientelor, evoluţia parametrilor biologici, tipul şi cantitatea 

medicamentelor necesare, inventarul obiectelor aparţinând decedatelor etc. 

Program prestabilit pentru înregistrări: în corelaţie cu programul farmaciei pentru preluarea medicamentelor; la 

ore fixe dimineaţa şi seara sau ori de câte ori este nevoie pentru evoluţia parametrilor biologici ai pacientelor ; la 



farmacologie 

medicină generală / obstetrică-ginecologie 

elemente de gestiune şi contabilitate primară 

conţinutul formularelor tipizate utilizate 




capacitatea de identificare a datelor necesare completării documentelor specifice de evidenţă 

capacitatea de înregistrare corectă , completă şi lizibilă a datelor în documentele specifice de evidenţă, în 

concordanţă cu scopul urmărit 

_

Comunicarea cu pacientele 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie pentru realizarea unei 

comunicări eficiente cu pacientele si apartinătorii acestora asupra problemelor legate de asistenta sanitară de 

specialitate. 


1. Menţine dialogul cu pacientele şi 1.1. Comunicarea este realizată printr-un limbaj adaptat nivelului de 


înţelegere al pacientei şi stării în care aceasta se află. 






de obstetrică-ginecologie 

medicină generală 





1.2. Informarea pacientelor asupra problemelor medicale este efectuată 

la obiect. 

1.3. Comunicarea cu pacientele este realizată în scop psihoterapeutic şi 

de instruire. 

1.4. Dialogul cu pacientele şi aparţinătorii acestora este menţinut 




înţelegere dovedit de pacientă 

- gradul de sociabilitate şi tactul dovedit în relaţiile cu pacientele 

- capacitatea de persuasiune faţă de paciente pentru respectarea normelor interne de funcţionare a unităţii 

spitaliceşti

Consilierea cuplurilor pe probleme de planning familial şi contracepţie 



1. Recomandă pacientelor metodele de 1.1. Prezentarea metodelor de contracepţie este cuprinzătoare, 

contracepţie indicate pentru prevenirea menţionându-se toate alternativele privind mijloacele medicale de evitare 

sarcinilor nedorite 

a sarcinii nedorite 

1.2. Metodele de contracepţie sunt indicate în funcţie de caracteristicile 

individuale ale pacientelor. 

1.3. Recomandarea celor mai indicate metode de contracepţie se 

realizează în corelaţie cu rezultatele investigaţiilor specifice efectuate de 

2. Consiliază cuplurile pe probleme de 2.1. Consilierea se efectuează prin abordarea tuturor problemelor cu 

planning familial 

relevanţă pentru planningul familial. 


2.2. Consilierea cuplului se efectuează în corelaţie cu caracteristicile 

individuale ale partenerilor. 

2.3. Consilierea se realizează în scopul educaţiei sanitare a cuplurilor. 

2.4. Consilierea se efectuează în limitele atribuţiilor cuprinse în fişa 

postului, cuplurile fiind îndrumate spre medicii specialişti în corelaţie cu 

particularităţile cazurilor semnalate. 

Caracteristici individuale: vârstă, număr de naşteri, număr de avorturi, echilibrul hormonal, stare generală de 

sănătate, posibilităţi materiale 

Mijloace de contracepţie: administrare contraceptive orale, administrare contraceptive injectabile, montare 

sterilet etc. 

Investigaţii specifice: dozări hormonale, culturi din col, examenul secreţiei vaginale, citologii etc. 

Probleme relevante pentru planning: importanţa păstrării sarcinii instalate, dinamica sexuală a cuplului, 

sterilitate, infertilitate etc. 

Situaţii particulare: intenţie de întrerupere a sarcinii, tratamente pentru sterilitate / infertilitate, boli venerice, 

disfuncţionalităţi in dinamica sexuală etc. 

. 



obstetrică-ginecologie 

medicină generală / dermatologie 

metode de contracepţie 

elemente de psihologie 

norme igienico-sanitare 


capacitatea de îndrumare a pacientelor pentru alegerea metodelor de contracepţie potrivite, în corelaţie cu 

caracteristicile individuale ale acestora, pentru evitarea sarcinilor nedorite 

capacitatea de consiliere a cuplurilor în domeniul planningului familial, prin abordarea tuturor aspectelor 

relevante, în corelaţie cu caracteristicile individuale ale partenerilor şi vizându-se scopul general de educaţie

Intervenţii în situaţii de urgenţă pentru afecţiuni ginecologice şi probleme obstetricale 



1. Evaluează starea de urgenţă a 1.1. Evaluarea stării de urgenţă a pacientelor se realizează cu maximă 

pacientelor 


1.2. Evaluarea stării de urgenţă este efectuată în funcţie de aspectul 

general al pacientelor, de comportament şi aspectul produselor biologice 

exteriorizate în momentul critic 

2. Aplică tehnicile de prim ajutor 2.1. Tehnicile de resuscitare sunt aplicate cu rol delegat, în absenţa 



2.2. Tehnicile de prim ajutor sunt aplicate în mod diferenţiat funcţie de 

gradul de urgenţă al afecţiunii aparatului genital şi de rezultatul aşteptat în 

urma manevrelor 

2.3. Primul ajutor este acordat prin aplicarea unor proceduri şi manevre 

standard corelate cu tipul afecţiunii 

2.4. Aplicarea tehnicilor de prim ajutor este efectuată cu maximă 

operativitate 

Aspect general : culoare, edeme, transpiraţie, postură, starea de agitaţie, grad de sângerare vaginală etc. 

Tehnici de prim ajutor : abordarea căii venoase, administrare de oxigen, echilibrare hemodinamică, resuscitare 

cardio-respiratorie, poziţionare, etc. 

Rezultate în urma manevrelor : oprirea hemoragiilor, reinstalarea funcţiilor vitale, etc. 




- componenţa echipei de gardă 

tehnici de prim ajutor 

caracteristicile tehnice şi funcţionale ale aparaturii de resuscitare 


- capacitatea de apreciere a situaţiilor critice şi de evaluare corectă a stării de urgenţă a pacientelor în funcţie de 

aspectul general, comportamentul bolnavelor şi aspectul produselor biologice exteriorizate 

- modul de aplicare a tehnicilor de prim ajutor în concordanţă cu afecţiunea aparatului genital şi rezultatul aşteptat 

în urma manevrelor standard. 

_

Monitorizarea stării pacientelor 



1. Urmăreşte evoluţia stării pacientei 1.1. Urmărirea evoluţiei stării pacientelor şi înregistrarea constantelor 


biologice se realizează după un program prestabilit sau ori de câte ori este 



afecţiune şi la indicaţiile medicului specialist 

1.3. Urmărirea evoluţiei stării pacientei pe perioada internării este 


1.4. Urmărirea evoluţiei stării pacientei pe perioada internării este 

realizată conform caracteristicilor individuale ale acesteia 

1.5. Urmărirea evoluţiei stării pacientelor se efectuează diferenţiat, în 

funcţie de cazurile medicale specifice 

2. Analizează starea clinică a pacientei 2.1. Analizarea stării clinice a pacientei este efectuată prin corelarea 

tuturor elementelor relevante pentru evaluare 

2.2. Analizarea stării clinice a pacientei se realizează în limitele 



3. Identifică starea de urgenţă a 3.1. Identificarea stării de urgenţă a pacienţilor se efectuează cu 

pacientelor 

promptitudine, în timp util, pentru aplicarea procedurilor de prim ajutor 

3.2. Starea de urgenţă a pacientelor este anunţată operativ medicului 

specialist 

3.3. Identificarea stării de urgenţă se realizează în corelaţie cu evoluţia


Constante biologice : temperatură, diureza, tensiune, puls, ritm respirator, etc. 

Program prestabilit : dimineaţa şi seara 

Caracteristici individuale : vârstă, greutate 

Elemente relevante : gradul de sângerare vaginală, aspectul secreţiei vaginale, involuţia uterului după naştere, 

aspectul sânilor, aspectul general al pacientei, starea de agitaţie, edeme, culoarea, etc. 

Cazuri medicale specifice: afecţiuni ginecologice, stare pre şi post operatorie, travaliu, lehuzie etc. 




- limitele normale ale parametrilor biologici 

manevre de prim ajutor 

modul de funcţionare şi utilizare a aparaturii 



afecţiunii, caracteristicile individuale ale pacientei şi schema de tratament aplicată 

- capacitatea de analizare a stării clinice a pacientelor prin corelarea tuturor elementelor relevante pentru 

evaluare 

- capacitatea de identificare a situaţiilor critice în evoluţia stării pacientelor şi de intervenţie operativă pentru 

anunţarea medicului specialist



Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie pentru respectarea 

circuitelor functionale în cadrul spitalului, identificarea si izolarea surselor de infectie pentru prevenirea declansării 


1. Respectă circuitele funcţionale în 1.1. Circuitele funcţionale sunt urmărite strict diferenţiat în funcţie de 

cadrul spitalului 




1.3. Colectarea reziduurilor se realizează separat, pe tipuri de deşeuri, în 

recipienţi speciali, corespunzători din punct de vedere cantitativ şi 

calitativ 

1.4. Depozitarea recipienţilor colectori se realizează în spaţii izolate şi 


1.5. Funcţionarea circuitelor este asigurată constant şi ritmic, pe tot 



2. Identifică şi izolează sursele de 2.1. Evaluarea potenţialului infecţios este realizată cu exactitate şi 

infecţie 



pacientelor. 


tehnicilor aseptice şi a măsurilor de asepsie şi cu respectarea normelor de 



intraspitaliceşti pentru evitarea răspândirii bolilor şi epidemiilor.



decedaţi 




colectare pentru reziduurile organice, săli de operaţie, săli pentru chiuretaje, săli de pansamente, etc. 















unităţii sanitare. 

_

Programarea pacientelor pentru investigaţii de specialitate 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie pentru programarea 

pacientelor în vederea realizării investigatiilor de specialitate, urmărirea îndeplinirii coerente a graficului de 

programări si replanificarea investigatiilor nerealizate. 


1. Planifică pacientele pentru 1.1. Programarea este realizată în funcţie de natura afecţiunii, starea 

investigaţiile de specialitate 

pacientelor şi gradul de urgenţă 

1.2. Planificarea pacientelor pentru investigaţii este realizată în 

concordanţă cu programul serviciilor de specialitate din cadrul unităţii 

sanitare şi în funcţie de capacitatea cabinetelor solicitate 

1.3. Programarea este realizată în conformitate cu indicaţiile medicului 

specialist 

1.4. Includerea pacientelor în graficul de investigaţii este efectuată în 

corelaţie cu vârsta acestora şi prin respectarea ritmului biologic al 

organismului 

2. Urmăreşte realizarea graficului de 2.1. Graficul de programări întocmit include toate pacientele care 

programări 

necesită investigaţii de specialitate 

2.2. Investigaţiile de specialitate sunt realizate în timp util în scopul 

minimizării timpului de aşteptare al pacientelor şi / sau reducerea timpilor 

morţi 

2.3. Investigaţiile de specialitate pentru urgenţele medicale sunt realizate 

cu prioritate 

3. Reprogramează pacientele 3.1. Includerea pacientelor într-un nou plan de investigaţii este efectuată 


3.2. Replanificarea pacientelor pentru investigaţii este realizată în funcţie 

de programul şi capacitatea cabinetelor 

3.3. Reprogramarea pacientelor este efectuată în funcţie de tipul 

investigaţiei şi natura afecţiunii


Programarea pacientelor pentru investigaţii de specialitate se realizează zilnic, pe termen scurt sau eşalonat, 

pentru durata unei săptămâni 

Investigaţii : micro, fund de ochi, irigografie, urografie, tomografie computerizată, ecografie, 

histerosalpingografie, colposcopie etc. 

Starea bolnavelor : deplasabile, nedeplasabile, gravide, lehuze 

Servicii de specialitate : boli interne, neurologie, ORL, radiologie, oftalmologie, etc. 




- programul cabinetelor de specialitate din cadrul diferitelor clinici 



- capacitatea de repartizare coerentă a bolnavelor pentru efectuarea investigaţiilor solicitate de medicul specialist, 

în concordanţă cu programul cabinetelor din cadrul diverselor clinici de specialitate, tipul investigaţiilor, natura 

afecţiunii, gradul de urgenţă şi starea pacientelor 

- capacitatea de urmărire şi verificare a respectării graficului de investigaţii la termenele prevăzute şi în etapele 

prestabilite, de sesizare a eventualelor disfuncţionalităţi şi de reprogramare operativă a pacientelor 

_

Realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale pentru pacientele cu probleme obstetricale / afecţiuni 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie pentru măsurarea 

constantelor biologice, prelevarea produselor biologice şi interpretarea parametrilor de laborator pentru obţinerea 

unei imagini globale cât mai corecte a stării pacientelor. 


1. Măsoară constantele biologice 1.1. Măsurarea constantelor biologice se realizează după un program 

prestabilit 

1.2. Aparatele şi instrumentele standard utilizate pentru măsurarea 


1.3. Măsurarea şi urmărirea constantelor biologice se realizează în funcţie 

de afecţiune şi de indicaţiile medicului 

2. Prelevează produsele biologice 2.1. Prelevarea este realizată prin metode specifice, în funcţie de produsul 

biologic 



2.3. Prelevarea produselor biologice este efectuată în spaţii special 

organizate, după un orar prestabilit 




ustensilele, substanţele, materialele sanitare şi de laborator specifice 

3. Interpretează parametrii de 3.1. Interpretarea parametrilor de laborator se realizează dimineaţa 

pentru pregătirea vizitei medicale, sau ori de câte ori este nevoie pentru 

situaţii de urgenţă 

3.2. Urmărirea parametrilor de laborator se realizează în funcţie de tipul 

analizelor solicitate 

3.3. Interpretarea parametrilor de laborator este efectuată prin analiză şi 

comparaţie, pentru obţinerea unei imagini globale a stării pacientei


Constante biologice : tensiune, puls, temperatură, drenajul plăgilor operatorii, aspectul secreţiilor vaginale, 

aspectul lohiilor, înălţimea uterului, ritm respirator, diureză, greutate, înălţime, etc. 

Programul prestabilit : la ore fixe dimineaţa şi seara, sau ori de câte ori este nevoie pe parcursul zilei 

Aparate şi instrumente : tensiometru, termometru, cântar, cronometru, centimetru etc. 

Metode de prelevare : puncţii venoase, arteriale, capilare pentru sânge; directă sau cu sondă sterilă pentru urină şi 

scaun; biopsie col uterin; baghetă cu tampon steril pentru secreţii nazale, lacrimale, faringiene şi culturi din plăgi; 

cu periuţă / bureţi pentru secreţii vaginale etc. 

Spaţii de prelevare : camere de tratament, camere de prelevare, la patul pacientei 

Echipament de protecţie : mănuşi de cauciuc, halate, ochelari de protecţie etc. 

Ustensile sanitare : seringi şi ace de unică folosinţă, sonde sterile, garouri, glucotest, valve vaginale, cateter 

vezical, chiuretă, biotom, periuţe pentru recoltare, lame, eprubete cu baghetă sterilă etc. 

Aparatură de laborator : eprubete, sticluţe, vase gradate, lame de sticlă, eprubete sterile cu baghetă şi cu dop, 

eprubete cu ser fiziologic, sonde Nelaton 

Materiale sanitare : vată, alcool sanitar, muşama, eprubete cu aditivi etc. 

Substanţe specifice : anticoagulante 

Tipul de analize : hemogramă, secreţii vaginale, culturi din col, frotiu PAPS, glicemie, uree, creatinină, sumar 

urină, urocultură, culturi din plăgi etc. 



obstetrică-ginecologie / dermatologie ginecologică 

farmacologie / medicină generală 

- valorile normale ale parametrilor urmăriţi 


utilizarea materialului, ustensilelor, instrumentarului sanitar 

tehnici de prim ajutor 




concordanţă cu tipul de afecţiune 

- capacitatea de interpretare a parametrilor de laborator în funcţie de tipul analizelor solicitate, pentru obţinerea 

unei imagini globale a evoluţiei stării pacientei 

_

Sterilizarea instrumentarului şi a materialelor sanitare 


Unitatea cuprinde competentele necesare asistentelor medicale de obstetrică-ginecologie pentru identificarea si 

aplicarea procedurilor de sterilizare a spaţiilor, instrumentelor şi materialelor în corelaţie cu normele igienico - 

sanitare în vigoare 


1. Identifică procedurile de sterilizare 1.1. Identificarea procedurilor de sterilizare este realizată în funcţie de 




2. Aplică procedura de sterilizare 2.1. Procedurile de sterilizare sunt aplicate după verificarea 


2.2. Procedurile de sterilizare se aplică respectându-se normele de PM şi 



2.3. Sterilizarea este realizată utilizând aparatură şi substanţe specializate 



sterilizat 


Sterilizarea se realizează ori de câte ori este nevoie 

Procedee de sterilizare: scufundare în soluţii pentru sterilizare, autoclavare, sterilizare cu etilen oxid, cu vapori de 

formol, flambare(masa excentrică), sterilizare electrică, cu lampă de ultraviolete etc. 

Obiectul sterilizării : instrumentar medical, aparatură, tubulatură, mese excentrice din sala de operaţie, spaţii 

diverse (săli de operaţie, saloane etc.), apă, nylon, aţă etc. 


Aparatură : lampă de ultraviolete, etuve, autoclav, vaporizor, etc. 

Substanţe specializate: cidex, totacide, endosporină, gigasept etc. 

Parametrii de funcţionare : temperatură, presiune, umiditate 

Natura materialelor : cauciuc, sticlă, metal, nylon 



- normele igienico - sanitare în vigoare, norme PM şi PSI, modul de funcţionare a aparaturii de sterilizare, 

procedee de sterilizare 






_




Ocupaţia: Asistent medical radiologie 


Bucureşti 1999






Veronica Caramihai asistent medical Spitalul Universitar Bucureşti 

Maria Rădulescu, asistent medical Spitalul Universitar Bucureşti 


Margareta Roşca, asistent medical principală CMDTA Bucureşti 

Lucia Iordache, asistent medical Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulator 







Asistent medical radiologie 


Asistentul medical de radiologie are drept competenţe principale: radiografierea pacientului, developarea 

filmelor, asistarea medicului la examenele de radiologie. De asemenea, aceastã funcţie presupune competenţe 

administrative, de organizare a propriei activitãţi şi de comunicare cu personalul medical şi cu pacienţii.

Asistent medical radiologie 



Activităţi de radiologie 



Planificare 

Protecţia mediului 


Asistarea medicului la examenele radiologice 

Pregătirea şi protejarea pacientului 

Prepararea materialelor necesare examinării radiologice 

Radiografierea pacientului 

Realizarea radiografiei 

Utilizarea aparaturii radiologice 

Aprovizionarea cu substanţe şi materiale de radiologie 

Centralizarea datelor din documentele de evidenţă 

Completarea documentelor specifice activităţii de radiologie 


Asigurarea condiţiilor igienico - sanitare generale în cabinetul de 

radiologie 






Prevenirea poluării mediului

Asistarea medicului la examenele radiologice 



1 Pregătirea pacientului pentru 1.1 Pacientul este informat cu promptitudine despre examenul pe care îl 

examinare 

va efectua. 

1.2 Pacientul este verificat daca îndeplineşte conditiile pentru examinare. 

1.3 Pacientul este pregătit psihologic pentru examinare, explicându-i-se 

2 Asistarea medicului la examenul 2.1 Substanta de contrast este administrata în modul şi concentratia ceruta 

radiologic 

de medic în funcţie de tipul examenului. 

2.2 Substanţa de contrast este administrată cu respectarea normelor de 

igiena şi protectie. 

2.3 Masa de examinare este manevrată la indicaţia medicului. 

2.4 Poziţia de examinare este supravegheată sau menţinută la indicaţia 

medicului. 

2.5 Primul ajutor este acordat în caz de necesitate sub îndrumarea 

medicului.


Pregătire a pacientului: 

psihologică 

informare 

verificarea stării pacientului 

Condiţii pentru examinare: 

pacientul nu a mâncat şi nu a băut înainte de examinare 

pacientul are colonul gol 

Tipuri de examinare: 

radioscopice 

tomografice 

angiografice 

fistulografie 

Mod de administrare a substanţei de contrast: 

oral 

parenteral 

rectal 

Concentraţia substanţei de contrast: 

sulfat de bariu sub formă lichidă sau de pastă 

substanţă standard lichidă 

Norme de igienă: 

utilizarea de instrumente sterile sau dezinfectate 

utilizarea paharelor de folosinţă unică 

utilizarea seringilor şi acelor de folosinţă unică 

Norme de protecţie: 

utilizarea mănuşilor 

utilizarea şorţului de protecţie 



cunoştinţe de anatomie 

Cunoaşterea efectelor secundare ale substanţelor de contrast 

Cunoaşterea modului de utilizare a aparatelor 


Capacitatea de evaluare a stării fizice a pacientului 

Rapiditate şi îndemânare în administrarea substanţei de contrast 

Rapiditatea şi corectitudinea în acordarea primului ajutor

Pregătirea şi protejarea pacientului 



1 Pregătirea pacientului pentru 1.1 Pacientul este informat cu promptitudine despre examenul pe care îl 

examinare 

va efectua. 

1.2 Pacientul este pregătit din punct de vedere psihologic, expicându-i-se 

senzaţiile / reacţiile pe care le poate avea pe parcursul examinării. 

1.3 Pacientul este verificat daca îndeplineşte conditiile specifice pentru 

examinare. 

2 Poziţionarea pacientului 2.1 Pacientul este pozitionat corect în functie de examenul radiologic şi 

de starea lui fizică. 

2.2 Pozitionarea se face şi cu ajutorul materialelor auxiliare, specifice 

tipului de examinare. 

3 Protejarea pacientului 3.1 Protejarea se face cu mijloace de protecţie care corespund 

standardelor de utilizare. 

3.2 Mijloacele de protecţie sunt alese în funcţie de vârsta pacientului. 

3.3 Sunt protejate, în mod special, persoanele tinere, copiii şi femeile 

gravide.


Unitatea de variabilă pentru asistentul de radiologie 

Pregătire: 

psihologică 

verificarea stării pacientului 

informarea pacientului 

Condiţiile pentru examinare: 

pacientul nu a mâncat înainte de examinare 

pacientul să aibă colul gol 

Tipuri de examinare: 

mielografie 

urografie 

renală simplă 

irigoscopie 

colangiografie 

contrastografie 

Poziţionare: 

ortostatism în incidente diferite 

decubit în incidente diferite 

Starea fizică: 

bună 

mediocră(relativă) 

gravă 

Materiale auxiliare: 

săculeţi cu nisip 

hamuri, chingi 

dispozitive pentru eliminarea razelor secundare (localizatoare, diafragmarea, dispozitive de compresiune, grila 

antidifuzoare) 

Mijloace de protecţie: 

şorţuri plumbate 

diverse dispozitive de protecţie pentru tiroidă, pentru gonade. 



Cunoaşterea tehnicilor radiologice. 

Cunoaşterea materialelor de protecţie şi a modului de utilizare a lor. 

Cunoştinţe de anatomie. 


Capacitatea de a evalua corect starea fizică a bolnavului. 

Solicitudinea faţă de pacient 

Atitudinea politicoasă faţă de pacient 

Capacitatea de a selecta corect metodele de protecţie a pacientului în funcţie de tipul examinării şi caracteristicile 

pacientului.

Prepararea materialelor necesare examinării radiologice 



1 Prepararea substanţei de contrast 1.1 Concentratia şi cantitatea substantei de contrast corespund tipului 

examenului şi starii pacientului. 

1.2 Modul de administrare a substanţei de contrast este în funcţie de tipul 

examenului. 

1.3 Substanţa de contrast este preparată, pentru fiecare pacient, în 

momentul începerii examinării. 

1.4 Substanţele folosite îndeplinesc condiţiile de utilizare. 

1.5 Substanţa de contrast este preparată cu respectarea normelor de 

2 Prepararea soluţiilor pentru 2.1 Soluţiile sunt preparate în concentraţia prevăzută în prescripţii. 

developarea filmelor 

2.2 Soluţiile sunt preparate din substanţe corespunzătoare din punct de 

vedere calitativ 

2.3 Soluţiile sunt aduse la temperatura standard de utilizare prin operaţii 

de încălzire sau răcire


Unitatea de competenţă este valabilă pentru ocupaţia: asistent radiolog. 

Substanţa de contrast: 

sulfat de bariu 

soluţii iodate 

Concentraţia substanţei de contrast: lichid 

pastă 

Tipul de examinare: 

examen esofagian 

examen gastric 

examen intestinal 

examen tomografic abdominal 

Starea pacientului: 

constituţia fizică 

diagnostic 

Soluţii pentru developarea filmului: 

soluţii de revelare 

soluţii de fixare 



tipurile de soluţii şi substanţe folosite în radiologie 

cunoaşterea tehnicilor de preparare a substanţelor şi soluţiilor necesare 

cunoaşterea tehnicilor de developare a filmelor 


Modul de preparare şi administrare a substanţei de contrast în funcţie de starea pacientului şi de tipul examenului 

radiologic 

Modul de preparare a soluţiilor de developare conform prescripţiilor

Radiografierea pacientului 



1 Alegerea filmului radiologic 1.1 Dimensiunea filmului este aleasă în funcţie de zona care va fi 

radiografiată. 

1.2 Filmul ales îndeplineşte conditiile de utilizare. 

2 Delimitarea fasciculului de raze 2.1 Fasciculul de raze este delimitat în funcţie de zona de radiografiat. 

2.2 Fasciculul de raze este delimitat la dimensiunea minimă necesară, 

pentru protejarea pacientului. 

3 Executarea radiografiei 3.1 Executarea radiografiei se face cu respectarea timpilor prevăzuţi. 


3.2 Executarea radiografiei se face cu rapiditate, imediat după ce 

pacientul a fost pozitionat şi pregatit. 

Condiţii de utilizare a filmului: 

filmul este în termenul de valabilitate 

filmul nu a fost expus la lumină 

Timpii prevăzuţi pentru executarea radiografiei: 

pregătirea pacientului 

expunerea 



cunoştinţe de tehnică radiologică 

cunoştinţe de anatomie 


capacitatea de a delimita fasciculul de raze, pentru protejarea pacientului 

conştinciozitatea în asigurarea protecţiei pacientului 

rapiditatea şi corectitudinea în executarea radiografiei 

capacitatea de a alege filmul în funcţie de zona ce va fi radiografiată

Realizarea radiografiei 



1 Obţinerea imaginii radiologice 1.1 Relevarea filmului este efectuata la temperatura standard şi cu 

respectarea normelor de timp prevăzute. 

1.2 Solutia de relevare îndeplineşte conditiile de utilizare. 

1.3 Filmul este spălat la jet continuu de apă. 

1.4 Imaginea radiologică este obţinută în camera obscură, la tipul de filtru 

adecvat. 

2 Fixarea imaginii radiologice 2.1 Imaginea este fixată în camera obscură, la tipul de filtru adecvat. 

2.2 Solutia de fixare îndeplineşte conditiile de utilizare. 

3 Obţinerea radiografiei 3.1 Filmul este spălat cu atenţie pentru îndepărtarea produselor chimice. 

3.2 Filmul este uscat în dispozitive speciale. 


Tipul de filtru de absorbţie a luminii: 

roşu, verde, galben, fiecare cu grade diferite de absorbţie a luminii 

Condiţii de utilizare a soluţiilor de relevare şi fixare: 

substanţele din care sunt preparate sunt în termen de valabilitate 

substanţele din care sunt preparate corespund din punct de vedere calitativ 

soluţiile sunt preparate la temperatura standard (16 - 20 grade) 

Dispozitive pentru uscarea filmului: 

uscător cu aer cald 

stative speciale 



cunoaşterea tehnicilor de prelucrare a filmului 

cunoştinţe de anatomie pentru evaluarea calităţii radiografiei 


capacitatea de a obţine o imagine radiologică utilizând corect / adecvat soluţiile de developare şi filtrele 

capacitatea de a obţine o radiografie clară, respectând tehnica specifică

Utilizarea aparaturii radiologice 



1 Verificarea funcţionării aparatelor 1.1 Aparatele sunt verificate la începutul programului. 

1.2 Alimentarea cu curent electric a aparatelor este corect verificată. 

1.3 Defecţiunile constatate sunt semnalate cu promptitudine serviciului 

tehnic. 

2 Fixarea parametrilor de funcţionare a 2.1 Parametrii sunt fixaţi în funcţie de zona de radiografiat. 

aparatelor 

2.2 Parametrii sunt fixaţi în funcţie de diametrul regiunii de examinat. 

2.3 Parametrii sunt fixaţi în funcţie de calitatea filmului. 

2.4 Parametrii sunt fixaţi în funcţie de utilizarea / neutilizarea grilelor 

antidifuzoare şi ecranelor întaritoare. 

3 Supravegherea funcţionării aparatelor 3.1 Aparatele sunt supravegheate periodic sau permanent. 


3.2 Este supravegheată funcţionarea aparatelor la parametrii stabiliţi. 

3.3 Abaterile parametrilor stabiliţi sunt corectate cu promtitudine. 

Unitatea de competenţă este valabilă pentru ocupaţia: asistent radiologie. 

Aparatele radiologice: aparate de radiografiat, aparate pentru radioscopie, angiografe, computer tomograf, 

aparate pentru rontgenterapie, seriograf, maşină de developat. 

Regimul de lucru: ( kilovolţi, miliamperi, timp de expunere 

distanţa focar - film 



cunoaşterea aparatelor de radiologie 

cunoştinţe tehnice privind utilizarea aparatelor de radiologie 


capacitate de apreciere a diametrului regiunii de examinat 

modul de fixare a parametrilor în funcţie de zona de radiografiat şi calitatea filmului 

promptitudinea în sesizarea şi reglarea parametrilor de funcţionare a aparatelor radiologice

Aprovizionarea cu substanţe şi materiale de radiologie 



1 Estimarea necesarului de substanţe şi 1.1 Necesarul de substante şi materiale este estimat periodic şi ori de câte 

materiale 


1.2 Necesarul de substante şi materiale este estimat în functie de consumul 

constant şi de tipul examenelor radiologice. 

2 Recepţionarea substanţelor şi 2.1 Materialele şi substantele sunt receptionate pe baza documentelor 

materialelor 

specifice de livrare. 

2.2 Materialele şi substantele sunt receptionate în timp util. 

2.3 Materialele şi substantele sunt verificate cantitativ şi calitativ prin 

comparare cu specificaţiile documentaţiei de livrare. 

3 Manipularea şi depozitarea 3.1 Materialele şi substantele sunt manipulate cu atentie pentru evitarea 

substanţelor şi materialelor 

deteriorarii acestora şi a accidentelor. 


3.2 Materialele şi substantele sunt depozitate în conditii optime de 

accesibilitate. 

3.3 Condiţiile de depozitare sunt cele specificate de furnizori 

pentru fiecare tip de materiale şi substante. 

Materiale: filme, casete, folii întăritoare de imagine, consumabile, medicamente pentru prim 

Substanţe: soluţii pentru developat, substanţe de contrast, soluţii dezinfectante. 

Tipul examenului: radioscopie, radiografie, tomografie, etc. 

ajutor. 



Cunoaşterea materialelor şi substanţelor de radiologie. 


Capacitatea de estimare a necesarului de substanţe şi materiale. 

Capacitatea organizatorică. 

Capacitatea de gestionare eficientă a materialelor şi substanţelor.

Centralizarea datelor din documentele de evidenţă 



1 Colectarea datelor din documentele 1.1 Sunt colectate toate datele înscrise în condica de cabinet şi care se 

de evidenţă 

referă la consumul de materiale. 

1.2 Datele sunt colectate periodic în intervalul de timp prevăzut pentru 

această activitate. 

2 Întocmirea documentelor 2.1 Documentele centralizatoare sunt întocmite în funcţie de tipul 

centralizatoare 

materialului consumat şi de tipul activitatii radiologice. 


2.2 Documentele sunt întocmite periodic, la intervale prevăzute. 

Materiale: 

film radiologic. 

expuneri ale aparatului. 

Interval de înregistrare şi centralizare:: 

zilnic 

lunar 

trimestrial 

anual 

Activităţi radiologice: 

radioscopii 

radiografii 

irigografii 

tomografii convenţionale 

tomografii computerizate 

mielografii 

etc. 



Cunoaşterea documentelor specifice activităţii de radiologie 

Cunoaşterea datelor, care se înregistrează, privitor la consumul de materiale 


Disciplina şi corectitudinea în centralizarea datelor

Completarea documentelor specifice activităţii de radiologie 



1. Identificarea datelor necesare completării documentelor specifice. 



condica de cabinet 

foaia de observaţii a pacientului 

Date înregistrate: 

date personale ale pacientului 

diagnosticul pacientului 

zona de radiografiat 

numărul filmelor consumate 

numărul expunerilor aparatului 

intoleranţele manifestate de pacient la administrarea substanţei de contrast 

Scopul: 

evidenţa pacienţilor 

evidenţa consumurilor 

înregistrarea datelor medicale 

Metode de înregistrare: în documente tipizate, pe filmul radiologic 



Cunoaşterea datelor care trebuie înregistrate 

Cunoaşterea procedurilor de înregistrare 


Înregistrarea corectă şi lizibilă a datelor în documentele specifice, în funcţie de scopul urmărit.




