editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL

România
literar\
46
editat\ cu sprijinul
F u n d a ] i e i A N O N I M U L
[ i c u s p r i j i n u l
F u n d a ] i e i I N S T I T U T U L
PENTRU LIBER| INI}IATIV|
A p a r e s u b e g i d a U n i u n i i S c r i i t o r i l o r d i n R o m â n i a 21 noiembrie 2008 (Anul XLI). 32 pagini. 3 lei

s u m a r
S\ nu vinzi pianul! de Mirela St\nciulescu – p. 3
Personajele. Porecle [i diminutive de Horia Gârbea – p. 4
CRONICA OPTIMISTEI de Ioana Pârvulescu – p. 5
Pe strada Dionisie Lupu
CRONICA IDEILOR de Sorin Lavric – p. 6
Un r\stignit pe crucea c\in]ei
CRONICA LITERAR| de Cosmin Ciotlo[ – p. 7
Pe cord deschis
Poeme de Andrei Zanca – p. 8
TROPICE SURÂZ|TOARE de Mihai Zamfir – p. 9
Domnia ultimului `mp\rat
CER{ETORUL DE CAFEA de Emil Brumaru – p. 9
Despre N. I. Herescu de Mihai Sorin R\dulescu – p. 10
CARTEA ROMÂNEASC| de Daniel Cristea-Enache – p. 11
Smintitul [i nebunul
SEMN DE CARTE de Gheorghe Grigurcu – p. 12
Cum scriu autorii români
Istoria anticipa]iei române[ti
de Bogdan Mihai Dasc\lu – p. 13
LECTURI LA ZI de Tudorel Urian – p. 14
Oamenii României moderne
PREPELEAC de Constantin }oiu – p. 15
P|CATELE LIMBII de Rodica Zafiu – p. 15
Din Raportul Tism\neanu.
Controlul con[tiin]elor – pp. 16-17
Herra & Fefeleaga de G. Pienescu – p. 18
Depozi]ia martorului Tudor Arghezi
de Dumitru H`ncu – p. 19
România literar\ ®
Director: NICOLAE MANOLESCU
Redac]ia:
GABRIEL DIMISIANU – director-adjunct
ALEX. {TEF|NESCU – redactor-[ef
OANA MATEI – secretar general de redac]ie
ADRIANA BITTEL, CONSTAN}A BUZEA,
MARINA CONSTANTINESCU, IOANA PÂRVULESCU –
redactori
Corectur\:
CONSTAN}A BUZEA (pag. 8, 9, 13, 14, 16, 17, 18, 30),
SIMONA GALA}CHI (pag. 1, 2, 5, 6, 10, 12, 21, 31),
ECATERINA IONESCU (pag. 3, 4, 7, 11, 15, 19, 20, 32),
NINA PRUTEANU (pag. 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29).
Grafica: MIHAELA ßCHIOPU
Fotoreporter: ION CUCU
Tema num\rului: ~nchisori
Tehnoredactare computerizat\:
IONELA STANCIU, OANA MATEI, VALENTINA VL|DAN
Introducere texte: GEORGETA GHEORGHIU
Coresponden]i din str\in\tate: RODICA BINDER
(Germania), GABRIELA MELINESCU (Suedia), LIBUŠE
VALENTOVÁ (Cehia)
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
Epistol\ c\tre Odobescu (IX) de {tefan Cazimir – p. 20
Pentru o mai dreapt\ cinstire de Octavian Soviany – p. 21
Minimalism [i metafizic\ de Ioana Zirra – p. 22
FRÂNTURI LUSITANE de Virgil Mihaiu – p. 23
Amplificarea câmpului coregrafic
Regimul atelierului de Val Gheorghiu – p. 23
CRONICA FILMULUI de Angelo Mitchievici – p. 24
Bond. James Bond
CRONICA PLASTIC| de Pavel {u[ar\ – p. 25
Despre pia]a de art\
Staniul caz al doctorului Damasio [i al domnului Gage
de Laura Carmen Cu]itaru – p. 26
Romanul unui supravie]uitor de Mircea Lazaroniu – p. 27
BICENTENAR GÉRARD DE NERVAL
Fascina]ia dublei realit\]i de Sonia Cuciureanu – p. 28
MERIDIANE – p. 29
POEMUL {I SCRISOAREA de Constan]a Buzea – p. 30
PRIN ANTICARIATE de Simona Vasilache – p. 30
Dup\-masa lui Grummer
LA MICROSCOP de Cristian Teodorescu – p. 31
Funda]ia România literar\, Calea Victoriei 133, sector
1, cod 010071, Bucure[ti.
Director administrativ: VALENTINA VL|DAN
Secretariat: SOFIA VL|DAN, GHEORGHE VL|DAN
Cont `n lei: BRD-GSG Agen]ia {incai,
RO91BRDE441SV59488894410. Cont `n valut\: BRD-GSG
Agen]ia {incai RO87BRDE441SV59488974410 (USD),
RO37BRDE441SV59489004410 (EUR)
e-mail: romania_literara@yahoo.com;
revistaromanialiterara@gmail.com; http://www.romlit.ro;
tel.: 021. 212.79.86; fax: 021.212.79.81
Imprimat la FED PRINT
Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din
România nu este responsabil\ pentru politica editorial\ a
publica]iei [i nici pentru con]inutul materialelor publicate.
România literar\ este membr\ a Asocia]iei
Revistelor, Imprimeriilor [i Editurilor Literare (A.R.I.E.L.), asocia]ie
cu statut juridic, recunoscut\ de c\tre Ministerul
Culturii [i Cultelor.
2
DIN CARTEA CU FLEACURI de Livius Ciocârlie – p. 31
Vede tot, [tie tot
Ochiul magic – p. 32
ISSN 1220-6318

Am observat c\ elevii de [coal\ general\
c\l\toresc t\cu]i [i îmbufna]i,
întrebându-se, probabil, ce caut\ într-un
spa]iu închis plin de adul]i.
SPUNEA cineva, de curând, c\ oamenii
care citesc literatur\ devin mai frumo[i
[i sunt u[or de recunoscut. Am încercat
s\ descop\r dac\ a[a stau lucrurile în
timpul uneia dintre lungile mele c\l\torii
cu autobuzul. Seara, când plec spre
cas\, autobuzul este întotdeauna plin.
De cele mai multe ori m\ închid în
mine [i nu mai aud, nu mai v\d [i nu
mai adulmec nimic din ce este în jurul
meu. Dar în seara aceea m-am l\sat
atras\ de fream\tul din mica navet\ terestr\.
Am observat c\ elevii de [coal\ general\ c\l\toresc
t\cu]i [i îmbufna]i, întrebându-se, probabil, ce caut\
într-un spa]iu închis plin de adul]i. Unii se joac\ pe
mobil, al]ii privesc plictisi]i pe geam. Nu prea vorbesc
între ei, ca [i cum nu ar vrea s\ li se aud\ glasurile
sub]iri. Mul]i dintre ei ascult\ muzic\ la c\[ti. Ritmuri
sacadate r\zbat din urechile lor. Este o muzic\ f\r\
text, total computerizat\ [i robotizant\, din care nu
r\sun\ nimic uman. Încerc s\ îmi imaginez ce c\r]i
citesc elevii de [coal\ general\, în timpul liber. Evident,
c\r]i despre r\zboaie inter-planetare, vr\jitori moderni
[i pietre fermecate. Cât anume din textele [colare
mai este inteligibil [i atractiv pentru ei Câ]i profesori
mai sunt în stare s\ le prezinte un Eminescu viu, care
s\-i emo]ioneze, [i nu un poet care pare s\ se fi n\scut
deja mort, pietrificat într-o glacial\ glorie de muzeu
Câ]i copii sunt încuraja]i s\ scrie [i s\-[i dezvolte
talentul literar [i câtora dintre ei li se încorseteaz\
mintea în fraze stereotipe [i reci pe care trebuie s\ le
înve]e pe dinafar\ înainte chiar de a le discerne
în]elesul
Elevii de liceu care urc\ în autobuz sunt expansivi.
M\ frapeaz\ modul în care rostesc cuvintele. Nu le
mai rotunjesc, le rostesc strepezit, printre din]i. {i
m\ mai frapeaz\ un lucru: au un vocabular s\rac.
Folosesc mereu acelea[i expresii [i acelea[i cuvinte.
În fa]a mea discut\ aprins dou\ fete. Una dintre ele
vorbe[te atât de repede încât cealalt\ o roag\
mereu s\ repete ce spune. Subiectul e arz\tor: apropiatul
concurs de Miss [i Mister pentru clasa a IX-a. Deduc,
din dialogul fetelor, c\ participarea la un asemenea
concurs nu e deloc u[oar\. Jocurile se fac [i aici în
culise. Depinzi de voturi bazate pe simpatii [i rela]ii
de clan. M\ uit mai atent\ la ele. Sunt frumoase
amândou\, au o armonie pl\cut\ a tr\s\turilor. Dar
au în acela[i timp o rigiditate inexpresiv\ care le
anihileaz\ farmecul. E clar c\ nu citesc c\r]i sau
c\, poate, citesc c\r]i cu vocabular la fel de s\rac [i
de previzibil. De fapt, îmi spun, foarte rar mai v\d
pe cineva deschizând o carte într-un autobuz. Din ce
în ce mai rar [i cu din ce în ce mai mare fereal\, ca
[i cum ar face un gest desuet [i reprobabil. Ca [i cum
ochii s-ar fi dezv\]at s\ vad\ literele scrise [i mintea
s-ar fi dezv\]at s\ mai citeasc\ texte literare.
Câteva sta]ii mai încolo n\v\le[te un grup (sau,
mai degrab\, o hait\) de vreo 20-30 de lucr\tori care
muncesc pe un mare [antier în timpul nop]ii. O
dat\ cu ei p\trunde o duhoare grea, inconfundabil\.
Se trântesc câte 2-3 pe un scaun, cu saco[ele lor mari
de pânz\. În prima zi când i-am v\zut recunosc c\
m-a încercat un fior de spaim\. Dar apoi mi-am dat
seama c\ sunt inofensivi. Doar c\ nu îi po]i numi
oameni. Scot sunete dezarticulate [i uneori cuvinte
ciuntite, de nepriceput. Am descifrat totu[i ceva, la
un moment dat, când unul dintre ei a dat semnalul:
„Ai no[tri, hai!“ [i to]i s-au n\pustit înspre ie[ire.
Expresia „ai no[tri“ m-a cutremurat când am rememorat-o,
ceva mai târziu, dup\ ce m-am dezmeticit
din duhoarea care s-a risipit, treptat, pe u[i, la
urm\toarele sta]ii. Deja e vorba de o tagm\, mi-am
spus. O tagm\ care nu are [i nu va avea niciodat\ nici
în clin, nici în mânec\, în mod evident, cu limba [i
literatura român\.
Între timp în autobuz urc\ studen]ii. Vorbesc [i
ei mult, dar nu atât de tare ca elevii. Nici ei nu poart\
c\r]i. Nu vorbesc despre c\r]i. Vorbesc despre petreceri,
S\ nu vinzi pianul!
cluburi, carier\, job-uri. Uneori despre cursuri. Strâng
bani pentru lucruri practice: obiecte vestimentare,
vacan]e, distrac]ii. Nu au bani [i timp pentru c\r]i
[i spectacole. To]i se gr\besc undeva. Sunt atât de
gr\bi]i încât nici ei – nici m\car ei, studen]ii! – nu
mai au timp s\ vad\ ce frumos au ruginit frunzele
[i ce spectacol multicolor ofer\ cerul la asfin]it, pe
gratis.
Treptat apar în autobuz diver[i func]ionari. Cei
între dou\ vârste sunt apatici, obosi]i, înlemni]i
clar pe din\untru. Cei mai tineri sunt îmbr\ca]i în
costume închise la culoare, poart\ lap-top-uri în mâini
[i pe chip o autosuficien]\ pentru care îi invidiez
sincer. Eu n-am avut-o niciodat\. Majoritatea vorbesc
doar despre carier\. Atunci când pomenesc despre
c\r]i, e vorba doar de c\r]i de specialitate. Pentru
ei literatura nu are nici sens [i nici valoare pentru
c\ nu produce nimic concret, material, care s\ le
fie util în carier\.
La pia]\ urc\ dou\ categorii de persoane: mai întâi
sunt matroanele vânjoase care aprovizioneaz\, g\tesc,
fac ordine în casele lor [i ale altora [i vorbesc cu
pricepere gospod\reasc\ despre pre]uri, politicieni
[i VIP-urile de la televizor. Cronc\ne sud\lmi retorice
la adresa celor care nu le sunt pe plac [i î[i rotesc
regal privirile sfredelitoare prin autobuz. Ce
nevoie au ele de c\r]i m\ întreb. Pentru ele, via]a
e a[a cum se prezint\ la televizor [i a[a cum o v\d
ele în pia]\. Restul e o prostie.
O alt\ categorie a celor care se urc\ din pia]\ sunt
vârstnicii. Se mi[c\ greu, c\rând pungi de plastic
cu câteva cump\r\turi. În general, ei îi încurc\ pe
to]i. De-abia p\[esc, tremur\tor, se împiedic\, se
sprijin\ neîndemânatic de bra]ele din jur, [i privesc
spre nic\ieri, rup]i de lume. De altfel, nimeni nu îi
bag\ în seam\.
Spre cap\tul liniei urc\ [mecherii. Le place c\
autobuzul e aproape gol. Vorbesc [i râd zgomotos,
cercetând cu priviri agere în jur, s\ vad\ ce ar
putea s\ „pice“. Limbajul lor e plin de impreca]ii, pe
care le rostesc cu f\lo[enie. Umbl\ cu CD-player-e
a c t u a l i t a t e a
din care se revars\ atotst\pânitoarele manele, care
îmi fac pe loc pielea de g\in\. Ascult\ [i îngân\
extazia]i refrenele stupide, dând sonorul la maxim,
cu nest\vilit\ generozitate.
{oferul de autobuz opre[te la ultima sta]ie cu
un scrâ[net asurzitor de frâne. Mi-aduc aminte c\,
de fapt, a[a a mers tot drumul. Punea frâne nea[teptate,
vocifera [i înjura ca la u[a cortului. La un moment
dat s-a r\stit într-un microfon la un c\l\tor, dar nimeni
nu a în]eles la cine [i pentru ce. Cu to]ii i-am
sesizat doar brutalitatea gratuit\ – sau poate c\ unii
nici m\car nu i-au sesizat-o, pentru c\ brutalitatea
gratuit\ a devenit ceva comun în zilele noastre.
Cobor din autobuz întrebându-m\, însp\imântat\:
oare nu cumva privesc EU gre[it lucrurile Oare
nu cumva EU sunt persoana neadaptat\ mediului
Oare nu cumva literatura, la care m\ gândesc tot
timpul, este o miz\ pierdut\, dac\ atâ]ia oameni în
jurul meu, de cele mai diferite vârste [i categorii,
s-au adaptat vie]ii materiale într-atât încât nu mai au
nevoie de tr\ire uman\ [i de emo]ie artistic\ Oare
nu cumva hazardul m-a f\cut s\ vie]uiesc într-un timp
în care omul este strivit definitiv între robo]i [i
animale
În seara urm\toare, îns\, tr\iesc o nea[teptat\
bucurie. În fa]a mea s-au a[ezat o fat\ [i un b\iat.
Vorbesc încet despre facultate, despre c\r]ile pe care
le au în mâini. Aflu din dialogul lor c\ amândoi au
studiat muzica, ea pianul, el ghitara. Fata poveste[te
c\ a studiat [i violoncelul [i apoi m\rturise[te încurcat\
c\ p\rin]ii vor s\-i vând\ pianul. El gesticuleaz\ febril
[i-i spune grav: „S\ nu care cumva s\ vinzi pianul!“.
Vorbesc apoi despre filme de art\ [i el îi poveste[te
despre Tarkovski, iar ea îl ascult\ zâmbind toat\. M\
uit pentru o secund\ la ei. Ea este micu]\ [i fragil\,
cu p\rul lung, el e longilin, tuns chilug, [i poart\
un hanorac cu glug\, pe care ba [i-o pune pe cap,
ba [i-o scoate, în febra gesticula]iei. Nu sunt neap\rat
Miss [i Mister, dar pentru mine sunt cea mai frumoas\
pereche din lume. A[ vrea s\ le fac un cadou, dar
nu [tiu ce. Le aduc abia acum, tardiv, mesajul meu
de mul]umire c\ exist\. {i sper din suflet ca fata s\
nu-[i vând\ vreodat\ pianul.
Mai e o speran]\, îmi zic, în timp ce cobor din
autobuz. Mai e o speran]\.
Ioan L\cust\
13.09.1948 - 14.11.2008
Mirela ST|NCIULESCU
Uniunea Scriitorilor din România [i Asocia]ia Scriitorilor Bucure[ti
anun]\ cu profund\ triste]e încetarea din via]\ a prozatorului Ioan
L\cust\, sîmb\t\ 14 noiembrie 2008. Ioan L\cust\ s-a n\scut la 15
septembrie 1948 în localitatea Vîrfuri din jude]ul Arad. A absolvit în
1972 Facultatea de Limba [i Literatura Român\ a Universit\]ii din
Bucure[ti. A fost un membru activ al Cenaclului literar Junimea, condus
de Ovid S. Crohm\lniceanu, f\când parte din grupul de prozatori [i
poe]i Noii. A fost mul]i ani redactor de rubric\ la revista „Magazin
istoric“. Ioan L\cust\ a debutat cu proz\ scurt\ în antologiile Proz\
satiric\ româneasc\ (1982) [i Desant ’83 (1983). Între 1985 [i 2007
a publicat numeroase volume de povestiri [i romane între care: Cu ochi
blânzi (1985), Lini[te (Povestiri din via]a mea) (1989), Calendarul
de nisip (1990), Luminare - Coborârea în text (2007) . De asemenea, a publicat volume de istorie precum:
1919-1937. Zece alegeri interbelice - Cine a câ[tigat (1998), Cenzura vegheaz\: 1937-1939 (2007).
Antologiile Competi]ia continu\. Genera]ia ’80 în texte teoretice, Genera]ia ’80 în proza scurt\ [i
altele, unele ap\rute în str\in\tate au cuprins [i opere ale lui Ioan L\cust\. A fost membru al Uniunii
Scriitorilor din România [i a primit Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România (1985)
[i Premiul „Ion Creang\“ al Academiei Române (1990). Ioan L\cust\ a fost un scriitor dedicat exemplar
profesiunii sale, un autor novator, îndr\zne], perfec]ionist [i un bun cunosc\tor al istoriei contemporane.
Activitatea sa la „Magazin istoric“, vreme de decenii întregi, a fost o prob\ de profesionalism [i de
consecven]\. Nici boala care i-a provocat sfîr[itul prematur nu l-a oprit pe Ioan L\cust\ din scrisul
lui, din conceperea unor proiecte literare care vor r\mîne neterminate. Prin dispari]ia lui Ioan
L\cust\, lumea literar\ [i iubitorii prozei se despart cu durere de unul dintre autorii cei mai fideli
literaturii, de un creator care a îmbinat fantezia cu rigoarea muncii asupra textului, de un minunat coleg.
Încetarea din via]\ a lui Ioan L\cust\ constituie pentru cultura noastr\ o ireparabil\ pierdere.
Foto: Ion CUCU
3
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008

` n s e m n \ r i
Personajele
Porecle [i diminutive
Nu e om s\ nu fi fost poreclit cumva, mai
ales în copil\rie, uneori [i la
maturitate, mai ales dac\ e [ef, de c\tre
subalterni, sau profesor, de elevii s\i.
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
4
ASEMENI oamenilor reali, [i personajele
primesc de la alte personaje sau chiar
de la autor porecle afectuoase sau ironice.
Nu e om s\ nu fi fost poreclit cumva,
mai ales în copil\rie, uneori [i la maturitate,
mai ales dac\ e [ef, de c\tre subalterni,
sau profesor, de elevii s\i. În literatura
român\ sînt destule porecle sau nume
care deriv\ dintr-o porecl\.
De cele mai multe ori aceste supranume sînt
batjocoritoare. Nic\ al lui {tefan a Petrei, care [i-a
luat ca nume literar pe cel al mamei – Creang\ – era
poreclit în copil\rie Ion Torc\l\u, pentru c\ torcea
lîn\ la rînd cu fetele, dar va ajunge la maturitate Popa
Smîntîn\.
Personajele lui I. L. Caragiale au diminutive [i
porecle dintre cele mai interesante [i mai hazlii.
Agammemnon devine familiar Agami]\ [i, în graba
lui Trahanache, Gagami]\. Telemac e degradat la
Mache [i este confundat cu Bibicul, a[a cum î[i alint\
Mi]a amantul. {tefan Tip\tescu e firesc F\nic\ [i,
pentru opozan]i, Vampirul (Bampirul conform lui
Pristanda), iar Zoe – Joi]ica pentru to]i, mari [i mici.
Farfuridi e Tache, diminutiv ce vine posibil de la
Petre sau Dumitru. Numai Cet\]eanul Turmentat
r\mîne complet anonim. A[a cum în grupul lui
Ca]avencu (d\sc\limea [i moflujii) Bampirul e unul
singur, în frac]iunea advers\ dac\ se vorbe[te despre
Moftologul sau Nifilistul toat\ lumea în]elege c\ e
vorba de onorabilul d. Nae Ca]avencu. Hazul [i
utilitatea unei porecle st\ în consensul asupra ei.
So]ul Mi]ei e pentru ea [i amantul ei Mangafaua
[i tot astfel, diminutivat, îl boteaz\ Tarsi]a Popeasca
pe fiul s\u, Nae, c\s\torit f\r\ chibzuin]\ cu Acrivi]a:
Mangafache. Totul de la moldovenismul mang, adic\
prost. Numai Trahanache beneficiaz\ de supranumele
distins Venerabilul atît pentru so]ia infidel\, cît [i
pentru to]i ceilal]i, fie [i adversari.
Necunoscînd numele real al preopinen]ilor,
personajele din O noapte furtunoas\ vorbesc despre
al]ii cu porecle ad-hoc: pentru Ric\, Jupîn Dumitrache
e Mitocanul, iar acesta pentru Dumitrache et comp
este Bagabontul sau Ma]e-Fripte. Simpla rostire
define[te persoana [i ceilal]i în]eleg la cine se refer\.
Ric\ î[i nume[te iubita necunoscut\ Angel Radios
în scris [i oral, iar Zi]a îl cheam\ pentru sine pleonastic:
Mon[erul meu. Dar, chiar dac\ î[i cunosc numele,
personajele din jurul chiristigeriei prefer\ poreclele:
Spiridon adopt\ pentru Dumitrache porecla notorie
de Titirc\ Inim\-rea, Chiriac [i Ipingescu i se adreseaz\
cu Jupîne. Zi]a nu discut\ despre fostul so] decît în
termeni drastici: mitocanul, pastramagiul. E interesant
c\ Ric\ însu[i recurge la un pseudonim cînd scrie la
gazet\: R.Vent de[i chapeaul articolului îi dezv\luie
numele întreg. Leonida se adreseaz\ Efimi]ei cu
„domnule“, iar ea lui cu „soro“.
Un mediu bogat în porecle familiare este cel de
La Medeleni. Geniul numirilor este Olgu]a care îl
boteaz\ pe fratele s\u D\nu], în copil\rie, Buftea,
iar în adolescen]\ Metaforel, pentru c\ are darul
lirismului. {i pe amica ei mai durdulie, Rodica,
Olgu]a o nume[te Buftachi. Colegul lui D\nu], Mircea
e poreclit Hardmuth, dup\ o fabric\ de creioane, c\ci
roade cap\tul creionului cînd mediteaz\. Alt coleg
e zis Cyrano, dup\ lungimea nasului, fiecare clas\
avînd un Cyrano al ei. E un caz interesant în care un
nume de personaj literar devine porecl\ pentru oameni
reali prin tr\s\tura sa accentual\, fizic\ sau de caracter.
Similar, exist\ în diferite colectivit\]i cîte un Pinocchio,
un Hagi Tudose sau Harpagon, Don Juani (de cartier).
Unchiul Olgu]ei este Mo[ Puiu sau Herr Direktor,
fiind conduc\tor al unei întreprinderi „cu nem]i [i
electricitate“. Un v\r de la ]ar\ al copiilor Deleanu,
Mihu, devine prin alint Puiu [i r\mîne astfel [i la
maturitate. Pictorul excentric Alexandru Pall\ este
numit în familie [i de c\tre amici Pa[a. Olgu]a adopt\
[i ea porecla.
Poreclele de la Ionel Teodoreanu sînt tandre [i
amuzante. În Groapa lui Eugen Barbu îns\, bandi]ii
se denumesc între ei f\r\ menajamente. Un ho] b\trîn
[i molatic e Trean]\, Sandu Mîn\-Mic\ [i Nicu Piele
întregesc haita. {eful e numit Starostele [i la cap\tul
opus al ierarhiei e Paraschiv, zis pentru început
Ucenicul. Ajuns la pu[c\rie, Ucenicul e întrebat în
derîdere cum îl cheam\. R\spunde cu tupeu: Zexe
m\ cheam\ [i se impune în fa]a colegilor de celul\
mai experimenta]i. El viseaz\ inversarea sc\rii în
cadrul bandei [i va reu[i în final. Al]i infractori
pomeni]i în treac\t sînt Mafoame (care d\ g\uri la
trenuri) [i un asasin Toropeal\. Porecla în renume
[i-o schimb\ o patroan\ de cîrcium\ „La Bor]oasa“
unde petrec tîlharii, uneori la aceea[i mas\ cu poli]i[tii.
Un c\m\tar abject [i degenerat e poreclit Bic\-Jumate.
Acela[i Eugen Barbu î[i valorificase, anterior
Gropii, cuno[tin]ele despre medii joase într-un roman
cu subiect fotbalistic: Unsprezece. De[i teza e aberant\:
transformarea juc\torilor profesioni[ti în „oameni
noi“ încadra]i în produc]ie [i gata de sacrificii pe
teren pentru simpla glorie sportiv\ sindical\, pitorescul
lumii descrise e savuros [i viu, inclusiv prin porecle.
Juc\torii unei echipe de provincie, dispus\ în teren
în clasicul sistem WM, nu î[i mai [tiu nici ei numele
real, adoptîndu-l pe cel d\ruit de colegi [i de tribun\.
Funda[ii sînt Fane-Mahomed [i Gic\-Marafet. Interii
r\t\citori se numesc Tata-al Lor sau Le {tie [i Inim\
de Porumbiel. O extrem\ anemic\ e Picioru[, în timp
ce mijloca[ul, felcer în afara terenului, e numit
Doctorul. Antrenorul comunist care va produce
promovarea echipei silozului în Divizia B este [i
el poreclit Palmierul, iar predecesorul lui, un reac]ionar,
fusese supranumit Groparul, dup\ ce retrogradase
cîteva echipe. În lotul silozului e cooptat chiar [i
obezul Simion-Tocan\ zis [i Rîsul-Fotbali[tilor. În
Unsprezece, porecle poart\ [i localurile: La V\duva
[i La Picioare-Multe. În realitate, multe cîrciumi de
cartier se vor numi între cunosc\tori La Geamuri
Multe (de exemplu restauranul Bucegi de pe Ferdinand)
sau La C\]eaua Le[inat\.