1 Aplicarea NPM 1.1 Legislatia şi normele de protectia muncii sunt însuşite în conformitate 

cu specificul locului de muncă. 

1.2 Echipamentul de protectie din dotare este identificat corect şi rapid 

pentru conformitate cu regulamentul în vigoare. 

1.3 Echipamentul de protectie este întretinut şi pastrat cu 

responsabilitate în conformitate cu procedura specifică locului de muncă. 

1.4 Însuşire clara şi corecta a procedurilor de protectia muncii prin 


1.5 Masurile de prim ajutor sunt însuşite cu corectitudine prin instructaje, 

2 Aplicarea NPSI 2.1 Lucrul este efectuat în condiţii de securitate pentru conformitate cu 

NPSI. 

2.2 Procedurile PSI sunt însuşite prin instructaje periodice şi prin 

aplicaţii practice. 

2.3 Echipamentele de stingere a incendiilor din dotare sunt utilizate cu 

rapiditate şi cu competenta pentru eliminarea pericolelor ivite. 

3 Respectarea procedurilor de urgenţă 3.1 Accidentul apărut este semnalat prin contactarea cu promptitudine a 

şi de evacuare 

personalului din serviciile abilitate. 

3.2 Masurile de urgenta şi de evacuare sunt aplicate cu corectitudine, 

rapiditate şi cu luciditate respectând procedurile specifice locului de 

muncă.


Unitatea se aplică la toate ocupaţiile din domeniul sanitar. 

Echipamentul de protecţie este specific locului de muncă. 

Echipamentele de stingere a incendiilor pot fi: hidranţi, extinctoare, lopeţi, nisip, târnăcoape, găleţi. 

Sistemul de avertizare poate fi cu semnale acustice sau luminoase. 



NPM şi NPSI generale. 

NPM şi NPSI specifice locului de muncă. 

Echipamentul de protecţie şi modul de întreţinere. 

Caracteristicile toxice, inflamabile şi explozibile ale materialelor utilizate. 

Sistemele de siguranţă şi de protecţie ale aparatelor deservite. 

Sistemele de avertizare, de amplasare a hidranţilor şi a punctelor PSI. 

Măsuri de acordare a primului ajutor. 


Însuşirea şi aplicarea NPM şi NPSI. 

Corectitudinea aplicării primului ajutor. 

Capacitatea de decizie şi reacţie.

Asigurarea condiţiilor igienico - sanitare generale în cabinetul de radiologie 



1 Urmărirea realizării igienizării 1.1 Spatiile de lucru sunt aerisite natural şi / sau prin instalatii de 

generale şi a curăţeniei în spaţiile de climatizare şi ventilatie. 

lucru. 

1.2 Efectuarea curăţeniei în spaţiile de lucru este solicitată persoanei 

abilitate să o realizeze. 

1.3 Spatiile de lucru sunt curatate şi igienizate la sfârşitul programului şi ori 

de câte ori este nevoie. 

2 Dezinfectarea instrumentelor şi 2.1 Aparatele şi instrumentele sunt mentinute în stare de curatenie şi 

aparatelor 

integritate. 


2.2 Instrumentele şi aparatele sunt dezinfectate dupa fiecare utilizare, 

conform normelor igienico - sanitare. 

2.3 Dezinfectia este efectuata la sfârşitul programului şi ori de câte ori 

este nevoie. 

2.4 Metoda de dezinfectare este cea corespunzătoare tipului de aparat / 

instrument. 

2.5 Concentraţia soluţiilor chimice dezinfectante este cea standard. 

Aparate de lucru: ( aparate radiodiagnostic ( radiografie, radioscopie. 

tomograf 

angiograf 

Instrumente de lucru: irigator, canule, tăviţe renale. 

Metode de dezinfectare: ( dezinfecţie mecanică: (spălare 

ştergere 

aspirare umedă 

dezinfecţie chimică: (ştergere umedă 

scufundare în soluţie dezinfectantă 

pulverizare 

Soluţii dezinfectante: deconex, cloramină, incidur, etc. 



Tehnicile de curăţenie şi dezinfecţie. 

Soluţiile dezinfectante şi concentraţiile standard 


Promptitudinea şi corectitudinea cu care solicită curăţenia şi dezinfectarea. 

Capacitatea de alegere a metodei de dezinfectare corespunzătoare tipului de aparat / instrument 

Modul în care sunt alese soluţiile dezinfectante şi concentraţiile lor conform tipului de aparat / instrument.




1 Transmiterea şi primirea 1.1 Metoda de comunicare este utilizată corespunzător situaţiei date 

pentru transmiterea şi primirea corecta şi rapida a informatiilor. 

1.2 Transmiterea şi primirea informatiilor este efectuata permanent cu 

respectarea raporturilor ierarhice şi functionale. 

1.3 Limbajul utilizat este specific locului de munca pentru primirea şi 

transmiterea informaţiilor cu corectitudine. 

1.4 Modul de adresare utilizat este concis şi politicos 

1.5 Întrebarile utilizate sunt pertinente şi logice pentru obtinerea de 

informatii suplimentare şi clarificari. 

2 Participarea la discuţii în grup pentru 2.1 Opiniile şi punctele de vedere proprii sunt comunicate deschis pentru 

obţinerea rezultatelor corespunzătoare clarificarea problemelor apărute. 


2.2 Opiniile proprii sunt susţinute cu argumente clare prin intervenţii 

prompte şi logice. 

2.3 Participarea la discutii în grup este efectuata prin sprijinirea şi 

respectarea opiniilor şi drepturilor celorlalti colegi. 

2.4 Problemele sunt discutate şi rezolvate când este posibil, printr-un 

proces agreat şi acceptat de toti membrii grupului. 

2.5 Divergentele aparute sunt comunicate deschis şefului direct pentru 

rezolvarea cu promptitudine a acestora în scopul desfaşurarii activitatii 

fluent. 

Sursele de informaţii pot fi şefii direcţi şi / sau colegii de muncă, sarcini verbale / scrise de la şefii direcţi. 

Forma de comunicare poate fi scrisă sau orală. 

Această unitate poate fi aplicată şi celorlalte ocupaţii din domeniul sanitar. 



Schema organizatorică şi raporturile ierarhice şi funcţionale. 

Tehnologia de specialitate. 


Modul de adresare şi exprimarea ideilor. 

Utilizarea corectă a terminologiei.




1 Identificarea necesităţilor de 1.1 Necesitatea dezvoltării profesionale este identificată prin 

dezvoltare profesională 

autoevaluare sau de catre şefii ierarhici. 

1.2 Necesitatea perfecţionării profesionale este identificată în raport cu 

calitatea rezultatelor muncii efectuate. 

2 Autoinstruirea profesională 2.1 Tematica cursurilor de instruire / perfecţionare este adecvată 

necesităţilor de pregătire identificate. 


2.2 Literatura de specialitate este consultată periodic pentru asigurarea 

unui volum de informatii noi, necesare creşterii calitatii activitatii. 

2.3 Cunoştintele dobândite sunt aplicate în activitatea curenta în scopul 

creşterii calitatii rezultatelor muncii. 

Autoinstruirea se poate face prin consultarea literaturii de specialitate sau prin participarea la cursuri de 


Surse de informare / autoinstruire. 


Receptivitatea faţă de informaţiile noi de specialitate. 

Obiectivitatea autoevaluării 

Modul de aplicare a cunoştinţelor dobândite în activitatea curentă, prin creşterea calităţii acesteia.




1. Identificarea rolurilor specifice 1.1 Rolurile sunt identificate în conformitate cu informaţiile despre 


lucrare. 

1.2 Atributiile sunt prelucrate în functie de indicatiile şefului direct. 

1.3 Sugestiile sunt furnizate cu claritate şi cu promptitudine pentru a 

2. Efectuarea muncii în echipă cu 2.1 Formele de comunicare sunt utilizate în funcţie de activitatea 

ceilalţi membrii ai echipei 

desfaşurata. 


2.2 Problemele sunt rezolvate printr-un proces agreat şi acceptat de toti 

membrii echipei. 

2.3 Munca în echipa este efectuata cu sprijinirea şi respectarea drepturilor 

celorlalţi colegi. 

2.4 Acordarea de asistenţă este cerută atunci când este cazul. 

Mărimea echipei: 2 - 4 asistenţi medicali 

Această unitate se poate aplica la celelalte ocupaţii din domeniul sanitar 



Schema organizatorică şi raporturile ierarhice şi funcţionale. 

Normele de consum şi de timp. 


Capacitatea de a colabora cu ceilalţi membrii ai echipei.




1 Identificarea sarcinilor de lucru 1.1 Sarcinile sunt identificate în totalitate, astfel încât să fie asigurat un 

flux normal al activităţii. 

1.2 Sarcinile sunt analizate stabilind prioritatile şi gradul de complexitate. 

2 Stabilirea etapelor activităţii 2.1 Etapele de realizare a activităţii sunt stabilite corect astfel încât să 

corespunda complexitatii acesteia şi timpului alocat. 

2.2 Etapele activitatii sunt stabilite cu atentie identificând fazele şi 

ordinea de desfaşurare pe prioritati. 

3 Întocmirea programului de activităţi 3.1 Programul de lucru este întocmit cu atenţie ţinând cont de etapele 

stabilite astfel încât să fie acoperite toate activităţile. 


3.2 Programul este întocmit flexibil, astfel încât să se ţină cont de 

urgenţele medicale. 

Tipuri de activităţi: ( asistarea medicului la examenele radioscopice şi tomografice 

radiografierea pacienţilor 

developarea filmelor 

completarea documentelor 

programarea pacienţilor 

pregătirea materialelor şi substanţelor specifice activităţii de radiologie 

Urgenţe medicale: ( abdomen acut 

bronhopneumonii 

edem pulmonar 

accidente, etc. 



Cunoaşterea tipurilor de activităţi de radiologie 

Cunoaşterea priorităţilor în activitate. 


Capacitatea de identificare corectă a activităţilor. 

Capacitatea de a stabili un program de lucru eficient.




1 Programarea pacienţilor 1.1 Pacienţii sunt programaţi în funcţie de tipul examinării. 

1.2 Pacienţii cu afecţiuni grave sunt programaţi cu prioritate. 

1.3 Durata fiecărei examinări este estimată în funcţie de caracteristicile 

pacientului. 

1.4 Durata fiecărei examinări este estimată în funcţie de tipul examinării. 

2 Urmărirea respectării graficului de 2.1 Pacienţii sunt examinaţi în ordinea planificată. 

programări 

2.2 Urgenţele medicale sunt rezolvate cu prioritate. 

2.3 Respectarea graficului de programari urmareşte minimizarea timpului 

de aşteptare al pacientilor. 

3 Reprogramarea pacienţilor 3.1 Pacienţii care nu sunt pregătiţi corespunzător pentru examinarea 

radiologică sunt reprogramaţi. 


3.2 Pacientii sunt reprogramati în caz de defectare a aparatului şi / sau de 

necolaborare a pacientului cu examinatorul. 

3.3 Reprogramarea pacienţilor se face în scopul completării informaţiilor 

asupra cazului. 

Unitatea este valabilă pentru asistent radiologie 

Tipuri de examinare: radiografie, radioscopie, irografie, urografie, etc. 

Caracteristici ale pacienţilor: ( pacienţi în vârstă 

copii 

pacienţi parţial / total imobilizaţi, etc. 



Tipuri de examinări radiologice 

Noţiuni de psihologie a pacientului. 


Capacitatea de evaluare a urgenţelor medicale. 

Capacitatea organizatorică 

Capacitatea de apreciere a duratei de examinare în funcţie de tipul examinării şi de caracteristicile pacientului.

Prevenirea poluării mediului 



1 Colectarea soluţiilor şi materialelor 1.1 Soluţia de fixare a filmului este colectată în momentul în care nu mai 

uzate 

îndeplineşte conditiile de utilizare. 

1.2 Solutia şi materialele uzate sunt colectate în recipiente speciale. 

1.3 Solutia şi materialele uzate sunt colectate în totalitate. 

2 Depozitarea soluţiilor şi materialelor 2.1 Solutiile şi materialele sunt depozitate în spatii special amenajate. 

uzate 

2.2 Flacoanele şi fiolele cu substanta de contrast sunt depozitate timp de 

24 ore. 


2.3 Solutiile şi materialele sunt depozitate separat. 

2.4 Solutiile şi materialele sunt depozitate în conditii de securitate. 

Materiale uzate: 

seringi, ace 

tampoane 

Recipiente de colectare: 

canistre 

saci de gunoi 

bidoane 



Cunoaşterea condiţiilor de colectare şi depozitare a materialelor uzate 

Cunoaşterea regulilor privitoare la păstrarea probelor de bariu 


Conştiinciozitatea şi corectitudinea în colectarea şi depozitarea materialelor, în spaţiile 

condiţii de siguranţă 

special amenajate şi în




Ocupaţia: Asistent medico - social 


Bucureşti 1999


Fundaţia Geron 


Robert Florea 


Laura Adam, asistent medical, Fundaţia Geron 

Angela - Silvia Popa, asistent medical, Fundaţia Geron 


Octavian Cuţuleapu, coordonator program, Confederaţia Caritas România 

Aliz Radu, coordonator organizatoric, Staţia de asistenţă la domiciliu Caritas 







Asistent medico - social 


Pentru Fundaţia Geron, asistenţa comunitarã înseamnã totalitatea îngrijirilor, prevenirea, tratarea şi suportul 

pacientului / clientului în situaţia de acasã, activitãţi desfãşurate de pacient, de familie şi / sau voluntari şi / 

sau suplimentate de ajutor profesionist (nurse). Activitãţile sunt direcţionate cãtre menţinerea pacientului / 

clientului în mediul propriu de viaţã. 

Asistenţa comunitarã este complementarã îngrijirilor dintr-o unitate spitaliceascã, indiferent de specificul 

acesteia. Diferenţa dintre o nursã ce îngrijeşte în spital şi o nursã comunitarã este aceea cã pacientul / clientul 

este vizitat la domiciliul sãu, îngrijirile sunt adaptate situaţiei economice, sociale şi psihice a acestuia, iar 

contactul cu familia / aparţinãtorii este mult mai strâns deoarece atingerea obiectivelor propuse presupune 

colaborarea familiei. 

Activitãţile de asistenţã comunitarã sunt: 

· îngrijirea, suportul şi informarea / sfãtuirea pacientului / clientului, în mediul de acasã, în legãturã cu boala, 

recuperarea, invaliditatea, bãtrâneţea şi decesul (în cazul asistenţei comunitare pentru vârstnici). 

· închirierea materialelor de nursing necesare 

· oferirea de informaţii şi desfãşurarea de alte activitãţi direcţionate cãtre prevenirea îmbolnãvirilor şi 

îmbunãtãţirea stilului de viaţã. 

Pentru obţinerea unor rezultate bune este necesar ca asistenţa comunitarã sã fie divizatã pe categorii de 

vârstã: sugari şi copii, adulţi şi vârstnici, deoarece fiecare vârstã îşi are specificul ei, nivelul propriu de 

independenţã şi dependenţã a nevoilor fundamentale. Pentru fiecare din aceste subdomenii ale asistenţei 

comunitare este nevoie de personal specializat, nu atât teoretic, cît mai ales practic. 

Îngrijirile la domiciliu sunt (sau ar trebui sã fie) desfãşurate de o echipã compusã din nursã, medic (medicul 

de familie), infirmierã, asistent social, psiholog. Fundaţia Geron a încercat şi încearcã în continuare sã 

consolideze o astfel de echipã, însã condiţiile actuale nu sunt propice. Pentru atingerea acestui scop este 

necesar ca societatea sã înţeleagã noţiunea de asistenţã comunitarã şi avantajele acestei forme de asistenţã 

medicalã, prin reducerea numãrului de zile de spitalizare, iar în cazul vârstnicilor prin evitarea şi / sau 

întârzierea instituţionalizãrii.

Asistent medico - social 





Dezvoltare profesională 

Management 

Organizare 


Aplicarea NPM şi NPSI în activitatea de îngrijire la domiciliu 




Administrarea tratamentelor medicale la domiciliul pacientului 

Aplicarea normelor igienico - sanitare 

Aplicarea tehnicilor de îngrijire a pacientului 

Pregătirea pacientulu în vederea aplicării tehnicilor de îngrijire şi a 

tratamentului medical 

Stabilirea planului de îngrijire a pacientului 

Asigurarea propriei dezvoltări profesionale 

Îndrumarea şi instruirea cursanţilor în practică 

Completarea dosarului de nursing al pacientului 

Prezentarea şi promovarea imaginii organizaţiei 

Asigurarea materialelor specifice pentru pacienţi 

Coordonarea activităţii infirmierelor

Aplicarea NPM şi NPSI în activitatea de îngrijire la domiciliu 



1. Întreţine echipamentul de protecţie 1.1. Echipamentul de protecţie a muncii este întreţinut permanent în 

a muncii din dotare 

stare de funcţionare. 

1.2. Echipamentul de protecţie a muncii este depozitat în condiţii 

corespunzătoare, în locurile special amenajate conforme regulamentelor 

interne. 

2. Aplică normele de protecţie a 2.1. Aplicarea normelor de protecţie a muncii se face corect. 

2.2. Aplicarea normelor de protecţie a muncii se face continuu. 

3. Foloseşte echipamentul de protecţie 3.1. Echipamentul de protecţie a muncii este utilizat corect ori de câte 

a muncii 


3.2. Echipamentul de protecţie a muncii este folosit la momentul 

4. Instruieşte alte persoane despre 4.1. Normele de PSI sunt însuşite în conformitate cu specificul locului de 

normele de protecţie a muncii muncă. 

4.1. Instruirea privind normele de protecţie a muncii este efectuată 

conform planificării. 

4.3. Verificarea însuşirii normelor de protectie a muncii se face periodic. 

5. Aplică procedurile de intervenţie în 5.1. Procedurile de intervenţie sunt stabilite în corelaţie cu situaţiile 

caz de pericol. 




5.3. Primul ajutor în caz de accident se acordă conform tipului de 


Condiţii specifice de lucru: case cu sobe, încălzire centrală 

Echipamente de protecţie şi intervenţie: măşti, mănuşi, halate, stingătoare, trusă de prim ajutor. 

Accidente: de tip mecanic, arsuri, electrocutări, asfixii, intoxicaţii. 


Cunoştinţe: 

norme generale şi specifice de PM şi PSI 

mod de folosire a echipamentelor de PM şi PSI 

tehnici de acordare a primului ajutor 

instrucţiuni de limitare a incendiilor 

plan de intervenţie şi evacuare în caz de incendiu 


capacitatea de întrebuinţare corectă şi operativă a echipamentelor de PM şi PSI pentru înlăturarea factorilor de 

risc. 

capacitatea de reacţie în situaţii limită de stres, autocontrolul, echilibrul personal.




1. Menţinerea dialogului cu pacienţii şi 1.1. Comunicarea este realizată printr-un limbaj adaptat nivelului de 



1.2. Informarea pacienţilor asupra problemelor medicale este efectuată la 

obiect. 

1.3. Comunicarea cu pacientii este realizata in scop psihoterapeutic şi de 

instruire. 

1.4. Dialogul cu pacientii şi apartinatorii acestora este mentinut 



Limbaj: accesibil, specializat 

Forma de comunicare: verbala, non-verbala 


Cunoştinţe: 

de specialitate 

cultură generală 

elemente de psihologie 


capacitatea de exprimare corectă, concisă, clară a problemelor medicale prin adaptarea mesajului la nivelul de 

înţelegere dovedit de pacient. 

gradul de sociabilitate şi tactul dovedit în relaţiile cu pacienţii. 

capacitatea de persuasiune faţă de pacient, pentru acceptarea şi respectarea dietelor ca mijloace terapeutice în 

cadrul schemelor generale de tratament.




1. Menţine dialogul cu personal din 1.1. Menţinerea dialogului cu alte categorii de personal din cadrul 

organizaţie şi din exteriorul acesteia. organizaţiei este realizată pentru rezolvarea problemelor conexe actului 

medical. 

1.2. Schimbul de informaţii cu personalul din cadrul organizaţiei sau din 

exteriorul acesteia se realizează prin metode corespunzătoare situaţiei 

concrete. 


comunicării. 

1.4. Schimbul de informaţii cu personalul din cadrul organizaţiei se 

efectuează ori de câte ori este necesar. 



specialitate. 


efectueaza într-un limbaj specializat, la obiect, clar, corect şi concis. 




Forma de comunicare: verbală, în scris. 

Colectivele de specialitate pot fi formate din: nurse, medici, infirmiere. 

Alte categorii de personal din organizaţie: farmacişti, personal administrativ. 

Persoane din exteriorul organizaţiei: personal din alte unităţi sanitare, personalul diverselor instituţii, familii ale 

pacienţilor. 

Probleme conexe actului medical: repararea instalaţiilor sanitare, de apă şi curent, aprovizionarea cu materiale şi 

consumabile diverse. 


Cunoştinţe: 

schema organizaţiei şi raporturile ierarhice 

raportări realizate conform unor proceduri stabilite în interiorul organizaţiei 

terminologie specifică şi operare cu concepte specifice despre îngrijirile comunitare 

psihologie generală 


capacitatea de exprimare şi susţinere a opiniilor în cadrul unor discuţii profesionale, cu evitarea conflictelor, în 

scopul rezolvării problemelor de serviciu. 

capacitatea de menţinere a relaţiilor cu persoane din interiorul organizaţiei sau din afara acesteia, pentru 

îndeplinirea obiectivă a sarcinilor de serviciu.






1.2. Sarcinile individuale sunt stabilite în corelaţie cu obiectivul echipei. 




timp util. 



funcţionale. 


acceptată. 





Surse autorizate: fişa postului, dispoziţii ale şefilor ierarhici (nursa şefă, directorul organizaţiei). 

Echipa: nurse, nursa şefă, infirmiere, directorul organizaţiei. 


Cunoştinţe: 

componenţa echipei 

raporturile ierarhice şi funcţionale 

atribuţiile de serviciu 


capacitatea de integrare într-un colectiv şi de colaborare cu ceilalţi membrii ai echipei. 

capacitatea individuală de asumare şi rezolvare a unor sarcini într-un interval de timp prestabilit, în corelare cu 


Administrarea tratamentelor medicale la domiciliul pacientului 



1. Alege instrumentele / materialele 1.1 Stocul de instrumente şi materiale este revizuit şi completat periodic. 

necesare 

2. Pregăteşte medicamentele necesare 2.1. Medicamentele sunt pregătite conform prescripţiei medicale. 


normelor igienico-sanitare şi a conditiilor de asepsie pentru evitarea 

focarelor de contaminare. 

2.3. Administrarea se face astfel încât să se prevină apariţia efectelor 

secundare. 

3. Aplică tehnicile specifice de 3.1. Alegerea tehnicilor de tratament vizeaza riscul minim de infectie şi 

tratament medical 

securitatea maximă a pacientului. 

3.2. Aplicarea tehnicilor de tratament este corecta şi conforma cu 

prescripţia medicală. 

3.3. Aplicarea tratamentului se face respectând strict normele 

igienico-sanitare. 

4. Urmăreşte evoluţia stării pacientului 4.1. Verificarea funcţiilor vitale ale pacientului se face periodic în funcţie 

în timpul şi după aplicarea 

de specificul afecţiunii. 

tratamentului medical 

5. Combate efectele secundare 5.1. Cunoaşterea efectelor secundare este corecta şi completa. 

5.2. Interventia pentru combaterea efectelor secundare se face prompt şi 

eficient. 


Medicamentele necesare 

Instrumentarul folosit: seringi, pense, sonde 

Calea de administrare: intramuscular, intravenos, intradermic, subcutanat, intrarectal, intravaginal, intraocular, 

per os, extern 


Cunoştinţe: 

medicale şi de prim ajutor 

farmaceutice 

de tehnică a aplicării tratamentului 

documentaţia medicală 

manevre de prim ajutor 


capacitatea de identificare şi selecţionare a instrumentarului / materialelor / medicamentelor necesare aplicării 

tratamentului. 

modul de aplicare a tehnicilor standard de tratament pentru asigurarea securităţii maxime a pacientului. 

respectarea dozei şi căii de administrare indicate.

Aplicarea normelor igienico - sanitare 



1. Identifică materialele necesare 1.1. Normele igienico-sanitare sunt însuşite în conformitate cu specificul 

asigurării igienei 


1.2. Materialele necesare asigurării igienei sunt permanent în stare bună 

de folosire. 

2. Foloseşte materialele necesare 2.1. Materialele pentru asigurarea igienei sunt utilizate corect. 

asigurării igienei 

2.2. Materialele pentru asigurarea igienei sunt folosite de câte ori este 

necesar. 

3. Distruge materialele de unica 3.1. Materialele infectate se colecteaza în locuri special amenajate şi se 

folosinţă folosite în activitatea de distrug prin metode adecvate tipului lor. 

nursing 

4. Sterilizează obiectele de multiplă 4.1. Obiectele se colectează în locuri special amenajate. 

folosinţă 

4.2. Obiectele se dezinfectează în conformitate cu normele în vigoare, 

utilizând materiale specifice. 

4.3. Materialele se sterilizează în conformitate cu normele în vigoare, 

utilizând echipamente specifice. 

4.4. Verificarea materialelor sterilizate se realizează cu metode specifice. 

5. Instruieşte alte persoane despre 5.1. Instruirea despre normele igienico-sanitare este eficientă. 

normele igienico-sanitare 

5.2. Informaţia necesară este asigurată in mod continuu. 

5.3. Verificarea însuşirii normelor igienico-sanitare se face periodic. 


Condiţii specifice de lucru: domiciliul pacientului, apă, canalizare, curte. 

Materiale folosite: soluţii dezinfectante, detergenţi, săpun, etc. 

Tipuri de dezinfecţie: chimică, mecanică. 

Aparatură: aparatura de sterilizare. 


Cunoştinţe: 

noţiuni de asepsie şi antisepsie 

norme igienico-sanitare 

de utilizare a materialelor specifice de sterilizare, dezinfecţie, menţinere a igienei. 


capacitatea de aplicare în mod corect a normelor igienico-sanitare. 

respectarea procedurilor interne ale organizaţiei 

respectarea circuitelor funcţionale în organizaţia de sănătate şi la domiciliul pacientului. 

corectitudinea în sterilizarea materialelor de multiplă folosinţă şi în utilizarea echipamentelor de sterilizare şi 

dezinfecţie.

Aplicarea tehnicilor de îngrijire a pacientului 



1. Identifică tehnicile de îngrijire 1.1. Identificarea tehnicilor de îngrijire se bazează pe nevoile de îngrijire 

ale pacientului. 

1.2. Identificarea tehnicilor de îngrijire se realizează în conformitate cu 

teoria de nursing utilizată. 

1.3. Alegerea tehnicii de îngrijire este conformă cu comportamentul 

pacientului. 

1.4. Alegerea tehnicii de îngrijire este conformă cu statutul 

socio-economic al pacientului. 

2. Aplică tehnicile de îngrijire a 2.1. Aplicarea tehnicilor de îngrijire se bazeaza pe o cunoaştere corecta şi 

pacientului 

completă a teoriei de nursing. 

2.2. Aplicarea tehnicilor de îngrijire se face respectând normele 


2.3. Aplicarea tehnicilor de îngrijire se face funcţie de condiţiile de 

habitat ale pacientului. 

2.4. Aplicarea tehnicilor de îngrijire este corelată cu comportamentul 

pacientului. 

2.5. La aplicarea tehnicilor de îngrijire se utilizează materialele ajutătoare 

corespunzătoare. 

3. Urmăreşte şi evaluează starea 3.1. Urmarirea şi evaluarea evolutiei pacientului dupa aplicarea tehnicilor 

pacientului 

se face periodic la intervale stabilite în planul de îngrijire a pacientului. 

3.2. Evaluarea stării pacientului se face împreună cu acesta. 

3.3. Evaluarea stării pacientului este înscrisă în planul de îngrijire a 

pacientului. 


Tipuri de comportament al pacientului care influenţează tehnicile de îngrijire: calm, agresiv, indiferent, etc. 

Condiţiile de habitat ale pacientului: locuinţă la bloc sau curte, sistem de încălzire, alimentare cu apă, condiţii 


Statutul socio-economic al pacientului: categoria de pensie, şomer, etc. 

Materiale ajutătoare: cadru, baston, cârje, cărucior, lenjerie, scaun toaletă, ploscă, urinar, cleşte de unghii, 

muşama, etc. 

Planul de îngrijire a pacientului. 


Cunoştinţe: 

teoria de nursing 

noţiuni generale de psihologie 

medicale 

de utilizare a materialelor ajutătoare 


capacitatea de a selecta şi adapta tehnicile de îngrijire la nevoile reale ale pacientului. 

capacitatea de a aplica prompt tehnicile de îngrijire, cu răbdare şi respect pentru pacient.

Pregătirea pacientulu în vederea aplicării tehnicilor de îngrijire şi a tratamentului medical 



1. Informează pacientul asupra tehnicii 1.1. Informarea pacientului cuprinde amănunte referitoare la tehnică, 

de îngrijire propusă şi explică medicamente, etc., exprimate clar, într-un limbaj accesibil, adaptat 

necesitatea acesteia 

nivelului de înţelegere al pacientului. 

1.2. Informarea are loc într-o atmosfera de calm şi relaxare pentru 

pacient. 

1.3. Informarea este conformă cu comportamentul pacientului. 

1.4. Pacientul primeşte informatii corecte şi complete despre tehnica 

utilizată. 

1.5. Sunt utilizate întrebări adecvate pentru verificarea înţelegerii corecte 

2. Obţine consimţământul pacientului 2.1. Acordarea consimţământului este absolut necesară pentru efectuarea 

tehnicii. 

2.2. Pacientul nu este forţat în a acorda consimţământul. 

2.3. Dacă pacientul nu este apt, se va cere consimţământul familiei. 


Comportamentul pacientului 

Ambient: familie, prieteni, vecini 


Cunoştinţe: 

de psihologie generala 

comunicare verbală, non-verbală 

medicale şi de nursing 


capacitatea de a pregăti pacientul din punct de vedere psihologic. 

modul în care explică şi informează pacientul.

Stabilirea planului de îngrijire a pacientului 



1. Identifică nevoile pacientului 1.1. Identificarea nevoilor pacientului se bazează pe teoria de nursing 

aplicată. 

1.2. Culegerea informaţiilor pentru identificarea nevoilor se face prin 

metode specifice adaptate situaţiei concrete a pacientului. 

2. Adaptează tehnica la situaţia 2.1. Adaptarea tehnicii de îngrijire necesita inventivitate şi spirit de 

concretă a pacientului 

iniţiativă. 

2.2. Adaptarea tehnicii de îngrijire este conformă cu condiţiile materiale 

şi de habitat ale pacientului. 

2.3. Adaptarea tehnicii de îngrijire este conformă cu comportamentul 

pacientului. 

3. Întocmeşte programul de vizite 3.1. Programul se realizează împreună cu pacientul, în funcţie de starea 

acestuia. 

3.2. Ritmul vizitelor se stabileşte în functie de starea pacientului şi de 

tehnica de îngrijire necesară. 

4. Evaluează planul de îngrijire 4.1. Evaluarea se face împreună cu pacientul. 

4.2. Evaluarea se face periodic. 

4.3. Evaluarea se realizează în conformitate cu teoria de nursing. 


Metode de culegere a informaţiilor: intervievarea pacientului, observarea condiţiilor de habitat ale pacientului, 

citirea documentelor medicale ale pacientului. 

Tipuri de comportament al pacientului care influenţează tehnicile de îngrijire: calm, agresiv, indiferent, etc. 

Condiţiile de habitat ale pacientului: locuinţă la bloc sau curte, sistem de încălzire, alimentare cu apă, condiţii 


Statutul socio-economic al pacientului: categoria de pensie, şomer, etc. 

Starea pacientului: pacient conştient, comatos, parţial sau total imobilizat, etc. 


Cunoştinţe: 

teoria de nursing 

noţiuni medicale 


stabilirea corectă a nevoilor pacientului. 

modul de adaptare a tehnicilor de îngrijire la condiţiile reale ale pacientului 

capacitatea de a extrage informaţiile relevante în vederea întocmirii planului de îngrijire. 

corectitudinea în întocmirea planului de îngrijire.











activitate. 



2. Participă la cursuri de pregătire 2.1. Participarea se face în scopul mentinerii cunoştintelor la un nivel 

continuă şi se instruieşte citind ridicat. 

literatură de specialitate 

2.2. Participarea este decisă de conducerea organizaţiei. 

2.3. Participarea la cursuri este activă. 

2.4. Citirea literaturii de specialitate se face selectiv. 

2.5. Instruirea este continuă. 

2.6. Pentru instruire se folosesc toate sursele de informare disponibile. 

2.7. Timpul alocat va fi suficient pentru însuşirea cunoştintelor. 

3. Practică schimbul de experienţă în 3.1. Schimbul de experienta se practica în mod continuu şi organizat. 

domeniu 

3.2. Participarea la schimbul de experienţă este activă. 


Surse de informare: tratate de specialitate, materiale redactate de instituţii atestate oficial. 

Activităţi: aplicarea tehnicilor de îngrijire a pacientului la domiciliu, administrarea tratamentelor medicale, 

intervenţia în situaţii de urgenţă, educarea pacientului şi / sau a familiei. 

Timpul alocat autoinstruirii 


Cunoştinţe: 

capacitate de autoevaluare 

spirit critic 

capacitate de selecţie 

un minimum de cunoştinţe profesionale care să-i permită evaluarea lipsurilor 


receptivitatea faţă de nou şi capacitatea de asimilare a cunoştinţelor în funcţie de specificul activităţii. 

capacitatea de autoevaluare pentru identificarea necesităţilor de pregătire / perfecţionare profesională în 


Îndrumarea şi instruirea cursanţilor în practică 



1. Stabileşte nevoile de instruire 1.1. Evaluarea gradului de instruire se face împreună cu persoana 

respectivă. 

1.2. Evaluarea gradului de instruire se face aplicând o metodologie 

specifică. 

1.3. Stabilirea nevoilor de instruire se face periodic. 

2. Întocmeşte şi revizuieşte programul 2.1. Programul de instruire este clar, precis şi complet. 

de instruire 

2.2. Programul de instruire este adaptat nevoilor de instruire. 

2.3. Programul de instruire este în funcţie de perioada de practică. 

2.3. Revizuirea programului se face periodic. 

2.4. Revizuirea se face împreună cu persoana instruită. 

3. Aplică programul de instruire 3.1. Aplicarea programului se face după o metodologie specifică. 

3.2. Aplicarea programului este completă. 

3.3. Pentru aplicarea programului se folosesc metode de instruire 

4. Evaluează rezultatele instruirii 4.1. Evaluarea se face împreună cu persoana instruită. 

4.2. Evaluarea se face continuu sau periodic (conform programului 


Perioada de practică 

Metodele de instruire: teoretice, practice, la domiciliul pacientului, vizionare de materiale specifice. 


Cunoştinţe: 

noţiuni de psihologie generala 


comunicare verbală, în scris 


capacitatea de evaluare a nevoilor de instruire. 

capacitatea de întocmire a programului de instruire. 

modalitatea de aplicare a programului de instruire şi obiectivitatea în evaluarea studenţilor.

Completarea dosarului de nursing al pacientului 



2. Structurează informaţiile 2.1. Informaţiile se structurează în funcţie de metodologia specifică. 

2.2. Informaţiile se structurează în funcţie de importanţă. 

2.3. Structurarea informatiilor este clara şi concisa. 

3. Întocmeşte rapoartele 3.1. Rapoartele se întocmesc periodic. 

3.2. Rapoartele se întocmesc folosind metodologia specifică. 

3.3. Rapoartele trebuie sa contina informatii reale şi complete. 

3.4. Se noteaza toate tehnicile de îngrijire şi toate tratamentele medicale 

efectuate, precum şi evolutia pacientului. 


Documentaţie specifică 

Forma de comunicare - scrisă 

Persoane autorizate - nurse 

Surse de informare: pacienţi, familia, vecini, infirmiera, etc. 

Datele culese 


Cunoştinţe: 

despre documentaţia specifică 


terminologie specifică şi operare cu concepte specifice îngrijirilor comunitare 


capacitatea de completare corectă a documentaţiei. 

modalitatea de comunicare cu pacientul şi / sau familia în vederea culegerii de date.

Prezentarea şi promovarea imaginii organizaţiei 



1. Alege canalele de promovare a 1.1. Furnizarea de informaţii se realizează în vederea promovării 

imaginii organizaţiei 

imaginii. 

2. Desfăşoară activităţi de promovare a 2.1. Contactarea diverselor persoane se realizează periodic. 

imaginii 

2.2. Prezentarea activităţii se face cu un grad ridicat de atractivitatea. 

2.3. Conceperea de materiale destinate promovarii organizatiei se face şi 

de către nurse. 

2.4. Prezentarea organizatiei se face având o tinuta fizica şi morala 

3. Evaluează rezultatele 3.1. Evaluarea se face în funcţie de feed-back. 

3.2. Evaluarea rezultatelor trebuie este obiectivă. 


Metode şi mijloace de promovare: mass-media, pliante, prezentări directe, afişaj în cadrul organizaţiei, etc. 

Timpul alocat 


Cunoştinţe: 

noţiuni de marketing 

comunicare 

noţiuni de psihologie generală 


ţinută fizică şi morală în prezentarea organizaţiei. 

abilitatea de a prezenta serviciile oferite de organizaţie. 

obiectivitatea în evaluarea rezultatelor.

Asigurarea materialelor specifice pentru pacienţi 



1. Stabileşte necesarul de materiale 1.1. Necesarul de materiale ajutatoare se stabileşte în functie de nevoile 

pentru pacient 

pacientului. 

1.2. Stabilirea necesarului de materiale se face împreună cu pacientul. 

1.3. Stabilirea necesarului de materiale este obiectivă. 

2. Verifică şi completează stocul de 2.1. Verificarea stocului se face periodic. 

materiale 

2.2. Stocul de materiale se completează ori de câte ori este nevoie. 

3. Completează documentaţia necesară 3.1. Documentaţia conţine consimţământul ferm al pacientului. 

3.2. Documentaţia necesară se completează împreună cu pacientul. 

3.3. Documentatia este corecta şi completa. 

3.4. Documentaţia este în funcţie de regulamentul specific organizaţiei. 

4. Recuperează şi verifică starea 4.1. Verificarea starii materialelor este obiectiva şi în raport cu starea 

materialelor după perioada de obiectului la închiriere. 

4.2. Recuperarea materialelor se face respectând regulamentul specific 

organizaţiei. 


Materialele specifice: cadru, cârje, bastoane, scaune cu rotile, elevatoare, etc. 

Gradul de uzură al materialelor la închiriere. 


Cunoştinţe: 


noţiuni de management 

comunicare 


capacitatea de stabilire corectă a necesarului de materiale pentru pacient. 

modalitatea de completare a documentaţiei specifice organizaţiei.

Coordonarea activităţii infirmierelor 



1. Stabileşte programul de lucru al 1.1. Programul de lucru este stabilit de nurse împreună cu infirmierele. 

infirmierelor 

1.2. Programul de lucru este clar, concis şi complet 

1.3. Programul de lucru este întocmit în funcţie de numărul de pacienţi. 

1.4. Programul de lucru este întocmit ţinând cont de condiţiile de lucru. 

1.4. . Sunt utilizate întrebări adecvate pentru verificarea înţelegerii 

corecte de către infirmieră a programului de lucru. 

2. Urmăreşte aplicarea programului 2.1. Urmărirea aplicării programului se face periodic. 

2.2. Pentru urmărirea aplicării programului se folosesc toate sursele de 

informare. 

3. Evaluează activitatea infirmierelor 3.1. Evaluarea activitatii se face împreuna cu infirmiera şi pacientul. 

3.2. Evaluarea activităţii se face de către nursă. 

3.3. Evaluarea se face periodic. 

3.4. Evaluarea este obiectivă si urmată, la nevoie, de modificarea 

programului de lucru. 


Pacienţi: numărul de pacienţi la care va merge o infirmieră. 

Condiţii de lucru: apartament, casă la curte, alimentare cu apă, instalaţii sanitare, etc. 

Surse de informare: pacient, familie, infirmieră, etc. 


Cunoştinţe: 

psihologie generală 

ergonomie 

management organizaţional 


capacitatea de a stabili corect un program de lucru pentru infirmieră. 

modalitatea de supraveghere a aplicării programului. 

obiectivitatea în evaluarea activităţii infirmierei.




Ocupaţia: Asistent social în penitenciar 


Bucureşti 1999


Salvaţi Copiii 


Loredana Ilie 


Mirela Carmen Lavric, coordonator proiect, Salvaţi Copiii 

Raluca Slămnescu, coordonator program, Salvaţi Copiii 


Elvira Alexandru, psiholog, Centrul Social Gavroche 

Georgeta Păunescu, psiholog principal, Institutul de Sănătate Publică 







Asistent social în penitenciar 






Comunicarea interpersonală 

Organizarea muncii în echipă 

Planificarea activităţilor specifice 

Consilierea deţinutului din punct de vedere psihosocial 

Consilierea familiei 

Consilierea juridică a deţinutului 

Elaborează strategia de lucru 

Întocmirea raportului cu privire la caz 

Orientarea şcolară şi profesională a deţinutului 

Pledarea pentru respectarea în penitenciar a drepturilor deţinutului 

Pregătirea momentului eliberării deţinutului

Comunicarea interpersonală 



1. Evaluează interlocutorul 1.1. Interlocutorul este evaluat pe baza abilităţilor de comunicare verbală 

şi non-verbală. 

1.2. Interlocutorul este evaluat cu rapiditate şi într-un mod obiectiv. 

1.3.Evaluarea interlocutorului este realizată într-un mediu netensionat. 

2. Stabileşte modului de comunicare 2.1. Modul de comunicare este stabilit în funcţie de stadiul atins în 

rezolvarea cazului. 

2.2. Modul de comunicare este stabilit în raport cu caracteristicile 

psiho-sociale ale subiecţilor. 

2.3. Modul de comunicare este stabilit clar, conform uzanţelor. 

3. Transmite informaţii 3.1. Informaţiile sunt transmise periodic, încurajând persoanele implicate 

în caz în restabilirea unor legături şi consolidarea celor deja existente. 

3.2. Informaţiile sunt transmise optim încercând inducerea la nivelul 

grupurilor de apartenenţă / comunităţii a unei atitudini pozitive faţă de 

deţinut. 

3.3. Informaţiile sunt transmise clar, ţinându-se seama în limbajul folosit 

de pregătirea profesională şi particularităţile interlocutorului. 

3.4. Informaţiile sunt transmise pe baza unor date reale şi verificabile.


Interlocutorul: 

deţinutul; 

membru al familiei; 

prieten; 

vecin; 

o persoană de la locul de muncă al deţinutului; 

Modul de comunicare: 

verbală; 

scrisă. 

Grupurile de aparteneţă: 

familia şi familia lărgită; 

prieteni; 

vecini; 

colegi de serviciu (de la locul de muncă); 

grupul religios; 

altele. 


Cunoştinţe: 

psihologice; 

sociologie; 

Abilităţi: 

de ascultare activă; 

empatia; 

de analiză şi sinteză; 

de a identifica natura cazului; 

maleabilitate; 

de evaluare; 

de a câştiga încrederea interlocutorului; 


abilitatea de a comunica eficient indiferent de caracteristicile psiho-sociale ale interlocutorilor; 

abilitatea de a-şi forma un punct de vedere obiectiv asupra caracteristicilor personalităţii interlocutorilor; 

capacitatea de a crea situaţii în care interlocutorul să acţioneze în mod firesc; 

_

Organizarea muncii în echipă 


Unitatea se referă la competentele necesare asistentului social pentru a putea să organizeze activitatea sa proprie si 

întâlnirile cu ceilalti specialisti, dinamizându-le si orientându-le spre o rezolvare rapidă si eficientă a cazului. 


1. Identificarea persoanelor cu care va 1.1. Persoanele cu care va colabora sunt identificate în funcţie de 

colabora 

particularităţile cazului de abuz. 

1.2. Persoanele cu care va colabora sunt identificate pe baza listelor cu 

specialiştii colaboratori sau permanenţi existente în penitenciar. 

1.3. Membrii echipei sunt identificaţi în mod corect, dând dovadă de 

obiectivitate. 

2. Stabilirea obiectivelor 2.1. Obiectivele sunt stabilite pe baza opiniilor înregistrate în cadrul 

întâlnirilor cu diverşi specialişti. 

2.2. Obiectivele sunt stabilite cu claritate, putând fi identificate metodele 

de lucru utilizate şi termenele de realizare a lor. 

2.3. Obiectivele sunt stabilite cu promptitudine imediat după studierea 

amănunţită a cazului. 

3. Întocmirea programului de întâlniri 3.1. Programul de întâlniri este întocmit de comun acord / în colaborare 

cu persoanele abordate şi Regulamentul intern al penitenciarului. 

3.2. Programul de întâlniri este întocmit într-o formă flexibilă, putând fi 

completat sau modificat. 

3.3. Programul de întâlniri este întocmit în funcţie de particularităţile 

cazului. 

4. Facilitarea schimbului de informaţii 4.1. Schimbul de informaţii este facilitat prin menţinerea unei legături 

permanente între persoanele implicate în caz. 

4.2. Schimbul de informaţii este facilitat prin transmiterea datelor într-un 

timp optim. 

4.3. Schimbul de informaţii este facilitat prin transmiterea unor date reale 

şi verificabile. 

4.4. Schimbul de informaţii este facilitat prin comunicarea lor într-o 

formă clară, accesibilă.


Persoanele cu care va colabora: 

deţinutul; 

familia deţinutului; 

grupuri de apartenenţă; 

personalul din penitenciar: comandantul penitenciarului, supraveghetori, instructori de educaţie, preot, medic, 

psiholog; 

Metode de lucru utilizate: 

conversaţia; 

consilierea psiho-socială şi şcolară şi profesională ( a deţinutului); 

consilierea familiei şi a persoanelor din grupurile de aparteneţă; 

metode şi procedee de cunoaştere a personalităţii deţinutului; 

terapie individuală şi de grup; 

tehnici de culegere şi prelucrare a informaţiilor (fişe de sinteză); 

ş.a. 

Schimburile de informaţii se pot realiza: 

verbal; 

în scris. 


Cunoştinţe: 

psihologice; 

de organizare a muncii; 

Abilităţi: 

de comunicare; 

de decizie operativă; 


de analiză, sinteză şi abstractizare; 

empatie; 


capacitatea de a relaţiona cu specialiştii din penitenciar în stabilirea obiectivelor şi termenelor; 

capacitatea de a stabili graficul întâlnirilor în funcţie de particularităţile cazului şi de programul specialiştilor; 

abilitatea de a dinamiza şi media întâlnirile de lucru; 

abilitatea de capta întreaga atenţie şi încredere a deţinutului şi de a-l determina pe acesta să-şi exprime adevăratele 

sentimente şi trăiri. 

_

Planificarea activităţilor specifice 


Unitatea se referă la competentele necesare asistentului social pentru a putea să planifice activitătile specifice pe 

care le desfăsoară într-o perioadă de timp optimă, având ca scop prevenirea agravării situatiei de risc în care se află 


1. Stabilirea activităţilor 1.1. Activităţile specifice sunt stabilite detaliat după studierea 

aprofundată a particularităţilor cazului. 

1.2. Activităţile specifice sunt stabilite în funcţie de particularităţile 

cazului. 

1.3. Activităţile sunt stabilite în colaborare cu factorii implicaţi în cazul 

2. Întocmirea programului de 2.1. Programul este întocmit în concordanţă cu termenele obiectivelor 

desfăşurare a activităţilor 

propuse. 

2.2. Programul este întocmit în funcţie de normele interne referitoare la 

comportamentul, activitatea şi drepturile deţinutului pe perioada 

detenţiei. 

2.3. Programul este întocmit succint în timp util imediat după preluarea 

cazului. 

2.4. Programul este întocmit în detaliu după contactarea deţinutului şi 

3. Evaluarea şi modificarea 3.1. Programul este evaluat prin verificarea în timp a concordanţei între 

termenele propuse şi momentele concrete de realizare a activităţilor. 

3.2. Programul este modificat în funcţie de situaţiile neprevăzute care 

impun acest lucru. 

3.3. Programul este modificat cu operativitate pentru a nu se agrava 

situaţia de criză creată. 

3.4. Programul este evaluat cu obiectivitate pe baza rezultatelor reale 

privind starea psihică (emoţională) a deţinutului.


Particularităţile cazului : 

gravitatea faptei săvârşite; 

durata perioadei de detenţie; 

drepturile cetăţeneşti pe care deţinutul le-a pierdut s-au încă le mai are; 

a câta condamnare este executată; 

natura relaţiilor cu familia; 

existenţa copiilor şi situaţia lor în condiţiile absenţei de la domiciliu a deţinutului; 

drepturile pe care le are deţinutul în perioada de detenţie; 

Factorii implicaţi în rezolvarea cazului: 

asistentul social; 

deţinutul; 

familia deţinutului; 

grupuri de apartenenţă; 

personalul din penitenciar: comandantul penitenciarului, supraveghetori, instructori de educaţie, preot, medic, 

psiholog; 

Situaţii neprevăzute: 

naşterea unui copil (de către deţinută); 

înrăutăţirea stării de sănătate; 

nerespectarea Regulamentului de ordine interioară; 


Cunoştinţe: 

metode şi tehnici de planificare a activităţii; 

metode şi tehnici de evaluare şi autoevaluare; 

Abilităţi: 

de a-şi organiza şi programa munca; 

de decizie şi de a-şi asuma deciziile; 

de analiză, sinteză şi abstractizare. 


capacitatea de a identifica paşii absolut esenţiali ce trebuie parcurşi în rezolvarea cazului; 

capacitatea de a planifica, de a stabili termene şi de a se încadra în limitele de timp stabilite; 

capacitatea de a adapta programul la situaţii neprevăzute; 

abilitatea de a identifica strict acei factori care trebuie implicaţi în asistarea cazului; 

_

Consilierea deţinutului din punct de vedere psihosocial 



1. Evaluează procesul de inserţie a 1.1. Procesul de inserţie a deţinutului este evaluat periodic, pentru a 

deţinutului 

contracara în timp util acţiunile de natură conflictuală. 

1.2. Procesul de inserţie a deţinutului este evaluat în colaborare cu 

comandantul penitenciarului dându-se dovadă de imparţialitate. 

1.3. Procesul de inserţie a deţinutului este evaluat corect, ţinându-se 

seama de atitudinea reală a deţinutului şi specificul situaţiilor cu care se 

2. Identifică situaţia de criză 2.1. Situaţia de criză este identificată în timp util pentru a preveni 

apariţia unor fenomene depresive. 

2.2. Pentru conştientizarea dimensiunilor reale a faptelor săvârşite, 

situaţia de criză şi caracteristicile ei sunt identificate corect şi concret. 

2.3. Situaţia de criză este identificată în funcţie de caracteristicile cazului 

şi atitudinea deţinutului. 

3. Oferă asistenţă pentru depăşirea 3.1. În situaţiile de criză este oferită permanent asistenţă pentru depăşirea 

situaţiilor de criză 

momentelor dificile. 

3.2. Pentru atingerea obiectivelor programului de reabilitare psiho-socială 

a deţinutului este oferită în mod nemijlocit asistenţă în vederea depăşirii 

situaţiilor de criză 

3.3. În situaţiile de criză asistentul social oferă asistenţă în funcţie de 

natura situaţiei de criză şi de atitudinea deţinutului.


Acţiunile de natură conflictuală: 

conflicte cu ceilalţi deţinuţi; 

conflicte cu comandantul penitenciarului sau cu personalul penitenciarului determinate de nerespectarea 

Regulamentului de ordine internă al penitenciarului; 

conflicte cu asistentul social; 

conflicte cu familia; 

conflicte interne datorate neconcordanţe în diverse roluri şi statusuri ale deţinutului. 

Situaţia de criză: 

emoţională; 

afectivă; 

psihică; 

motivaţională; 

comportamentală. 

Atitudinea deţinutului: 

de respingere a oricăror contacte; 

de negare a vinovăţiei; 

de colaborare; 

de neadaptare la situaţia din penitenciar (privarea de libertate, pierderea anumitor drepturi); 

de indiferenţă; 


Cunoştinţe: 

de psihologie; 

de consiliere psiho-socială; 

metode şi tehnici de terapie; 

Abilităţi: 

de evaluare a gradului de adaptare a deţinutului la regimul din penitenciar; 

de a sesiza acţiunile de natură conflictuală; 

de a identifica şi descrie realist situaţia de criză; 

imparţialitatea; 

persuasivitatea; 

empatia; 


Capacitatea asistentului social de a asista deţinutul pe durata unei situaţii de criză în vederea depăşirii acesteia; 

Abilitatea de a elabora o strategie comprehensivă de depăşire a situaţiei de criză (înţelegerea cauzelor care au dus la 

săvârşirea infracţiunii, transpunerea deţinutului în rolul victimei , descrierea tuturor efectelor infracţiunii săvârşite 

şi analizarea lor); 

Capacitatea de a identifica toate modalităţile de consiliere psiho-socială a deţinutului; 

Abilitatea de a identifica acele elemente pozitive ale personalităţii deţinutului, de la care se poate pleca în 

consiliere.

Consilierea familiei 



1. Evaluată atitudinea familiei faţă de 1.1. Atitudinile membrilor familiei faţă de fapta comisă de deţinut sunt 

situaţia deţinutului 

evaluate corect pentru stabilirea implicaţiilor reale în viaţa şi activitatea 

fiecăruia dintre ei a situaţiei existente. 

1.2. Atitudinea familiei faţă de situaţia deţinutului este evaluată clar 

pentru a găsi cele mai bune metode de conştientizare a membrilor familiei 

asupra necesităţii acceptării deţinutului. 

1.3. Atitudinea familiei faţă de situaţia deţinutului este evaluată operativ, 

stabilindu-se imediat rolul familiei în depăşirea situaţiei de criză. 

2. Stabileşte modalitatea de consiliere 2.1. Modalitatea de consiliere este stabilită cu atenţie în funcţiei de 

caracteristicile familiei. 

2.2. Modalitatea de consiliere este stabilită cu promptitudine după o 

evaluare sumară şi este adaptată pe parcursul discuţiilor. 

2.3. Modalităţile de consiliere sunt stabilite variat pentru fiecare membru 

al familiei. 

3. Facilitează asigurarea suportului 3.1. Asigurarea suportului familiei faţă de deţinut este facilitat printr-o 

familiei faţă de deţinut 

atitudine corespunzătoare adoptată faţă de comportamentul şi 

modalităţile de percepere a urmărilor faptei comise de fiecare dintre 

părţile implicate. 

3.2. Asigurarea suportului familiei faţă de deţinut este facilitat prin 

pledarea în permanenţă pentru importanţa 

existenţei / menţinerii relaţiilor dintre familie şi deţinut pe parcursul 

perioadei de detenţie. 

3.3. Asigurarea suportului familiei faţă de deţinut este facilitat pe baza 

relaţiilor existente între membrii familiei în perioada anterioară comiterii


Atitudinea membrilor familiei: 

de respingere a oricăror contacte cu deţinutul; 

de negare a vinovăţiei deţinutului; 

de colaborare cu asistentul social; 

de neadaptare la situaţia în care un membru al familiei este în penitenciar; 

de autostigmatizare şi autoizolare; 

de indiferenţă faţă de orice intenţie a asistentului social sau a deţinutului; 

Metode de conştientizare a membrilor familiei asupra situaţiei deţinutului: 

conversaţiile; 

dialogul orientat; 

transpunerea limbajului juridic (în care sunt formulate încadrarea juridică a faptei penale săvârşite şi a sentinţei) 

într-un limbaj accesibil membrilor familiei deţinutului; 

Implicaţii reale a situaţiei asupra familiei : 

negare; 

marginalizare; 

stigmatiza; 

tulburări psihice; 

preluarea comportamentului deţinutului; 

imposibilitatea de a mai beneficia de anumite oportunităţi (profesarea în domenii de activitate). 


Cunoştinţe: 

psihologie generală şi a familiei; 

metode şi tehnici de consiliere; 

juridice; 

sociologia familiei; 

Abilităţi: 


de sinteză; 

de sesizare a esenţialului; 

de analiză; 


Capacitatea de a sesiza corect atitudinile familiei deţinutului faţă de deţinut şi disponibilităţile de colaborare ale 

acesteia cu asistentul social; 

Capacitatea de a elabora un plan coerent de consiliere a familiei cu identificarea unor căi diverse pe care le poate 

urma asistentul social (în cazul în care una dintre acestea eşuează); 

Capacitatea de a evidenţia importanţa susţinerii deţinutului de către familia acestuia; 

Abilitatea de a adapta modalităţile de consiliere la particularităţile sociale ale familiei. 

Abilitatea de a facilita contacte reale, puternice şi permanente ale familiei cu deţinutul; 

Capacitatea de a informa permanent şi obiectiv familia asupra situaţiei deţinutului. 

_

Consilierea juridică a deţinutului 



1. Asigură întâlniri cu deţinutul 1.1. Sunt asigurate periodic întâlniri cu deţinutul în baza acordului dat de 

comandantul penitenciarului. 

1.2. Întâlnirea cu deţinutul este asigurată în funcţie de atitudinea abordată 

în relaţiile interpersonale. 

1.3. Întâlnirea cu deţinutul este asigurată în funcţie de normele existente 

în Regulamentul de ordine interioară al penitenciarului. 

2. Elaborează o fişă de observare 2.1. În urma întâlnirilor, fişa de observare primară este elaborată cu 

primară 

obiectivitate pe baza interpretărilor corecte a stării reacţiilor şi 

comportamentului deţinutului. 

2.2. Fişa de observare primară este elaborată în detaliu pentru cumularea 

datelor necesare fiind utilizate metode specifice. 

2.3. Fişa de observare primară este elaborată cu atenţie, urmărindu-se 

compatibilitatea informaţiilor ( a elementelor ce definesc cazul). 

3. Îndrumă deţinutul din punct de 3.1. Deţinutul este îndrumat permanent cu privire la necesitatea 

vedere juridic 

respectării Regulamentului de ordine interioară al penitenciarului. 

3.2. În scopul îmbunătăţirii condiţiilor de detenţie / scurtarea perioadei de 

detenţie deţinutul este îndrumat corect cu privire la comportamentul 

dezirabil pe care trebuie să-l adopte în penitenciar. 

3.3. Deţinutul este îndrumat spre cunoaşterea în detaliu şi acceptarea 

situaţiei sale în penitenciar în funcţie de faptele săvârşite şi pedeapsa 

stabilite în instanţă.


Relaţiile deţinutului: 

cu comandantul penitenciarului; 

cu asistentul social; 

cu personalul din penitenciar (supraveghetori, medici, preot, instructorii de educaţie) 

cu alţi deţinuţi. 

Reacţiile deţinutului 


de negare a vinovăţiei; 

de colaborare; 



Metode specifice: 

observare directă şi indirectă; 

interviuri cu deţinutul; 

discuţii cu colegii de celulă, comandantul, medicul, preotul, supraveghetorii 

analiza fişelor personale realizate de specialiştii din penitenciar; 


Cunoştinţe: 

juridice; 

psihologie; 

tehnici şi metode specifice de consiliere; 

Abilităţi: 


de adaptare a limbajului la caracteristicile personale ale deţinutului; 

relaţionare interpersonală; 


capacitatea de a elabora o strategie de consiliere juridică adecvată particularităţilor cazului; 

capacitatea de comunica cu deţinutul într-un limbaj adecvat nivelului său de înţelegere; 

capacitatea de a explica deţinutului prevederile Regulamentului de ordine interioară şi importanţa respectării 

acestuia;

Elaborează strategia de lucru 



1. Culege informaţii despre caz 1.1. Informaţiile despre caz sunt culese cu promptitudine, imediat după 

preluarea dosarului de la comandantul penitenciarului. 

1.2. Pentru a deţine date veridice cu privire la cazul asistat, informaţiile 

necesare sunt culese din surse sigure şi competente. 

1.3. Informaţiile despre caz sunt culese din medii diferite în funcţie de 

particularităţile şi complexitatea cazului. 

1.4. Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra cazului, 

informaţiile cu privire la acesta (care completează sau definesc 

caracteristicile cazului) sunt culese în permanenţă, ori de câte ori acest 

2. Analizează cazul 2.1. Cazul este analizat cu atenţie pe baza datelor cumulate cu privire la 

situaţia existentă. 

2.2. Pentru stabilirea corectă a modalităţilor de acţiune în vederea 

soluţionării cazului, dosarul este analizat în detaliu. 

2.3. Cazul este analizat în comparaţie cu cazuri soluţionate anterior sau 

asistate concomitent. 

3. Stabileşte modalitatea de acţiune 3.1. Modalitatea de acţiune specifică cazului este stabilită în funcţie de 

specifică cazului 

particularităţile acestuia. 

3.2. Pentru a stopa situaţia de criză în care se află deţinutul, modalitatea 

de acţiune specifică cazului este stabilită într-un interval de timp cât mai 

scurt de la preluarea şi analiza dosarului. 

3.3. Modalitatea de acţiune specifică cazului este stabilită de comun acord 

cu comandantul penitenciarului. 

3.4. Modalitatea de acţiune specifică cazului este stabilită cu atenţie, 

strategia pentru care s-a optat având un caracter flexibil. (în condiţiile 

apariţiei unei situaţii neprevăzute se pot face modificări)


Surse sigure şi competente: 

secţia de poliţie de care aparţine; 

dosarul deţinutului; 

specialişti care au avut deţinutul în observaţie anterior (asistenţi sociali, medici, psihologi, psihiatrii, avocaţi); 

Medii de apartenenţă: 

familia; 

prietenii; 

vecinii; 

colegii; 

comunitatea religioasă; 

Situaţia de criză: 

emoţională; 

afectivă; 

psihică; 

motivaţională; 

comportamentală. 

Modalităţi de acţiune specifică: 

conversaţia; 

consilierea psiho-socială şi şcolară şi profesională ( a deţinutului); 

consilierea familiei şi a persoanelor din grupurile de aparteneţă; 

metode şi procedee de cunoaştere a personalităţii deţinutului; 

terapie individuală şi de grup; 

tehnici de culegere şi prelucrare a informaţiilor (fişe de sinteză); 

ş.a. 


Cunoştinţe: 

psihologice; 

juridice; 

metode şi tehnici de consiliere şi terapie; 

de asistenţă socială specifice muncii în penitenciar. 

Abilităţi: 

de adaptare a propriilor activităţi Regulamentului de ordine interioară al penitenciarului; 


de comparare; 


de interpretare obiectivă; 


capacitatea de a investiga cu corectitudine şi obiectivitate cazul asistat, în scopul instrumentării complete a 

acestuia; 

capacitatea de a identifica sursele sigure şi competente; 

de a structura cu obiectivitate informaţiile şi de a sesiza inadvertenţele între datele obţinute din mai multe surse; 

de cooperare cu specialiştii din penitenciar, în condiţiile existenţei unor nivele ierarhice diferite;

Întocmirea raportului cu privire la caz 



1. Stabileşte profilul psiho-social al 1.1. Profilul psiho-social al deţinutului este stabilit corect evidenţiindu-se 

deţinutului 

acolo unde este cazul efectele benefice ale consilierii asupra atitudinii 

acestuia. 

1.2. Profilul psiho-social al deţinutului est stabilit pe baza tuturor datelor 

sau a informaţiilor relevante existente. 

1.3. Profilul psiho-social al deţinutului este stabilit cu obiectivitate 

detaliind acele caracteristici esenţiale pentru definirea tipologiei cazului. 

2. Evaluează comportamentul 2.1. Pentru obţinerea unor rezultate reale, comportamentul deţinutului pe 

deţinutului pe perioada detenţiei perioada detenţiei este evaluat în colaborare sau cu ajutorul 

comandantului penitenciarului. 

2.2. Comportamentul deţinutului pe perioada detenţiei este evaluat cu 

atenţie evitându-se interpretările subiective. 

2.3. Comportamentul deţinutului pe perioada detenţiei este evaluat pe 

baza corelării observaţiilor directe şi a informaţiilor primite direct de la 

deţinut sau de la alte persoane din penitenciar. 

3. Formulează recomandări 3.1. Recomandările sunt formulate clar şi la obiect. 

3.2. Recomandările sunt formulate în funcţie de caracteristicile cazului şi 

evoluţia psiho-socială a deţinutului în perioada de detenţie. 

3.3. Sunt formulate periodic recomandări concrete specifice fiecărei 

etape parcurse din strategia adoptată privind soluţionarea cazului.


Efecte benefice ale consilierii: 

căpătarea încrederii în sine; 

îmbunătăţirea imaginii de sine; 

conştientizarea vinovăţiei şi înţelegerea tuturor consecinţelor faptei săvârşite; 

Date relevante: 

rapoarte referitoare la comportamentul deţinutului pe perioada detenţiei, realizate de specialiştii din penitenciar; 

date oferite de comandantul penitenciarului; 

date observate direct de asistentul social; 

date oferite de ceilalţi deţinuţi. 

Tipologia cazului: 

gravitatea faptei săvârşite; 

durata perioadei de detenţie; 

drepturile cetăţeneşti pe care deţinutul le-a pierdut s-au încă le mai are; 

a câta condamnare este executată; 

natura relaţiilor cu familia; 

existenţa copiilor şi situaţia lor în condiţiile absenţei de la domiciliu a deţinutului; 


Cunoştinţe: 

de psihologie generală; 

de sociologie; 

de psiho-sociologia comportamentului delincvent; 

metode şi tehnici de consiliere; 

Abilităţi: 


persuasiune; 

de a observare directă; 


de comparare cu situaţii rezolvate anterior. 