MEDIUL RURAL este propice
poreclelor pentru c\ to]i indivizii
se cunosc între ei mai ales prin
metehne. Nu [tim dac\, în Sili[tea-
Gume[ti, Coco[il\, Besensac
sau Sc\mosu sînt nume reale ori
porecle dar, chiar legitimate ulterior
prin acte, aceste numiri pleac\ de
la porecle. Supranumele lui Ilie
Moromete e Pa]anghel, iar sora lui e botezat\ Guica
de la verbul „a guici“, adic\ a gui]a ca o purcea,
numire ce evident o sup\r\ pe femeie. Tudor B\losu,
alt nume derivat din porecl\, are totu[i înc\ una:
Chiorul, pentru c\ e efectiv chior. Un negustor de
ou\ e cunoscut ca Ou\bei. Cel mai savuros nume
r\mîne Parizianu, copil din flori al unei slujnice care
[i-a înso]it st\pîna la Paris, de unde fiul s\u, {tefan,
protagonist ulterior al romanului Delirul, e zis
Alui Parizianu.
În lumea cazon\, iar\[i, poreclele sînt la pre],
prin ele trupa î[i ia o revan[\ simbolic\ asupra
superiorilor. Cea mai celebr\ este Mo[ Teac\, intrat\,
din literatur\, în uzul curent: un ofi]er prost [i sever
M\[ti
nu poate fi numit altfel. Tot la Bacalba[a apar grada]ii
Pap\-Lapte [i Tîrîie-Brîu, chema]i a[a pe la spate.
Un maior ]ine îns\ anume s\ i se spun\ Mo[ul. La
Gh. Br\escu un colonel anacronic e poreclit Mo[
Belea, dar unui general i se zice apreciativ Englezu.
Boierii adev\ra]i poart\ uneori dup\ nume toponimul
domeniului, la Camil Petrescu Saru-Sine[ti sau Boiu-
Dorcani (fiica lui, Ioana Boiu e numit\ în Bucure[ti,
admirativ, Jupîni]a). Alteori toponimul vine de la
numele st\pînului: de la Guma – Gume[ti. Bengescu
vine de la Benga (Dracul, „te-a luat Benga“) [i de
la numele lui toponimul Benge[ti (comun\ în Gorj).
Iat\ cum porecla creeaz\ denumire geografic\. În
cazul parveni]ilor, în loc de domeniu li se aga]\ de
nume ocupa]ia joas\ cu care au început. A[a sînt
Vasilescu-Lumîn\rarul la Camil Petrescu sau, la
Hortensia Papadat-Bengescu, F\in\reasa Ada Razu,
devenit\ prin c\s\torie, m\ rog, prin]es\.
Sînt cîteva opere literare care au ca titlu porecla
personajului central. Între ele Omul cu mîr]oaga
de G. Ciprian [i Bietul Ioanide. În acest din urm\
roman, G. C\linescu creeaz\ personaje cu porecle
mai sofisticate. Trei intelectuali care formeaz\ un
grup sînt numi]i Cei trei dioscuri, unul dintre ei,
Hagienu[, gonit periodic de copiii s\i, e zis Regele
Lear, iar Ioanei, amant\ episodic\ a lui Ioanide,
dinainte de a deveni „bietul“ prin moartea ambilor
s\i copii, i se spune Indolenta. Unui ministru pe
nume Ion, mama [i so]ia m\moas\ îi atribuie ca
diminutiv pe Jean.
În Cartea nun]ii, Ion Marinescu, deghizare a
autorului, e poreclit americ\ne[te Jim, iar cumnatul
s\u, licean la Laz\r, Bobby. El ia note mici pîn\ [i
la muzic\, de la un profesor zis Ostrogotu. Un director
de [coal\ la Bacalba[a e denumit Moartea G\inilor
dar, la ]ar\, profesorii sînt mai respecta]i: dasc\lii
din Morome]ii, plini de sl\biciuni de altfel, nu au
porecle, nici m\car milit\rosul Toderici.
Multe porecle nu înseamn\ ceva anume. În
ga[ca de copii a lui Mircea C\rt\rescu apar Mendebilul
[i Lump\. Dar la Adrian Lustig, liceenii se
poreclesc Chint\, M\cel sau se numeroteaz\ spre
distingere: Radu First, Radu Bis. Un ilustru sp\rg\tor
c\ruia nu-i rezist\ nicio încuietoare, protagonist
al mai multor romane de Daniel B\nulescu e
supranumit admirativ Iarba Fiarelor care se abreviaz\
îns\ în IF-ul.
Oricum ar fi, poreclele sînt un condiment care
d\ gust vie]ii, ca [i literaturii.
Horia GÂRBEA

Mereu pierdeam câte ceva, care
disp\rea definitiv, ca-n Triunghiul
Bermudelor, prin înc\perile pentru
mine oceanice.
l i t e r a t u r \
OPLAC| de pe blocul cu num\rul 74 din
strada Dionisie Lupu, face bilan]ul scriitorilor
care au locuit aici: Marin Preda, Dana
Dumitriu, Ov. S. Crohm\lniceanu, Catinca
Ralea [i al]i câ]iva. În acest bloc interbelic,
elegant, cu apartamente splendid împ\r]ite,
am f\cut [i eu, timp de 7 ani,
ceea ce în Occident se cheam\
home sitting. Lucrurile s-au
petrecut simplu. Dup\ 15
ani de Bucure[ti, n-aveam
înc\ o locuin]\ a mea. St\-
team, prin bun\voin]a unor
prieteni, în apropiere de
Pia]a Gemeni. Compania
era pl\cut\, dar spa]iul un
pic prea studen]esc [i, dup\
vârsta de 30 de ani [i o
revolu]ie (cât\ o fi fost),
parc\ nu-mi mai pria. Atunci
am primit telefonul criticului
Ov. S. Crohm\lniceanu,
care-mi propunea
„o afacere“ reciproc avantajoas\.
El urma s\ se mute
la Berlin, din motive financiare,
dup\ cum mi-a explicat.
Se temea c\, în scurt
timp, chiriile vor cre[te
nem\surat, iar el nu va mai
putea face fa]\, cu banii din
dou\ pensii modeste, la
spa]iul mai mult decât generos
pe care îl ocupa
împreun\ cu so]ia lui. În
Berlin putea fi ajutat de
cumna]ii lui. Îns\ hot\rârea
nu era definitiv\ [i, deocamdat\ – era vorba de un an
de zile – avea nevoie de cineva care s\ locuiasc\ în
cas\ [i s\ se ocupe de ea. {tia c\ a l\sa un asemenea
apartament nelocuit un an întreg e mai mult decât imprudent,
în România. Iar Croh era pruden]a întruchipat\.
Zis [i f\cut. Într-o dup\-amiaz\ din iarna lui 1992,
i-am vizitat pe fostul meu profesor de la cenaclul Junimea
[i pe so]ia lui, ca s\ fac „le tour du propriétaire“ (vorba
vine, pentru c\ nici ei, [i, cu atât mai pu]in eu nu eram
proprietari). Am urcat la etajul 2. Croh mi-a explicat
c\ etajele 1 [i 2 sunt ideale: nu e[ti nici la parter, s\ dea
to]i buzna peste tine, s\ te sim]i în strad\, dar nici prea
sus, ca s\ nu urce apa sau s\ ai probleme când se stric\
liftul. Vecinii erau la distan]e cuviincioase, nu te
credeai la bloc. Apartamentul era cu adev\rat uria[ [i atât
de bine împ\r]it, încât nu-]i mai trebuia nimic: sufragerie,
dormitor, birou-bibliotec\, buc\t\rie [i baie mari, hol, un
balcon spre curtea interioar\, la care urca vi]a-de-vie ca
vrejul de fasole fermecat\ din povestea lui Jack. Se
pare c\ fusese declarat\ plant\-monument. Vara umbrea
balconul [i puteai s\ iei strugurii doar întinzând mâna.
Din buc\t\rie pornea o galerie unde se aflau dou\ camere,
pe vremuri „de servitori“, acum una pentru c\lc\torie
[i alta depozit pentru c\r]ile proaste, în genere proletcultiste,
pe care Croh le exilase aici. Îmi amintesc de cele ale
lui Ion Brad. O a doua intrare, încuiat\, spre scara de
serviciu [i un veceu al\turat completau apartamentul.
Mai era ceva: deschizând o u[\ pe stânga, Croh mi-a
ar\tat o imens\ camer\ de mult timp nelocuit\, cu praf
[i pânze de p\ianjen, care p\rea un soi de depozit de
obiecte de consigna]ie. „E ca-n Marile speran]e“, mi-a
spus, cu umorul lui cultural, „aici a stat soacra mea,
pictori]a Lola Schmierer-Roth, faimoas\, care a studiat
cu Derrain. Portretul din living e al ei“. So]ia lui Croh
[i fiica pictori]ei, a precizat, cu o expresie pe care am
preluat-o [i eu, mai târziu: „Uite, sunt negustor cinstit,
[i vreau s\-]i ar\t fisurile de la cutremur. {i la dou\ zile
o dat\ s\ dai pe la u[\ cu dezinsecticid, c\ vecinii ne
furnizeaz\ gândaci de buc\t\rie“. Am mai discutat unele
detalii tehnice, dar n-a durat mai mult de câteva
minute. Mi-au încredin]at casa f\r\ team\ [i f\r\ fasoane,
iar încrederea lor m-a impresionat. Inutil s\ spun c\
n-am în[elat-o, de[i anul s-a tot lungit, de la unul la
doi, de la doi la trei [i apoi pân\ la [apte. Iar dac\ ei n-ar
fi murit, probabil c\ a[ mai locui [i azi acolo.
CRONICA OPTIMISTEI
Pe strada
Dionisie Lupu
M-AM SIM}IT ca [i cum l-a[ fi apucat pe
Dumnezeu de picior: s\ stau de capul meu
într-o ditamai locuin]a tocmai când tr\iam
mai intens, s\ am o bibliotec\ cu de toate
tocmai când citeam mai bine, s\ fiu la un pas
de Facultatea din Pitar Mo[ tocmai când
luasem ni[te ore acolo, s\ fiu la doi pa[i de România
literar\ tocmai când m\ angajasem redactor la
revista mea favorit\ – era prea mult! Am [tiut s\ m\ bucur,
iar cei [apte ani au fost, suflete[te vorbind, cei mai
buni din via]a mea. Locuin]a nu era perfect\: fisurile
care-o traversau î]i d\deau fiori, blocul era „aproape“
cu bulin\, ]evile se stricau când ]i-era lumea mai drag\,
iar instalatorul Vasile, [i el locatar la nr. 74, era cel mai
scump din câ]i am întâlnit – îns\ lucra [i pe datorie –
gazele de la e[apament suiau tocmai la etajul doi, iar
claxoanele se auzeau zi [i noapte. Gândacii nu aveau
buna cuviin]\ s\ r\mân\ la vecinii care-i cre[teau, [i
dezinsec]iile m\ d\deau gata. C\ldura nu depindea de
mine [i, dac\ pân\ la 1 noiembrie dârdâiam, dup\ 1
noiembrie înc\lzeam aerul str\zii, pentru c\ nu
rezistam decât cu ferestrele deschise. Dar nimic nu
avea greutate, în raport cu fascina]ia unui apartament
minunat, în care mereu descopeream câte ceva nou.
Când suna, trebuia s\ fac cros, atât mi se p\rea de
lung traseul din birou sau dormitor pân\ la u[\. M-am
gândit s\ circul prin cas\ cu role. Sunau când prietenii
mei, când cunoscu]ii familiei Crohm\lniceanu, care nu
aflaser\ de mutarea lor, când po[ta[ul, când s\racii pe
care doamna îi ajutase discret. Le-am „mo[tenit“ [i al]i
vizitatori: s\pt\mânal „brânz\reasa“, datorit\ c\reia
am înv\]at s\ fac papana[i, fiindc\ m-a convins
imediat s\ cump\r por]ia obi[nuit\ de brânz\ de vaci [i
smântân\, [i anual un domn rotofei de la Comunitatea
evreiasc\: pl\team cu sfin]enie taxa [i primeam în schimb
un calendar cu s\rb\torile, pe tema c\rora m\ între]ineam
îndelung cu interlocutorul meu. Nu l-am putut face
îns\ niciodat\ s\-mi aduc\ [i pasc\. Am mo[tenit-o [i pe
prietena familiei, Tante Andrée sau Madame Fleury, al
c\rei tat\ a fost pictor pe vremea lui Carol I (ea îns\[i a
atins suta de ani când am cunoscut-o). În apropiere locuia
Alex. Leo {erban, cu care f\ceam s\pt\mânal schimb de
reviste, Mircea Nedelciu [i, mai târziu, Bogdan Lefter [i
Simona Popescu.
Mereu pierdeam câte ceva, care disp\rea definitiv,
ca-n Triunghiul Bermudelor, prin înc\perile pentru mine
oceanice. Z\boveam îndelung în bibliotec\. Croh pierduse
lupta cu praful, pe care o d\ orice om cu c\r]i, iar cele
mai din spate erau acoperite de un strat gros [i negrutuci,
intrat, de ani de zile, pe fereastr\ [i pe care n-aveai
cum s\-l mai faci s\ ias\ (am încercat toate metodele).
Dar organizarea bibliotecii era des\vâr[it\ [i am prinso
din mers, mi-a folosit pentru toat\ via]a. Citeam dedica]iile
colegilor no[tri scriitori [i le comparam în sinea mea
cu ceea ce spuneau unii despre Croh acum. Cu atât mai
mult m-am mirat când, într-o discu]ie despre c\r]i
avut\ la Berlin, unde l-am vizitat, criticul mi-a spus c\
prefer\ c\r]ile noi, în edi]ii critice, nicidecum edi]iile
princeps. Înc\ o dat\ spiritul pozitiv învinsese latura
dandy din portretul s\u. Camera dickensian\ o vizitam
din când în când, cu senza]ia c\ trec de o u[\ interzis\.
La început cu team\ [i chiar repulsie: Marile speran]e nu
fuseser\ lectura mea favorit\, ba chiar dimpotriv\. Dar
personajul pictori]ei se ascundea în fiecare detaliu [i,
încet-încet, am îndr\git-o. Abia de curând, la o expozi]ie
de la Muzeul de Art\ f\cut\ de urma[ii ei, [i unde a
fost evocat\, am putut reconstitui cu adev\rat portretul
unei doamne. A[adar Henry James, nu Dickens. De
altminteri [i pe Croh, [i pe so]ia lui, Ruth, i-am reconstituit
din obiectele din cas\. A[ vrea s\-i evoc odat\.
La moartea celor doi, câ]iva colegi de facultate,
care [tiau unde locuiesc mi-au spus condolean]e. Am dat
s\ protestez, s\ l\muresc c\ nu mie trebuie s\ mi le spun\,
dar instantaneu m-am r\zgândit: poate c\ singurul
lucru cu adev\rat important din sejurul meu în Dionisie
Lupu 74 era tocmai acesta: cineva din casa lor putea primi
cu triste]e, condolean]ele colegilor. Am mul]umit deci,
dup\ cuviin]\.
NU-MI PLACE s\ povestesc vise, de[i mi se
întâmpl\ s\-l laud pe Morfeu, cum, în treac\t,
am f\cut-o chiar în articolul de s\pt\mâna
trecut\. Visele mi se par tot mai mult un fel de
resturi inutilizabile ale gândirii [i sim]irii lucide,
bune, cel mult, de îngr\[\mânt spiritual pentru
plantele cu adev\rat valoroase. Totu[i, trebuie s\ spun
c\ unele vise î]i las\ la trezire o senza]ie extrem de puternic\,
[i merit\ p\strate în amintire. Când locuiam pe
Dionisie Lupu [i scriam în România literar\ rubrica
Revista revistelor interbelice am avut un vis care, la
trezire, m-a l\sat n\ucit\, într-atât de „real“ mi s-a p\rut.
Zburam peste Bucure[ti, în zona blocurilor de lâng\
Ci[migiu, zon\ pe care, în realitate, n-o cuno[team [i
n-o frecventam. {tiam cu o siguran]\ absolut\, pe care
numai când e[ti perfect lucid o ai, c\ am locuit cândva
aici. Vedeam, de sus, blocuri cenu[ii, confundabile [i, cu
o nelini[te nesfâr[it\, m\ întrebam unde am locuit.
Diminea]a, când m-am trezit, a fost ca [i cum m-a[ fi
întors dintr-o c\l\torie îndep\rtat\, dar nu în spa]iu, ci în
timp, cu o certitudine: am locuit acolo! Dar când În
trecut nu putea fi, pentru c\ nimic din epocile trecute
nu ar\ta ca în visul meu, o [tiam prea bine. Ast\zi m-am
l\murit c\ acel cândva se referea la viitor. Visasem o
amintire despre viitor din blocul de lâng\ Ci[migiu în
care locuiesc acum. •
De 10 ianuarie 1997, `n living, cu prieteni din lumea literar\
5România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008

România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
6
D
AC| i s-ar cere cuiva s\ arate c\
filozofia nu exclude talentul literar,
c\ a[adar gîndirea speculativ\ poate
face cas\ bun\ cu expresia mustind
de virtu]i literare, exemplul cel
mai la îndemîn\ ar fi Kierkegaard.
Danezul acesta retras, orgolios [i
peste m\sur\ de nefericit, suferind
de epilepsie [i avînd pe deasupra
ghinionul de a fi dat cu piciorul
singurei [anse care ar fi putut s\-l fac\ fericit –
c\s\toria cu Regine Olsen – este unul din cei mai
comple]i scriitori ai culturii occidentale. Iar semnul
dup\ care-i recuno[ti înzestrarea este c\-l cite[ti f\r\
s\ ai impresia c\ ceea ce ]i se deap\n\ sub ochi poart\
pecetea filozofiei. C\ci e atîta fluen]\, ritm [i via]\
în cuvintele lui Kierkegaard încît nimic din sloiurile
acelea conceptuale, alunecînd masiv într-un torent
de abstrac]iuni sterile, nimic din alaiul uscat al
terminologiei tradi]ionale nu vine s\-]i r\neasc\
ochiul. {i astfel, supuse parc\ unei lichefieri
iscate de c\ldura unei tr\iri omene[ti, calupurile
compacte ale generalit\]ilor teoretice încep s\ se
umanizeze. Ra]ionamentele î[i înmoaie scheletul,
pierzîndu-[i rigiditatea formal\, iar conceptele se
îmblînzesc: din m\rgele inerte în[iruite ca pietrele
pe abac, devin vorbe emanînd emo]ii fire[ti. {i tocmai
de aceea pe autorul lor îl îndr\ge[ti [i îl cite[ti cu
pl\cere: fiindc\ te reg\se[ti în obsesiile [i tribula]iile
sale.
Sau–sau a ap\rut la doi ani (1843) dup\ ruptura
logodnei cu Regine Olsen [i a fost singura din c\r]ile
lui Kierkegaard care a avut parte de dou\ edi]ii
antume. De altminteri, aceasta e [i cea mai celebr\
lucrare a lui, p\r]i din ea – de pild\ Jurnalul seduc\torului
– fiind publicate separat, precum ni[te volume de
sine st\t\toare. De[i cartea a ap\rut sub pseudonim
– Victor Eremita –, nimeni din lumea intelectual\
a Copenhagei nu s-a îndoit de adev\rata identitate
a autorului. {i, cu toat\ senza]ia pe care a produso
cartea, Kierkegaard a fost nea[teptat de mîhnit
de recenzia nefavorabil\ pe care o autoritate
critic\ a vremii, Johan Ludvig Heiberg, a scris-o
pe marginea ei. Heiberg îi repro[a lui Kierkegaard
c\ nu [tiuse s\ g\seasc\ o form\ de expunere mai
laconic\ [i mai sistematic\. Pe scurt, îi imputa
prolixitatea [i fuga de idei. Kierkegaard a fost atît
de lezat de aceste constat\ri c\ i-a purtat ranchiun\
lui Heiberg pentru tot restul vie]ii. Tocmai teoreticianul
celor trei stadii ale evolu]iei spirituale – estetic, etic
[i religios – nu putea s\ separe o judecat\ estetic\
critic\ de propria sa reac]ie etic\.
Oricît ni s-ar spune c\ Sau–sau nu trebuie în]eleas\
exclusiv în lumina desp\r]irii de Regine Olsen, lectura
ei ne întoarce mereu la trauma pe care tîn\rul de
28 de ani trebuie s-o fi tr\it-o atunci. De altfel,
personajele feminine care apar în carte, precum [i
reflec]iile pe care filozoful le face pe seama erosului,
aduc toate cu ni[te varia]iuni obsesive, executate
în jurul unei singure teme prevalente: pierderea
iubitei. E atîta suferin]\ în stufoasa retoric\ a lui
Kierkegaard încît toate încerc\rile de a o decanta
sub forma nuan]\rilor, distinc]iilor [i însemn\rilor
ironice au un efect invers: în loc s\ ascund\ sursa,
o dezv\luie. Tocmai de aceea camufl\rile erudite
la care apeleaz\ te duc cu gîndul exact la trauma
pe care autorul se str\duia s-o escamoteze. Iat\ de
ce Sau–sau e o carte mare nu pentru c\ e profund\,
ci fiindc\ e autoreferen]ial\. Ea e un exemplu de
cît de mult se poate scoate dintr-o experien]\ biografic\
atunci cînd [tii s-o treci prin filtrul culturii. În fond,
toate m\[tile auctoriale [i toate pseudonimele pe
care Kierkegaard avea s\ le foloseasc\ de-a lungul
vie]ii au avut rostul unei dezv\luiri mediate. {i-a
folosit cultura filozofic\ pentru a-[i analiza cele
dou\ mari obsesii care îi marcaser\ via]a: blestemul
patern din cauza c\ruia î[i considera via]a închinat\
Domnului [i desp\r]irea de Regine.
Nu, nu e vorba de a scormoni delirant în biografia
lui Kierkegaard pentru a scoate din ea ni[te
scheme psihanalitice r\suflate, ci de a surprinde o
banal\ [i verificat\ corela]ie: c\ opera unui intelectual
nu poate fi separat\ de biografia lui. În schimb,
c o m e n t a r i i c r i t i c e
Un r\stignit
pe crucea
c\in]ei
Søren Kierkegaard, Opere. Sau–sau. Un
fragment de via]\ editat de Victor Eremita, trad.
din danez\, introducere [i note de Ana-Stanca
Tabarasi, Humanitas, 2008, 586 pag.
studiat\ la rece [i în gol, în virtutea unei analize
aseptice de laborator logic, opera lui Kierkegaard ar
sem\na cu o apari]ie monstruoas\: un carnaval de
identit\]i inventate degeaba [i o înscenare de idei
declamate în pustiu. Cuplat\ îns\ la spiritul epocii
[i la evenimentele vie]ii sale, opera danezului cap\t\
o înf\]i[are tragic\: lupta unui filozof c\utînd c\i de
mîntuire religioas\. În fond, Kierkegaard întruchipeaz\
stihia paradoxal\ a filozofului care, sastisit de
demonstra]ii abstracte, începe deodat\ s\ se roage
lui Dumnezeu, lep\dîndu-se de mofturi estetice [i
de rigori etice. Iar ceea ce impresioneaz\ ast\zi nu
e atît sinceritatea observa]iilor privitoare la etica
iubirii – a c\ror cutezan]\ trebuie s\ fi sunat, pentru
spiritul încorsetat al conven]iilor de atunci, drept
originalit\]i obraznice, dar care ast\zi par de-o
cumin]enie pudic\ –, ci profunzimea intui]iilor
autorului. La 30 de ani, Kierkegaard atinsese deja
un prag al lucididit\]ii creatoare. „Exist\ o imperfec]iune
în tot ce e omenesc, s\ nu poat\ fi împlinit ceea ce
este dorit decît prin contrariul s\u. Nu vreau s\ m\
refer aici la varietatea de formare care d\ psihologilor
destul de mult de lucru (c\ melancolicul are cel mai
mult sim] comic, iubitorul de lux e adesea cel mai
Amintindu-mi c\ ambi]ia Anei-Stanca Tabarasi este
s\ traduc\ din danez\ cele peste 40 de volume cîte
num\r\ opera kierkegaardian\, nu pot decît s\-i
doresc s\ aib\ energia de a-[i atinge proiectul.
idilic, desfrînatul este cel mai moral, scepticul e
adesea cel mai religios), ci doar s\ amintesc c\ numai
prin p\cat poate fi întrev\zut\ mîntuirea.“ (p. 75)
Pu]in mai jos, flerul sigur cu care întrez\rise
de[ert\ciunea inferen]elor conceptuale îi prilejuie[te
un fragment uimitor: „Exist\ o p\l\vr\geal\ a
ra]ionamentelor care în infinitatea lor se afl\ în acela[i
raport fa]\ de rezultat precum interminabilul [ir de
regi egipteni fa]\ de cî[tigul istoric: b\trîne]ea
realizeaz\ visele tinere]ii; fapt dovedit de Swift, care
la tinere]e a construit un ospiciu, iar la b\trîne]e a
ajuns în el.“ Cu alte cuvinte, totul ]ine de o desf\[urare
ciclic\ în care sfîr[itul e întip\rit în început, tot astfel
precum concluziile unui ra]ionament sunt prefigurate
în premise. Via]a este un petitio principii, un cerc
din perimetrul c\ruia nu po]i ie[i.
Titlul c\r]ii, acest Sau–sau amintind de cruzimea
alegerilor r\spicate [i definitive, poart\ ecoul
dezbaterilor intelectuale din epoc\. Tema dezbaterii:
valabilitatea principiului logic al ter]ului exclus, a
c\rui formulare tehnic\ suna astfel: „pentru orice
propozi]ie nu exist\ decît dou\ posibilit\]i: sau
este acceptat\, sau nu este acceptat\ într-un
anumit sistem de proprozi]ii. O a treia posibilitate
fiind exclus\.“ Altfel spus, o propozi]ie e sau adev\rat\,
sau fals\, deci sau una, sau alta dintre variante, dar
nu amîndou\ concomitent. Din p\cate, de[i spiritul
disjunc]iei exclusive corespunde din plin regulilor
logicii lui Aristotel, el nu ascult\ de tiparul dialecticii
hegeliene. {i cum hegemonia lui Hegel atinsese
pragul suprema]iei idolatre în epoca lui Kierkegaard,
respingerea ter]ului exclus devenise un obicei la
mod\.
R\spunsul lui Kierkegaard la aceast\ dilem\ avea
s\ se sprijine pe o prealabil\ distinc]ie: destinul unui
om se desf\[oar\ în dou\ planuri; lumea gîndirii
speculative [i lumea libert\]ii. În planul gîndirii,
spune danezul, regula ter]ului exclus poate fi înc\lcat\
prin sofisme logice. În schimb, în lumea moral\,
antinomiile rigide sunt obligatorii. Aici relativismele
sînt d\un\toare [i d\t\toare de confuzie etic\. În
schimb, dac\ disjunc]iile exclusive nu ar fi obligatorii
(o fapt\ e sau bun\, sau rea, sau corect\, sau incorect\),
omul n-ar mai putea alege moral, ceea ce e totuna
cu a spune c\ omul nu ar avea libertate moral\.