Capacitatea de a redacta un raport comprehensiv, utilizând datele esenţiale în rezolvarea cazului; 

Abilitatea de a cumula evaluările periodice ale deţinutului cu evaluarea finală; 

Abilitatea de a adapta metodele şi tehnicile specifice de evaluare la particularităţile cazului; 

Capacitatea de a formula recomandări pertinente şi de a-l convinge pe deţinut de importanţa respectării acestor 

recomandări.

Orientarea şcolară şi profesională a deţinutului 



1. Stabileşte nivelul competenţelor 1.1. Nivelul competenţelor deţinutului este stabilit în funcţie de 

deţinutului 

rezultatele concrete înregistrate de acesta la testele specifice aplicate. 

1.2. Pentru o orientare şcolară / profesională corectă a deţinutului, 

nivelul competenţelor sale este stabilit cu obiectivitate 

1.3. Nivelul competenţelor deţinutului este stabilit în funcţie de metodele 

specifice de interpretare a rezultatelor testelor. 

2. Stabileşte modalităţile de completare 2.1. Strategia de alfabetizare / completare a studiilor pe perioada detenţiei 

a studiilor pe perioada detenţiei este stabilită de comun acord cu deţinutul. 

2.2. Modalităţile de completare a studiilor deţinutului sunt stabilite în 

detaliu, în funcţie de posibilităţile existente în penitenciar. 

2.3. În urma informării deţinutului cu privire la avantajele integrării în 

diverse programe de activitate / formare profesională din penitenciar 

sunt stabilite clar modalităţile concrete de completare a studiilor acestora 

în perioada detenţiei. 

3. Asistă deţinutul pe perioada 3.1. Pe perioada de pregătire, deţinutul este asistat eficient printr-o 

îndrumare corectă ce permite acţiuni corective la timpul potrivit atunci 

când situaţia creată o impune. 

3.2. Pentru o evaluare corectă a deţinutului din punct de vedere şcolar / 

profesional în perioada de pregătire deţinutul este asistat permanent. 

3.3. Pe perioada pregătirii deţinutul este asistat cu atenţie pentru a 

permite conturarea unei imagini reale a cazului în ansamblul său.


Competenţele deţinutului: 

cunoştinţe specifice din domeniul unor profesiuni; 

abilităţi, deprinderi dobândite la locul / locurile de muncă avute anterior; 

experienţe profesionale într-un anumit domeniu; 

Testele specifice aplicate deţinutului: 

teste de cunoştinţe; 

teste de inteligenţă; 

teste de personalitate; 

teste specifice pentru investigarea anumitor abilităţi; 

Avantajele integrării în diverse programe de activitate / formare profesională din penitenciar: 

dobândirea (cu mai multe şanse) unui loc de muncă după eliberarea din penitenciar; 

posibilitatea de a lucra în timpul detenţiei în diversele ateliere (mini-fabrici) din incinta penitenciarului putând 

astfel să câştige bani sau să beneficieze de scurtarea pedepsei. 


Cunoştinţe: 

metode şi tehnici specifice orientării şcolare şi profesionale; 


baterii de teste (de personalitate, de inteligenţă, de cunoştinţe generale, de aptitudini). 

Abilităţi: 

de aplicare a testelor; 


de operaţionalizare a obiectivelor; 

de evaluare şcolară / profesională a deţinutului; 

analiză şi sinteză. 


Capacitatea de a aplica teste deţinutului şi de a interpreta în mod profesionist rezultatele acestora; 

Capacitatea de stabilire corectă a nivelului competenţelor deţinutului; 

Abilitatea de a motiva deţinutului pentru frecventarea unor cursuri şcolare / ateliere de formare profesională; 

_

Pledarea pentru respectarea în penitenciar a drepturilor deţinutului 



1. Culege informaţii de la personalul 1.1. Informaţiile de la personalul din penitenciar sunt culese periodic, în 

din penitenciar 

cadrul întâlnirilor individuale sau în echipă. 

1.2. Informaţiile sunt culese din surse sigure autorizate ce dau dovadă de o 

atitudine imparţială, corectă, în relaţiile cu deţinuţii. 

1.3. Pentru definirea unei imagini complete asupra deţinutului, 

informaţiile sunt culese cu atenţie urmărind eliminarea datelor 

2. Pledează pentru respectarea 2.1. Cauza este pledată în favoarea soluţionării anumitor doleanţe 

drepturilor deţinutului 

permise în funcţie de drepturile avute în concordanţă cu pedeapsa primită. 

2.2. Cauza deţinutului este pledată cu claritate şi la obiect, în funcţie de 

datele (informaţiile) cumulate până la momentul respectiv. 

2.3. Cauza este pledată corect ţinând seama de regulamentul de ordine 

interioară al penitenciarului. 

2.4. Cauza este pledată în timp util imediat după înregistrarea cerinţelor, 

acest lucru ducând la construirea unor relaţii de încredere deţinut - asistent


Susţinerea respectării în penitenciar a drepturilor deţinutului se face în faţa comandantului penitenciarului. 

Personalul din penitenciar: 

comandantul penitenciarului; 

supraveghetori; 

instructori de educaţie; 

preot; 

medic; 

psiholog; 

Surse autorizate de informare: 

personalul de supraveghere; 

instructorul de educaţie; 

medicul şi psihologul; 

comandantul penitenciarului; 

Cauza (deţinutului): 

frecvenţă mai mare a întâlnirilor cu familia; 

exercitarea unor drepturi în situaţii excepţionale (deces, naşterea unui copil de către soţia deţinutului); 

stabilirea corectă a circumstanţelor care au generat un anumit conflict în penitenciar şi justa apreciere a 

vinovăţiei; 

în condiţiile de înrăutăţire a stării de sănătate, deţinutul să poată beneficia de un tratament adecvat; 


Cunoştinţe: 

privind cazurile relativ similare întâlnite şi soluţionate; 

de specialitate: juridice, medicale, de psihologie. 

Abilităţi: 

de comunicare interactivă; 


de a identifica natura cazului; 


persuasivitatea; 

advocacy; 


capacitatea de a susţine activ dialoguri profesionale cu persoanele cu care interacţionează, în vederea soluţionării 

cazului; 

abilitatea de a focaliza discuţiile asupra temei propuse; 

abilitatea de a transmite prompt informaţiile ce-i sunt solicitate; 

abilitatea de a-şi construi argumente temeinice în susţinerea cauzei deţinutului (atunci când aceasta nu este în 

opoziţie cu Regulamentul de ordine internă al penitenciarului). 

_

Pregătirea momentului eliberării deţinutului 


Unitatea se referă la competentele necesare asistentului social de a consilia detinutul pentru a facilita o reinsertie 

corespunzătoare a detinutului si pentru a-l pregăti pentru diversele situatii pe care le poate întâmpina la întoarcerea 

în grupurile de apartenetă. 


1. Formează la nivelul personalităţii 1.1. Abilităţile de reacţie la situaţiile neprevăzute sunt formate în timp, 

deţinutului abilităţi de reacţie la situaţii pe parcursul asistării cazului. 

neprevăzute 

1.2. Abilităţile de reacţie la situaţiile neprevăzute sunt formate pe baza 

prezentărilor privind eventualele modificări ce s-au produs în perioada 

detenţiei în societate / comunitate. 

1.3. Abilităţile de reacţie la situaţiile neprevăzute sunt formate cu atenţie 

şi răbdare printr-o continuă pregătire psihică şi emoţională a deţinutului 

pentru eventualele reacţii de respingere cu care se poate acesta confrunta. 

2. Întocmeşte un plan de reintegrare 2.1. Planul de reintegrare socială a deţinutului este întocmit de comun 

socială a deţinutului 

acord cu acesta. 

2.2. Planul de reintegrare socială este întocmit în funcţie de rezultatele 

activităţii şcolare şi profesionale a deţinutului şi de comportamentul 

acestuia pe perioada detenţiei. 

2.3. Planul de reintegrare socială este întocmit detaliat evidenţiind 

posibile soluţii pentru relansarea vieţii sociale şi profesionale a deţinutului.


Situaţii neprevăzute: 

naşterea unui copil (de către deţinută); 

înrăutăţirea stării de sănătate; 

nerespectarea Regulamentului de ordine interioară; 

Rezultatele activităţii şcolare şi profesionale: 

lipsa oricăror rezultate ca urmare a dezinteresului manifestat faţă de încadrarea într-o formă de şcolarizare / 

formare profesională; 

ridicarea gradului de pregătire şcolară / profesională; 

însuşirea unei meserii; 

Comportamentul deţinutului pe perioada detenţiei: 


de colaborare cu întregul personal al penitenciarului; 



Soluţii pentru relansarea vieţii sociale şi profesionale a deţinutului: 

integrarea în medii sociale pe care deţinutul le apreciază şi care nu pot determina agravarea a comportamentelor 

pentru care deţinutul a suferit condamnarea penală; 

reluarea bunelor relaţii cu persoane de încredere sau cu familia; 

încadrarea într-un loc de muncă; 

explicitarea contextului social în care urmează să se integreze deţinutul. 


Cunoştinţe: 


de sociologie; 

metode şi tehnice de consiliere ; 

tehnici de planificare; 

Abilităţi: 


de elaborare de planuri de acţiune; 

de stabilire a obiectivelor şi a termenelor; 

de înţelegere a contextului social; 


Capacitatea de a corela rezultatele activităţii şcolare şi profesionale a deţinutului cu soluţii de reintegrare 

profesională; 

Abilitatea de a adecva planul de reintegrare socială (aşa cum îl gândeşte el) posibilităţilor reale ale deţinutului; 

Capacitatea de a stabili obiective şi termene reale; 

Abilităţi de a prevedea situaţiile dificile cu care se poate confrunta deţinutul la momentul eliberării.

STANDARD OCUPAŢIONAL 

Ocupaţia: Infirmieră 

Domeniul: Sănătate, igienă, servicii sociale 

Cod COR: 513204 

2007

Infirmieră – 11 unităţi 

Iniţiatorul proiectului de standard: 

Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar şi 

Asociaţia Centrul de Resurse şi Formare în Profesiuni Sociale PRO VOCAŢIE 

Coordonator de proiect: 

Asociaţia Centrul de Resurse şi Formare în Profesiuni Sociale PRO VOCAŢIE 

Membrii echipei de redactare: 

Constanţa Tieru Hatu – Asistent medical, Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul 

Sanitar Bucureşti 

Dr. Aurora Prunescu – doctor, director adjunct, Centrul Naţional de Perfecţionare în 

Domeniul Sanitar Bucureşti 

Dr. Emila Stănculescu – doctor, Centrul de Ingrijire şi Asistenţă nr 5, Bucureşti 

Anca Mănoiu – psiholog, Asociaţia Agora 

Toader Adriana – asistent medical, Centrul Maternal Sf. Andrei, sector 3, Bucureşti 

Georgeta Jurcan – asistent social, Centrul de Resurse şi Formare în Profesiuni Sociale Pro 

Vocaţie 

Sonia Zaharie Filip – psiholog, 

Amalia Ciobanu – asistent social, Centrul de Resurse şi Formare în Profesiuni Sociale Pro 

Vocaţie 

Cerasela Belciu – director Centrul de Ingrijire si sasistenta Socila Sf. Dumitru 


- desemnaţi de Ministerul Sănătăţii Publice: 

Dr. Lucia DUMINCA –consilier Afaceri Europene – Ministerul Sănătăţii Publice 

Mircea TIMOFTE- asistent şef– Ministerul Sănătăţii Publice 

- desemnaţi de Comitetul Sectorial: 

Florin MUSCANU – Vicepreşedinte Federaţia SANITAS România 

Psihopedagog Dr. Verginia CRETU- Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea 

Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap 

Elena BANU- asistent medical, şef departament –Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor 

din România 

Dr. Isabela Hurjui – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, sector 2, 

Bucureşti 

Dr. Fleacă Dănuţ Ioan - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sector 

1, Bucureşti 

Dr. Constantin Bogdan – medic Centrul Social Sf. Luca 

Borcan Nuţi - asistent medical, Spitalul de bolnavi cronici şi geriatrie Sf. Luca 

Şerban Stoianovici - asistent medical, Spitalul de bolnavi cronici şi geriatrie Sf. Luca 

Avram Marcel - asistent medical, Centrul de Ingrijire şi Asistenţă Sf. Dimitrie, Sector 1, 

Bucureşti 

Ioniţa Voichiţa - asistent medical, Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon 

Felicia Delcea -asistent medical, Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar 

Bucureşti 

Pagina 2 din 23



Infirmiera însoţeşte persoanele îngrijite la îndeplinirea activităţilor vieţii 

cotidiene şi efectuează îngrijiri legate de funcţii de întreţinere şi continuitate a 

vieţii. 

Infirmiera contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate şi la refacerea 

autonomiei, în măsura în care este posibil. 

Infirmiera lucrează în colaborare şi sub responsabilitatea unei/unui asistent 

medical, cel mai adesea, în cadrul unei echipe pluridisciplinare şi participă la 

îngrijirile de sănătate preventive, curative sau paliative. 

Infirmiera îşi exercită activitatea în mediu spitalicesc sau extraspitalicesc, în 

sectorul medical, medico-social sau social. 

Infirmiera participa efectiv la : 

- asigurarea unui mediu de viaţă şi climat adecvat îngrijirii complexe din 

punct de vedere, fizic, psihic, afectiv; 

- asigurarea igienei şi a spaţiului de viaţă a persoanei îngrijite; 

- asigurarea hidratării şi a alimentaţiei corespunzătoare a persoanei 

îngrijite; 

- stimularea participării persoanei îngrijite la activităţile zilnice; 

- transportul şi însoţirea persoanei ingrijite etc. 

respectând permanent drepturile şi confidenţialitatea privind evoluţia stării de 

sănătate a persoanei ingrijite. 



UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ 

Competenţe 

Nr. 

crt. 

Titlul unităţii 

1 Planificarea propriei activităţi 

Fundamentale 

Generale pe 

domeniul de 

activitate 

Specifice 

2 Perfecţionarea continuă 

3 Lucrul în echipa multidisciplinară 

4 

Comunicarea interactivă 

5 

Respectarea drepturilor persoanei îngrijite 

Supravegherea stării de sănătate a 

6 

persoanei îngrijite 

Alimentarea şi hidratarea a persoanei 

7 

îngrijite 

Igienizarea spaţiului în care se află 

8 

persoana îngrijită 

Acordarea îngrijirilor de igienă pentru 

9 

persoanele îngrijite 

10 

Transportarea rufăriei 

11 Transportul persoanelor îngrijite 



UNITATEA 1 

PLANIFICAREA PROPRIEI ACTIVITĂŢI 

Descriere 

Unitatea cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare realizării unei planificări realiste şi 

eficiente a activităţilor cotidiene. 


1. Identifică activităţile 

specifice 

2. Ierarhizează 

activităţile ce urmează a 

fi derulate 

3. Estimează perioada 

de timp necesară 

derulării activităţilor 

recomandate de şeful 

ierarhic 

4. Evaluează şi 

adaptează programul 

zilnic în funcţie de nevoi 


1.1. Identificarea activităţilor specifice se face corect din 

planul individualizat de protecţie şi îngrijire. 

1.2. Identificarea activităţilor şi obiectivelor specifice se face 

corect. 

1.3. Identificarea activităţilor specifice se face corect, prin 

preluarea exactă a acestora de la şeful ierarhic. 

1.4. Identificarea activităţilor se face adecvat prevederilor din 

documentele oficiale. 

2.1. Ierarhizarea se realizează cu atenţie ţinând cont de 

capabilitatea şi starea persoanei îngrijite 

2.2. Activităţile ce urmează a fi derulate sunt ierarhizate cu 

promptitudine, imediat după identificarea nevoilor persoanei 

îngrijite. 

2.3. Activităţile sunt ierarhizate în funcţie de starea, vârsta şi 

evoluţia persoanei îngrijite. 

2.4. Ierarhizarea priorităţilor este flexibilă, modificându-se în 

funcţie de situaţiile intervenite. 

3.1. Perioada de timp este estimată în funcţie de starea şi 

evoluţia persoanei ingrijite i. 

3.2. Planificarea este realizată în mod realist pe termen scurt, 

mediu şi lung. 

3.3. Perioada de timp este estimată realist pe baza unei analize 

atente a datelor ce compun situaţia existentă. 

3.4. Elaborarea programului de activităţi se face adaptat noilor 

situaţii apărute. 

4.1. Programul este evaluat continuu . 

4.2. Programul este adaptat după caz, în funcţie de evoluţia 

stării persoanei îngrijite. 

4.3. Programul activităţilor zilnice este adaptat în funcţie de 

situaţiile nou apărute . 


Persoanele îngrijite pot fi: copii de diferite vârste (0- 16 ani), tineri, vârstnici, persoane cu 

dezabilităţi etc. 

Documentele oficiale luate în considerare în planificarea activităţii: 

- fişa postului/ contractul de muncă – aceste documente stabilesc atribuţiile, 

responsabilităţile şi obligaţiile infirmierei 

- raportul de evaluare a problemelor, 

- planul individualizat de protecţie şi îngrijire 

- fişa medicală a infirmierei 

Termen scurt: ore sau zi 

Termen mediu: una sau mai multe săptămâni 

Termen lung: de ordinul lunilor 



Activităţi: 

- acordarea de îngrijiri cu respectarea normelor igienico-sanitare aplicabile la locul de 

muncă persoanei îngrijite corespunzător vârstei şi regimurilor recomandate 

- asigurarea normelor de confort ale persoanei îngrijite 

- supravegherea stării de sănătate cu respectarea recomandărilor şefului ierarhic 

- comunicarea cu persoana îngrijită 

- acordarea de ajutor la activităţile zilnice ale persoanei îngrijite 

Situaţii nou apărute pot fi: 

- modificări în starea de sănătate a persoanei îngrijite 

- accidente 

- avarii diverse etc. 



- noţiuni elementare de asistenţă medicală 

- noţiuni de organizarea a timpului 

- noţiuni aplicate de legislaţie 

- Regulament de ordine interioara 


- capacitatea de a stabili o ierarhizare pertinentă a acţiunilor specifice; 

- capacitatea de a planifica activităţile în funcţie de priorităţi; 

- flexibilitatea şi capacitatea de adaptare la situaţii noi apărute 



UNITATEA 2 

PERFECŢIONAREA CONTINUĂ 

Descriere 

Unitatea cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare identificării nevoilor proprii de 

pregătire profesională şi perfecţionării continue. 


1. Identifică nevoile de 

formare specifică 

2. Participă la cursuri de 


3. Aplică în practica 

cunoştinţele dobândite 


1.1. Ariile profesionale în care are nevoie de perfecţionare 

sunt identificate cu obiectivitate din diferite surse de 

informare. 

1.2. Identificarea unor cursuri de formare se face conform 

modulelor necesare lărgirii sferei de cunoştinţe specifice 

1.3. Estimarea termenelor pentru pregătirea continuă se face 

în mod realist, adaptându-se la situaţiile concrete. 

2.1 Participarea la cursuri de formarea continuă se face în 

mod activ în scopul însuşirii cunoştinţelor necesare. 

2.2. Participarea la formările iniţiate de angajator se face cu 

conştiinciozitate. 

2.3. Aplicarea cunoştinţelor dobândite în timpul instruirii se 

face cu responsabilitate în scopul creşterii eficienţei şi 

calităţii serviciilor acordate persoanei îngrijite. 

2.4. Participarea la formarea profesională se face cu 

responsabilitate, în vederea recunoaşterii capacităţilor 

profesionale. 

3.1. Cunoştinţele dobândite la diferitele forme de 

perfecţionare profesională sunt aplicate în mod adecvat în 

activitatea zilnică. 

3.2. Cunoştinţele dobândite se reflectă cu consecvenţă şi 

responsabilitate în îngrijirea de persoane. 

3.3. Documentarea privind noile metode şi tehnici de îngrijire 

a persoanei îngrijite se efectuează permanent. 




Sursele de informare pot fi: 

- publicaţii de specialitate, 

- cărţi referitoare la tehnicile de îngrijire specifice vârstei şi diagnosticelor 

- prospecte de produse noi de igienizare, medicamente, alimente. 

Forme de pregătire: 

- formală 

- informală 

- vocaţională 

- stagii de formare 

- schimburi de experienţă 

- cursuri de perfecţionare 





- modalităţi moderne de documentare şi accesare surse de informare 

- modalităţi de comunicare verbală şi nonverbală 

- noţiuni psihopedagogice specifice locului de muncă 

- noţiuni elementare de medicină, specifice locului de muncă 

- noţiuni elementare de terapie ocupaţională, specifice locului de muncă 


- spiritul de observaţie analitic în autoaprecierea nivelului de pregătire profesională 

- realism şi exigenţă în evaluarea nevoilor de formare 

- capacitatea de adaptare a cunoştinţelor la particularităţile contextului de viaţă persoanei 

îngrijite; 

- discernământ în alegerea formei de pregătire adecvate propriei nevoi 

- spirit practic şi autoexigenţă în implementarea cunoştinţelor dobândite 



UNITATEA 3 

LUCRUL ÎN ECHIPA MULTIDISCIPLINARE 

Descriere 

Unitatea cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare efectuării lucrului în echipă şi 

colaborării cu toate persoanele implicate în îngrijirea unei persoane. 


1. Colaborează cu 

membrii echipei 

2. Participă la stabilirea 

obiectivelor echipei 

3. Facilitează 

schimburile de 

informaţii 

4. Respectă 

recomandările asistentei 


1.1. Colaborarea cu membrii echipei este permanentă şi ţine 

seama de de interesul persoanei îngrijite. 

1.2. Solicitarea sprijinului membrilor echipei se face în 

funcţie de situaţiile specifice. 

1.3. Lucrul cu membrii echipei se realizează dând dovadă de 

obiectivitate şi receptivitate. 

1.4. Răspunsul la solicitările colegilor/ şefului ierarhic este 

dat cu promptitudine, în situaţii specifice. 

2.1. Obiectivele echipei sunt stabilite împreună cu ceilalţi 

membri, în funcţie de atribuţiile din fişa postului asupra 

persoanei îngrijite. 

2.2. Obiectivele echipei sunt stabilite cu claritate, putând fi 

identificate rezultatele aşteptate şi termenele de realizare. 

2.3. Obiectivele echipei sunt stabilite adecvat atribuţiilor şi în 

funcţie de starea şi evoluţia persoanei îngrijite. 

3.1. Informarea echipei asupra oricărei modificări a situaţiei 

persoanei îngrijite se face cu promptitudine. 

3.2. Schimburile de informaţii sunt facilitate prin menţinerea 

unei legături permanente între membrii echipei. 

3.3. Schimburile de informaţii sunt facilitate prin transmiterea 

datelor în timp optim. 

3.4. Schimburile de informaţii sunt facilitate prin 

comunicarea lor într-o formă clară, accesibilă. 

4.1. Respectarea recomandărilor asistentei se realizează cu 

consecvenţă. 

4.2. Tehnicile şi procedurile recomandate sunt aplicate corect 

şi în timp util. 

4.3. Implicarea în activităţile de terapie ocupaţională se 

realizează cu responsabilitate. 




Membrii echipei multidisciplinare pot fi: 

- medic 

- asistent medical 

- asistent social 

- psiholog 

- logoped 

- neuropsihiatru 

- medic pediatru 

- educator 



- consilier psiho-pedagogic 

- lucrătorul social 

- şeful de secţie 

- asistenta şefă 

- instructor educator 

Schimburile de informaţii se pot realiza: oral; în scris. 

Situaţiile specifice: 


- accidente 


Tehnicile şi procedurile: recomandate prin planul de îngrijire specific fiecărei persoane 

îngrijite 



- tehnici de organizare a muncii în echipă/ tehnici de muncă în echipă; 

- informaţii necesare respectării fiecărei recomandări; 

- noţiuni de etică şi deontologie profesională 

- drepturile persoanei îngrijite 

- importanţa respectării recomandărilor asistentei medicale; 

- autonomia persoanei îngrijite şi reducerea dependenţei 

- noţiuni specifice locului de muncă referitoare la recuperare, compensare, educaţie, 

stimulare etc. 


- abilitatea de a coopera cu echipa multidisciplinară. 

- capacitatea de a relaţiona cu membrii echipei în stabilirea, de comun acord, a obiectivelor, 

activităţilor, metodelor şi termenelor de realizare; 

- capacitatea de a stabili graficul întâlnirilor în funcţie de particularităţile persoanei îngrijite 

şi de programul membrilor echipei; 

- capacitatea de integrare într-o echipă 

- capacitatea de a gestiona situaţii specifice, rezistenţa la efort şi la stress 



UNITATEA 4 

COMUNICAREA INTERACTIVĂ 

Descriere 

Unitatea cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare desfăşurării unei comunicări eficiente 

la locul de muncă cu membrii echipei multidisciplinare şi cu persoana îngrijită 



1. Identifică formă de 

comunicare adecvată 

2. Utilizează limbajul specific 

3. Identifică deficienţele de 

comunicare 

4. Menţine dialogul cu echipa 

interlocutorii 

5.. Participă la discuţii pe 

teme profesionale 


1.1. Identificarea/ evaluarea abilităţilor de comunicare a 

persoanei îngrijite se face corect. 

1.2. Decodificarea mesajelor verbale şi non-verbale ale 

persoanei îngrijite se face cu exactitate 

1.3. Caracteristicile comunicării cu persoana îngrijită sunt 

identificate cu obiectivitate în vederea stimulării 

schimbului de informaţii. 

2.1. Limbajul specific utilizat este în concordantă cu 

abilităţile de comunicare identificate la persoana îngrijită 

2.2. Limbajul utilizat respectă, pe cât posibil, specificul 

mediului din care provine persoana îngrijită. 

2.3. Limbajul folosit în comunicarea cu persoana îngrijită 

este adecvat dezvoltării fizice, sociale şi educaţionale ale 

acestuia 

3.1. Identificarea eventualelor deficienţele de comunicare 

se face cu promptitudine 

3.2. Deficienţele de comunicare sunt identificate pe baza 

propriilor observaţii sau sunt preluate de la asistentă 

3.3. Deficienţele de comunicare sunt corect identificate în 

urma analizării informaţiilor, asupra particularităţilor 

persoane îngrijite. 

4.1. Menţinerea dialogului cu interlocutorii se realizează 

permanent în vederea rezolvării oricăror situaţii privind 

actul de îngrijire. 

4.2. Schimbul de informaţii se realizează într-un limbaj 

adecvat situaţie, clar, concret, concis 

4.3. Comunicarea se realizează într-o manieră civilizată, 

politicoasă, cu evitarea conflictelor 

4.4. Schimbul de informaţii în cadrul instituţiei se face la 

predarea, preluarea serviciului şi ori de câte ori este nevoie 

5.1. Comunicarea pe teme profesionale se face eficient în 

cadrul echipei 

5.2. Comunicarea cuprinde informaţii corecte, clare, 

concrete, în limbaj de specialitate 

5.3. Schimbul de informaţii se realizează în permanenţă în 

vederea îmbunătăţirii activităţii legate de evoluţia stării 




Surse potenţiale de deficienţe de comunicare, din punct de vedere al persoanei îngrijite: 

– vârsta 



- incapacitatea persoanei îngrijite de a forma relaţii normale de ataşament (ataşament 

excesiv şi nediscriminat sau respingerea oricărei persoane) 

- tulburări de comportament (agresivitate excesivă, conflictualitate, episoade prelungite de 

pierdere a controlului /hiperactivitate sau încăpăţânare excesivă) 

- probleme emoţionale (stima de sine scăzută, teamă excesivă sau auto-blamare, 

somnambulism) 

- incapacitate de adaptare la noi medii (spital, centre de îngrijire şi asistenţă, grădiniţă, la 

şcoală, liceu, într-un grup etc) 

- dezabilităţi ale persoanei îngrijite 

- lipsa stimulării persoanei în a comunica 

- limbaj inaccesibil, prea specializat 

Situaţiile specifice: 


- accidente 


Membrii echipei multidisciplinare pot fi: 

– medic 

– asistent medical 

– asistent social 

– psiholog 

– logoped 

– neuropsihiatru 

– medic pediatru 

– educator 

– consilier psiho-pedagogic 

– lucrătorul social 

– şeful de secţie 

– asistenta şefă 

– instructor educator 

Probleme conexe actului de îngrijire: reparaţii, întreţinerea aparatelor, asigurarea materialelor 

Interlocutori: membrii echipei, persoane îngrijite, personalul instituţiei etc. 



- noţiuni aplicate de comunicare verbală şi non-verbală 

- noţiuni elementare de psihologie 

- etică profesională 

- tehnici de comunicare şi relaţionare, specifice locului de muncă 


- abilitatea de a comunica eficient cu persoana îngrijită, respectând particularităţile 

acestuia 

- capacitatea de a crea situaţii în care persoana îngrijită să se poată exprima sau să poată 

depăşi deficienţele de comunicare 

- abilitatea de a decodifica corect informaţia transmisă de persoana îngrijită 

- abilitatea de a folosi tehnici şi metode variate pentru a comunica cu persoana îngrijită 

- capacitatea de a distinge deficienţele grave de comunicare şi de a solicita sprijin în 

depăşirea acestora 

- capacitatea de a menţine relaţii armonioase cu persoanele aparţinând echipei sau din afara 

acesteia pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu 

- capacitatea de exprimare şi susţinere a opiniilor în cadrul discuţiilor profesionale cu 

evitarea conflictelor în spiritul rezolvării prompte a problemelor 

- gradul de sociabilitate şi tactul dovedit în relaţia cu persoana îngrijită 

- asigurarea intimităţii necesare optimizării actului de îngrijire. 



UNITATEA 5 

RESPECTAREA DREPTURILOR PERSOANEI ÎNGRIJITE 

Descriere 

Unitatea cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare sprijinirii protecţiei şi promovării 

drepturilor şi libertăţilor persoanei îngrijite. 



1. Culege informaţii 

privind respectarea 

drepturilor persoanei 

îngrijite 

2. Urmăreşte respectarea 

drepturilor persoanei 

îngrijite 

3. Intervine în cazul 

încălcării drepturilor 


1.1. Informarea cu privire la drepturile şi obligaţiile persoanei 

îngrijite sunt colectate din surse autorizate. 

1.2. Informaţiile cu privire la drepturile şi obligaţiile 

asigurate prin sistemul de protecţie sunt permanent 

actualizate. 

2.1. Identificarea situaţiilor de încălcare a drepturilor 

persoanei îngrijite se realizează cu discernământ. 

2.2. Informarea şeful ierarhic asupra situaţiilor de încălcarea 

drepturilor persoanei îngrijite se face cu promptitudine. 

3.1. Sesizarea membrilor echipei asupra situaţiilor în care 

drepturile persoanei îngrijite sunt încălcate se face ori de câte 

ori este cazul.. 

3.2. Urmărirea obţinerii şi exercitării drepturilor persoanei 

îngrijite se face permanent. 

3.3. Sprijinirea persoanei îngrijite de a obţine drepturile care i 

se cuvin este realizată întotdeauna cu respectarea 

confidenţialităţii informaţiei. 

3.4. Intervenţia în cazul încălcării drepturilor persoanelor 

îngrijite se face cu fermitate şi consecvenţă. 




Drepturile persoanei îngrijite se referă la: 

- drepturile înscrise în Constituţia României 

- Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, ale bolnavilor, ale pacienţilor 

- legislaţia de protecţie specială 

- Convenţia Europeană cu Privire la Drepturile Omului. 

- autorităţi implicate în aplicarea legislaţiei în vigoare 



- noţiuni privind legislaţia în vigoare cu privire la protecţia copilului, vârstnicului şi 

persoanelor cu dezabilităţi. 

- noţiuni privind egalitatea de şanse. 

- noţiuni privind drepturile persoanei îngrijite 

- instituţiile de ocrotire ale persoanelor cu dezabilităţi 

- noţiuni aplicate privind apărarea drepturile omului. 

- noţiuni aplicate referitoare la tehnici de negociere. 


- promptitudinea identificării încălcării drepturilor persoanelor îngrijite 

- cunoaşterea drepturilor, libertăţilor fundamentale şi a obligaţiilor persoanelor îngrijite 

- perseverenţa în dobândirea şi asigurarea exercitării drepturilor persoanelor îngrijite 

- cunoaşterea prevederilor „Cartei drepturilor pacientului” /prevederi specifice din 

regulamentul intern al instituţiei privind persoana îngrijită. 



UNITATEA 6 

SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A PERSOANEI ÎNGRIJITE 

Descriere 

Unitatea cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare supravegherii permanente a stării de 

sănătate a persoanei îngrijite, semnalării oricărei modificări apărute şi de a intervenirii 

prompte pentru îmbunătăţirea stării de sănătate. 



1. Identifică starea de 

sănătate a persoanei 

îngrijite 

2. Urmăreşte starea de 

sănătate a persoanei 

îngrijite 

3. Aplică proceduri de 

intervenţie în stări 

critice ale persoanei 

îngrijite 

4. Pregăteşte persoana 

îngrijită pentru 

investigaţii medicale 

1.1. Identificarea unor modificări ale stării de sănătate a 

persoanei îngrijite se face cu atenţie, în permanenţă. 