Dar dincolo de controversele teoretice din Sau–sau,
volumul graviteaz\ în jurul temei iubirii. De la
seduc]ie la p\r\sire, de la îndr\gostire la suferin]\,
de la speran]a reg\sirii la angoasa provocat\ de
pierderea n\dejdii, Kierkegaard î[i cînt\ polifonic
partitura desp\r]irii de Regine Olsen. O simfonie a
chinului, a c\in]ei [i a dezn\dejdii, cam a[a poate
fi definit\ lapidar cartea de fa]\. {i indiferent de
personajul feminin pe care Kierkegaard îl alege
pentru a-[i ilustra ideile – de la Donna Elvira din
Don Giovanni de Mozart la Marie Beaumarchais din
Clavigo de Goethe, de la Gretchen din Faust-ul lui
Goethe la Antigona din piesa omonim\ a lui Sofocle
–, nuan]ele se învîrtesc, precum un roi cu traiectorie
previzibil\, în jurul aceleia[i fantasme.
Traducerea Anei-Stanca Tabarasi red\ frumuse]ea
scrisului lui Kierkegaard [i nu ridic\ probleme de
claritate a expresiei. {i, amintindu-mi c\ ambi]ia
Anei-Stanca Tabarasi este s\ traduc\ din danez\ cele
peste 40 de volume cîte num\r\ opera kierkegaardian\,
nu pot decît s\-i doresc s\ aib\ energia de a-[i atinge
proiectul. C\ci, s\ recunoa[tem, pentru puterile unui
singur om, proiectul este uria[. Dar la tinere]ea [i
talentul ei, sarcina nu pare imposibil\. Cît despre
normele pe care traduc\toarea le-a urmat, ele sunt
precizate chiar în „Nota asupra edi]iei“: „Am urmat
[…] regula pentru traduc\tori stabilit\ de Centrul de
cercetare Søren Kierkegaard, de a acorda prioritate,
în asemenea cazuri, nuan]elor de stil, avînd în vedere
c\ în original Kierkegaard citeaz\, din ra]iuni stilistice
[i semantice, dup\ patru traduceri diferite din Biblie
(daneze [i germane), neezitînd în unele cazuri chiar
s\ traduc\ el însu[i din nou anumite pasaje biblice
pentru a preciza unele nuan]e. Consider c\ datoria
unui traduc\tor al lui Kierkegaard e s\ redea cu
fidelitate contextul teologic presupus de original
[…], nu s\ impun\ în locul lui tradi]ia teologic\ de
care ]ine el însu[i.“ (p. 53) •

Cordialitatea presupune, din acest punct de vedere, mai
mult decât elementara polite]e, un anume cuantum de
implicare afectiv\. Ceea ce o opune nu numai mitoc\niei
vituperante, ci [i, iat\, deta[\rii inflexibile.
C
U MULT|, prea mult\, subtilitate
stilistic\ discut\ Nicoleta S\lcudeanu,
în prefa]a edi]iei secunde,
o sintagm\ dovedit norocoas\, de
tipul Polemicilor cordiale. Contextul
– de ieri [i de azi – e elucidat
pân\ la nivelul câtorva detalii
de biografie individual\. M\ gândesc,
de exemplu, la demiterea
lui Octavian Paler de la conducerea
României libere, imediat ulterioar\
apari]iei acestui volum sau la
contrele cu p\tima[ul tartor Eugen Barbu, sau la
interpret\rile secven]iale propuse, în cronici, de Mircea
Iorgulescu. Toate cuprinse sub aceea[i manta de
vremuri rele: „Polemici cordiale este un titlu totemizat,
o emblem\ ce a urcat lesne în transcenden]a
copertei, [i-a cucerit independen]e [i se bucur\ de
o carier\ pe cont propriu. Într-atât încât bun\ parte
a celor ce îl folosesc drept condiment retoric au uitat
c\ el s-a a[ternut cândva pe o copert\ de carte ori
c\ a fost n\scocit de un autor de carte. A devenit
moned\ de schimb cultural. Octavian Paler este un
scriitor de succes, c\r]ile sale s-au bucurat [i se bucur\,
antum [i postum, de un succes de libr\rie de
pizmuit. E un autor popular, iar formulele sale
memorabile au devenit folclor intelectual. Marea
trecere la public e paradoxal\, cum [i titlul oximoronic,
devenit emblem\, cum autorul însu[i o fiin]\
paradoxal\. Austeritatea, senten]iozitatea, severitatea
stilului, o anume grandilocven]\, aerul aparent
posac nu sunt atribute ce se presupune a fi simpatice,
ar trece mai curând drept antipatice, iar posomoreala
[i scepticismul nu sunt tocmai aduc\toare de
popularitate.“ (pag. 5)
{i de ce, neap\rat, nu Mai ales dac\ lu\m în
seam\ la timp fibra de moralist autentic, atât de
frecvent remarcat\ în structura scrisului lui Paler.
În linii mari [i închizând ochii la verdictul nemilos,
algoritmul succesului acestui autor incomod emo]ional
este acela pe care îl schi]eaz\, într-un volum
recent, Eugen Negrici. Afectarea pesimismului e
receptat\, de cititor, în grila, demult deprins\, a
efuziunii lirice. Eticismul insistent – în aceea, fecund\,
a autorit\]ii. Apelul sistematic la mitologia de manual
a Eladei – în aceea a garan]iei a unui ra]ionament
deja certificat arhetipal. Sunt lucruri pe care o minim\
intui]ie sociologic\ le poate extrage, f\r\ p\rtinire,
dintr-un examen critic oricât de superficial.
Nu le consider, ca argumente, relevante estetic,
deci nu insist asupra lor. Chiar dac\ Polemicile cordiale
au f\cut, laolalt\ cu alte c\r]i purtând semn\tura lui
Octavian Paler, o vog\ nu o dat\ deranjant\, a transforma
faptul într-un cap de acuzare este o ac]iune – logic
vorbind – invalid\. Fiindc\ relectura activ\ reprezint\
cu totul altceva decât un schimb mecanic, întemeiat
pe mode, de prejudec\]i.
E dificil de spus cu cine polemiza, în epoc\, fiecare
dintre textele acestui volum. Iar eventuala reconstituire
minu]ioas\ poate conduce, contrar a[tept\rilor, c\tre
rezultate mai degrab\ nesemnificative. C\ci, în
ierarhiile de interes ale lui Paler, problemele esen]iale,
chiar ridicate de anonimi, atârn\ mai greu decât
nuan]\rile marginale f\cute de nume, totu[i, rezonante
cultural. E de urm\rit cum, captivat exclusiv de firul
propriei deduc]ii, autorul Aventurilor solitare ignor\
complet statutul preopinentului s\u, nimeni altul
decât amintitul Eugen Barbu. A[a c\, în locul unor
pagini marcat ofensive, Neutralitatea activ\ ofer\,
direct, o form\ de eseu emancipat: „Dup\ atâ]ia ani
[i dup\ atâtea experien]e, era vremea s\ înv\] [i eu
ceva de la via]\. {i chiar de la via]a literar\. Dar, spre
ru[inea mea, n-am devenit mai lucid decât cu o foarte
grav\ pierdere de timp. A[a se face c\, la un moment
dat, m-am pomenit pronun]ând acest cuvânt «cordialitate»
f\r\ s\-mi dau seama c\ el putea s\ par\ unora o
provocare, o sfidare, o insult\ chiar. Cum adic\
S\ ne confrunt\m opiniile f\r\ s\ ne jignim Ce iluzie!
{i ce primejdie ! Cum îi mai reducem la t\cere pe cei
care îndr\znesc s\ nu fie de acord cu noi, dac\ discut\m
normal Nu, sub nici un motiv a[a ceva nu se poate
accepta. Tr\iasc\ sensul etimologic al polemicii. Aux
armes, b\ie]i...“ (pag. 152)
Pe cord
deschis
Octavian Paler, Polemici cordiale, Prefa]\ de
Nicoleta S\lcudeanu, Editura Polirom, Ia[i,
2008, 256 pag.
Nu [tiu cum de un astfel de fragment n-a fost,
pân\ acum, abundent speculat. Dintr-o simpl\ deplasare
de intona]ie, Paler se recunoa[te inaderent la în]elesul
primar al celui dintâi termen al sintagmei, în schimb
– deducem – se inflameaz\ grijuliu la cel de-al doilea.
Cordialitatea presupune, din acest punct de vedere,
mai mult decât elementara polite]e, un anume cuantum
de implicare afectiv\. Ceea ce o opune nu numai
mitoc\niei vituperante, ci [i, iat\, deta[\rii inflexibile.
Abia acum, în fa]a acestui aparent paradox, devine
operant\ reintroducerea datelor în contextul lor istoric.
{i, fiind vorba de o replic\ la mentorul S\pt\mânii,
politic. Ce însemna de fapt, în presa polarizat\ a
lui 1983, anul primei edi]ii a Polemicilor cordiale,
un dialog purtat sub premisele deplinei rigidit\]i Ce
însemna, atunci, suprimarea voluntar\ a maleabilit\]ii
discursului De bun\ seam\ – ideologie. Care,
dac\ înaint\m în ra]ionament, î[i dezvolt\ o pletor\
arhicunoscut\, prin na]ionalismul, protocronismul,
xenofobia, antisemitismul [i câte [i mai câte alte
directive sosite pe firul scurt al cabinetului unu.
Solu]ia extrem\, care, acum, nu mai are de ce s\
consterneze, e aceea a evazionismului: „Sunt, totu[i,
dintre cei care se simt comod în irealitate, deoarece
irealitatea e mai docil\, m\ ascult\, m\ menajeaz\,
[i pot s-o modelez dup\ voia mea, pe când realitatea
e de atâtea ori refractar\, intransigent\ sau chiar
c o m e n t a r i i c r i t i c e
necru]\toare“, scrie Octavian Paler într-un rând. {i
continu\: „În plus, în irealitate tot ce ai gre[it poate
fi mai u[or suportat, erorile nu se pl\tesc [i uneori
chiar te po]i l\uda cu ele, pe când în realitate lucrurile
se petrec de obicei cu totul altfel. E adev\rat c\ exist\
un mic inconvenient în faptul c\ e greu s\ te consolezi
cu fericiri ireale. {i vin întotdeauna momente când
e[ti gata s\ dai tot universul t\u de himere peste care
e[ti monarh absolut pentru o mansard\ adev\rat\ în
care nu domne[ti decât dac\ [tii s\ fii în acela[i timp
[i vasal. Dar s\ nu fiu ingrat. Irealitatea a fost mereu
în]eleg\toare cu nevoile mele. Ea a fost totdeauna
aproape de mine când, în realitate, prietenii m-au
p\r\sit.“ (pag. 158)
Mai e nevoie s\ subliniez infinitele conota]ii ale
„monarhiei absolute“ invocate în acest pasaj inofensiv
Sau rezervarea exclusivit\]ii categoriilor ferme pentru
ceea ce ]ine de lumea imponderabilelor Cu toate
subterfugiile puse în joc, cartea aceasta atac\, în
întregul ei, fatalul reviriment, pe scena public\, al
ideologiei. Diferit\, e drept, ca preocup\ri de cea
anterioar\ lui 1965, dar identic\ în privin]a substan]ei.
Acesta e sensul polemic al – de fapt – eseurilor din
acest volum. Un sens prin for]a lucrurilor global,
de vreme ce individual ele se dovedesc eterogene
ca intensitate.
Remarca se confirm\ pas cu pas. Când chestioneaz\,
de exemplu, o defini]ie de dic]ionar, Octavian
Paler se arat\ mai apropiat de acest fundament etic
decât de m\runtul obiectiv imediat: „nu toate eseurile
sunt «studii», nu e adev\rat\ povestea cu «propor]ii
restrânse» (s\ amintesc numai Omul revoltat al lui
Camus), «mijloacele originale» sunt obligatorii în
orice domeniu al literaturii, iar precizarea c\ eseul
are modestia de a nu vrea s\ «epuizeze problema»
]ine mai mult de candoare decât de adev\r. Dup\ câte
[tiu, un îndr\gostit nu este o persoan\ care s-a hot\rât
s\ aduc\ o contribu]ie personal\ la istoria amorului,
ci un om care a luat foc. Or, a te comporta ca un
om care a luat foc e obligatoriu, cred, [i în eseu. {i
cât de serioas\ ar fi ambi]ia de a «epuiza problema»
în roman sau în poezie“ (pag. 310)
Dac\ acestea toate ]in, pân\ la urm\, de un tipar
al explicitului – fie el [i esopic – implicit, Octavian
Paler polemizeaz\, peste timp, cu partizanii istoriilor
minore, cu cei care pun accentul, în dauna personalit\]ilor
de efigie, pe nivelul secundar al imaginarului colectiv.
Când nu trimite direct la legendele Greciei Antice,
textul se raporteaz\ la cartaginezul Hanibal, la prusacul
Goethe sau la corsicanul Bonaparte. O singur\ mostr\,
referitoare ultimul, e mai mult decât relevant\. Nu
neg c\ fiecare dintre noi are, o dat\ în via]\, printro
analogie for]at\, un Waterloo al s\u, dar parc\
modelul e prea puternic pentru a deservi, utilitar,
m\runta art\ a consol\rii. Admirabile ca repere,
asemenea nume, luate în ceea ce au ele exemplar, nu
fac îns\ decât, pentru fluen]a discursului, s\ o inhibe.
Iar pentru cititor, s\-l apese.
Un atare r\zboi costisitor e pierdut din start. Cu
toat\ precizia expresiv\ a tabloului care face din
istoria artei un imens câmp dominat de turnuri de
filde[. Construite nu, cum spune tradi]ia, de creatori,
ci de publicul de atâtea ori opac. S\ fim, totu[i, corec]i
în evaluare [i s\ nu ced\m sceptrul ultimei impresii.
Calul de b\taie al lui Paler nu se caut\ decât la
cord. •
C|R}I
p r i m i t e
• Simeon Florea Marian, Nunta la români, studiu
istorico-comparativ etnografic, edi]ie îngrijit\,
introducere, bibliografie [i glosar de Iordan Datcu,
Editura Saeculum vizual, Bucure[ti, 2008, vol. I, 320
p., vol. II 332 p., vol. III, 318 p., vol. IV, 432 p.