1.2. Eventualele modificări în starea de sănătate a persoanei 

îngrijite sunt identificate corect, pentru a fi transmise în timp 

util şefului direct /asistentei medicale. 

1.3. Modificările stării de sănătate a persoanei îngrijite sunt 

discutate, după caz, în cadrul echipei multidisciplinare, 

pentru a fi corect evaluate. 

2.1. Urmărirea evoluţiei stării de sănătate a persoanei îngrijite 

se realizează în conformitate cu atribuţiile specifice din fişa 

postului/ la cererea persoanei îngrijite. 

2.2. Informarea şefului ierarhic/asistentei medicale asupra 

modificărilor stării de sănătate a persoanei îngrijite se 

realizează cu promptitudine. 

2.3. Urmărirea stării de sănătate a persoanei îngrijite în 

timpul efectuării de controale medicalele periodice sau a unor 

analize se face în conformitate cu instrucţiunile disponibile 

transmise de şeful ierarhic/asistenta medicală 

3.1. Anunţarea şefului ierarhic/asistentei medicale şi/sau 

salvarea se face cu discernământ în cazul identificării unor 

abateri de la valorile normale ale parametrilor stării de 

sănătate ale persoanei asistate. 

3.2. Intervenţia în vederea transportării persoanei îngrijite, în 

cazul deteriorării stării de sănătate a acesteia, se face cu 

rapiditate şi cu siguranţă. 

3.3. Persoana îngrijită este pregătită cu operativitate şi 

responsabilitate pentru efectuarea examenului medical. 

4.1. Informarea asupra investigaţiilor medicale la care 

urmează să fie supusă persoana îngrijită se face corect, în 

timp util. 

4.2. Pregătirea persoanei îngrijite în vederea efectuarea de 

investigaţii se face în mod adecvat tipului de investigaţie la 

care urmează să fie supus, comunicat de personalul 

specializat. 

4.3. Poziţionarea persoanei îngrijite în vederea investigării se 

face corect, conform indicaţiilor personalului specializat. 




Modificările care indică afectarea funcţiilor vitale sunt identificate prin: 

- sesizarea din timp a eventualelor tulburări şi, pe cât posibil, prevenirea apariţiilor lor; 

- urmărirea evoluţiei afecţiunilor pentru a preveni, opri sau încetini agravarea fenomenului; 

- alimentaţia; refuzul alimentelor sau lichidelor; 

- modificări ale ritmului somn-veghe: modificări cantitative ale somnului (hiposomniehipersomnii), 

modificări calitative ale somnului (coşmaruri) 



- modificări în comportament 

Tipurile de investigaţii sunt comunicate de asistenta medicală sau direct de un specialist din 

echipa multidisciplinară, şi pot fi: radiografii, investigaţii specifice unor boli de nutriţie, 

ecografii, analize de sânge, EKG etc. 



- noţiuni elementare de simptomatologie somatică; 

- tehnici de îngrijire 



- capacitate de a face faţă unor situaţii neprevăzute; 

- capacitatea de a compara starea de normalitate cu cea în care apar modificări; 

- capacitatea de a lua decizii optime în situaţii de criză/limită 

- promptitudinea, rapiditatea şi hotărârea în solicitarea ajutorului pentru beneficiar; 

- urmărirea conştiincioasă şi permanentă a funcţiilor vitale ale persoanei îngrijite. 



UNITATEA 7 

ALIMENTAREA ŞI HIDRATAREA PERSOANEI ÎNGRIJITE 

Descriere 

Unitatea cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare satisfacerii trebuinţelor 

de lichide şi hrană ale persoanei îngrijite, corespunzător capacităţilor acestuia, vârstei, stării 

de sănătate şi recomandărilor medicale. 



1. Transportă alimentele 

de la oficiu/bloc alimentar 

la masa/patul persoanei 

îngrijite 

2. Pregăteşte persoana 

îngrijită dependentă 

pentru alimentare şi 

hidratare 

3. Ajuta persoana 

îngrijită la activitatea de 

hrănire şi hidratare 


1.1. Alimentele sunt transportate cu rigurozitate respectând 

cu rigurozitate regulile de igienă 

1.2 Alimentele sunt deşertate în recipientele proprii, 

disponibile la masa persoanei îngrijite. 

1.3. Alimentele sunt servite persoanelor îngrijite prompt 

respectând dieta indicată. 

1.4. Normele igienico-sanitare sunt respectate cu 

consecvenţă la transportarea şi manipularea alimentelor 

2.1. Informarea persoanei îngrijite asupra orarului meselor 

şi asupra meniului se face cu promptitudine 

2.2. Aşezarea persoanei îngrijite se face într-o poziţie 

confortabilă pentru a putea fi hrănit şi hidratat, 

corespunzător recomandărilor şi indicaţiilor specialiştilor. 

2.3. Masa este aranjată ţinând cont de criteriile 

estetice şi de particularităţile persoanei îngrijite. 

3.1. Sprijinul necesar hrănirii persoanei îngrijite se acordă 

pe baza evaluării autonomiei personale în hrănire şi a stării 

de sănătate a acesteia 

3.2. Sprijinirea persoanei îngrijite pentru hidratare este 

realizată cu grijă prin administrarea cu consecvenţă a 

lichidelor. 

3.3. Sprijinirea persoanei îngrijite pentru alimentare se face 

cu operativitate şi îndemânare pe tot hrănirii şi după masă . 

3.4. Acordarea de ajutor persoanelor îngrijite ţine seama 

atât de indicaţiile specialiştilor cât şi de preferinţele, 

obiceiurile, tradiţiile alimentare ale acestora. 



Tipul de afectare/deficienţă şi diversitatea individuală a trebuinţelor: 

- alimentaţia persoanei cu HIV/SIDA care are nevoie de supliment de hrană; 

- alimentaţia persoanelor imobilizate 

- alimentaţia persoanelor fără discernământ 

- alimentaţia şi reechilibrarea hidro-electrolitică; 

- alimentaţia persoanei care are nevoie de hrană lichidă şi/sau pasată; 

- alimentaţia şi hidratarea persoanei cu febră; 

- alimentaţia persoanei cu pareza spastică. 

- alimentaţia persoanei cu boli ale aparatului digestiv, alergiilor alimentare, diabetului ş.a. 

- anorexie, disfagii, bulimie, polifagie, polidipsie. 

- alimentaţia persoanei cu hidratare insuficientă. 

- obiceiuri alimentare, gusturi personale şi deprinderi care ţin de educaţie, obişnuinţe, 

religie, cultură, venituri 



Particularităţile persoanei asistate: 

- persoane care au modificări ale tranzitului intestinal; 

- persoane cu dificultăţi în utilizarea tacâmurilor; 

- persoane cu dificultăţi de deplasare la masă ; 

- persoanele cu handicap psihic/ motor; 

- copii care nu se pot alimenta singuri datorita diverselor afecţiuni sau vârstei. 

Tipuri de regimuri: 

- hidric, semilichid, dietetic, hipo-caloric, renal, hepatic, lactat, lacto-făinos, 

hidrozaharat etc. 

Tipuri de alimentare artificială: 

- gastrostomă, sondă gastrică sau intestinală, pe cale parenterală, prin clismă cu soluţii 

izotonice etc. 

- hrănirea persoanelor în comă; 

- hrănirea persoanelor cu tulburări de deglutiţie; 

- reechilibrare hidro-electrolitică. 

Activitatea se desfăşoară sub supravegherea asistentei medicale 



- nevoile de hrană şi apă ale organismului uman; 

- stabilirea nevoilor de asistenta in alimentaţie; 

- dieta alimentară în funcţie de patologie 

- tehnici de hrănire; 

- elemente de estetică; 

- intervenţia de urgenţă în timpul unor accidente produse în timpul hrănirii 


- măsura în care respectă criteriile de administrare a alimentelor solide şi lichide 

- luarea în considerare a particularităţilor persoanei îngrijite în acordarea sprijinului în 

- hrănire; 

- antrenarea persoanei îngrijite şi a familiei acestuia pentru asigurarea hrănirii; 

- flexibilizarea intervenţiei în funcţie de situaţia familială şi gradul de dependenţă 

- al persoanei îngrijite; 

- asigurarea confortului/stării de bine în timpul mesei 



UNITATEA 8 

IGIENIZAREA SPAŢIULUI ÎN CARE SE AFLĂ PERSOANA ÎNGRIJITĂ 

Descriere 

Unitatea cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare asigurării şi menţinerii condiţiilor 

igienico-sanitare ale spaţiului unde se găseşte persoana îngrijită 



1. Igienizează camera şi 

dependinţele 

2. Igienizează obiectele 


3. Aplică măsuri de igienă 

personală 

4. Aplică normele igienico 

sanitare şi de sănătate în 

muncă 

1.1. Camera persoanei îngrijite şi dependinţele sunt 

igienizate permanent pentru încadrarea în parametrii 

ecologici prevăzuţi de normele igienico-sanitare specifice. 

1.2. Activitatea de igienizare şi curăţenie este efectuată 

conform normelor igienico sanitare. 

1.3. Igienizarea camerei este efectuată periodic prin 

utilizarea materialelor de igienizare specifice. 

1.4. Igienizarea circuitelor funcţionale este respectată cu 

stricteţe pentru prevenirea transmiterii infecţiilor. 

1.5. Îndepărtarea reziduurilor şi resturilor menajere este 

efectuată cu conştiinciozitate, ori de câte ori este necesar. 

1.6. Reziduurile şi resturile menajere sunt depozitate în 

locurile special amenajate 

2.1. Obiectele persoanei îngrijite şi vesela sunt curăţate şi 

dezinfectate conform normelor specifice. 

2.2. Dezinfectarea obiectelor/veselei este efectuată 

permanent sau ori de câte ori este necesar pentru 

întreruperea lanţului epidemiologic. 

2.3. Obiectele persoanei îngrijite /vesela sunt igienizate 

după fiecare întrebuinţare, prin utilizarea materialelor de 

igienizare specifice. 

3.2. Măsurile de igienă personală şi, în special a mâinilor, 

sunt aplicate cu conştiinciozitate, pe toată perioada acordării 

îngrijirilor persoanei îngrijite. 

3.3. Starea proprie de sănătate este menţinută în parametri 

normali prin efectuarea la termen a controalelor periodice, 

în scop preventiv. 

3.4. Igiena personală proprie este menţinută zilnic conform 

prevederilor specifice din regulamentul intern al locului de 

muncă. 

4.1. Informarea asupra regulilor de igienico-sanitare şi de 

sănătate în muncă aplicabile la îngrijirea persoanelor se face 

permanent, cu rigurozitate. 

4.2. Echipamentul de protecţie, specificat în regulamentul 

intern, este permanent în stare perfectă de curăţenie. 

4.3. Curăţenia echipamentului de protecţie este menţinută 

pe toată durata de activitate, acesta fiind schimbat ori de 

câte ori este necesar. 




Parametrii ecologici: temperatura camerei, luminozitate, praf, zgomot, miros. 



Materialele de curăţire şi igienizare cuprind detergenţi, săpun, clorură de var, apă, cloramină, 

alcool sanitar, etc. 

Circuitele funcţionale cuprind atât circuitele care asigură protecţie în interiorul încăperii 

(circuit aseptic) cât şi circuitul lenjeriei, alimentelor, veselei. 

Obiectele persoanei asistate cuprind obiectele personale (pieptene, perie, periuţă de dinţi, 

foarfece de unghii, lenjerie etc).şi alte obiecte specifice vârstei persoanei asistate necesare 

satisfacerii nevoilor fiziologice (oliţă, urinar, ploscă). 



- tehnici de dezinfectare şi sterilizare a spaţiului în care se află peersoana îngrijită; 

- tehnica îngrijirii diferitelor tipuri de persoane îngrijite; 

- tehnica îngrijirii adultului; 

- norme igienico-sanitare specifice; 

- norme de sănătate şi securitate în muncă aplicabile la locul de muncă 

- prevederile regulamentului intern al locului de muncă 


- capacitatea de a asigura condiţiile igienice în camera persoanei îngrijite; 

- capacitatea de a aplica normele de igienă personală în activitatea de îngrijire; 

- conştiinciozitatea dovedită la igienizarea veselei/obiectelor personale ale persoanei 

îngrijite; 

- capacitatea de a aprecia corect necesitatea efectuării igienizării obiectelor/camerei/ 

dependinţelor şi a utiliza materialele de igienizare corespunzătoare. 



UNITATEA 9 

ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR DE IGIENĂ PENTRU PERSOANA ÎNGRIJITĂ 

Descriere 

Unitatea cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare acordării îngrijirilor de igienă 

persoanei îngrijite. 


1. Acordă îngrijiri de 

igienă corporală 

2. Ajută persoana 

îngrijită la satisfacerea 

nevoilor fiziologice 

3. Menţine igiena 

lenjeriei persoanei 

îngrijite 


1.1. Îngrijirile corporale sunt efectuate cu îndemânare conform 

tehnicilor specifice. 

1.2. Baia totală/parţială este efectuată periodic sau ori de câte 

ori este necesar prin utilizarea produselor cosmetice adecvate 

1.3. Îngrijirile corporale sunt acordate cu conştiinciozitate 

pentru prevenirea infecţiilor şi a escarelor. 

1.4. Îmbrăcarea/dezbrăcarea persoanei îngrijite este efectuată cu 

operativitate conform tehnicilor specifice. 

2.1. Persoana îngrijită este ajutată/asistată permanent la 

satisfacerea nevoilor fiziologice, conform tehnicilor specifice. 

2.2. Ajutarea persoanei imobilizate este efectuată prin utilizarea 

obiectelor specifice. 

2.3. Persoana îngrijită este ajutată/asistată cu calm la 

satisfacerea nevoilor fiziologice 

3.1. Lenjeria din patul ocupat/neocupat este schimbată periodic 

/ori câte ori este necesar prin aplicarea tehnicilor specifice. 

3.2. Schimbarea lenjeriei este efectuată cu îndemânare pentru 

asigurarea confortului persoanei asistate. 

3.3. Accesoriile patului sunt adaptate cu operativitate la 

necesităţile imediate ale persoanei îngrijite 




Îngrijirile corporale cuprind: igiena tegumentelor, igiena mucoaselor (nas, gât, urechi), igiena 

fanerelor (tăierea unghiilor), perierea părului. 

Obiecte specifice: oliţă, urinar, ploscă. 

Materiale cosmetice: pudră, creme, alifii, săpun, şampon, dezinfectante cutanate. 

Accesoriile patului cuprind perne, pături, rulouri, suluri, aşternuturi. 



- tehnica băii parţiale/totale; 

- tehnica schimbării lenjeriei; 

- tehnica îmbrăcării/dezbrăcării; 

- tehnica îngrijirii copilului; 

- tehnica îngrijirii adultului. 

- tehnica îngrijirii vârstnicului 

- tehnica îngrijirii persoanelor imobilizate 

- tehnica tăierii unghiilor 


- însuşirea şi aplicarea corectă a deprinderilor specifice tehnicilor specifice aplicării mde 

îngrijiri de igienă; 

- corectitudinea cu care aplică îngrijiri de igienă adecvate tipului de persoană; 

- îndemânarea la schimbarea lenjeriei; 

- promptitudinea ca care asistă/ajută persoana îngrijită la satisfacerea nevoilor fiziologice 

prin utilizarea corespunzătoare a obiectelor specifice. 

- capacitatea de acţiona cu respect, calm, răbdare în relaţia cu persoana îngrijită pe toată 

perioada desfăşurării activităţii. 



UNITATEA 10 

TRANSPORTUL RUFĂRIEI 

Descriere 

Unitatea cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare asigurării în condiţii optime a 

transportului rufelor. 



1. Colectează lenjeria şi 

rufele 

murdare 

2. Transportă rufele 

murdare 

3. Preia / distribuie 

rufele curate 

1.1. Lenjeria murdară a persoanelor îngrijite este identificată 

cu rapiditate. 

1.2. Lenjeria şi rufele murdare sunt colectate corect, în 

saci/containere speciale. 

1.3. Rufele/ lenjeria murdară este depozitată în spaţiile 

special destinate, conform regulamentului intern. 

2.1. Transportul rufăriei este asigurat cu promptitudine la 

camera de sortare 

2.2. Circuitul de transport al rufelor murdare este respectat cu 

rigurozitate. 

2.3. Rufele murdare sunt transportate cu respectarea normelor 

igienico-sanitare specifice. 

3.1. Rufele curate sunt preluate cu operativitate, respectând 

regulamentul unităţii. 

3.2. Rufele şi lenjeria curate se distribuie conform 

regulamentului şi în funcţie de nevoi 

3.3. Rufele şi lenjeria curate sunt păstrate în spaţii special 

amenajate care respectă normele igienico-sanitare 




Tipul de instituţii: 

- spitale 

- centre de îngrijire şi asistenţă socială 

- creşe 

- cămine 

- centre de tip familial 

- apartamente protejate 

- policlinici 

- centre de zi 

- persoane fizice la domiciliul acestora 



- tehnica transportului rufelor; 

- tehnica schimbării lenjeriei; 

- tehnica depozitării lenjeriei; 

- tehnica sortării lenjeriei 


- corectitudinea efectuării transportului rufelor; 

- îndemânarea cu care efectuează transportul şi depozitarea lenjeriei; 

- promptitudinea cu care schimbă lenjeria ori de câte ori este nevoie 

- capacitatea de acţiona cu respect, calm, răbdare în relaţia cu persoana îngrijită pe toată 

perioada desfăşurării activităţii. 



UNITATEA 11 

TRANSPORTUL PERSOANELOR ÎNGRIJITE 

Descriere 

Unitatea cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare asigurării transportului persoanelor 

îngrijite. 



1. Respectă tipul de 

mobilizare 

1.1. Tipul de mobilizare este identificat, conform 

indicaţiilor echipei medicale şi de particularităţile persoanei 

îngrijite. 

1.2. Tipul şi timpul de mobilizare necesare sunt stabilite cu 

corectitudine, prin consultarea surselor de informare 

disponibile. 

1.3. Mobilizarea este adaptată permanent la situaţiile 

neprevăzute apărute în cadrul îngrijirilor zilnice. 

2. Mobilizează beneficiarii 2.1. Mobilizarea este efectuată în mod adecvat tipului de 

persoană îngrijită, prin acordarea ajutorului la deplasare. 

2.2. Frecvenţa şi tipul de mobilizare sunt adaptate 

permanent la necesităţilor persoanelor îngrijite. 

2.3. Mobilizarea persoanelor îngrijite este efectuată prin 

utilizarea corectă a accesoriilor specifice 

3. Ajută la transportul 

persoanelor îngrijite 

4. Însoţeşte persoana 

îngrijită în vederea 

efectuării unor investigaţii 

5. Ajută la transportul 

decedaţilor 

3.1. Transportul este asigurat conform tehnicilor specifice. 

3.2. Persoana îngrijită este ajutată cu îndemânare să 

utilizeze accesoriile necesare la transport, conform 

programului zilnic de îngrijire sau ori de câte ori este 

nevoie. 

3.3. Accesoriile utilizate de persoana îngrijită sunt puse la 

dispoziţia acesteia, adecvat tipului de imobilizare 

3.4. Asigurarea transportului persoanelor decedate la 

camera mortuară sau la un spaţiu special amenajat pentru 

aceste situaţii se face conform regulamentului intern. 

4.1. Informarea asupra orei şi locului unde trebuie însoţită 

persoana îngrijită se face în timp util. 

4.2. Stabilirea modului în care / cum poate fi transportată 

persoana îngrijită se face cu claritate şi atenţie. 

4.4. Transportarea persoanei îngrijite se face cu grijă, 

adecvat specificului acesteia. 

4.5. Aşteptarea finalizării investigaţiilor persoanei îngrijite 

se face cu corectitudine şi răbdare. 

5.1. Transportarea persoanelor decedate se face cu 

respectarea regulamentului unităţii. 

5.2. Dezinfecţia spaţiului în care a survenit decesul se 

efectuează conştiincios şi corect. 




Particularităţile persoanei îngrijte: vârstă, caracteristici psiho-fizice, stare de sănătate, gradul 

de autonomie. 

Surse de informare: indicaţiile echipei socio-medicale, familiei, preferinţele persoanei 

asistate. 



Accesorii: cadru, baston, scaun cu rotile, cărucior, hamuri, cadru pentru mers, ţarc, targă. 

Situaţiile neprevăzute sunt modificări apărute în starea de sănătate a persoanei îngrijite, 

modificări ale programului, schimbarea stării emoţionale, instalarea dependenţei 

Starea de disconfort se referă la escare, infecţii, scutece murdare, imobilizarea în aceeaşi 

poziţie timp îndelungat etc. 

Complicaţii: infecţii, escare, afecţiuni pulmonare, constipaţie etc. 

Tip de imobilizare: totală, parţială. 

Exerciţii pentru: 

- menţinerea tonusului muscular; 

- menţinerea mobilizării articulaţiilor; 

- stimularea metabolismului; 

- stimularea circulaţiei sanguine; 

- stimularea aparatului excretor; 

- căpătarea sau recăpătarea deprinderilor 



- tehnici de mobilizare şi transport; 

- tehnica îngrijirii diferitelor categorii de persoane imobilizate 

- tehnica îngrijirii copilului/adultului /vârstnicului 

- tehnici de ridicare şi manipulare a persoanei îngrijite; 

- tehnica de mobilizare a sugarului; a copilului mic, a preşcolarului/ şcolarului; 

- prevederile specifice din regulamentul intern. 


- însuşirea şi aplicarea corecta a deprinderilor specifice tehnicilor pentru diferite categorii 

de persoane îngrijite; 

- îndemânarea la mobilizarea persoanei îngrijite 

- perseverenţa şi calmul de care dă dovadă la efectuarea exerciţiilor de mobilizare; 

- corectitudinea mobilizării persoanei îngrijite ; 

- capacitatea de acţiona cu respect, calm, răbdare în relaţia cu persoana îngrijită asistat pe 

toată perioada desfăşurării activităţii. 

- asigurarea securităţii persoanei îngrijite pe întreaga perioadă a acordării de ajutor la 

transportul acestei. 





Ocupaţia: Maseur 


Bucureşti 2000


LEEA - Med SRL 


Irina Olaru 


Paul Petru Radovici, şef de lucrări, ANEFS 

Ana Cristina Fozza, şef de lucrări, Universitatea Ecologică 


Elena Căciulan 

Ana Maria Gabriela Antonescu 







Maseur 


Ocupaţia se aplicã maseurului şi presupune o sferã largã de competenţe pentru desfãşurarea activitãţii şi 

anume asigurarea condiţiilor igienico-sanitare în cabinetul de masaj şi personale, autopregãtirea în vederea 

efectuãrii masajelor, efectuarea activitãţilor necesare pregãtirii pacienţilor şi aplicarea masajului somatic. 

În afarã de aceste competenţe strict necesare desfãşurãrii activitãţii, maseurul poate dobândi competenţe 

suplimentare, prin perfecţionare profesionalã. Dobândirea uneia sau tuturor competenţelor suplimentare de 

aplicare a masajului terapeutic, masajului reflexogen şi/sau drenajul limfatic presupune o pregãtire prealabilã 

de specialitate care presupune cunoştinţe de anatomie şi fiziologie precum şi fiziopatologie şi patologie 

clinicã şi abilitãţi practice. 

Aceste competenţe suplimentare nu pot fi dobândite de maseurul cu deficienţe vizuale 

Deoarece activitãţile specifice se desfãşoarã în permanentã colaborare cu pacienţii şi medicii comunicarea la 

locul de muncã contribuie la buna desfãşurare a activitãţilor specifice.

Maseur 







Comunicarea la locul de muncă 

Aplicarea NPM şi PSI 

Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare 

Asigurarea perfecţionării profesionale 

Întocmirea documentelor de evidenţă 

Planificarea şedinţelor de masaj 

Pregătirea cabinetului de masaj 

Aplicarea drenajului limfatic 

Aplicarea masajului reflexogen 

Aplicarea masajului somatic 

Aplicarea masajului terapeutic 

Autopregătirea în vederea efectuării masajelor 

Stabilirea tehnicilor şi formelor de masaj

Comunicarea la locul de muncă 



1. Primirea şi transmiterea 1.1. Informaţiile sunt primite/transmise concis prin utilizarea formelor de 

comunicare adecvate. 

1.2. Scopul masajului este identificat rapid prin apelarea unor surse 

alternative de informare. 

1.3. Informaţiile sunt primite/transmise cu promptitudine pentru 

stabilirea programărilor. 

2. Structurarea informaţiilor 2.1. Informaţiile primite sunt structurate cu corectitudine pentru 

stabilirea procedeului de masaj corespunzător. 

2.2. Structurarea informaţiilor este efectuată pentru stabilirea 

compatibilităţii cu alte tratamente urmate de pacient. 

3. Comunicarea interactivă 3.1. Discuţiile cu pacienţii sunt conduse şi orientate în vederea scopului 

propus. 

3.2. În timpul efectuării masajului, dialogul cu pacienţii este menţinut 

permanent pentru adaptarea intensităţii masajului la sensibilitatea părţii 

masate. 

3.3. Informaţiile suplimentare sunt obţinute prin întrebări pertinente şi 

logice.


Informaţiile pot fi primite/transmise zilnic sau ori de câte ori este necesar: verbal şi/sau scris. 

Surse de informare alternative: verbale de la pacienţi/medici, prescripţii medicale 

Informaţii suplimentare: 

informaţii despre alte tratamente urmate de pacient; 

informaţii despre alte afecţiuni ale pacientului; 

stabilirea programării în funcţie de solicitările pacientului; 

informaţii referitoare la efectele masajului : locale/generale, imediate/tardive. 


Cunoştinţe: 

reguli şi norme de conduită; 

cunoştinţe medii de specialitate. 

Aptitudini, atitudini, deprinderi: 

tehnici de comunicare; 

rapiditate în luarea deciziilor; 

promptitudine; 

corectitudine; 

disponibilităţi de comunicare; 

calm, răbdare; 

respect. 


corectitudinea informaţiilor transmise pacienţilor; 

capacitatea de a comunica cu pacienţii într-un limbaj adecvat clar, concis; 

capacitatea de acţiona cu respect, calm, răbdare în relaţia cu pacienţii pe toată perioada desfăşurării activităţii. 

_

Aplicarea NPM şi PSI 



1. Aplicarea NPM 1.1. Legislaţia şi normele de protecţia muncii sunt însuşite şi aplicate în 

conformitate cu specificul locului de muncă. 

1.2. Însuşirea clară şi corectă a procedurilor de protecţia muncii este 

asigurată prin participarea la instructaje periodice. 

1.3. Echipamentul de lucru individual este folosit şi păstrat în 

conformitate cu normele în vigoare. 

2. Aplicarea PSI 2.1. Activităţile în cabinetul de masaj sunt desfăşurate în conformitate cu 

normele PSI. 

2.2. Echipamentele de stingere a incendiilor sunt menţinute în stare de 

funcţionare prin verificări periodice. 

2.3. Procedurile de pază şi stingerea incendiilor sunt însuşite prin 

instructaje periodice şi aplicaţii practice. 

3. Aplicarea procedurilor de intervenţie 3.1. Intervenţia pentru limitarea efectelor evenimentului constatat este 

rapidă în conformitate cu procedurile specifice locului de muncă. 

3.2. Modul de acţiune şi echipamentele necesare sunt stabilite pe baza 

situaţiei reale constatate. 

3.3. Evacuarea în caz de incendiu din cabinetul de masaj este efectuată în 

conformitate cu planul de evacuare afişat. 

3.4. Primul ajutor în cazul accidentelor este acordat cu calm şi 

operativitate, corespunzător tipului de accident.


Echipament de lucru: halat, trusă de prim ajutor; 

Echipament PSI: hidrant, extinctoare, nisip, lopeţi etc. 

Eveniment: incendiu de natură electrică, mecanică. 

Accidente: arsuri termice, electrocutări, intoxicaţii. 


Cunoştinţe: 

norme generale de protecţia muncii şi PSI; 

tehnici de acordare a primului ajutor; 

planul de evacuare al imobilului în care îşi desfăşoară activitatea. 



capacitate de reacţie în situaţii neprevăzute; 

operativitate; 

păstrarea calmului în situaţii critice. 


corectitudinea aplicării normelor de protecţia muncii şi PSI pe toată durata desfăşurării activităţii; 

capacitatea de a acorda primul ajutor; 

promptitudinea maseurului în aplicarea planului de evacuare în caz de pericol. 

capacitatea de acţiona operativ în situaţii neprevăzute. 

_

Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare 



1. Aplicarea măsurilor de igienă 1.1. Măsurile de igienă personală sunt aplicate prin verificarea periodică 

personală şi stare de sănătate 

a stării de sănătate. 

1.2. Echipamentul de lucru este menţinut curat şi schimbat ori de câte ori 

este necesar. 

1.3. Condiţiile de igienă a mâinii sunt respectate, după fiecare şedinţă de 

masaj, pentru evitarea transmiterii infecţiilor. 

1.4. Transpiraţia mâinii este prevenită prin aplicarea produselor 

cosmetice specifice. 

2. Asigurarea măsurilor de igienă în 2.1. Prevenirea transmiterii infecţiilor cutanate este realizată prin 

cabinetul de masaj 

igienizarea zilnică/ori de câte ori este necesar a cabinetului de masaj cu 

ajutorul materialelor de curăţare şi igienizare. 


2.2. Lenjeria utilizată este înlocuită conform normelor de igienă. 

2.3. Cabinetul de masaj este dezinfectat şi dezodorizat pentru păstrarea 

unui climat plăcut şi sănătos. 

Echipament de lucru: în funcţie de tipul de masaj aplicat. 

Condiţii de igienă a mâinii : mâini curate, uscate, fără asperităţi, suple, cu unghii tăiate 

Produse cosmetice: pudră de talc, cremă ,alifii, etc. 

Materialele de curăţire şi igienizare cuprind detergenţi, săpun, clorură de var, apă, cloramină etc. 


Cunoştinţe: 

tehnici de igienizare şi dezinfecţie; 

norme de igienă 


îndemânare; 





capacitatea de a asigura condiţiile igienice în cabinetul de masaj; 

capacitatea de a aplica normele de igienă personală; 

conştiinciozitatea dovedită de maseurului în igienizarea mâinii 

capacitatea de a aprecia corect necesitatea efectuării igienizării cabinetului de masaj şi de a alege materialele de 

igienizare corespunzătoare.

Asigurarea perfecţionării profesionale 


Unitatea se referă la competentele necesare maseurului în asigurarea perfectionării profesionale prin identificarea 

corectă a necesarului de pregătire si a îmbogătirii permanente a volumului de cunostinte în vederea desfăsurării unei 

activităti corespunzătoare. 


1. Identificarea necesarului de 1.1. Necesarul de perfecţionare profesională este stabilit prin 


autoevaluare obiectivă. 

1.2. Necesarul de perfecţionare este identificat pe baza observaţiilor 

primite de la pacienţi. 

1.3. Necesarului de perfecţionare profesională este identificat prin 

raportare permanentă la rezultatele muncii. 

2. Autoinstruire profesională 2.1. Materialele de specialitate sunt consultate periodic/ori de câte ori 

este necesar pentru asigurarea unui volum de informaţii noi necesare în 

activitatea desfăşurată. 


2.2. Autoinstruirea profesională este făcută prin consultarea cu 

conştiinciozitate a surselor de informare. 

2.3. Cunoştinţele dobândite sunt aplicate în activitatea curentă în scopul 

creşterii calităţii muncii. 

2.4. Noutăţile din domeniu sunt însuşite cu rapiditate pentru a fi aplicate 

corect în practică. 

Autoinstruirea se poate face prin consultarea literaturii de specialitate sau prin participare periodică la cursuri de 

pregătire. 

Sursele de informare sunt: publicaţii de specialitate, cărţi referitoare la tehnicile de masaj, prospecte de produse 

noi de igienizare şi de masaj. 



responsabilitate; 

dorinţă de cunoaştere şi autoperfecţionare 

perseverenţă; 

obiectivitate; 

receptivitate 



conştiinciozitatea maseurului de a-şi îmbunătăţii activitatea profesională; 

capacitatea de analiză şi sinteză; 

obiectivitatea maseurului la autoevaluare 

receptivitatea faţă de informaţiile de specialitate.

Întocmirea documentelor de evidenţă 



1. Identificarea şi evaluarea datelor 1.1. Datele sunt identificate conform solicitărilor primite de la pacienţi. 

1.2. Datele sunt evaluate cu corectitudine pentru stabilirea formei de 

masaj solicitată de pacient. 

1.3. Rezultatele obţinute în timpul aplicării tratamentului sunt evaluate 

2. Completarea formularelor 2.1. Formularele sunt completate prin înscrierea lizibilă şi concisă a 

tuturor datelor necesare. 

2.2. Formularele sunt completate cu corectitudine prin folosirea unui 

limbaj de specialitate. 

2.3. Orice situaţie neprevăzută este semnalată cu responsabilitate în 

formulare pentru a păstra o evidenţă clară a fiecărui pacient. 