• Octavian Doclin, Golf în retragere, 55 poeme,
antologie de Ada Cruceanu, traduceri în german\
de Hans Dama, prezentare pe ultima copert\ de
Mircea Martin, Editura Anthropos, Timi[oara, 2oo8,
142 p.
• Pio Moa, Franco. Un bilan] istoric, traducere
din limba spaniol\ de Alexandru Calciu, Editura
Historia, Bucure[ti, 2008,256 p.
7
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008

p o e z i e
`n sclipirea
dep\rtat\
a apelor
*
adev\ratul poet, un echilibrist
pe un fir de lumin\, suspendat
`ntre cer [i p\m`nt:
deasupra, Abisul
dedesubt
Valea
cale de `ntoarcere, nu exist\.
*
s\ devenim a[adar din nou vulnerabili
c\ci cine poate vorbi [i asculta
`n acela[i timp
dinspre c\rarea p\durii
acoperi[ul de drani]\
printre b`rnele ciuruite de viscol [i ploi
grinzile
`n care mai fream\t\ stins
de atunci au trecut ani.
traversez [i azi p\durea `nserat\
`n murmurul gregorian al s`ngelui
fiecare pas, un puls de rug\
dincolo de graiul
nedeslu[it din jur
dincolo de `nserare ori de lumin\
o alt\ prezen]\ `n mers gratuit
m\ molipse[te peste h\uri
Andrei
Zanca
{i doar `n lumina d\ruit\
po]i oferi limpezindu-te
fiecare este fiecare, `ns\
`n to]i e `nscris\
O cale-a afl\rii
anevoie de
povestit
tot ce-am tr\it
purtat de o anume sete
`nscrie desenul unei vie]i
nici `nceput, nici cap\t
nu se mai poate z\ri, el `ns\
`nainteaz\ [i-nainteaz\
cu mare b\gare de seam\
c\l\uzit de o anume smerenie:
`l ]ine `n cump\n\
un glas
tare
ad`nc
`ntr-adev\r, adev\ratul poet
e un hristos ratat, s\ ne iert\m
`ntre noi
a[adar
totul
*
[i-am umblat pe unde [uiera v`ntul
unde sclipeau cu]itele [i se sp\rgeau
valurile pe pietre, am fr`nt p`inea [i-am
b\ut
cu ei [i-n ochii fiec\ruia, ad`nc, o
anume lumin\
[i-n vorbe o anume demnitate
n\vala hoardelor sibiriene
`n prelungirea acareturilor monahale
l\ca[ul sacru zace-n paragin\:
fiind tot atât de viu
ca cel mai mare
poet român
biserica pe care {tefan a fost `n stare
s\ o mute `ntr-o singur\ noapte, cale
de verste
din ochiul, tot mai asem\n\tor
multora, al hoardelor
(Vechea biseric\ de lemn, unic\ prin
splendoarea ei sacr\ a fost denumit\
de Eminescu Ierusalimul nostru...)
*
[i dac\ trat\m lumea din jur
drept real\, nu e oare
pentru c\ vis\m
f\r\ a [ti m\car
cu un surâs
*
totul exist\ [i nu exist\
`n acela[i timp, aici
zace pesemne
taina nedeslu[it\ a copilului
au fost ierni. au fost `nmuguriri
sub care am trecut neumbri]i de g`nd.
au fost maluri descul]e, [tiuca
]`[nind noaptea din oglinda apelor.
e monologul meu `ntrerupt
de monologul t\u, strada
ca dup\ o colind\
trec\tori `nsingura]i [i-at`t de rari
`nc`t ar fi putut s\-[i dea bine]e
a fost doar o sear\ de var\
[i-o `nscriere de v`nt `n lanul `nc\
fraged
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
8
din care transpare lent chipul inimii
pentru mine `ns\, totul
ar putea fi cuprins
`n trei cuvinte:
sclip\tul dep\rtat al apelor...
Dinspre o lini[te se mistuie
lumea, re`nfirip`ndu-se `n interval:
a te stinge `nainte de-a te duce
`n t\cerea curg`nd, lumea
petrec`ndu-se
f\r\ de mine
[i totu[i
`n mine
n-a fost [i nu exist\ `nceput
doar r\sfr`ngerea unui alean
`ntr-un golde vale:
atunci, c`nd umbrele tot mai lungi
`nlesnesc o alt\ vedere
rotunjind `n auz
`nserarea
r\m`ne doar ce aduce
v`ntul dinspre c`mpie
`n r\sucirea
adierii
ochii t\i
a timpului [i mor]ii lor
[i-am vegheat mereu
acolo, unde
cumin]enia
declara `ntunericul
c`ndva, fiecare
va c\dea `n
genunchi
*
meleag ciuruit de surghiun, unde
fiecare patim\ ascunde-n miezul ei
o tragic\ splendoare, bl`nde]ea
rar p\truns\ de d`rzenie
milenii dup\ milenii
c`t b\taia de pleoape
a unui druid
am trecut
printre ei
ca un fior
de remu[care
a murmurat el, doamne, s\ te plasezi
`n m`ine
`nseamn\ mereu s\ fii
b`ntuit de team\
orice s-ar zice, eu unul m\ `nchin
doar `n templul inimii
singurul ce nu poate fi
m\cinat de timp
`n aceast\ lume terorizat\ de adev\ruri
m\ rog doar s\ `n]eleg, cum
se schimb\ deodat\ unul
la ochi, c`nd altul doar
depl`nge [i
a[tept\
*
treceam `n zori printre arbori, de[i
simpla mea prezen]\ `n mers gratuit
printr-o p\dure era pe atunci
suspect\ [i punea pe
mul]i pe g`nduri
*
pesemne, aidoma fetei
mireasma
aspir`nd
unei gr\dini, `nfiorat\ de a[teptarea
unuia, `nc\ nev\zut [i ne[tiut
exist`nd `ns\ pentru ea
`n ast\ lume...
tot astfel a[teptarea fiec\ruia r\sfr`nt\
`ntr-o tandre]e puls`nd sub stern
pentru cel exist`nd pentru
noi to]i nu-i a[a
frate Roger
nu asta ai voit de fapt s\-mi spui
cuprinz`ndu-mi palmele `n toamna
peregrin\rilor mele la Taize^
ochiul t\u, o `nt`mpinare
odihnind pe mul]i din cei
ce azi
se las\
g\si]i
•

Pedro II s-a trezit st\p`n peste o
]ar\-continent ale c\rei dimensiuni
se pierdeau `n nem\rginit [i `n
necunoscut.
TROPICE SURÂZ|TOARE
Domnia ultimului
`mp\rat
D
OM PEDRO II, ultimul ~mp\rat al
Braziliei, a fost de fapt [i singurul.
Tat\l s\u, Dom Pedro I, l-a abandonat
`n Rio de Janeiro la v`rsta de [ase ani
[i s-a `ntors `n Portugalia, unde devenea
rege sub numele de Pedro IV. Ajuns la
v`rsta majoratului princiar, Pedro II
s-a trezit st\p`n peste o ]ar\-continent
ale c\rei dimensiuni se pierdeau `n
nem\rginit [i `n necunoscut. Ce putea face un t`n\r
nimerit aproape din `nt`mplare `n fruntea acelui imperiu
exotic Pus `n fa]a Lumii Noi, terifiant\ [i abia cunoscut\,
t`n\rul a `nceput s\ se comporte acolo ca un european
civilizat.
Pe bunic (Regele portughez Afonso VI) nu-l
cunoscuse; pe tat\ (Regele portughez Pedro IV) `l
uitase, din moment ce se desp\r]iser\ la o v`rst\ a[a
de fraged\, dar am`ndoi `i l\saser\ nepotului [i copilului
lor o mo[tenire insesizabil\, format\ din autoritatea
regal\ `nn\scut\ [i din tiparul mintal european. Singur
`n fa]a unor sarcini cople[itoare [i pentru care
nimeni nu-l preg\tise, adolescentul prea timid, muzician
de voca]ie, v\z`nd c\ to]i `i spun „Maiestate“, s-a apucat
de lucru `n singurul mod posibil, `ncerc`nd adic\ s\
aduc\ la un nivel convenabil ]ara `n fruntea c\reia
ajunsese f\r\ ca nimeni s\-l fi `ntrebat.
Dup\ ce [i-a dat seama pe ce lume se afl\, care era
realitatea imperiului s\u (fusese proclamat ~mp\rat
`nainte de a fi `mplinit 15 ani!), [i-a propus s\ fac\ din
Brazilia o ]ar\ asem\n\toare ]\rilor europene: nici mai
mult, nici mai pu]in! ~n primele dou\ decenii de domnie
propriu-zis\, Pedro II a comandat construirea de drumuri
[i c\i ferate, a pus bazele unei industrii na]ionale [i
ale unui sistem bancar propriu, a liberalizat comer]ul
cu toate ]\rile lumii, a f\cut din a[ez\rile portuare
braziliene – aflate p`n\ atunci `n stadiul unor cheiuri
unde vasele veneau [i plecau – ora[e adev\rate, a[a
cum erau ele `n Europa. Dar mai ales a `ncercat abolirea
sclaviei, cu toate c\ politicienii din jurul s\u, cu
to]ii proprietari de sclavi, ar fi suferit prin aceast\
m\sur\ grave prejudicii materiale.
Totu[i, s\ domne[ti peste un popor `n care milioane
de oameni nu au nici un drept [i sunt trata]i ca vite
de povar\! A[a ceva nu putea intra `n capul unui
european din secolul al XIX-lea [i nici `n cel al lui
Dom Pedro II. C`nd s-a v\zut confruntat cu o astfel
de realitate, sedimentat\ de secole [i ridicat\ `n fa]a
lui ca un zid compact, ~mp\ratul [i-a dat seama c\ ar
fi imposibil s\ d\r`me zidul dintr-o lovitur\, oric`t
de „`mp\rat“ era el. A[a c\ s-a angajat `ntr-o lupt\
de uzur\, `n cele din urm\ c`[tigat\. Prin m\suri par]iale,
`ns\ hot\r`toare ca efect, a interzis mai `nt`i comer]ul
cu sclavi din Africa, a introdus m\suri de protejare a
sclavilor brazilieni, a promulgat legea prin care fiii
n\scu]i `n Brazilia ai sclavilor deveneau liberi `ncep`nd
cu v`rsta de opt ani, i-a eliberat apoi pe sclavii de peste
[aizeci de ani etc. P`n\ la urm\, totul a culminat cu
Lex Aurea, legea de aur, care interzicea total [i definitiv
sclavia. Privit din Europa, procesul a putut ap\rea lung
[i [ov\ielnic; privit `ns\ din Brazilia, adic\ dintr-o ]ar\
a c\rei economie se baza atunci `n propor]ie de trei
sferturi pe munca sclavilor, lenta revolu]ie realizat\
de sus `n jos de ~mp\rat a `nsemnat mutarea Braziliei
`n alt\ mentalitate [i `n alt\ lume.
{i pentru c\ o ]ar\ de tip european nu poate fi
conceput\ f\r\ cultur\ proprie, ~mp\ratul a construit,
din propria sa caset\, Conservatorul Na]ional de Muzic\,
apoi, `n 1857, Academia Imperial\ de Muzic\ [i Opera
Na]ional\. Cei mai talenta]i tineri erau trimi[i `n Europa,
tot pe socoteala ~mp\ratului, pentru a se perfec]iona.
Deoarece Pedro II nu putea tr\i f\r\ muzic\, Teatrul
liric din Rio de Janeiro ajunsese, `n a doua jum\tate
a secolului al XIX-lea, centrul intelectual [i social al
Capitalei. Tot Curtea a adus `n Brazilia pictori, sculptori
[i arhitec]i francezi, care au creat `n noul Imperiu opere
plastice baroce sau neoclasice, devenite cur`nd modele
pentru arti[tii locali.
C`nd a plecat din Brazilia, `n 1889, ~mp\ratul
l\sa `n urm\ o ]ar\, dup\ standardele europene, „normal\“
– cu industrie, exporturi agricole imense, constitu]ie
liberal\, stabilitate politic\, Parlament ales periodic,
cu dou\ partide altern`nd la putere, libertate total\ a
presei, inclusiv a celei republicane, frontiere stabile
[i recunoscute, prestigiu interna]ional real. Era o
]ar\ asem\n\toare României din acel timp, o ]ar\ ca
România Regelui Carol I – numai c\ de dou\ ori
mai populat\ (14 milioane de locuitori) [i de 50 de ori
mai `ntins\. Dar marea bog\]ie a ]\rii abia fusese
descoperit\: la 1889, aproape un milion de emigran]i
europeni se stabiliser\ deja `n Brazilia, uria[ul
cazan etnic [i rasial al brazilianismului `ncepuse s\
fiarb\ - [i el tot fierbe p`n\ ast\zi. •
Foto Ion CUCU
Dorin Tudoran, Dan H\ulic\ – 1984
E-un înger ce apare
numai vineri...
E-un înger ce apare numai vineri
[i doar acelora ce nu-s gr\bi]i.
În l\turi pînde, la[it\]i, re]ineri,
Ne spune. Poruncesc din nou s\ fi]i
Mai blînzi cu roua, fluturii s\-i ]ine]i
În palme ca pe-un dar dumnezeiesc;
Nu vi-s de-ajuns arborii mari ce cresc
În jur Cînd fructe coapte voi culege]i,
Sprea-a nu-i l\sa în rai cu tot cu roade,
Ave]i o clipa de r\gaz, s\ în]elege]i,
C\ m\rul fraged este [i-o podoab\
Ce-o da]i de-a rostogolul în cearcefuri;
Iubi]i-v\ sub raze, izuri moi [i prafuri…
•
Fototeca
României
literare
9România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008

România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
10
g e n e a l o g i i
Despre
N.I. Herescu
„ROMÂNIA
Ministerul Afacerilor Interne
Direc]iunea G-ral\ a Poli]iei
Poli]ia Aeroportului B\neasa
Nr. 394
1945 Luna Iulie Ziua 28
DIREC}IUNEA GENERAL| A POLI}IEI
Serv. Pol. Adtive [i Fruntarii
La ordinul Dvs. Nr. 185 din 27 Iulie 1945.