3. Păstrarea documentelor de evidenţă 3.1. Documentele sunt păstrate/arhivate conform normelor interne. 


3.2. Documentele de evidenţă sunt păstrate pentru a putea fi puse la 

dispoziţie în orice moment când i se solicită. 

Date: numele, prenumele pacientului, vârsta, forma de masaj solicitată, motivarea solicitării, etc. 

Forme de masaj: somatic, terapeutic, reflexogen, drenaj limfatic. 

Rezultate: în funcţie de forma de masaj, locale/totale, imediate/tardive. 

Situaţii neprevăzute: întreruperea tratamentului din motive subiective/obiective. 


Cunoştinţe: 

metodologia de completare a formularelor; 

tehnici de masaj. 


corectitudine 

rapiditate în luarea deciziilor 


conştiinciozitate; 

scris lizibil; 

concizie. 


corectitudinea maseurului la completarea documentelor de evidenţă cu date precise complete; 

claritatea datelor înscrise în formulare; 

conştiinciozitatea maseurului în păstrarea documentelor de evidenţă.

Planificarea şedinţelor de masaj 


ELEMENTE DE COMPETENŢĂ 

3. Evaluarea şi adaptarea programului 

de lucru 

CRITERII DE REALIZARE 

3.1. Programul de lucru este evaluat şi adaptat în funcţie de situaţiile 

neprevăzute apărute. 

3.2. Programul de lucru este adaptat permanent la solicitările pacienţilor. 

1. Identificarea sarcinilor 1.1. Sarcinile sunt identificate cu conştiinciozitate pentru încadrarea 

activităţii în repere temporare. 

1.2. Sarcinile sunt identificate rapid prin consultarea surselor alternative 

de informare. 

1.3. Sarcinile sunt identificate în colaborare cu pacienţii. 

1.4. Etapele de realizare a sarcinilor sunt stabilite în funcţie de formele de 

masaj solicitate. 

1.5 Resursele de timp şi materiale sunt identificate cu rapiditate 

corespunzător formei de masaj solicitată de pacient. 

2. Întocmirea programului de lucru 2.1. Programul de lucru este întocmit cu corectitudine prin eşalonarea 

şedinţelor de masaj şi a timpului de odihnă. 

2.2. Programul de lucru este întocmit în funcţie de disponibilităţile 

pacienţilor cu respectarea indicaţiilor şi contraindicaţiilor. 

2.3. Întocmirea programului de lucru este efectuată cu respectarea 

resurselor de timp şi materiale alocate formei de masaj aplicată fiecărui 

pacient. 

2.4. Programul de lucru este întocmit cu corectitudine pentru evitarea 

suprapunerilor de orar a şedinţelor de masaj. 

2.5. Programarea şedinţelor de masaj este făcută cu responsabilitate astfel 

încât să permită atragerea de noi pacienţi


Repere temporare: zilnic, săptămânal, lunar 

Surse alternative de informare: verbal prin contact direct cu pacienţii, telefonic, pe baza prescripţiilor medicale 

pentru respectarea indicaţiilor şi contraindicaţiilor. 

Resurse materiale: creme, uleiuri etc. specifice fiecărei forme de masaj. 

Forme de masaj: somatic, terapeutic, reflexogen, drenaj limfatic. 

Situaţii neprevăzute: modificarea programului pacienţilor, apariţia de pacienţi noi, defecţiuni ale aparaturii din 

dotare etc. 


Cunoştinţe: 

planificare; 

organizarea muncii; 



deprinderi organizatorice şi practice; 



adaptabilitate; 



corectitudinea maseurului în alocarea resurselor de timp/materiale la întocmirea programului; 

promptitudinea maseurului în adaptarea programului la apariţia unor situaţii neprevăzute; 

_

Pregătirea cabinetului de masaj 


Unitatea se referă la competentele necesare. maseurului de a. pregăti cabinetul de masaj prin asigurarea conditiilor 

ambientale si prin verificarea functionalitătii aparaturii din dotare în vederea efectuării masajului în bune conditii si 

pentru a asigura relaxarea şi deconectarea pacienţilor. 


1. Asigurarea condiţiilor ambientale în 1.1. Condiţiile ambientale în cabinetul de masaj sunt asigurate prin 

cabinetul de masaj 

respectarea normelor de igienă. 

1.2. Starea de curăţenie în cabinetul de masaj este verificată periodic 

pentru combaterea transmiterii infecţiilor. 

1.3. Relaxarea pacienţilor este asigurată prin alegerea unui fond muzical 

adecvat formei de masaj şi personalităţii persoanei masate. 

1.4. Condiţiile ambientale în cabinetul de masaj sunt asigurate prin 

obţinerea unei temperaturi corespunzătoare. 

2. Verificarea funcţionării aparaturii 2.1. Aparatura din dotare este verificată periodic conform instrucţiunilor 

aferente cabinetului de masaj 

de exploatare. 

2.2. Orice disfuncţionalitate a aparaturii este semnalată cu promptitudine 

pentru remediere. 

3. Asigurarea produselor de masaj 3.1. Produsele de masaj sunt asigurate corespunzător formei de masaj 

programată. 


3.2. Produsele de masaj sunt asigurate pentru continuitate în activitate. 

Aparatură: aparate de vibro-masaj, aparate de masaj, tensiometre 

Produse de masaj: creme hidratante, pudră de talc, uleiuri etc. 

Condiţii ambientale: temperatură, fond muzical adecvat formei de masaj şi personalităţii persoanei masate, 

lenjerie curată, etc. 


Cunoştinţe: 

norme de igienă; 

instrucţiuni de funcţionare a aparaturii din dotare; 

nomenclatorul produselor de masaj. 


simţ organizatoric; 

concizie; 


rapiditate. 


corectitudinea maseurului în alegerea produselor de masaj în funcţie de forma de masaj; 

modul de asigurare a condiţiilor ambientale în cabinetul de masaj; 

rapiditatea în semnalarea disfuncţionalităţii aparaturii.

Aplicarea drenajului limfatic 



1. Aplicarea procedeelor specifice 1.1. Procedeele specifice drenajului limfatic sunt identificate prin 

drenajului limfatic 

determinarea şi distribuţia circulaţiei limfatice în organism 

1.2. Reglarea circulaţiei limfatice a organismului şi eliberarea limfei din 

ganglioni sunt efectuate prin aplicarea corectă a procedeelor specifice 

drenajului limfatic. 

1.3. Procedeele de drenaj limfatic sunt stabilite/ adaptate în funcţie de 

diagnosticul pacientului. 

1.4. Adaptarea procedeelor drenajului limfatic este efectuată permanent 

corespunzător modificării stării ganglionilor limfatici şi a tulburărilor 

circulaţiei limfatice. 

2. Aprecierea modificărilor circulaţiei 2.1. Examinarea segmentului afectat este efectuată pentru aprecia corect 

limfatice 

modificările circulaţiei limfatice. 

2.2. Efectele favorabile ale aplicării drenajului limfatic sunt evaluate, 

urmărindu-se permanent involuţia edemelor şi a îmbunătăţirii elasticităţii 

ţesuturilor. 

2.3. Modificările circulaţiei limfatice sunt apreciate cu corectitudine prin 

urmărirea permanentă a stării generale de sănătate a pacientului.


Circulaţia limfatică a organismului: convergentă spre ganglionii limfatici din regiunea cefei şi gâtului, axială şi 

inghinală şi regiunea poplitee pentru membrele inferioare 

Procedeele specifice drenajului limfatic sunt: 

- pompajul pe ganglionii limfatici; 

- presiuni şi împingeri pe vasele limfatice ale membrelor şi trunchiului de la regiunile proximale spre cele distale şi 

invers; 

- efleurajul sacadat pe membre. 

Examinarea segmentului afectat cuprinde: aspectul tegumentelor, localizarea edemului şi volumul ganglionilor 

limfatici şi a segmentelor corpului. 


Cunoştinţe: 

circulaţia limfatică şi structura ganglionilor limfatici - nivel avansat; 

procedee de drenaj limfatic; 

indicaţii şi contraindicaţii la aplicarea drenajului limfatic. 


conştiinciozitate 



atenţie distributivă; 


perseverenţă; 

precizie; 

mobilitatea şi sensibilitatea mâinii. 


gradul de însuşire a cunoştinţelor de anatomie, fiziologie şi fiziopatologie a circulaţiei limfei şi ganglionilor 

limfatici; 

corectitudinea aplicării procedeelor de drenaj limfatic; 

corectitudinea în aprecierea stării generale şi locale a pacientului.

Aplicarea masajului reflexogen 



1. Aplicarea procedeelor pregătitoare 1.1. Procedeele pregătitoare şedinţei de masaj reflexogen sunt aplicate 

conform tehnicilor specifice. 

1.2. Autopregătirea specială a mâinii este obţinută prin procedee speciale 

de mobilizare articulară şi încărcare energetică. 

1.3. Pacientul este pregătit cu corectitudine prin masarea feţei dorsale şi 

plantare a piciorului cu ajutorul produselor de masaj. 

2. Identificarea zonelor reflexogene 2.1. Zonele refelexogene sunt identificate prin evaluarea morfologică şi 

funcţională a piciorului şi mâinii pacientului. 

2.2.. Identificarea zonelor reflexogene este efectuată cu rapiditate pentru 

stabilirea tehnicilor de masaj. 

3. Aplicarea procedeelor de masaj 3.1. Aplicarea masajului reflexogen este efectuată pe zonele proprii 

reflexogen 

fiecărui organ sau sistem al corpului omenesc prin utilizarea procedeelor 

principale de masaj. 

3.2. Procedeele de masaj reflexogen sunt aplicate cu perseverenţă până la 

ameliorarea/dispariţia durerii pe zona specifică reflexă. 

3.3. Efectele favorabile ale aplicării masajului reflexogen sunt evaluate, 

urmărindu-se permanent reducerea tulburărilor funcţionale a pacientului.


Tehnicile specifice masajului reflexogen sunt: 

- efleuraj simplu şi efleuraj asociat cu presiune; 

- fricţiune executată concentric şi excentric simplă şi asociată cu presiune; 

- vibraţie punctiformă simplă şi asociată cu efleuraj şi presiune. 

Produse de masaj folosite la aplicarea masajului reflexogen: unguente obişnuite. 

Zonele reflexogene, dispuse pe trei regiuni: 

- cap şi gât - pe regiunea degetelor şi articulaţiilor metatarsofalangiene (faţa dorsală şi palentară a piciorului); 

- torace, abdomen şi membre superioare; 

- bazin şi membre inferioare - pe oasele tarsiene, gleznă şi 1/3 inferior al gambei 

Zonele reflexogene ale mâinii sunt dispuse în mod asemănător celor de la picior. 


Cunoştinţe: 

anatomie şi biomecanica piciorului şi mâinii; 

meridianele energetice ale corpului şi zonele reflexogene ale piciorului şi mâinii; 

de fiziologie a sistemului nervos (reflex, căile nervoase de sensibilitate) nivel minim. 







mobilitatea şi supleţea mâinii; 

precizie. 


siguranţa în stabilirea zonei reflexogene de masat; 

corectitudinea maseurului în pregătirea metodică a acestuia şi a pacientului; 

modul de aplicare corectă a masajului reflexogen; 

capacitatea de acţiona cu respect, calm, răbdare în relaţia cu pacientul pe toată perioada aplicării masajului 

reflexogen.

Aplicarea masajului somatic 



1. Aplicarea procedeelor principale de 1.1. Procedeele principale de masaj somatic sunt aplicate cu corectitudine 

masaj somatic şi derivatele lor într-o succesiune bine precizată. 

1.2. Succesiunea procedeelor de masaj este determinată cu operativitate 

prin acţiunea lor asupra ţesuturilor moi. 

1.3. Aplicarea procedeelor derivate din cele principale de masaj este 

efectuată pentru marcarea şi localizarea efectelor procedeelor principale 

de masaj somatic. 

1.4. Aplicarea corectă a fiecărui procedeu utilizat este efectuată pentru 

obţinerea efectelor procedeelor de masaj somatic. 

1.5. Procedeele principale de masaj şi derivatele lor sunt aplicate 

conform tehnicilor specifice 

2. Aplicarea procedeelor de masaj 2.1. Procedeele secundare de masaj sunt aplicate cu perseverenţă pentru 

somatic secundare şi derivatele lor întărirea procedeelor principale de masaj somatic, conform tehnicilor 

specifice. 

2.2. Asocierea procedeelor principale de masaj cu cele secundare este 

efectuată astfel încât să asigure obţinerea efectelor scontate în starea 

pacientului.


Procedeele principale ale masajului somatic în succesiunea lor sunt: efleuraj, fricţiune, frământat, tapotament, 

vibraţii. 

Fiecare din procedeele menţionate are un procedeu derivat şi anume: 

- efleurajul în formă lungă, scurtă, alternant, simultan, mână după mână, 

- fricţiunea cu degetele, pumnul, palma, etc. 

- frământat circular, şerpuit, în cute etc. 

- tapotamentul tangent, perpendicular etc. 

- vibraţii punctiforme, superficiale, profunde etc. 

Procedeele secundare de masaj, în succesiunea lor, sunt: cernutul, rulatul, tensiunile, tracţiunile, scuturările, 

ciupituri, presiuni, pensări. 

Procedeele derivate pentru procedeele secundare menţionate sunt: 

- tracţiune în axul articulaţiilor, pe întreg membrul, pe fiecare articulaţie etc. 

- presiuni în ritmul respirator, alternante etc. 

Efecte scontate: imediate, tardive, locale, generale; 

Efectele procedeelor de masaj somatic sunt: 

menţinerea stării de sănătate; 

stimularea circulaţiei sanguine şi limfatice; 

îmbunătăţirea troficităţii ţesuturilor moi ale organismului. 


Cunoştinţe: 

de anatomie şi fiziologie a aparatului locomotor – nivel mediu; 

de anatomie şi fiziologie a sistemului cardiovascular – nivel mediu; 

de anatomie şi fiziologie a aparatului respirator – nivel mediu. 

tehnica procedeelor de masaj principale şi secundare. 






sensibilitatea mâinii; 


îndemânare; 

perseverenţă. 


îndemânarea în efectuarea procedurilor principale şi secundare de masaj somatic; 

adaptabilitatea maseurului la aplicarea derivatelor procedeelor principale şi secundare; 

capacitatea de decizie în situaţii neprevăzute. 

capacitatea de acţiona cu răbdare , calm, entuziasm în relaţia cu pacientul pe toată perioada desfăşurării şedinţei de 

masaj. 

_

Aplicarea masajului terapeutic 



1. Alegerea procedeelor şi formelor de 1.1. Procedeele şi formele de masaj sunt selecţionate corespunzător 

masaj terapeutic 

diagnosticului pacientului. 

1.2. Procedeele de masaj sunt alese în funcţie de indicaţiile şi 

contraindicaţiile pe care le prezintă pacientul 

1.3. În alegerea formei de masaj, prescripţiile medicale sunt respectate cu 

stricteţe. 

2. Aplicarea procedeelor de masaj 2.1. Procedeele de masaj terapeutic sunt aplicate cu corectitudine 

terapeutic 

conform tehnicilor fundamentale şi complementare. 

2.2. Procedeele de masaj terapeutic sunt aplicate cu perseverenţă pe 

regiunea afectată pentru obţinerea efectelor corespunzătoare. 

2.3. Aplicarea procedeelor de masaj este efectuată cu respectarea duratei 

prescrise de medic. 

3. Adaptarea procedeelor de masaj 3.1. Procedeele de masaj terapeutic sunt adaptate corespunzător 

terapeutic 

afecţiunii pacientului 

3.2. Intensitatea şi durata procedeelor este adaptată cu promptitudine la 

apariţia unor semne clinice subiective sau obiective. 

3.3. Procedeele de masaj sunt adaptate cu rapiditate la situaţiile 

neprevăzute semnalate de pacient. 

3.4. Modificările survenite în starea pacientului sunt identificate prin 

păstrarea unui dialog permanent cu acesta pe toată durata efectuării 

masajului.


Tehnicile fundamentale de masaj terapeutic sunt: efleuraj, fricţiune, forme uşoare de frământat şi tepotament, 

vibraţii, presiuni, tracţiuni şi scuturări la nivelul articulaţiilor. 

Tehnicile complementare de masaj terapeutic sunt: cyriax, Vogler, Knapp. 

Regiunea afectată pe care se aplică masajul cuprinde organul afectat şi zonele metemerice 

Efecte corespunzătoare: relaxare musculară locală şi îmbunătăţirea organului afectat. 

Semnele clinice apărute în timpul/în urma efectuării masajului sunt: 

modificarea pulsului; 

modificarea ritmului respirator; 

modificarea coloraţiei şi temperaturii pielii; 

îmbunătăţirea mobilităţii articulare. 


Cunoştinţe: 

de anatomie, fiziologie şi fiziopatologie, de patologie a aparatului locomotor – nivel ridicat; 

de anatomie, fiziologie şi fiziopatologie, de patologie a aparatului cardiovascular – nivel ridicat; 

de anatomie, fiziologie şi fiziopatologie, de patologie a aparatului respirator – nivel ridicat; 

de metabolism – nivel ridicat; 

tehnici de masaj terapeutic. 







siguranţă de sine; 

mobilitatea mâinii, supleţe, precizie. 


nivelul teoretic al cunoştinţelor; 

capacitatea de selecţionare a procedurilor de masaj în concordanţă cu prescripţiile medicale; 

precizia efectuării masajului; 

perspicacitatea de a sesiza rapid modificările survenite în comportamentul pacientului. 

capacitatea de acţiona cu respect, calm, răbdare în relaţia cu pacientul pe toată perioada efectuării masajului 

terapeutic. 

_

Autopregătirea în vederea efectuării masajelor 



1. Stabilirea poziţiei de lucru a 1.1. Poziţia de lucru este stabilită cu corectitudine în funcţie de forma de 

maseurului 

masaj aplicată. 

1.2. Stabilirea poziţiei de lucru este efectuată în funcţie de regiunea 

masată. 

1.3. Efortul este dozat pe întreaga perioadă de activitate prin evitarea 

2. Mobilizarea metodică a mâinii 2.1. Mobilizarea metodică a mâinii este efectuată cu conştiinciozitate 

prin aplicarea tehnicilor specifice. 

2.2. Mobilitatea mâinii este îmbunătăţită prin efectuarea de mişcări 

specifice fiecărei articulaţii. 

2.3. Mâna este mobilizată cu perseverenţă până la atingerea unei 

temperaturi corespunzătoare de lucru. 

2.4. Transpiraţia mâinii este evitată prin aplicarea produselor cosmetice 

specifice. 

3. Refacerea potenţialului de lucru al 3.1. Potenţialul de lucru al maseurului este refăcut prin respectarea 

maseurului 

pauzelor dintre şedinţele de masaj. 

3.2. Timpul de odihnă planificat este respectat pentru menţinerea 

condiţiei fizice pe durata întregii zile de lucru. 

3.3. Refacerea potenţialului de lucru al maseurului este obţinută prin 

aplicarea tehnicilor specifice.


Tehnici specifice de masaj: 

masaj somatic; 

masaj terapeutic; 

masaj reflexogen; 

drenaj limfatic. 

Produse cosmetice: pudră, creme de mâini cu efect deshidratant, dezinfectante cutanate. 

Tehnici specifice de relaxare: poziţii de odihnă, reglarea respiraţiei, relaxarea membrelor superioare 


Cunoştinţe: 

tehnica autopregătirii în vederea efectuării masajului; 

tehnica relaxării; 

biomecanica mâinii. 


îndemânare; 



rezistenţă la efort fizic; 



corectitudinea în alegerea poziţiei de lucru adecvată formei de masaj; 

îndemânarea în aplicarea tehnicii de mobilizării metodice a mâinii; 

modul de respectare a pauzelor şi a poziţiilor de repaus. 

_

Stabilirea tehnicilor şi formelor de masaj 



1. Stabilirea formei de masaj 1.1. Scopul masajului este identificat cu rapiditate prin consultarea 

surselor de informare pertinente. 

1.2. Scopul masajului este analizat în corelare cu vârsta şi starea de 

sănătate a pacientului pentru stabilirea formei de masaj adecvate. 

1.3. Datele suplimentare adecvate scopului masajului sunt solicitate 

pacientului pentru stabilirea corectă a formei de masaj 

2. Stabilirea tehnicilor de masaj 2.1. Tehnicile de masaj sunt stabilite în funcţie de forma de masaj. 

2.2. Stabilirea tehnicilor de masaj este efectuată prin analizarea stării 

ţesuturilor moi 

2.3. Intensitatea tehnicilor de masaj este stabilită cu corectitudine în 

funcţie de sensibilitatea locală şi generală a persoanei masate. 

3. Examinarea regiunii de masat 3.1. Regiunea de masat este examinată prin tehnici specifice de 

examinare. 

3.2. Parametrii regiunii de masat sunt evaluaţi cu corectitudine pentru 

stabilirea şi adaptarea tehnicilor de masaj. 

3.3. Regiunea de masat este examinată cu operativitate periodic/ori de


Surse de informare: pacientul, prescripţiile medicale. 

Scopul masajului este: 

igienic (calmant sau stimulant); 

de întreţinere; 

terapeutic (drenaj limfatic, reflexogen, zonal) 

Tehnici specifice de examinare: vizual, palpare 

Parametrii regiunii de masat: 

culoarea, forma, volumul regiunii de masat examinate vizual; 

troficitatea şi tonusul regiunii de masat, examinate prin palpare; 

Date suplimentare: indicaţii şi contraindicaţii, alte afecţiuni 


Cunoştinţe: 

de anatomie şi fiziologie a pielii - nivel minim; 

de anatomie şi fiziologie a ţesutului subcutanat – nivel minim; 

de anatomie şi fiziologie a aparatului locomotor – nivel minim. 




rapiditate; 





corectitudinea stabilirii tehnicilor de masaj în funcţie de scopul masajului; 

corectitudinea şi conştiinciozitatea în examinarea regiunii de masaj; 

corectitudinea stabilirii parametrilor regiunii de masaj. 

_




Ocupaţia: Nursa 

Domeniul: Sănătate şi asistenţă socială


Asociaţia de Nursing din România 


Florica Udma 

Ioana Iliescu 


Dr. Lucian Indrei 

As. şef Oana Răducanu 

As. şef Ecaterina Gulie 

Angela Aciobăniţei 

As. şef Viorica Olaru 

As. şef Mariana Frunză 

Geta Mîrza 

Dr. Luminiţa Beldean 

Dr. Petronela Coblişan 

Prof. dr. Magda Bădescu 

Dr. Dorin Farcău 

Gabriela Bocec





Nursa 


ÎN CONFORMITATE CU RECOMANDÃRILE OMS CUPRINSE ÎN „STRATEGIA EUROPEANÃ DE 

EDUCAţIE A NURSELOR şI MOAşELOR" şI DIRECTIVELE CONSILIULUI UE NR. 77/452/EEC şI 

77/453/EEC şI ţINÂND CONT DE CERINţELE IMPUSE DE PREGÃTIREA LA NIVEL UNIVERSITAR 

PE PLAN NAţIONAL: 

Acest profesionist are o largã înţelegere privind contribuţia nursingului la starea de sãnãtate generalã a 

individului, familiei şi comunitãţii prin acordarea îngrijirilor care vizeazã promovarea sãnãtãţii, prevenirea 

îmbolnãvirilor, îngrijirea celor bolnavi în spitale şi la domiciliu în condiţiile utilizãrii unei intervenţii care 

adeseori reclamã o tehnologie avansatã şi o foarte bunã pregãtire practicã. 

Rapidele schimbãri pe plan socio-economic şi politic impun pregãtirea unui profesionist care sã fie capabil ca 

pe lângã îngrijirile enumerate succint mai sus, sã fie capabilã sã: 

q implice indivizii, familiile şi comunitãţile în îngrijirea proprie şi sã se formeze la aceştia responsabilitate 

privind sãnãtatea; 

q reprezinte la diferite niveluri unde se iau deciziile privind sãnãtatea, persoanele îngrijite, nevoile acestora şi 

sã intervinã pentru a fi recunoscute drepturile lor; 

q colaboreze în calitatea de membru în cadrul echipei multidisciplinare, dar şi cu alte organizaţii 

guvernamentale şi nonguvernamentale pentru sãnãtatea celor îngrijiţi; 

q asigure calitatea îngrijirilor acordate prin respectarea standardelor de educaţie şi practicã clinicã şi calitatea 

vieţii indivizilor, familiilor şi comunitãţilor de care rãspund. 

ÎN CONSECINţÃ FUNCţIILE ÎNDEPLINITE DE 

ACEST PROFESIONIST CUPRIND: 

a. acordarea îngrijirilor de promovare, prevenire, curative, de recuperare sau de sprijin a indivizilor, 

familiilor şi grupurilor; 

b. transmiterea cunoştinţelor şi formarea abilitãţilor în domeniul sãnãtãţii în rândul pacienţilor, altor 

beneficiari, personalului din sistemul de sãnãtate şi a celor aflaţi în procesul de formare; 

c. participarea în calitate de membru în cadrul echipei de îngrijire, ceea ce presupune solide cunoştinţe 

în domeniul comunicãrii, realizãrii relaţiilor interpersonale bazate pe respect reciproc şi înţelegere a rolului 

propriu şi a celorlalţi profesionişti, implicare activã şi responsabilã în luarea deciziilor, informarea 

autoritãţilor, mass mediei, etc... 

d. îmbunãtãţirea practicii clinice printr-o gândire criticã, aprecierea şi utilizarea cercetãrilor existente în 

domeniu pe plan naţional şi internaţional şi dezvoltarea abilitãţilor necesare pentru efectuarea cercetãrii.

Nursa 









Aplicarea Normelor de Protecţie a Muncii şi a Normelor de 

Prevenire şi Stingere a Incendiilor 


Acordarea ajutorului de urgenţă prespitalicesc 

Aplicarea îngrijirilor şi tratamentelor 

Aplicarea normelor igienico-sanitare şi prevenirea infecţiilor 

nosocomiale 

Asigurarea şi gestionarea eficientă a resurselor materiale 

Asigurarea şi supravegherea alimentaţiei persoanei îngrijite 

Efectuarea şi participarea la manevre de terapie intensivă 

Elaborarea planului de îngrijire 

Îndrumarea şi instruirea cursanţilor/elevilor în timpul stagiului 

Întocmirea dosarului de nursing 

Monitorizarea stării pacientului şi aplicarea intervenţiilor pentru 

stabilizare 

Prevenirea şi depistarea îmbolnăvirilor 

Promovarea sănătăţii 


Supravegherea gravidei, nou-născutului şi lăuzei la domiciliu 

Supravegherea igienei individuale a persoanei îngrijite 

Supravegherea şi îngrijirea copilului în comunitate 

Supravegherea, efectuarea şi participarea la investigaţii, explorări 

şi tratament




1. Menţine dialogul cu personalul din 1.1. Mentinerea dialogului cu personalul din cadrul unitătii si din exterior 

cadrul unităţii şi din exterior 

se realizează pentru rezolvarea unor probleme conexe actului medical 

1.2. Schimbul de informatii se realizează într-un limbaj adecvat, accesibil, 

în funcţie de situaţie, clar, concret, concis 

1.3. Comunicarea se realizează într-o manieră civilizată, politicoasă, cu 

evitarea conflictelor 

1.4. Schimbul de informatii în cadrul unitătii se face la predarea, preluarea 

serviciului şi ori de câte ori este nevoie 

2. Participă la discuţii pe teme 2.1. Comunicarea pe teme profesionale se face în colective de 


specialitate 

2.2. Comunicarea cuprinde informaţii corecte, clare, concrete, în limbaj 

de specialitate 

2.3. Schimbul de informatii se realizează într-o manieră politicoasă, 

3. Menţine dialogul permanent cu 3.1. Comunicarea este realizată într-un limbaj adaptat nivelului de 

persoana îngrijită/aparţinători întelegere a pacientului si stării în care se află 

3.2. Interviul cu pacientul respectă regulile de desfăsurare, asigură 

intimitatea şi confidenţialitatea datelor 

3.3. Comunicarea cu pacientii este realizată în scop psihoterapeutic si de 

instruire 

3.4. Dialogul cu pacientii si apartinătorii acestora este mentinut 

permanent sau ori de câte ori este nevoie 

4. Realizează comunicare terapeutică 4.1. Stabileşte un cod de comunicare cu pacienţii care nu pot comunica 

cu unele categorii de pacienţi 

verbal 

4.2. Atingerea pacientului grav afazic se realizează pentru valorizarea 

acestuia si respectarea demnitătii


Metode de comunicare: scris, verbal, nonverbal 

Colective de specialitate: asistenţi, medici, infirmiere 

Alte categorii: TA (personal tehnic-administrativ), asistenţi de igienă, laborator, farmacie 

Personal extraspitalicesc: ONG, instituţii administrative, familii 

Probleme conexe actului medical: reparaţii, întreţinerea aparatelor, asigurarea materialelor 

Limbaj accesibil, specializat 

Formă de comunicare: verbală, nonverbală, simţuri 


CUNOŞTINtE: 


- management sanitar 

- funcţionarea aparatelor şi instalaţiilor 

- modalităţile de raportare a activităţii 

- organizarea şi funcţionarea altor servicii 

- obiectul activităţii unor ONG-uri 

- psihologie generală 


- tehnici de comunicare şi relaţionare, bariere în comunicare şi căile de prevenire/depăşire a lor 

APTITUDINI: comunicare, analiză şi sinteză, observare 

ATITUDINI: amabilitate, flexibilitate, adaptabilitate, dorinţă reală de stabilire a unui mod de comunicare accesibil 


Evaluarea urmăreşte: 

- capacitatea de a menţine relaţii armonioase cu persoanele aparţinând colectivului sau din afara acestuia pentru 

îndeplinirea sarcinilor de serviciu 

- capacitatea de exprimare şi susţinere a opiniilor în cadrul discuţiilor profesionale cu evitarea conflictelor în 


- capacitatea de a redacta un raport corect, complet, în termeni clari, precişi, pentru asigurarea continuităţii 

îngrijirilor 

- capacitatea de a intra în relaţie cu persoana îngrijită 

- capacitatea de a realiza un interviu obţinând date semnificative adaptând mesajul la nivelul de înţelegere a 

pacientului 

- gradul de sociabilitate şi tactul dovedit în relaţia cu pacienţii 

- puterea de convingere pentru ca sfaturile să fie receptate şi aplicate de persoana îngrijită /familie 

- selectarea datelor pentru care trebuie asigurată confidenţialitatea 

- asigurarea intimităţii pentru a determina pacientul să se exprime liber 

- capacitatea de a comunica veşti neplăcute



Unitatea cuprinde competentele legate de activitătile nursei în cadrul colectivelor de specialitate evidentiind criterii 

privind coordonarea, repartizarea sarcinilor si implicarea individuală în realizarea obiectivului echipei în conditiile 

aplicării îngrijirilor acordate autonom sau la indicatia medicului. 


1. Stabileşte sarcini în cadrul echipei 1.1. Stabilirea sarcinilor se face cu discernământ în raport cu nivelul de 

pregătire a membrilor echipei 

1.2. Stabilirea sarcinilor se face în concordantă cu precizările unor surse 

autorizate 

1.3. Sarcinile individuale sunt corelate cu obiectivul echipei 

1.4. Obiectivul echipei este stabilit în funcţie de nevoile pacientului, 

familiei, comunitătii si este acceptat de întreaga echipă 

1.5. Sarcinile clare, precise sunt cuprinse în planul de îngrijire şi planul 

clar al activitătilor personale 

1.6. Instruieste personalul privind activitatea în echipă si supravegherea 

bunului mers al acestei activităti 

1.7. Îndeplinirea sarcinilor se realizează în timp util 

2. Realizează implicarea individuală în 2.1. Lucrul în echipă se realizează cu responsabilitătile reglementate legal 

efectuarea sarcinilor 

2.2. Sarcinile individuale se îndeplinesc cu responsabilitate conform 

planului şi obiectivului echipei 

2.3. Obiectivul echipei este îndeplinit în conformitate cu strategia 

unanim acceptată 

2.4. Revizuieste planul în functie de situatiile apărute si la indicatia 

medicului 

2.5. Eventualele divergenţe între membrii echipei sunt soluţionate cu tact


CUNOŞTINtE: 


- nivelul de pregătire şi atribuţiile membrilor echipei 


- dinamica grupului 

- comunicare 

APTITUDINI: bun organizator şi coordonator, observator, bun mediator 

ATITUDINI: spirit de echipă, adaptabilitate, echilibru, asumarea responsabilităţii 


- capacitatea de integrare în colectiv şi colaborare cu membrii echipei 


planul şi obiectivul general al echipei 

- asumarea responsabilităţii privind îndeplinirea unor sarcini 

_

Aplicarea Normelor de Protecţie a Muncii şi a Normelor de Prevenire şi Stingere a Incendiilor 



1. Aplicarea normelor de protecţia 1.1. Normele de protecţia muncii sunt însuşite şi aplicate conform 

muncii 

specificului locului de muncă 


aparatura şi instalaţiile, substanţe chimice, medicamente folosite 


tipurile de accidente ce pot surveni 

1.4. Echipamentul de protectie este folosit si păstrat în conformitate cu 

NPM 

1.5. Instruirea privind NPM se efectuează conform planificării incluzând 

normele de ridicare a greutătilor/pacientilor 

1.6. Echipele de interventie se vor alcătui în functie de specificul locului 

de muncă 

2. Aplicarea normelor de prevenire şi 2.1. Echipamentul de stingere a incendiilor este menţinut în stare de 

stingere a incendiilor (PSI) 

funcţionare 

2.2. Normele PSI sunt însusite conform specificului fiecărui loc de muncă 



create şi prevederile cuprinse în norme 


situaţiilor de risc 

3.3. Evacuarea în caz de incendii se realizează conform planurilor afisate 

la loc vizibil 

3.4. Primul ajutor în caz de accident se acordă conform tipului de


Unitatea se aplică în toate locurile unde nursele îşi desfăşoară activitatea 

Accidente: de tip mecanic, arsuri, electrocutări, asfixii, intoxicaţii, alergii, infecţii, contactarea unor boli (SIDA; 

Hepatită B), iradiere 

Echipamente de protecţie: halate, bonete, mănuşi de protecţie, şorţuri, hote 

Instrumente, aparate şi instalaţii: aparatură pentru explorări funcţionale, pentru sterilizare, instrumente şi 

materiale refolosibile, incubatoare, ochelari 

Echipament pentru stingerea incendiilor: extinctoare, hidranţi, rezervoare, găleţi, furtun, lăzi cu nisip, lopeţi 


CUNOŞTINtE: 

- norme generale şi speciale de PM şi PSI 

- modul de utilizare a echipamentului PM şi PSI 

- planuri de evacuare în caz de incendiu 

- mod de acţiune a agenţilor nocivi 

- componenţa echipelor în caz de intervenţie 


- de ergonomie 

APTITUDINI: de comunicare, manualitate, bun organizator 

ATITUDINI: colaborare, organizare 


- capacitatea de manevrare corectă şi operativă a echipamentelor pentru PM şi PSI pentru înlăturarea factorilor 

de risc 

- capacitatea de organizare a evacuării în caz de incendiu, înlăturarea panicii şi evitarea producerii de noi accidente 

- capacitatea de reacţie în situaţii limită, de stres, autocontrolul, echilibrul personal



Unitatea cuprinde competentele necesare nursei privind autoevaluarea si identificarea necesitătilor de perfectionare 

profesională urmate de integrarea în forme de pregătire continuă pentru actualizarea cunostintelor, obtinerea unui 

grad superior de pregătire pentru cresterea calitătii rezultatelor muncii. 


1. Identifică necesităţile de 1.1. Necesitătile de perfectionare profesională vizează ansamblul 

activitătilor desfăsurate la locul de muncă 

1.2. Stabilirea necesitătilor de perfectionare profesională se face în 

corelaţie cu sarcinile incluse în fişa postului 

1.3. Identificarea lacunelor în pregătire se face cu obiectivitate în raport 

cu informaţiile de actualitate din domeniul de activitate 

1.4. Necesitătile de perfectionare sunt identificate pe baza evaluării 

periodice 

2. Participă la cursuri de formare 2.1. Participarea se face în scopul menţinerii cunoştinţelor la un nivel 

continuă 

ridicat 

2.2. Reactualizarea cunoştinţelor se face permanent sau ori de câte ori 

este nevoie 

2.3. Asimilarea informaţiilor noi se face prin apelarea la surse autorizate 

2.4. Cunostintele noi dobândite sunt aplicate în activitatea curentă în 

scopul cresterii calitătii actului de îngrijire 

3. Practică schimburi de experienţă 3.1. Organizarea schimburilor de experientă se realizează pe baza 

nevoilor de instruire identificate 

3.2. Schimbul de experientă se practică în mod continuu 

3.3. Participarea la schimbul de experientă este activă 

5. Desfăşoară activităţi de 4.1. Identifică în literatura de specialitate cercetările întreprinse în 

autoperfecţionare 

domeniul de interes si utilizează rezultatele cercetărilor realizate anterior 

în activitatea proprie 

5. Desfăşoară activităţi de cercetare în 5.1. Formulează clar si precis problema în raport cu domeniul care trebuie 

nursing 

clarificat prin cercetare 

5.2. Stabileste obiectivul cercetării delimitate în relatie cu domeniul 

problemei formulate 

5.3. Stabileste structura cercetării si metodelor în concordantă cu 

obiectivul 

5.4. Planifică timpul, stabileste responsabilităti, termene concrete pentru


Surse de informare: cărţi, reviste de specialitate, materiale redactate de instituţii atestate oficial, internet, 

mass-media 

Activităţi: administrarea tratamentelor, sterilizarea materialelor, realizarea explorărilor funcţionale, intervenţii 

de urgenţă, asistarea medicului la efectuarea unor investigaţii sau intervenţii, educarea pacientului/familiei 

Modalităţi de perfecţionare: 

- studiul individual 

- cursuri de pregătire, perfecţionare 

- continuarea studiilor prin aplicarea sistemului de credite transferabile pentru obţinerea dreptului de practică 

avansată 

Tipuri de cercetare: 

- axată pe căutarea de probleme 

- descriptivă 

- verificarea ipotezelor 


CUNOŞTINtE: 

- medicină generală, farmacologie, tehnici de prim ajutor 

- nursing: modele de îngrijire, tehnici de observaţie, teste, scări de atitudini 

- sociologie 

- etică şi deontologie 


- modul de funcţionare a cabinetelor 

- elemente de gestiune şi contabilitate 

- informatică (utilizarea calculatorului) 

- cursuri de perfecţionare organizate în unitate/în afara acestora 

- problematica îngrijirilor la nivel local sau general 

- limbă străină 

ATITUDINI: acceptare, înţelegere, răbdare 

APTITUDINI: intelectuale, analiză şi sinteză, disponibilitate, capacităţi de descoperire, apreciere, citire şi 

evaluare a surselor bibliografice, observaţie dirijată 


- receptivitatea faţă de nou, capacitatea de asimilare şi aplicare a noului în raport cu specificul activităţii şi 

diversitatea acesteia 

- capacitatea de autoevaluare pentru identificarea necesităţilor de pregătire/perfectionare în corelaţie cu exigenţele 

postului 

- capacitatea de a identifica domenii/activităţi pentru aplicarea cercetării 

_

Acordarea ajutorului de urgenţă prespitalicesc 



1. Constată semne specifice situaţiei de 1.1. Apreciază starea de constientă si semnele vitale în timp util 

urgenţă 

1.2. Identifică cu obiectivitate leziunile si gravitatea acestora în functie 

de organul lezat 

1.3. Stabileste corect prioritătile în interventie si ierarhizează actiunile 

printr-o evaluare rapidă a stării victimei si asigură functiile vitale: 

respiraţie şi circulaţie la locul accidentului 

2. Aplică măsuri de prim-ajutor 2.1. Actionează prompt în timp util respectând principiile generale ale 

acordării ajutorului de urgentă si previne instalarea complicatiilor 

2.2. Măsurile sunt alese în conformitate cu leziunea, starea accidentatului, 

materialele disponibile, condiţiile producerii accidentului 

2.3. Măsurile de prim ajutor sunt eficiente si evită agravarea stării 

pacientului 

2.4. Măsurile sunt apreciate prin utilizarea corectă a materialelor 

3. Organizează transportul pacientului 3.1. Transportul pacientului se face în conditii de sigurantă si 

în secţia de specialitate 

supravegheat 

3.2. Cazurile grave sunt anunţate în prealabil, în timp util secţiilor de 

4. Informează medicul despre starea 4.1. Raportarea privind starea pacientului se face în termeni clari, precişi 

pacientului


Acordarea ajutorului de urgenţă se asigură în: serviciile de urgenţă stabile sau unităţi mobile, stradă, întreprinderi, 

instituţii, domiciliu, etc. 

Materiale: trusă de prim ajutor, aparate pentru resuscitare 

Materiale improvizate 

Situaţii în care se acordă ajutor de urgenţă: răniri, hemoragii, fracturi, entorse, luxaţii, stop cardio-respirator, 

arsuri, degerături, electrocutare, intoxicaţii, înec, şoc anafilactic. 

Măsuri de prim ajutor: pansarea plăgilor, hemostaza, imobilizarea provizorie a fracturilor, luxaţiilor, resuscitarea 

cardio-respiratorie, primul ajutor în caz de arsuri, degerături, electrocutare, intoxicaţii, înec, şoc anafilactic, 

primul ajutor în caz de stop cardio-respirator 


CUNOŞTINtE: 

- anatomie, fiziologie 

- recoltări 

- medicale, nursing (pansamente, tipuri de hemostază, calcularea indicelui de şoc, condiţiile de imobilizare corectă 

a fracturilor, manifestările stopului cardio respirator şi timpul de acţiune, aprecierea suprafeţei arse, a indicelui 

prognostic şi semnelor arsurilor pe grade, acţiunea temperaturii scăzute asupra organismului, a curentului electric) 

- igienă 

- NTSM 

- epidemiologie 


APTITUDINI: luciditate, rapiditate, promptitudine, analiză şi sinteză, observaţie, comunicare, manualitate 

ATITUDINI: blândeţe, înţelegere, răbdare, empatie 


- luciditatea, promptitudinea în situaţii limită 

- capacitatea de a stabili priorităţile 

- abilitatea şi capacitatea de a efectua manevre corecte în timp util 

- capacitatea de a colabora cu alte persoane şi cu victima 

- capacitatea de a evalua, organiza şi coordona acţiunea de prim ajutor 

- capacitatea de a sintetiza şi de a raporta în termeni precişi acţiunile întreprinse şi reacţia pacientului

Aplicarea îngrijirilor şi tratamentelor 



1. Asigură pregătirea fizică şi psihică a 1.1 Pacientul este informat corect asupra necesitătii 

beneficiarului 

îngrijirii/tratamentului şi a posibilelor reacţii adverse prin limbaj adaptat 

nivelului de cunoştinţe al beneficiarului. 

1.2 Pregătirea fizică si psihică se face în conformitate cu specificul 

îngrijirii/tratamentului si particularitătile individului. 

1.3 Nursa obţine colaborarea pacientului pentru asigurarea corectitudinii 

efectuării tratamentului si îngrijirilor. 

2. Pregăteşte materialele adecvate 2.1. Materialele necesare sunt alese corect în funcţie de 

îngrijire/tratament. 

2.2. Materialele sterile sunt manevrate corespunzător normelor. 

3. Aplică tehnica de îngrijire/tratament 3.1. Tipurile de îngrijire sunt în conformitate cu indicatia medicală si 

starea pacientului 

3.2 Tehnica respectă succesiunea logică a timpilor de executie. 

3.3- Tehnica respectă normele de protectie a muncii. 

3.4. Tehnica respectă normele de asepsie si antisepsie. 

3.5. Supravegherea pacientului se face în timpul tehnicii, permanent 

3.6. Pacientul este implicat în limitele resurselor acestuia. 

3.7. Tratamentul este administrat corect la indicaţia medicului 

3.8. Îngrijirile autonome sunt efectuate adecvat 

3.9. Raportează în timp util aparitia efectelor secundare si ia măsuri de 

urgentă 

4. Consemnează efectuarea tehnicii şi a 4.1. Notarea se face în dosarul de îngrijire sau alte documente specifice 

incidentelor/accidentelor apărute precizând data, ora, semnătura. 

4.2 Descrierea eventualelor incidente/accidente, reacţiile pacientului se 

face detaliat, corect. 

5. Educă pacientul şi familia privind 5.1. Pacientul si apartinătorii sunt instruiti în termeni clari privind 

administrarea tratamentelor prescrise efectuarea tratamentului la domiciliu 

la domiciliu 

5.2. Informarea se face în functie de indicatia medicală. 

5.3. Informarea are în vedere nivelul de pregătire si cunostinte al 

bolnavului. 

5.4. Supravegherea tratamentului se face în conformitate cu durata şi 

orarul.


Aplicarea îngrijirilor şi tratamentelor se face în unităţi cu paturi, cabinete ambulatorii, domiciliul pacientului. 

Materiale necesare: pentru efectuarea injecţiilor, pentru stimularea circulaţiei, pentru fixarea poziţiei. 

Tipuri de îngrijiri: îmbrăcare/dezbrăcare, mobilizare, efectuarea de tratamente şi de administrarea de medicamente 

pe toate căile: orală, parenterală (i.m., i.v., sc., i.d.), respiratorie, rectală, vaginală, percutanată, tegumente şi 

mucoase (conjuctivă, nazală, conduct auditiv extern), efectuarea sondajelor şi spălăturilor, aplicarea agenţilor 

fizici, schimbarea lenjeriei, alimentarea, îngrijiri igienice, materiale de educaţie. 


CUNOŞTINtE: 

- noţiuni asepsie şi antisepsie, despre controlul infecţiilor nosocomiale 

- norme de tehnica securităţii muncii (NTSM) 

- administrarea medicamentelor pe cale orală, parenterală (injecţii subcutanate, i.m., i.v., i.d.), respiratorie, 

rectală, vaginală, percutanată, pe tegumente şi mucoase (nazală, bucală, conduct auditiv extern), oxigeno-terapia 

- aplicarea agenţilor fizici ca metodă terapeutică 

- poziţiile bolnavului în pat, schimbarea poziţiei, mobilizarea, schimbarea patului cu şi fără bolnav 

- prevenirea complicaţilor imobilizării 

- psihologia vârstelor şi a bolnavului 

- noţiuni de farmacologie 

- fiziopatologie în funcţie de tratamentele prescrise şi efectele lor 


- capacitatea de a colabora cu pacientul (beneficiarul/aparţinătorii) şi în vederea pregătirii acestuia şi în timpul 

efectuării tehnicii 

- alegerea şi pregătirea materialelor 

- respectarea etapelor şi a timpilor de execuţie 

- respectarea regulilor de administrare a tratamentului 

- corectitudinea efectuării tehnicilor 

- capacitatea de a sesiza incidente/accidente, efectele şi reacţiile adverse ale medicamentelor, de a interveni 

prompt 

- capacitatea de a elabora un protocol de îngrijire 

- capacitatea de a transmite informaţii pertinente colegilor, medicului, pacientului, aparţinătorilor 

- completarea corectă a dosarului de îngrijire, a documentelor specifice

Aplicarea normelor igienico-sanitare şi prevenirea infecţiilor nosocomiale 


Unitatea cuprinde competentele necesare nursei privind asigurarea respectării normelor igienico-sanitare în spatiile 

de lucru, respectarea igienei individuale, controlul stării de sănătate a personalului pentru evitarea contaminării cu 

germeni patogeni, atât a pacienţilor cât şi a personalului. 


1. Supraveghează realizarea igienizării 1.1. Activitătile de curătenie si dezinfectie se realizează în conformitate 

şi dezinfecţiei 

cu normele igienico-sanitare în vigoare 

1.2. Curătenia si dezinfectia se realizează cu ustensile si substante adecvate 

spaţiului sau aparatelor şi obiectelor 

1.3. Controlează personalul din subordine privind realizarea dezinfectiei, 

igienizării tuturor spatiilor si ustensilelor folosite, spălarea corectă pe 

mâini 

1.4. Controlul igienizării si dezinfectiei se face zilnic 

1.5. Verificarea însusirii de către personalul aflat în subordine a NPM si a 

normelor igienico-sanitare se face periodic 

1.6. Aparatura folosită se curătă si se dezinfectează periodic/după fiecare 

2. Respectă circuitele din unitate 2.1. Obiectele de unică folosintă infectate se colectează în recipiente si 

se depozitează în locuri special amenajate pentru distrugerea prin metode 

adecvate 

2.2. Obiectele de multiplă folosintă sunt curătate si sterilizate conform 

normelor în vigoare 

2.3. Obiectele curate/sterilizate sunt depozitate în spaţii speciale 

3. Asigură igiena personală, 3.1. Controlul stării de sănătate a personalului se face periodic 

controlează starea de sănătate a 

3.2. Purtătorii/suspectii sunt identificati pe baza unor examinări corecte si 

izolaţi temporar 

3.3. Echipamentul de protectie al personalului se schimbă ori de câte ori 

este nevoie 

3.4. Spălarea/dezinfectia mâinilor se face înainte si după fiecare tehnică 

de îngrijire


Unitatea se aplică în: saloane, săli de tratamente, de operaţii, de naşteri, pansamente, oficii de distribuţie a 

alimentelor, săli de mese, grupuri sanitare, holuri, cabinete pentru investigaţii, în toate spaţiile în care se acordă 

acţiuni de îngrijire 

Tipuri de dezinfecţie: chimică, mecanică, raze ultraviolete, căldura 

Obiecte dezinfectate: suprafeţe, mobilier, mese de pansamente, de naşteri, de operaţii, canapele, aparatură, 

instrumente (care nu se sterilizează) 

Materiale folosite: detergenţi, substanţe dezinfectante 

Servicii de legătură: tehnic-administrativ, DDD 

Norme igienico-sanitare: Ord. MS 190/82, 984/1994, alte ordine emise 

Boli transmisibile: hepatita, TBC, SIDA, infecţii cu germeni patogeni, viroze respiratorii 

Control medical periodic: trimestrial, semestrial, anual 


CUNOŞTINtE: 

- norme igienico-sanitare, medicale (boli infecţioase), grupuri de risc, locuri cu potenţial crescut, circuite, ritmul 

controlului medical periodic 

- materialele folosite: detergenţi, substanţe dezinfectante 

- rolul serviciului DDD 


- capacitatea de identificare, evaluare, îndepărtare a posibilelor focare de infecţie pentru evitarea contaminării şi 

declanşării epidemiei 

- capacitatea de evaluare a stării de sănătate a personalului şi identificarea suspecţilor 

- capacitatea de supraveghere şi control a personalului din subordine care aplică măsuri de dezinfecţie 

- modul de respectare a normelor de igienă personală 

_

Asigurarea şi gestionarea eficientă a resurselor materiale 



1. Stabileşte necesarul de resurse 1.1. Participă la întocmirea listei de materiale consumabile în functie de 

necesitate şi barem 

1.2. Materialele consumabile sunt solicitate în raport cu specificul locului 

de muncă identificând neconcordantele 

2. Asigură recepţionarea şi depozitarea 2.1. Materialele solicitate sunt verificate cantitativ şi calitativ la luarea 

materialele 

în primire 

2.2. Materialele sunt depozitate în locuri/spaţii special amenajate sau 

destinate 

3. Gestionează resursele 3.1. Materialele sunt folosite judicios, în conformitate cu protocolul 

tehnicilor de îngrijire şi tratament 

3.2. Materialele consumate sunt notate în dosarul de îngrijire sau în alte 

documente specifice locului de muncă 

3.3. Materialele rămase sunt predate turei următoare conform 

procedurilor 

4. Asigură legătura cu serviciile 4.1. Legătura cu serviciul tehnic-administrativ si farmacia se face scris si 

implicate în procurarea materialelor verbal 

folosite 

4.2 Materialele folosite în practica medicală sunt procurate pe bază de 

comandă scrisă


Unitatea se aplică în: spitale, centre de diagnostic şi tratament, cabinete individuale sau la domiciliul persoanei 

îngrijite 

Materiale folosite: seringi, comprese, instrumente medicale , câmpuri, tifon, vată, soluţii dezinfectante, 

medicamente specifice locului de muncă, lenjerie 

Servicii: farmacie, tehnic-administrativ 


CUNOŞTINtE: 

- contabilitate, cost-eficienţă, inventar, norme de păstrare şi gestionare a materialelor 

- materiale folosite în diverse tehnici 

APTITUDINI: bun organizator, spirit de economie, relaţionare 

ATITUDINI: înţelegere faţă de nevoile persoanelor 


- capacitatea de a aprecia corect necesarul de materiale pentru efectuarea îngrijirilor în condiţii optime 

- asigurarea condiţiilor de depozitare 

- folosirea judicioasă, eficientă a resurselor materiale 

- preocuparea pentru asigurarea confortului persoanei îngrijite 

_

Asigurarea şi supravegherea alimentaţiei persoanei îngrijite 



1. Supraveghează alimentarea 1.1. Regimurile alimentare recomandate sunt respectate cu stricteţe 

1.2. Alimentele consumate să satisfacă necesarul calitativ si cantitativ 

conform indicatiilor beneficiarului si să fie prezentate în mod atractiv 

1.3. Sfătuieste în termeni accesibili apartinătorii cu privire la alimentele 

permise şi cele interzise, modul de preparare 

1.4. Notează când este necesar cantitatea de alimente primite 

2. Supraveghează alimentarea pasivă 2.1. Identifică prin observare atentă persoanele care nu se pot alimenta 

autonom 

2.2. Adaptează tehnica de alimentare în conformitate cu tipul de 

dependentă a pacientului 

2.3. Supraveghează respectarea normelor stabilite privind igiena 

alimentaţiei 

3. Efectuează alimentarea artificială pe 3.1. Montează corect sonda de alimentare nazo-gastrică la indicatia 

cale enterală 

medicului 

3.2. Administrează alimentele prin gastro-jejuno-stomă conform orarului 

stabilit asigurându-se intimitatea 

3.3 Notează la fiecare masă cantitatea de alimente introduse conform 

procedurilor (protocolului de îngrijire) 

3.4. Mentine starea de igienă a pacientului/a stomei conform protocolului 

de îngrijire 

4. Ajută pacientul în recuperarea 4.1. Recuperarea pacientului se face cu răbdare, în timp prin exercitii 

funcţiilor afectate 

zilnice 

4.2. Ajută pacientul/familia să întocmească regimul alimentar si ratia


Unitatea de competenţă se aplică în unităţile sanitare, sociale, la domiciliu 

Tipuri de alimentare: naturală (activă, pasivă), artificială (sondă, prin stomă) 

Alimentaţia dietetică în diferite afecţiuni: regimuri alimentare – de cruţare, noţiuni de gastrotehnie (tehnici de 

preparare a alimentelor) 


CUNOŞTINtE: 

- nutriţie, dietetică – regimuri alimentare, calcularea raţiei alimentare, pregătirea dietetică a alimentelor 

- medicale, nursing 

- anatomie, fiziologie a tubului digestiv 

- psihologia bolnavului 

- etică şi deontologie medicală 

- pregătirea şi servirea mesei, stimularea apetitului 

- privind obiceiurile alimentare ale persoanei/comunităţii respective 

APTITUDINI: de comunicare, observare atentă, manualitate 

ATITUDINI: înţelegere, blândeţe, toleranţă 


- capacitatea de a comunica, sfătui persoana/familia 

- capacitatea de a alcătui un regim 

- abilitatea de a efectua tehnici de alimentare pe cale enterală 

- comportamentul faţă de persoană/aparţinător 

- colaborarea cu echipa de îngrijire pentru efectuarea sau delegarea tehnicilor de alimentaţie 

- crearea cadrului adecvat şi respectarea intimităţii la bolnavi stomizaţi 

- asigurarea condiţiilor de mediu şi igienă pentru servirea mesei 

- capacitatea de a efectua exerciţii de recuperare cu pacientului 

_

Efectuarea şi participarea la manevre de terapie intensivă 



1. Aplică sonde nazo-gastrice şi urinare 1.1. Aplicarea sondelor se face la indicaţia medicului 

1.2. Pentru montarea sondelor se respectă etapele si timpii de executie 

1.3. Cantitătile de lichide introduse sau eliminate sunt notate corect 

2. Completează documentele specifice 2.1. Completarea documentelor se face în termeni clari, precişi 

2.2. Tehnicile aplicate şi observaţiile sunt notate corect în foaia de 

terapie intensivă 

3. Monitorizează starea pacientului 3.1. Măsurarea, aprecierea si notarea functiilor vitale si a altor functii 

după caz se face la intervale de timp stabilite de medic 

3.2. Recoltarea probelor specifice se face în timp util 

3.3. Starea pacientului se observă permanent 

4. Asistă medicul la anestezierea 4.1. Pregătirea materialelor pentru efectuarea anesteziei se face conform 

pacientului 

solicitării medicului 

4.2. Starea pacientului este supravegheată permanent si raportată 

5. Efectuează/asistă medicul la 5.1. Materialele necesare resuscitării sunt pregătite în timp util pentru a 

intervenţiile de resuscitare 

fi utilizate în orice moment 

5.2. Asistă sau execută interventii de resuscitare sub supravegherea 

medicului/conform indicaţiilor medicale 

5.3. Administrarea medicamentelor se face corect la solicitarea medicului 

manevre de resuscitare 

5.4. Notează corect în evidentele persoanei manevrele efectuate, 

medicamente administrate 

6. Utilizează aparate de anestezie şi 6.1. Manevrarea aparatelor de anestezie si respiratie artificială se face 

respiraţie artificială 

într-o manieră adecvată 

6.2. Mentinerea căilor respiratorii libere prin utilizarea metodei de 

aspiratie traheobronsică si de modificare a pozitiei în mod eficient si fără 

riscuri 

6.3. Functionarea aparatelor si starea pacientului se supraveghează 

permanent 

6.4. Interventia prin măsuri de urgentă este necesară până la venirea 

7. Comunicarea cu aparţinătorii 7.1. Apartinătorii sunt informati cu obiectivitate asupra stării pacientului 

7.2. Informaţiile furnizate sunt clare, precise pentru a evita panica 

7.3. Indiferent de circumstante atitudinea este prevenitoare si civilizată

8. Comunicarea cu pacientul 8.1. Stabilirea unor căi eficiente de comunicare în ambele directii în 

funcţie de starea acestuia 

8.2. Orientarea pacientului privind ceea ce s-a întâmplat înainte de 

prezentare la unitatea respectivă, asupra locului, timpului si persoanei 

după caz 

8.3. Informarea (după caz) a apartinătorilor asupra 

evenimentelor/situatiei dinaintea prezentării la unitatea respectivă pentru 

orientarea temporal-spatială 

8.4. Informarea pacientului asupra mediului, intervenţiilor la care este 

supus, inclusiv senzaţii posibile 

8.5. Aprecierea nevoilor, sentimentelor si răspunsurilor la agresiune, 

intervenţii, etc, în funcţie de stare şi tip comportamental. 

8.6. Implicarea activă a pacientului în procesul de recâstigare a 

9. Prevenirea/depistarea precoce a 9.1. Identificarea factorilor de risc în legătură cu tratament, îngrijiri si 

complicaţiilor ca urmare a tehnicilor şi mediul înconjurător se face cu obiectivitate. 

îngrijirilor aplicate 

9.2. Supraveghere activă/permanentă a pacientului pentru depistarea 

complicaţiilor. 

9.3. Informarea rapidă a medicului pentru stabilirea conduitei terapeutice 

adecvate. 

9.4. Mentinerea unui mediu sigur (asigurarea securitătii) pentru 

evitarea/eliminarea complicaţiilor.


Unitatea se aplică în secţii de terapie intensivă, saloane speciale din secţiile de spitale 

Tehnici efectuate în terapie intensivă: aspiraţie gastrică, alimentarea prin sondă, montarea sondei urinare 

permanente, măsurarea şi înregistrarea funcţiilor vitale, pregătirea soluţiilor pentru perfuzie, efectuarea perfuziei 

şi transfuziei, recoltarea produselor patologice şi biologice pentru examen de laborator, aspiraţia bronşică 

Tehnici la care asistă şi ajută medicul: resuscitare/defibrilare, intubaţii oro-traheale, traheostomă, efectuarea 

anesteziei generale 


CUNOŞTINtE: 

- anatomie 

- nursing şi medicale, îngrijirea pacientului în stare gravă 

- psihologia bolnavului, persoanei internate în serviciul ATI 


- comunicare 

- funcţionarea unor aparate 

- tehnici de terapie intensivă 

APTITUDINI: îndemânare, atenţie distributivă, analiză şi sinteză, observare, înţelegere 

ATITUDINI: blândeţe, răbdare, promptitudine, spirit de echipă 


- abilitatea şi corectitudinea cu care intervine în timp util 

- capacitatea de a intra în relaţie cu pacientul şi aparţinătorii şi de a lucra în echipă 

- calitatea de bun organizator, de planificare a activităţii pentru cuprinderea şi rezolvarea sarcinilor privind 

monitorizarea pacientului şi prevenirea complicaţiilor 

- corectitudinea şi pertinenţa datelor completate 

- abilitatea în asistarea/ajutarea medicului în efectuarea unor tehnici 

capacitatea de a interveni prompt în situaţii de urgenţă 

_

Elaborarea planului de îngrijire 


Unitatea se referă la capacitătile nursei necesare pentru a parcurge etapele procesului de nursing în vederea analizării 

nevoilor de sănătate ale persoanei, familiei, comunitătii si cunoasterii resurselor disponibile, identificării 

problemelor, planificării si realizării/aplicării interventiilor nursing adecvate. 


1. Analizează nevoile de sănătate 1.1. Nevoile de sănătate sunt analizate în functie de factorii de mediu si 

individuale şi de grup 

genetici. 

1.2. Analiza nevoilor fundamentale se realizează pentru fiecare individ, 

în raport de vârstă. 

1.3. Stabilirea prioritătilor de îngrijire se face în raport cu starea 

resurselor individului/grupului. 

1.4. Bilantul stării de sănătate se realizează periodic sau ori de câte ori 

este nevoie. 

1.5. Identifică problemele de îngrijire actuale sau potentiale în raport cu 

manifestările de dependentă. 

2. Stabileşte obiectivele de îngrijire 2.1. Obiectivele se stabilesc în funcţie de problemele de îngrijire 

2.2 Obiectivele de îngrijire se formulează respectând regulile generale 

(încadrare în timp, individualizate, realiste, observabile, măsurabile) 

2.3 Obiectivele se reformulează în raport cu evolutia/performantele 

beneficiarului 

3. Planifică intervenţiile nursing 3.1. Planificarea interventiilor nursing adecvate se face împreună cu 

echipa de îngrijire şi cu beneficiarul 

3.2. Interventiile se planifică în functie de resursele disponibile si de 

obiective 

3.3. Interventiile se planifică în functie de manifestările de dependentă 

(starea beneficiarului) 

4. Implementează conduita faţă de 4.1. Conduita fată de beneficiar respectă normele eticii profesionale 

beneficiar 

4.2. Aplică conduită individualizată în functie de particularitătile fiecăruia 

5. Evaluează planul în vederea 5.1. Evaluarea se face în functie de răspunsul individului, familiei, 

restructurării 

comunitătii 

5.2. Evaluarea se face în mod continuu 

5.3. Intervenţia în planificare se face ori de câte ori este nevoie 

5.4. Modificările apărute implică noi actiuni nursing 

5.5. Initiază măsuri eficiente pentru îmbunătătirea sănătătii si prevenirea 

apariţiei evenimentelor / complicaţiilor privind boala

6. Completează documentele specifice 6.1. Completează documentele specifice fiecărui loc de muncă 

6.2. Asigură accesul la documente numai echipei conform principiului 

confidentialitătii 

6.3. Datele completate reflectă clar modificările survenite în evolutia 

persoanei


Resurse: materiale, umane, de timp 

Nevoile fundamentale: respiraţie, alimentaţie, eliminare, mişcare şi postură, odihnă şi repaus, îmbrăcare, 

dezbrăcare, temperatură corporală normală, curăţenie corporală, evitarea pericolelor, comunicare, păstrarea 

religiei, utilitatea, recreerea, învăţarea şi factori care influenţează independenţa şi dependenţa în satisfacerea 

nevoii (ex. durerea). 

Factori de mediu: condiţii de locuit, muncă, factori climatici, geografici, socio-economici, cultural-spirituali. 

Particularităţile individului: vârstă, grad de cultură, religie, etnie, obiceiuri, tradiţii. 

Reguli de formulare a obiectivelor: centrat pe pacient, realist, observabil, măsurabil, încadrat în timp. 

Tipuri de intervenţii nursing: intervenţii autonome, delegate pe bază de protocol semnat de medic pentru 

menţinerea şi redobândirea independenţei în satisfacerea nevoilor fundamentale: autonome, delegate, pe bază de 

protocol semnat de medic. 

Echipa de îngrijire: medic, nursă, infirmieră, îngrijitor la domiciliu, membrii familiei, dietetician, kinetoterapeut. 


CUNOŞTINtE: 

1. Modele de îngrijire 

2. Etapele în procesul de nursing: culegerea datelor (subiective şi obiective), analiză şi interpretarea (identificarea) 

problemelor, planificarea îngrijirilor, aplicarea planului, evaluarea şi restructurarea; 

- aspecte normale şi modificate 

- norme de etică profesională; 

- noţiuni de psihologie a vârstelor, semne de boală, tehnici de măsurare a parametrilor; 

- noţiuni de anatomie-fiziologie şi fiziopatologie a diferitelor sisteme şi aparate; 

- tehnici de comunicare (verbală, non-verbală) şi ascultare activă, tehnica interviului; 

- conceptul privind calitatea vieţii; 

- completarea documentelor. 

APTITUDINI: îndemânare, analiză şi sinteză, comunicare fluentă, flexibilitate. 

ATITUDINI: atenţie distributivă, amabilitate, promptitudine, corectitudine, empatie. 