Am onoare a raporta c\ întreaga arhiv\ a Poli]iei
Aeroportului B\neasa a ars cu ocazia luptelor ce au
avut loc între trupele române [i germane în timpul de
la 23 – 27 August 1944, fapt pentru care nu putem raporta
datele cerute.
Totu[i, din cercet\rile f\cute atât printre personalul
aeroportului B\neasa, cât [i în scriptele ce au mai
r\mas la Soc. LARES, cât [i la traficul aeroportului
B\neasa, reiese c\ în adev\r la data de 5 Iulie 1944 Dl.
Profesor Universitar Niculae Herescu cu so]ia [i fiica
Ioana au p\r\sit ]ara prin acest punct de frontier\ cu
destina]ia B. Pesta – Viena.
Datele asupra actelor pe baza c\reia s-a aprobat ie[irea
din ]ar\ nu le posed\m.
[Amprent\ de [tampil\ rotund\ cu stema României,
având în exerg\ cuvintele „Poli]ia Aeroportului B\neasa]
{eful Poli]iei Aero-B\neasa
Comisar,
[Semnat:] G. Gherman
Gheorghe Gherman“
Aceast\ scrisoare oficial\ – dactilografiat\ – se g\sea
printre hârtiile legate de familia latinistului N.I. Herescu
(1906 – 1961), pe care mi le-a d\ruit, în vara anului 1998,
istoricul de art\ C\t\lin Davidescu din Craiova, muzeograf
la Muzeul de Art\ de acolo [i autor al unei c\r]i despre
pictorul Ion }uculescu. Este vorba de un document
important pentru reconstituirea biografiei scriitorului,
pentru c\ se refer\ în mod direct la momentul desp\r]irii
lui de România, alegând exilul. Este de observat îns\
faptul c\ zborul a avut loc cu mai bine de o lun\ înainte
de 23 august 1944. A prev\zut oare profesorul ceea ce
avea s\ urmeze Avea oare vreo misiune de îndeplinit în
condi]iile în care Mare[alul Ion Antonescu era înc\ la
putere Mul]i oameni politici români nici nu puteau înc\
s\ cread\ la data aceea c\ România avea s\ fie abandonat\
de Occident [i supus\ sovietiz\rii.
De[i zborul amintit în acest document îi purta spre
Viena, N.I. Herescu [i familia sa nu aveau s\ se opreasc\
aici, capitalele în care s-au stabilit fiind Lisabona [i apoi
Paris. Fiica sa Ioana a locuit dealtfel [i la Londra, unde
a lucrat o vreme la sec]ia român\ a B.B.C.
N.I. Herescu – c\ruia i-am evocat pe scurt interesantele
înrudiri într-un articol din „Ziarul de duminic\“ 1 – a
fost readus în contemporaneitate prin romanul s\u în
dou\ volume, tradus din francez\ [i publicat de c\tre
cercet\torul literar Nicolae Florescu de la Institutul
C\linescu, precum [i prin restituirile ap\rute în „Jurnalul
literar“. Ilustrul filolog clasicist – ca [i mai înainte evocatul
arheolog [i epigrafist Scarlat Lambrino – ar merita antologii
care s\ le restabileasc\ locul în peisajul culturii române[ti,
v\duvit\ multe decenii de prezen]a lor. Atitudinea
anticomunist\ le-a adus oprobriul autorit\]ilor de la
Bucure[ti [i memoria lor sufer\ înc\ de pe urma
aceasta pân\ în zilele noastre. S-ar g\si oare finan]are
ast\zi pentru volume de Scarlat Lambrino [i de N.I.
Herescu Nu pot da r\spunsul nefiind nici arheolog, nici
filolog, dar întrebarea merit\ a fi pus\. Pentru N.I. Herescu,
romancierul cu mai mult sau mai pu]in succes, s-au g\sit
fonduri, totu[i preocup\rile sale de latinist constituie
dimensiunea major\ a personalit\]ii sale.
Profesorul [i-a continuat opera la Paris, unde a îngrijit
în 1958 un volum intitulat Ovidiana. Recherches sur
Ovide publiées à l’occasion du bimillénaire de la naissance
du poète. Cartea se g\se[te la Biblioteca Na]ional\ de
la Lisabona, cea mai mare bibliotec\ a Portugaliei,
unde pot fi consultate [i alte publica]ii ale savantului
român: Militarul îngâmfat (Miles gloriosus), de Plaut,
traducere de N.I. Herescu (1941), Problèmes de critique
et d’histoire textuelle de Victor Buescu, cu prefa]\ de
N.I.Herescu (Paris, 1942), N.I.Herescu, Bibliographie
de la littérature latine (Paris, 1943), Les rimes de Virgile
(1947), o carte de mici dimensiuni ap\rut\ la Coimbra,
intitulat\ Catulo: o primeiro romântico (1948), Notes
additionnelles à la bibliographie de la littérature latine:
au sujet d’un compte rendu singulier (1951) [i La rime
vocalique dans la poésie latine (1954). A publicat în
reviste portugheze prestigioase precum „Revista da
Faculdade de Letras“ [i „Anales de Filologia Clasica“,
precum [i în „Revue des Etudes Roumaines“, excelenta
revist\ de umanioare a exilului românesc. A predat la
Universitatea de la Lisabona în 1946 – 1947, stabilindu-se
apoi în capitala Fran]ei. Pentru N.I. Herescu [i
genera]ia sa, ideea latinit\]ii nu era o glum\, un obiect al
deriziunii, precum tinde din ce în ce mai mult s\ fie ast\zi,
atât la noi, cât [i în Occident.
~n trei masive instrumente de lucru de istorie
literar\ ap\rute în ultimii ani exist\ articole consacrate
acestui literat care, pe lâng\ traduceri din latin\ [i scrieri
de istoria literaturii latine, a cochetat [i cu literatura
român\, publicând poezii [i proz\. Este fire[te foarte
binevenit\ includerea lui N.I. Herescu în aceste dic]ionare,
cu atât mai mult cu cât el a ocupat [i func]ia de pre[edinte
al Societ\]ii Scriitorilor Români între 1939 – 1944. S-au
strecurat îns\ unele inadverten]e care merit\ a fi îndreptate,
nu din pl\cerea de a c\uta gre[eli [i de a corecta pe
al]ii, ci evident de dragul exactit\]ii. ~n utilul Dic]ionar
general al literaturii române, coordonat de acad. Eugen
Simion, în volumul care se refer\ la litera „H“ (2005; pp.
496-497), ar trebui corijat anul na[terii: în loc de 1903,
cum figureaz\ aici, este 1906. De]in un „Certificat de
inapt pentru serviciul militar dar apt pentru serviciul
ob[tesc“ – în original – al lui N.I. Herescu – al c\rui nume
este scris sub forma „Her\scu Nicolae“ –, act eliberat
de Corpul 1 Armat\, Cercul Teritorial Dolj, purtând
semn\tura generalului de divizie Olimpiu Stavrat,
comandantul acestui corp de armat\. Aici este trecut\ ca
dat\ a na[terii „6 – 12 - 906“, iar ca loc, „Craiova, [str.]
Sf. Mina 18“. Este de presupus c\, fiind vorba de un
document militar, are o credibilitate ridicat\.
De asemenea, atât în acest lexicon, cât [i în volumul
II al Dic]ionarului biografic al literaturii române (2006),
coordonat de Aurel Sasu (care apare pe copert\ [i pe
pagina de titlu f\r\ regreta]ii profesori Mircea Zaciu [i
Marian Papahagi), precum [i în Enciclopedia exilului
literar românesc (2003) a lui Florin Manolescu, se spune
c\ latinistul se tr\gea dintr-o veche familie boiereasc\,
cea a lui Udri[te N\sturel. ~n Dic]ionarul coordonat de
Aurel Sasu, ca mam\ este trecut\ „Ecaterina“, în dreptul
numelui ei de familie fiind un semn de întrebare. A
r\spunde la aceste chestiuni presupune o discu]ie mai
lung\ [i înc\ cel pu]in un articol. Pe scurt, lucrurile
stau îns\ în felul urm\tor: mama scriitorului era
n\scut\ Vii[oreanu – cu varianta „Vic[oreanu“ –, fiind
sora magistratului Nicolae D.Vii[oreanu, pre[edinte al
Tribunalului de la Turnu Severin, descinzând din familia
boiereasc\ olteneasc\ a Vii[orenilor. N.I. Herescu
purta a[adar prenumele unchiului s\u matern. Leg\tura
cu ora[ul de la Dun\re explic\ de ce scriitorul [i-a semnat
romanul publicat la Paris, Agonie sans mort, cu pseudonimul
Ch. Séverin.
Cu neamul lui Udri[te N\sturel nu avea nici o leg\tur\
prin genealogia sa patern\. N\sturelii î[i spuseser\ într-adev\r
[i „Here[ti“ sau „N\sturel – Herescu“, datorit\
mo[iei lor str\mo[e[ti cu acest nume, din jude]ul Ilfov,
ast\zi Giurgiu. Au mai existat [i Here[ti în Bucovina,
înnobila]i de austrieci cu titlul de baron, din care provenise
Dositei Herescu, episcop de R\d\u]i în prima jum\tate
a secolului al XVIII-lea. Ascenden]a lui N.I. Herescu
este l\murit\ [i documentat\ de un „Act dotal“ prilejuit
de c\s\toria p\rin]ilor scriitorului, act pe care îl reproduc
în continuare ca „prob\ genealogic\“. Dactilografiat [i
purtând un timbru fiscal cu chipul regelui Ferdinand, este
vorba de o copie legalizat\ aflat\ tot în colec]ia mea:
„~n vederea c\s\toriei noastre proiectate între subsemnatul
Locot. Major în regimentul I. C\l\ra[i domiciliat
în Craiova [i subsemnata Caterina D. Vic[oreanu, major\,
s-au încheiat prezentul contract de c\s\torie, în acord
[i cu consim]\mântul nostru Pantele I. Her\scu [i Zoie
P. Her\scu, p\rin]i legitimi ai viitorului ginere [i Dimitrie
Vic[oreanu p\rinte legitim al viitoarei so]ii [i care de
asemenea semneaz\ mai jos.
Subsemna]ii viitorii so]i adopt\m regimul dotal astfel
precum este prescris de lege.
I) ~n vederea acestei c\s\torii subsemnatul Dimitri[e]
Vic[oreanu din averea mea proprie constitui dot\ fiicei
mele câte una mie lei pe fiecare an, iar dup\ încetarea
mea din via]\ va lua a treia parte din toat\ averea mea
mi[c\toare [i nemi[c\toare.
Suma de lei ar\tat\ de 1000 lei voi r\spunde-o viitorului
meu ginere în dou\ câ[tiuri de fiecare an, din [ase în [ase luni.
Drept siguran]\ pentru regulata plat\ a sumei de
una mie lei viitorul meu ginere va lua inscrip]ia ipotecar\
în proprietatea mea Buzducu din jud. Romana]i plasa
Olte]u.
Subsemnata Catarina D. Vic[oreanu în vederea
c\s\toriei ce voiesc a contracta cu D-l I.P. Her\scu
Locotenent îmi constitui dot\ a treia parte din averea
r\mas\ pe urma r\posatei mele mam\ Elena Vic[oreanu
[i care se compune din a treia parte din proprietatea
Cop\ceni jud. Gorj [i a treia parte din mo[ia F\ure[ti
comuna G\ne[ti Vâlcea plasa Olte]u pe care de acum este
în drept viitorul meu so] a le lua în posesiune [i a percepe
venitul lor care actualmente se urc\ la suma de lei una
mie partea mea.
Subsemnatul Dimitrie Vic[oreanu mai constitui dot\
fiicei mele din averea mea:
Trusoul [i bijuterie în valoare de lei dou\ mii lei.
Una tr\sur\ cu doi cai în valoare de lei 1500
Eu Ion P. Her\scu declar c\ am primit dota constituit\
mai sus
Noi viitori so]i fiind mul]umi]i pe cuprinsul acestui
act dotal, declar\m c\-l accept\m în toat\ cuprinderea
sa. F\cut în Craiova 6 mai 1888.
Urmeaz\ semn\turile
Actul transcris de Trib. Dolj la No 76/1888
conformitatea
[semat:] Petre N.R... [numele nedescifrat în întregime]“
Reiese a[adar faptul c\ bunicii paterni ai scriitorului
se numeau Pantele (scris cu „t“) Her\scu (sau Herescu)
– derivat, evident, al lui „Pantelimon“ [i echivalent al
prenumelui „Pandele“ – [i Zoe. Locotenentul Ion P.
Herescu avea s\ ajung\ general. Ace[ti Here[ti nu figureaz\
în numeroasele studii care au fost consacrate de-a lungul
timpului lui Udri[te N\sturel [i neamului s\u. De
altfel, în Oltenia a mai existat înc\ o familie Herescu,
cu o anumit\ platform\ social\, al c\rei nume avea poate
leg\tur\ – cel pu]in a[a afirma tradi]ia oral\ p\strat\ la
urma[ii ei – cu Biserica „Sf. Ioan Hera“ din Craiova.
Numele „Hera“ – cu variantele „Fiera“, „Fierea“ – este
de altfel deseori [i probabil c\ patronimicul lui N.I.
Herescu provenea de la un ascendent cu acest prenume.