- capacitatea de relaţionare cu beneficiarul şi echipa de îngrijire 

- capacitatea de identificare corectă a nivelului de dependenţă/ independenţă 

- capacitatea de a identifica problemele de îngrijire actuale şi potenţiale 

- capacitatea de a formula corect obiectivele (centrate pe pacient, realiste, observabile, măsurabile, încadrate în 

timp) 

- capacitatea de a stabili intervenţii nursing adecvate problemelor actuale/potenţiale 

- capacitatea de a evalua rezultatele şi restructura planul în funcţie de problemele apărute 

- modul de respectare a normelor de etică în relaţia cu persoana îngrijită, familia, comunitatea, echipa de îngrijire 

- modul de redactare şi completare corectă a documentelor specifice 

- folosirea metodelor şi mijloacelor privind culegerea datelor

Îndrumarea şi instruirea cursanţilor/elevilor în timpul stagiului clinic 



1. Stabileşte nivelul de instruire 1.1. Evaluarea gradului de instruire se face cu obiectivitate împreună cu 

persoana respectivă 

1.2. Evaluarea gradului de instruire se face aplicând o metodologie 

specifică 

1.3. Nevoile de instruire se stabilesc periodic 

1.4. Nevoile de instruire se stabilesc în raport cu specificul locului de 

muncă 

2. Întocmeşte planul instruirii clinice 2.1. Programul de instruire cuprinde cunoştinţe, aptitudini şi atitudini 

necesare practicării profesiei conform nivelului de pregătire 

2.2. Programul de instruire este clar, precis, complet, concret 

2.3. Programul de instruire este în functie de perioada stabilită 

2.4. Revizuirea planului se face periodic 

2.5. Revizuirea se face împreună cu persoana instruită 

3. Aplică planul de instruire şi 3.1. Aplicarea planului se face după o metodologie specifică 

urmăreşte efectuarea intervenţiilor de 

nursing 

3.2. Pentru aplicarea planului se folosesc metode de instruire specifice 

3.3. Intervenţiile nursing sunt cuprinse în lista de intervenţii şi se 

efectuează în conformitate cu aceasta 

3.4. Practicantul este inclus în echipa de îngrijire cu sarcini precise în 

raport cu nivelul de pregătire 

4. Evaluează rezultatele instruirii 4.1. Evaluarea se face împreună cu persoana instruită 

4.2 Evaluarea se face continuu sau periodic conform planului stabilit 

4.3. Evaluarea se face în conformitate cu metodologia specifică si 

criteriile de evaluare


Activitatea se desfăşoară în spitale, în centre de diagnostic şi tratament, cabinete individuale, la domiciliul 

pacientului, în perioada de practică stabilită 

Documente folosite: obiectivele stagiului, planul instruirii clinice, lista intervenţiilor nursing, dosarul de îngrijire 

Metode de instruire: explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, vizionarea materialelor specifice, studiul de caz 


CUNOŞTINtE: 

- nivelul de instruire teoretică al practicanţilor 

- conţinutul instruirii în funcţie de secţie 

- noţiuni de psihologie şi pedagogie 

- cunoştinţe de nursing şi medicale 

- comunicare scrisă, orală 

- metode de instruire: demonstraţia, exerciţiul, studiul de caz, jocul de rol, etc. 


- implicarea practicantului în echipa de îngrijire, stabilirea sarcinilor în raport cu cerinţele şi nivelul de pregătire 

- modalităţi de instruire practică aplicate pentru însuşirea cunoştinţelor şi consolidarea unor deprinderi de îngrijiri 

corecte 

- respectarea aplicării intervenţiilor cuprinse în listă 

- capacitatea de a evalua nivelul de instruire conform metodologiei cu respectarea criteriilor privind performanţa 

minimă admisă 

_

Întocmirea dosarului de nursing 



1. Culege date 1.1. Datele se culeg de persoane autorizate prin metode specifice şi 

utilizând surse de informaţie adecvate cazului 

1.2. Culegerea datelor ţine seama de asigurarea secretului profesional şi 

intimitatea persoanei 

1.3. Sursele de culegere a datelor sunt alese cu discernământ în functie de 

caz/persoana îngrijită 

1.4. Datele sunt reale si suficiente pentru scopul urmărit 

2. Analizează informaţiile (datele) 2.1. Informatiile/datele se structurează în functie de formularul dosarului 

2.2. Analiza datelor evidentiază prioritătile în îngrijiri 

2.3. Structurarea informatiilor este clară si precisă 

3. Stabileşte diagnosticul de nursing, 3.1. Diagnosticul de nursing se stabileşte corect evidenţiind problema, 

obiectivele, intervenţiile 

cauza şi semnele (PES) 

3.2. Obiectivele sunt formulate conform regulilor şi problemelor 

pacientului 

3.3. Interventiile sunt stabilite în colaborare cu persoana îngrijită 

4. Raportează asupra activităţii 4.1. Raportarea se face scris şi verbal la schimbarea turei 

4.2. Raportarea cuprinde date corecte, concrete privind intervenţiile 

efectuate şi rezultatele obţinute


Documentaţie specifică: dosare, fişe 

Forme de comunicare: scrisă, orală 

Persoane autorizate: nurse 

Surse de informaţii: pacienţi, familie, vecini, documente medicale, medicul de familie 

Date culese şi consemnate: stabile (de identitate, nevoi fundamentale), îngrijiri, evoluţie, tratamente - rezultate, 

incidente, accidente 


CUNOŞTINtE: 

- medicale, nursing 

- despre documentaţia specifică 

- terminologie 

- concepte, modele de îngrijire, procesul de nursing 

ATITUDINI: comunicare, observare, atenţie distributivă, ascultare activă, analiză şi sinteză 

APTITUDINI: răbdare, blândeţe, empatie 


- capacitatea de completare corectă a documentaţiei 

- modalitatea de comunicare cu persoana îngrijită/aparţinători 

- capacitatea de raportare a îngrijirilor şi a evoluţiei, rezultate/modificări, eventuale, incidente, accidente 

- capacitatea de analiză şi sinteză a datelor 

- stabilirea legăturilor logice pentru formularea diagnosticului de nursing 

- respectarea regulilor de formulare a obiectivelor şi a termenelor de raportare/îndeplinire 

- evaluarea la termenele stabilite prin obiective 

_

Monitorizarea stării pacientului şi aplicarea intervenţiilor pentru stabilizare 


Unitatea cuprinde totalitatea actiunilor întreprinse autonom sau sub îndrumarea medicului pentru urmărirea evolutiei 

functiilor vitale, identificarea unor probleme (manifestări de dependentă) si aplicarea măsurilor de urgentă în unităti 

sanitare, la domiciliu. 


1. Monitorizează funcţiile fiziologice 1.1. Măsurarea si înregistrarea temperaturii(T), pulsului (P), respiratiei 

(R), tensiunii arteriale (TA), etc. se face conform protocoalelor sau la 

intervale stabilite de medic 

1.2. Urmăreste zilnic eliminarea intestinală 

1.3. Urmăreste zilnic din punct de vedere cantitativ, calitativ si a 

orarului, eliminarea urinară 

1.4. Stabileste măsuri adecvate (împreună cu persoana îngrijită) pentru 

mentinerea în limite normale a functiilor vitale si eliminărilor 

1.5. Identifică în timp util eliminările patologice 

1.6. Identifică în timp util modificările valorilor functiilor vitale si 

raportează medicului 

1.7. Calculează corect bilantul hidric pe baza înregistrărilor când este 

necesar (notarea exactă a intrărilor si iesirilor de lichide din organism) 

apreciază somnul cantitativ (nr. de ore) si calitativ 

2. Identifică alte manifestări 2.1. Identifică în timp util tulburările stării de constientă 

(supraadăugate) 

2.2. Observă faciesului, tegumentele si mucoasele interpretând corect în 

raport cu starea pacientului 

2.3. Apreciază starea generală a pacientului prin observarea pozitiei ca 

exprimare a stării acestuia 

2.4. Prin discutii cu pacientul/apartinătorii apreciază somnul cantitativ 

(nr. de ore) şi calitativ (odihnitor/neodihnitor) 

2.5. Apreciază obiectiv reactia pacientului la durere în raport cu 

afecţiunea şi pragul de sensibilitate 

2.6. Stabileste corect conditiile de aparitie a convulsiilor, notează 

caracterul, durata acestora si aria unde se manifestă 

2.7. Identifică gradul de dependentă prin observarea atentă a parezelor si 

paraliziilor

3. Aplică măsuri de îngrijire 3.1. Stabileste corect prioritătile în raport cu manifestările pacientului 

3.2. Combate febra ridicată în timp util pentru prevenirea complicatiilor 

3.3. Aplică măsuri eficiente pentru eliminarea secretiilor din căile 

respiratorii 

3.4. Administrează tratamentele de urgentă în conformitate cu indicatiile 

medicale 

3.5. Anuntă în timp util medicul pentru stabilirea planului terapeutic 

3.6. Aplică măsuri adecvate pentru golirea intestinului si pentru evitarea 

ocluziei 

3.7. Efectuează la nevoie sondaj vezical evacuator (montează sonda) 

3.8. Pregăteste materiale necesare pentru compensarea pierderilor de 

lichide si montează corect perfuzia la indicatiile medicului 

3.9. Stabileste măsuri adecvate pentru diminuarea durerii si cresterea 

confortului pacientului 

3.10. Stabileste măsuri adecvate pentru evitarea autotraumatizării în 

convulsii prin aplicarea măsurilor de prevenire 

3.11. Transmite informaţii corecte, complete echipei de îngrijire,


Unitatea se aplică atât în secţiile de spital, terapie intensivă cât şi la domiciliu (pentru unele categorii de bolnavi) 

Funcţii vitale şi vegetative: respiraţie, puls, temperatură, tensiune arterială, eliminarea urinară, intestinală 

Manifestări supraadăugate: tulburarea stării de cunoştinţă, modificările de poziţie, pareze, paralizii, modificarea 

somnului, durere, convulsii 

Tipuri de activitate: 

- măsurarea şi înregistrarea funcţiilor vitale: 

- acţiuni pentru stabilizarea funcţiilor 

- administrarea medicamentelor, efectuarea perfuziilor 

- sondaje 

- spălături 

- clisme. 

- observarea pacientului: facies, scaun, tegumente şi mucoase, reacţii, contracţii, convulsii, pareze, paralizii, a 

funcţiilor neurologice (ecg, scala pentru come GLASGOW) 

Materiale folosite: 

- aparate pentru măsurare şi înregistrare 

- dosarul de îngrijire 

- materiale pentru administrarea medicamentelor, împachetări 

- materiale pentru perfuzie 


CUNOŞTINtE 

- nursing şi medicale 

- valoarea normală şi modificările patologice ale funcţiilor vitale, starea de conştienţă şi formele de tulburare, 

elemente de comportament (aspecte normale şi patologice) 

- elemente de psihologie medicală 

- tehnici de administrare a medicamentelor şi de efectuare a sondajelor, spălătorilor, clismelor, perfuziilor 

- tehnici de măsurare a funcţiilor vitale 

APTITUDINI: manualitate, rapiditate în mişcări, observarea, aprecierea prin simţuri, de comunicare, analiză şi 

sinteză 

ATITUDINI: răbdare, blândeţe, înţelegere, empatie 


- capacitatea de a evalua corect modificările produse în starea pacientului şi de a acţiona în consecinţă 

- capacitatea de a acţiona prin tehnici adecvate pentru măsurare, înregistrare 

- abilitatea şi promptitudinea cu care acţionează în funcţie de situaţie 

- raportarea clară, precisă a constatărilor şi acţiunilor întreprinse 

- capacitatea de a stabili priorităţile şi de a ierarhiza acţiunile 

- capacitatea de a transmite informaţii corecte şi complete

Prevenirea şi depistarea îmbolnăvirilor 



1. Depistează îmbolnăvirile şi grupurile 1.1. Identifică activ cazurile de îmbolnăvire printr-o bună cunoastere a 

de risc. 

persoanelor îngrijite. 

1.2. Stabilirea grupurilor cu risc se face în functie de conditiile de muncă si 

viată. 

1.3. Pentru prevenirea îmbolnăvirilor sezoniere se stabilesc măsuri 

adecvate 

1.4. Culegerea informaţii pertinente se face prin efectuarea de anchete în 

comunitate 

1.5. Tipurile de îmbolnăviri sunt stabilite si încadrate cu obiectivitate 

2. Urmăreşte aplicarea normelor de 2.1. Informează si face educatie în vederea mentinerii igienei individuale 

igienă individuală şi de mediu. adecvate. 

2.2. Efectuează controlul periodic al aplicării normelor de igienă în 

colectivitate. 

2.3. Normele de igienă sunt însusite în conformitate cu locul desfăsurării 

activitătii 

2.4. Colaborează cu alti factori de răspundere pentru stabilirea măsurilor 

adecvate în vederea păstrării igienei mediului. 

3. Intervine în caz de urgenţă 3.1. Izolarea în spital sau la domiciliu a persoanei bolnave cu boli 

transmisibile se face cu promptitudine. 

3.2. Informează imediat factorii răspunzători (serviciile de 

epidemiologie). 

3.3. Stabileste măsuri concrete pentru supravegherea contactilor 

3.4. Consiliază în timp util persoanele surse de infectie pentru ruperea


Locul aplicării competenţei: în colectivitate, comunitate, familii, unităţi sanitare. 

Tipuri de îmbolnăviri: transmisibile, netransmisibile, profesionale. 

Tipuri de clienţii: de toate vârstele, cu niveluri de pregătire şi trai diferite. 

Factori de răspundere 


CUNOŞTINtE 

- microbiologie, parazitologie 

- boli transmisibile şi netransmisibile, epidemiologie. 

- factori de risc 

- igienă individuală şi a mediului, igiena muncii 


- tehnici de comunicare 

- statistică medicală 

APTITUDINI: atenţie distributivă, analiză şi sinteză, de comunicare 

ATITUDINI: amabilitate 


- capacitatea de a stabili relaţii cu persoanele îngrijite şi de a obţine şi furniza informaţii 

- capacitatea de a include alte surse de informaţie 

- abilitatea de a stabili în timp util măsurile necesare, individual sau împreună cu alţi factori de răspundere 

- respectarea demnităţii persoanelor îngrijite şi păstrarea confidenţialităţii 

- obiectivitatea în prelucrarea informaţiilor 

- capacitatea de a identifica grupurile de risc 

- abilitatea de a controla respectarea normelor de igienă 

_

Promovarea sănătăţii 



1. Iniţiază/realizează acţiuni de educaţie 1.1 Acţiunile sunt adecvate vârstei şi nivelului de instruire al clienţilor 

în domeniul sănătăţii pentru toate 

vârstele 

1.2. Evaluează periodic formarea comportamentelor sanogene prin 

mijloace specifice 

2. Identifică factorii de risc 2.1. Observă în permanentă incidenta unor factori de risc 

2.2. Studiază cauzele favorizante în raport cu mediul 

3. Iniţiază acţiuni pentru combaterea 3.1. Discută în grup sau individual efectele nocive folosind un limbaj 

efectelor 

adecvat nivelului de cunoştinţe 

3.2. Informează în timp util familia sau alti factori de răspundere 

3.3. Organizează intensiv (în campanie) activităti educative în 

conformitate cu programele nationale si internationale de sănătate. 

3.4. Initiază actiuni de promovare a sănătătii în raport cu vârsta pentru 

cunoaşterea riscurilor comportamentelor neadecvate 

3.5. Recurge la grupurile/organizatiile cu experientă în domeniu 

4. Întocmeşte/distribuie materiale 4.1. Conţinutul materialului este în conformitate cu scopul propus 

informative 

4.2. Materialele prezintă un grad ridicat de atractivitate 

4.3. Materialele respectă criteriile adresabilitătii si accesibilitătii. 

4.4. Materialele se distribuie permanent şi cu intensitate mai mare în 

campaniile speciale, folosind diverse canale de distribuţie 

5. Consiliază beneficiarul asupra căilor 5.1. Informează corect populatia privind factorii de risc 

de transmitere a bolilor 

5.2. Informează corect beneficiarii stării de sănătate privind factorii 

epidemiologici principali şi secundari


Activitatea se desfăşoară în colectivităţi, familie, grupuri restrânse, unităţi sanitare: şcoli, cabinete medicale, 

întreprinderi, instituţii. 

Tipuri de acţiuni de promovare a sănătăţii: demonstraţii, conferinţe, lecţii, aplicaţii practice, teste de cunoştinţe 

iniţiale, periodice (intermediare), finale. 

Tipuri de clienţi: copii, adolescenţi, tineri, adulţi, vârstnici – sănătoşi sau bolnavi. 

Factori de risc: fumat, alcool, droguri, alimentaţie neraţională, sedentarism 

Tipuri de materiale informative: afişe, broşuri, pliante, fluturaşi, casete audio-video. 

Canale de distribuţie: presă, radio, TV. 


CUNOŞTINtE 

- statistica medicală 

- igiena individuală şi a mediului 

- stil de viaţă sănătos 

- comportamente la risc legate de obiceiuri alimentare, fumat, consum de droguri, alcoolism, comportament 

sexual, sedentarism 

- noţiuni de psihologie, pedagogie, sociologie, patologie medicală, boli transmisibile (infecţioase şi transmisibile 

sexual), epidemiologie 

ATITUDINI: amabilitate, flexibilitate, adaptabilitate, respect, înţelegere, empatie. 

APTITUDINI: de comunicare, analiză şi sinteză, bun pedagog – carismatic. 


- abilitatea în alegerea metodelor, strategiilor potrivite vârstei şi interesului grupului populaţional 

- capacitatea de a transmite informaţii individului, familiei, grupului 

- capacitatea de a răspunde problemelor ridicate de indivizi, grupuri, familii 

- rezultatele acţiunilor intreprinse exprimate în comportamentele sanogene 

- rezultatele exprimate în scăderea cazurilor de îmbolnăvire 

- capacitatea de a elabora materiale accesibile şi cu grad crescut de adresabilitate 

- abilitatea de a distribui materiale adecvate în timp util 

_




1. Pregăteşte aparatura 1.1. Aparatele sunt verificate privind starea de funcţionare 

1.2. Aparatele sunt pregătite si manevrate după normele cuprinse în 

cartea tehnică si ordinele în vigoare 

2. Pregăteşte instrumentele şi 2.1 Curătirea si controlul instrumentelor /materialelor se face respectând 

materialele 

normele în vigoare 

2.2. Instrumentele şi materialele sunt în stare de funcţionare 

2.3. Instrumentele si materialele sunt pregătite în functie de procedeul 

folosit 

3. Aplică metodele şi procedeele de 3.1. Procedurile de sterilizare sunt aplicate după verificarea 

sterilizare 


3.2. Procedurile de sterilizare se aplică respectându-se normele de NPM si 

NPSI pentru asigurarea unor conditii de securitate maximă pentru 


3.3. Sterilizarea este realizată utilizând aparatură si substante speciale 

3.4. Durata procedeului de sterilizare este corelată cu tipul 

obiectului/materialelor 

3.5. Parametrii de functionare a aparatelor se stabilesc în concordantă cu 

natura materialelor de sterilizat 


CUNOŞTINtE: 

- norme igienico-sanitare în vigoare, norme de PM şi PSI 

- modul de funcţionare a aparaturii de sterilizare 

- procedee de curăţire şi sterilizare a materialelor 


- capacitatea de a pregăti şi manevra aparatele conform normelor tehnice 

- capacitatea de a pregăti materialele şi instrumentele respectând normele igienico-sanitare 



_

Supravegherea gravidei, nou-născutului şi lăuzei la domiciliu 



1. Supraveghează gravida 1.1. Depistarea/luarea în evidentă a gravidei se face în primele 2-3 luni 

1.2. Vizitarea gravidei la domiciliu se face periodic în funcţie de evoluţia 

sarcinii 

1.3. Măsoară si înregistrează parametrii de urmărire stabiliti de medic 

1.4. Furnizează informatii clare privind igiena sarcinii. 

1.5. Pregăteste psihic gravida în vederea internării si nasterii în timp util 

1.6. Pregăteste în vederea nasterii si îngrijirea după nastere viitorii părinti 

1.7. Instruieste viitoarea mamă asupra beneficiilor alăptării si relatiei 

mamă-copil 

2. Supraveghează nou-născutul 2.1. Vizitează nou-născutul după iesirea din maternitate în ritmul stabilit 

de medic observând alimentatia, dezvoltarea si relatia dintre mamă si 

copil 

2.2. Ajută mama să acorde nou-născutului îngrijiri adecvate 

2.3. Informează mama în termeni accesibili despre manifestările de boală 

ale copilului 

3. Supraveghează lăuza 3.1. Vizitează zilnic / la 2 zile lăuza după iesirea din maternitate 

3.2. Identifică împreună cu lăuza, în timp util dificultătile de autoîngrijire 

si semnele lăuziei patologice 

3.3. Anuntă în timp util medicul despre manifestările apărute 

3.4. Instruieste lăuza privind igiena si alimentatia în timpul alăptării


Unitatea se aplică în comunitate, la domiciliu unde supravegherea este absolut necesară în perioada sarcinii şi 

lăuziei imediate. 

Tipuri de activităţi: vizite la domiciliu, baia nou-născutului, îngrijirea bontului ombilical, igiena organelor genitală, 

igiena sânilor, alimentaţia la sân şi când este nevoie extragerea laptelui, controlul lochiilor, al involuţiei uterine; 

cântărirea şi măsurarea gravidei, nou-născutului, măsurarea temperaturii (T), tensiunii arteriale (TA), pulsului, 

administrarea medicamentelor. 


CUNOŞTINtE: 

- obstetrică: evoluţia normală a sarcinii, sarcina cu risc obstetrical, controlul prenatal, semnele declanşării 

travaliului, lăuzia normală şi patologică; 

- neonatologie: îngrijirea nou-născutului la domiciliu, alimentaţia nou-născutului, igiena nou-născutului, măsurarea 

funcţiilor vitale ale nou-născutului, semne de îmbolnăvire a nou-născutului. 

APTITUDINI: îndemânare, observare şi ascultare activă, comunicare. 

ATITUDINI: blândeţe, răbdare, înţelegere 


- capacitatea de a depista precoce gravidele pentru a fi luate în evidenţă 

- capacitatea de a colabora cu gravida/lăuza/familia, de a sfătui, de a da informaţii clare 

- capacitatea de a identifica manifestările patologice în timpul sarcinii şi lăuziei, de a stabili măsuri adecvate 

- capacitatea de a identifica formele de evoluţie nefavorabilă 

_

Supravegherea igienei individuale a persoanei îngrijite 



1. Identifică resurse privind 1.1. Nivelul de cunoştinţe şi deprinderi este evaluat cu obiectivitate prin 

auto-îngrijirea 

discutii cu persoana îngrijită respectându-se solicitările sale în acest sens 

1.2. Constată posibilitatea de miscare, mobilizare a persoanei prin 

observare atentă 

1.3. Asigură, la nevoie, materialele necesare efectuării igienei individuale 

2. Recomandă 2.1. Recomandările sunt în conformitate cu nevoile reale si sunt făcute în 

persoanei/aparţinătorilor măsuri de functie de vârstă si resurse, nivel de pregătire 

2.2. Limbajul folosit este accesibil. Folosirea limbajului adecvat este 

obligatorie 

3. Intervine în efectuarea îngrijirilor 3.1. Demonstrează tehnica unor îngrijiri pentru persoane dependente 

igienice 

temporar/definitiv 

3.2. Efectuează îngrijiri igienice adaptate persoanelor dependente 

3.3. Ajută persoanele partial dependente să se adapteze unor limitări sau 

constrângeri fizice, instruindu-le într-un mod adecvat şi prin exerciţii de 

recuperare 

3.4. Asigură respectarea normelor privind curătenia materialelor utilizate 

şi respectarea normelor de prevenire a infecţiilor nosocomiale


Activitatea se desfăşoară în spital, domiciliul pacientului, cămine de bătrâni, cămine-spital, centre de plasament, 

creşe, grădiniţe 

Tipuri de resurse: fizice şi materiale 

Tipuri de îngrijire supravegheate 

- toaleta zilnică, baia generală, duşul, baia parţială, toaleta cavităţii bucale, ochilor, urechilor, îngrijirea părului, 

igiena mâinilor şi picioarelor, igiena vederii, auzului, igiena îmbrăcăminţii, toaleta organelor genitale 

- îngrijirea bolnavilor inconştienţi – toaleta cavităţii bucale, regiunii ano-genitale 

- prevenirea escarelor de decubit 

- îngrijirea bolnavilor stomizaţi ( traheostomă, colostomă, cistostomă, gastrostomă) 

- îngrijiri individualizate la pacienţi cu aparate gipsate, proteze, amputaţii, hemiplegici 


CUNOŞTINtE: 

- anatomia şi fiziologia pielii şi anexelor 

- igiena individuală 

- microbiologie, parazitologie 

- boli de piele, BTS (boli transmise pe cale sexuală) 

- nursing 

APTITUDINI: atenţie distributivă, bun organizator, manualitate 

ATITUDINI: înţelegere, răbdare, empatie 


- capacitatea de a culege informaţii 

- capacitatea de a evalua starea pacientului 

- capacitatea de a comunica 

- capacitatea de a instrui personalul în subordine pentru efectuarea îngrijirilor 

- abilitatea de a forma deprinderi la copii 

- capacitatea de a se adapta unei situaţii deosebite (flexibilitate, în funcţie de gradul de dependenţă şi durata 

dependenţei) 

- capacitatea de a demonstra tehnici de îngrijire 

_

Supravegherea şi îngrijirea copilului în comunitate 



1. Promovează alimentaţia la sân 1.1. Sfătuieste gravidele si mamele să alăpteze până la cel putin 5-6 luni 

1.2. Informarea se face în limbaj accesibil 

1.3. Informarea evidentiază superioritatea alimentatiei la sân conform 

criteriilor stabilite 

2. Supraveghează dezvoltarea 2.1. Vizitarea copiilor la domiciliu se face în ritmul stabilit de medic 

psihomotorie şi staturo-ponderală şi 

instruieşte mama în acest sens 

2.2. Dezvoltarea psihomotorie si staturo-ponderală se apreciază după 

grile stabilite în raport cu vârsta 

2.3. Factorii care influentează dezvoltarea sunt identificati în timp util 

3. Efectuează vaccinările 3.1. Vaccinările sunt efectuate în conformitate cu programul/calendarul 

stabilit 

3.2. Vaccinările sunt efectuate sub supravegherea medicului 

4. Administrează tratamente 4.1. Tratamentul se administrează în functie de indicatia medicului 

4.2. Dozele şi orarul sunt stabilite de medic 

5. Promovarea/educarea pentru 5.1. Instruieşte mama/persoana care îngrijeşte copilul privitor la 

alimentaţie şi menţinerea igienei 

5.2. Instruieste mama cu privire la necesitatea imunizării prin vaccinare


Activitatea se desfăşoară la cabinetele individuale şi în familie sub îndrumarea medicului de familie. Unele 

activităţi sunt autonome, altele delegate 

Tipuri de activităţi: educative: privind alimentaţia la sân, igiena copiilor, formarea deprinderilor igienice; de 

apreciere: privind dezvoltarea psihomotorie şi staturo-ponderală; îngrijiri în caz de febră, diaree, convulsii; 

vaccinări şi tratamente – numai la indicaţia medicului 


CUNOŞTINtE: 

- alimentaţia copilului în funcţie de vârstă 

- creşterea şi dezvoltarea staturo-ponderală în funcţie de vârstă, jocuri pentru dezvoltare şi recuperare 

- vaccinări obligatorii, ritmul de efectuare, reacţii indezirabile, îngrijiri postvaccinale 

- semne de boală la copii şi îngrijiri specifice 

- particularităţi de administrarea a medicamentelor la copii 

APTITUDINI: manualitate, observare dirijată, comunicare, analiză şi sinteză 

ATITUDINI: blândeţe, răbdare 


- capacitatea de a transmite informaţii în limbaj accesibil 

- capacitatea de a evalua corect dezvoltarea copilului în raport cu grile şi de a identifica factorii care influenţează 

dezvoltarea 

- modul de a intra în relaţia cu copii şi familia 

- capacitatea de a sesiza semnele de boală la copil

Supravegherea, efectuarea şi participarea la investigaţii, explorări şi tratament 



1. Identifică tipul comportamental al 1.1. Identificarea tipului comportamental se face prin observare atentă 

pacientului 

1.2. Pregătirea pacientului tine seama de particularitătile psihologice ale 

temperamentului acestuia 

1.3. Obţinerea acordului pacientului pentru unele examene/tratamente 

ţine seama de tipul comportamental 

2. Stabileşte nevoile specifice ale 2.1. Nevoile specifice ale individului sunt stabilite cu realism în funcţie de 

individului 

manifestările de independentă/ dependentă ale acestuia 

2.2. Acordul pacientului pentru efectuarea unor investigaţii/tratamente 

tine seama de starea generală si mentală a acestuia 

3. Asigură pregătirea fizică 3.1. Pregătirea fizică se face în raport/functie de tehnica solicitată 

3.2. Pozitia pacientului asigură efectuarea tehnicii în conditii optime 

3.3. Poziţia ţine seama de starea pacientului şi constrângerile fizice 

4. Asigură pregătirea psihică 4.1. Persoana este informată în termeni clari asupra necesitătii si 

importanţei tehnicii aplicate 

4.2. Informaţiile furnizate sunt clare, precise, asigurând participarea 

persoanei la tehnică în cunostintă de cauză 

5. Efectuează/supraveghează efectuarea 5.1. Recoltează diferite tipuri de produse respectând metodologia, modul 

recoltărilor, sondajelor şi spălăturilor, de identificare şi transport 

clismelor, îngrijirilor 

5.2. Supraveghează respectarea asepsiei si antisepsiei 

5.3. Controlează aducerea rezultatelor în timp util 

6. Participă la puncţii 6.1. Supraveghează pacientul în timpul punctiei conform indicatiilor 

medicului 

6.2. Intervine prompt în caz de urgentă si aplică măsuri de urgentă 

7. Efectuează puncţii venoase 7.1. Pregăteste materialele în functie de scopul punctiei 

7.2. Alege locul puncţiei în funcţie de accesibilitatea venei 

7.3. Efectuează corect punctia respectând timpii tehnici 

7.4. Constatările privind starea pacientului se raportează medicului în 

timp util 

8. Asigură securitatea pacientului pe 8.1. Transportul pacientului la/de la locul de efectuare se face în condiţii 

parcursul transportului spre locul de de sigurantă sub supraveghere 

efectuare, în timpul efectuării şi după 

efectuarea diferitelor investigaţii 8.2. Transportul pacientului se face în pozitie adecvată tinând seama de 

starea acestuia 

8.3. Supravegherea atentă în timpul efectuării previne 

accidentele/incidentele. 

8.4. Îngrijirea pacientului după tehnică se realizează conform indicatiilor 

medicale.


Activitatea se desfăşoară la toate locurile de muncă ale nursei cu ocazia efectuării investigaţiilor şi tratamentelor 

Tipuri de investigaţii pentru care este necesară pregătirea: recoltări de produse biologice şi patologice pentru 

examene de laborator, sondaje, spălături, clisme, examinări radiologice, endoscopice, cu izotopi radioactivi, 

explorări funcţionale, puncţii, asistarea micilor intervenţii 

Tipuri de îngrijiri şi tratamente: transportul bolnavului, schimbarea şi pregătirea patului, dezbrăcarea şi 

îmbrăcarea, toaleta bolnavului, alimentaţia, măsurarea şi înregistrarea funcţiilor vitale, administrarea 

medicamentelor, hidratarea şi mineralizarea, transfuzia de sânge, aplicarea agenţilor fizici, îngrijirea plăgilor 

Servicii de legătură pentru investigaţii/tratamente: laborator de analize medicale, de anatomie patologică, de 

izotopi radioactivi, servicii de radiologie şi cobalto-terapie, explorări funcţionale, explorări endoscopice 

Materiale pentru: recoltări, sondaje, spălături, clisme, puncţii, examene endoscopice, administrarea 


CUNOŞTINtE: 

- noţiuni de psihologie (temperamentul, personalitatea, caracterul, relaţii interpersonale) 

- tehnici de administrare a medicamentelor, de efectuare a sondajelor, spălăturilor, clismelor, perfuziei, recoltarea 

pentru examene de laborator 

- nursing şi medicale 

- etică 

- programul unor servicii, laboratoare 

APTITUDINI: observare şi ascultare activă, îndemânare, analiză-sinteză, manualitate, rapiditate în mişcări, 

observare, apreciere prin simţuri, comunicare 

ATITUDINI: empatie, blândeţe, răbdare, flexibilitate, înţelegere 


- capacitatea de a observa atent şi identifica trăsăturile psihologice ale pacientului 

- capacitatea de a identifica manifestările de independenţă/dependenţă, constrângerile fizice, abilitatea de a intra în 

relaţie cu persoana îngrijită şi claritatea informaţiilor 

- capacitatea de a controla modul cum se face recoltarea produselor 

- modul de raportare/informare asupra tehnicilor efectuate/supravegheate sau la care a participat 

- capacitatea de a efectua puncţia venoasă 

_

Descrierea standardelor profesionale din domeniul ... - OAMMR Galati

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?