Bunicul matern al lui N.I. Herescu era Dimitrie
Vic[oreanu (sau Vii[oreanu), despre care [tiu dintr-un
arbore alc\tuit de genealogistul George D. Florescu, c\
era fiul slugerului Constantin Vii[oreanu [i al unei Isvoranu,
fiica boierului Mihalache Isvoranu [i a so]iei sale Smaranda
n\scut\ Plopeanu. Este vorba de vechea spi]\ a Isvoranilor
originari din jude]ul Olt, precizarea avându-[i rostul în
faptul c\ au existat mai multe familii boiere[ti cu acest
nume. Bunica matern\ a lui N.I. Herescu se numea, dup\
cum se vede [i în actul de mai sus, „Elena“. Tot din spi]a
manuscris\ a Isvoranilor – din care scoborau, a[adar,
Vii[orenii, pe linie feminin\ –, întocmit\ de George D.
Florescu [i comunicat\ cândva prietenului s\u avocatul
Dinu T\rt\[escu 2 , reiese c\ numele s\u de familie era
„Ro[ianu“, familie boiereasc\ gorjean\ din care scoborau
[i ultimii Obedeni din Bucure[ti.
Documentul este evident semnificativ [i pentru c\
aminte[te propriet\]ile funciare ale familiei Vii[oreanu
care treceau prin zestre la p\rin]ii lui N.I. Herescu: venituri
de la mo[ia Buzducu din fostul jude] Romana]i, a treia
parte din proprietatea Cop\ceni din jude]ul Gorj [i a treia
parte din mo[ia F\ure[ti, comuna G\ne[ti, din jude]ul
Vâlcea. Dup\ cum se vede, N.I. Herescu se n\scuse a[adar
într-o familie de condi]ie material\ prosper\. Despre
genealogia sa matern\ se mai pot face înc\ multe considera]ii
pe care le las pentru alt\dat\.
Mihai Sorin R|DULESCU
1
„Ziarul de duminic\“, nr. 42 (324), din 27 octombrie
2006, p. 4; suplimentul cultural al „Ziarului financiar“, anul
VIII, nr. 2000, din 27 octombrie 2006.
2
Vezi Mihai Sorin R\dulescu, Coresponden]a unei prietenii:
George D. Florescu – Dinu T\rt\[escu, în „Bucure[ti. Materiale
de Istorie [i Muzeografie“, XXI, 2007, pp. 65-105.

Când monarhul moare de b\trâne]e [i de
urât, nimeni [i nimic nu-l mai poate opri pe
vl\starul sângeros, care ajunge s\ ni-l fac\
mai simpatic pe Vlad Dracul.
c o m e n t a r i i c r i t i c e
ACUM câ]iva ani, în suplimentul „Litere,
Arte & Idei“ al ziarului „Cotidianul“,
Dan C. Mih\ilescu avusese urm\toarea
idee de anchet\ realizat\ printre criticii
literari: „Când a]i citit ultima oar\ o
carte de pl\cere“. Subtextul nevinovatei
întreb\ri era transparent. Pentru a
putea juca rolul de comentatori,
profesioni[tii lecturii, cei oarecum
sastisi]i de hectarele de pagini intrând
în por]ia s\pt\mânal\, trebuie s\ fie întâi [i întâi
consumatori. {i dac\ textele critice pot fi articulate
[i modulate în fel [i chip, textele citite trebuie
consumate ca atare, indiferent de plictiseala sau
dezgustul pe care ni le mai provoac\.
Cititorul obi[nuit î[i alege în mod liber c\r]ile.
Întrerupe adesea lectura uneia sau alteia dintre
ele. Renun]\ bucuros [i f\r\ complica]ii s\ mai
urmeze meandrele unui roman evident-stupid. {i
revine cu o [i mai mare bucurie la c\r]ile lui favorite,
care îi produc – mai mult decât pl\cere – o veritabil\
delectare. Dup\ ce s-a v\zut sc\pat din arcanele
[colii, cu autorii ei obligatorii, cititorul neangajat
are numai lecturi de pl\cere.
La antipod, cronicarul literar î[i poate alege
c\r]ile despre care va scrie, dar nu mai poate, o dat\
op]iunea f\cut\, întrerupe sau abandona lectura.
A parcurge volume plicticoase, rizibile capodopere,
c\r]i literalmente toxice, intr\ în obliga]iile lui
curente, în fi[a postului. Uneori, lectura este agreabil\.
Dar nici în aceste cazuri fericite ea nu e una, sut\
la sut\, de pl\cere. Fiindc\ dincolo de cursivitatea
scriiturii [i relevan]a artistic\ a c\r]ii, e nevoie de
o sensibilitate [i o con[tiin]\ critic\ treaz\, care s\
le înregistreze [i s\ le jaloneze.
Ca [i un arbitru la fotbal, cronicarul nu-[i permite
s\ contemple vis\tor, de la zeci de metri, faza
splendid\ de atac din care se va marca, poate, golul
victoriei. El trebuie s\ fie acolo: nu doar pe teren,
ci [i în linie cu juc\torii, în miezul jocului pe care
e dator s\-l regularizeze; nu s\-l asiste pasiv. La
finele lecturii, ca [i la sfâr[itul meciului, când autorii
unei performan]e sunt aclama]i, iar cei ai unei
catastrofe, huidui]i, evaluatorul obiectiv î[i
[terge, nev\zut de nimeni, fruntea de transpira]ie.
Unii câ[tig\, al]ii pierd. Dar lui, cu siguran]\, nu
i-a fost deloc u[or.
Într-o suit\ pe care a[ dori-o cât mai lung\, citesc
în ultima vreme numai romane bune [i foarte bune.
Se mai întâmpl\... Dup\ Proprietatea [i posesiunea
de Petru Dumitriu [i Îngerul de gips al lui Nicolae
Breban (ambele, reedit\ri), dup\ Zilele regelui de
Filip Florian [i Ultimele iubiri de Virgil Duda,
iat\ o nou\ proz\, Cu inima smuls\ din piept de
Radu Paraschivescu, citit\ nu de pl\cere, dar cu
pl\cere. De altfel, e limpede c\ autorul ei s-a gândit
mai mult la cei ce formeaz\ publicul larg decât la
criticii exigen]i [i cârcota[i. Sunt vizibile cli[eele
pe care le utilizeaz\ Radu Paraschivescu, parte a
unei re]ete prin care romanul istoric [i cel de dragoste
vor re]ine interesul cititorului. Cartea nu are adâncime.
Perspectiva ei se las\ imediat ghicit\, la suprafa]a
unor întâmpl\ri neobi[nuite, rulate într-un tempo
specific. Personajele centrale (Afonso al IV-lea,
regele Portugaliei [i Algarvelor, monarhul în]elept
[i stoic, prin]ul Pedro, fiul s\u, u[uratic [i degrab\
v\rs\toriu de sânge, Constancia de Peñafiel, nevasta
clorotic\ vârât\ cu de-a sila, din ra]iuni de stat, în
a[ternutul tân\rului arm\sar lusitan, Inès de Castro,
gali]iana, „m\tr\guna cu ochi aluneco[i“) sunt
unidimensionale. Fiecare are o tr\s\tur\ dominant\,
pe care o ilustreaz\ necontenit de-a lungul [i de-a
latul romanului, f\r\ nuan]\ri [i elemente contradictorii.
Sub raport psihologic, proza este nul\. Interesul
despre care vorbeam, real, se datoreaz\ fundalului
istoric, bine conturat, [i pove[tii de amor care,
împotrivindu-se acestui context, îl transcende.
Cu o excelent\ documentare (am verificat!),
Smintitul
[i nebunul
Radu Paraschivescu, Cu inima smuls\ din piept,
Editura Humanitas, Bucure[ti, 2008, 200 p.
Radu Paraschivescu exploateaz\, în fond, dramatismul
unor episoade din istoria Iberiei, atât de senza]ionale
[i stranii, încât par inventate. Secven]a final\ este
de un kitsch hollywoodian. Devenit în sfâr[it
rege, Pedro dezgroap\ scheletul iubitei sale ucise
(Inès de Castro) [i oblig\ întreaga Curte, într-o
ceremonie morbid\, s\ se perinde pentru a s\ruta
mâna „reginei“ inimii sale. Episodul nu este un
exces al imagina]iei autorului nostru, ci o parte
(neautentificat\, dar îndelung povestit\ [i mitizat\)
a unei istorii nu mai pu]in macabre. O istorie „plin\
de nerozi, scelera]i [i cretini“, cu ramifica]ii în
Portugalia [i Castilia, [i mi[unând de uzurpatori,
iscoade, tr\d\tori. Al\turi de spaniolii „umbro[i
[i pref\cu]i“, lusitanii au contribu]ia lor în viesparul
de uneltiri [i r\zbun\ri. Fiecare tab\r\ î[i cunoa[te
adversarii; nu [i oamenii fideli, care în orice moment
pot trece de partea du[manilor. Politica, fie ea [i
„înalt\“, are ceva îngrozitor de scârbos, o duhoare
comparabil\ cu cea a bietei Inès, deshumat\ [i
„urcat\“ pe tron. Iar în nesfâr[itele pozi]ion\ri [i
repozi]ion\ri, faceri [i desfaceri de alian]e, tr\d\ri
ale suveranului [i tr\d\ri ulterioare ale beneficiarilor
celor ini]iale, devine tot mai clar un anumit paralelism
– istoric [i el – între Coimbra [i Valladolid.
Radu Paraschivescu îl surprinde [i îl exploateaz\,
pe aceea[i linie a unei abord\ri epic-pragmatice. În
pole-position: Afonso al IV-lea, al Portugaliei, [i
Alfonso al XI-lea, al Castiliei, regii care î[i
impun voin]a [i ]in frâiele situa]iei. În plan secund,
apoi în prim-plan: Pedro, fiul destr\b\lat al lui
Afonso, [i Pedro, El Justo, ajungând mai repede pe
tronul eliberat prin moartea lui Alfonso. Cei doi
Pedro sunt veri [i au acelea[i apuc\turi sângeroase.
Ghinionul lui Pedro lusitanul este c\ spotul de lumin\
al romanului cade pe el. Pedro castilianul e înc\ mai
bestial [i va fi p\r\sit (într-o secven]\ ce nu apare
în cartea de fa]\) de propriii alia]i, dezgusta]i de
„manierele“ lui. Cei doi veri sunt ni[te îndr\gosti]i
f\r\ noroc, dar cu speran]ele intacte. Inimile lor bat
pentru Inès de Castro [i María de Padilla. Îns\ tinerii
sunt obliga]i de p\rin]ii autocra]i [i diploma]i s\
fac\ dou\ partide rege[ti: cu Constancia de Peñafiel
[i, respectiv, Blanca de Bourbon. Ambii b\rb\]ei
î[i trateaz\ cu sil\ consoartele, visând la înso]irea
cu adev\rata iubire. Portughezului, dup\ cum am
v\zut, nici m\car îngroparea iubitei nu-i poate pune
stavil\...
În fine, pentru ca paralela s\ fie perfect\,
exist\ [i într-o parte, [i în cealalt\ un bastard cu vise
de uzurpator, care d\ târcoale tronului [i e purtat de
valul unei largi conspira]ii iberice [i europene.
Afonso Sánches (fratele vitreg al regelui Portugaliei)
[i Enrique de Trastámara (copilul din flori al regelui
Castiliei) amenin]\, din umbr\ sau în plin\ zi,
establishment-ul oricum primejduit de nes\buin]a
fiilor legitimi. Afonso Sánches e supranumit Smintitul,
pentru unele devia]ii comportamentale intrate
deja în folclor. Dar nici mo[tenitorul tronului
portughez, sadicul pân\ la demen]\ Pedro, nu
pare mai breaz. Dup\ ce iubita i-a fost omorât\
din porunc\ regal\, el dezl\n]uie un r\zboi civil,
luptând luni de zile împotriva propriului tat\ [i, o
dat\ ajuns în închisoare, mu[cându-[i mâinile de
turbare. Când monarhul moare de b\trâne]e [i de
urât, nimeni [i nimic nu-l mai poate opri pe vl\starul
sângeros, care ajunge s\ ni-l fac\ mai simpatic pe
Vlad Dracul. Prin compara]ie, acesta din urm\ pare
un despot pu]in cam sever, dar drept. Pedro, în
schimb, e un maniac al unicei sale iubiri, în func]ie
de care judec\ [i însângereaz\ totul. Singurii care
nu se tem de el, la Curtea lusitan\, sunt fra]ii lui
Inès, veni]i din... Castilia. Restul lumii, adic\
portughezii neao[i, se afl\ cu spectrul satârului
deasupra capului.
Nu ai cum s\ te plictise[ti citind un asemenea
roman; n-ai timp nici s\ respiri. Radu Paraschivescu
conduce bine povestea, în alambic\rile ei iberice,
[i [tie s\ creeze, din detalii precise, o atmosfer\
tenebroas\. Mai pu]in supravegheat e uneori
stilul, cu compara]ii tocite sau chiar r\suflate [i
cu naivit\]i de benzi desenate. Câteva exemple:
„M\car a[a, cerneala beznei ]inea la distan]\
necazurile [i groz\viile“ (pp. 26-27); „Prea multe
silnicii are via]a asta ca s\ dai cu piciorul cristalelor
de fericire.“ (p. 45); „Tân\rul conduc\tor nasrid,
care abia împlinise dou\zeci [i doi de ani, ceru
sprijinul omologului s\u pe p\mânt african, Abu
Hasan al Marocului“ (p. 47); „Inès de Castro
purta pe chip prospe]imea unei flori înviorate de
o furtun\ v\ratic\ [i zâmbetul complice al unui
punga[ de iarmaroc.“ (p. 50); „Am udat amândou\
lujerul prieteniei – cu fapte bune, cu sinceritate,
uneori cu lacrimi.“ (p. 61); „Constancia îi privise
minute în [ir, cu un fel de c\po[enie întristat\“ (p.
64); „Doliul O goang\ f\r\ noim\. Jelirea norei
O pierdere de vreme.“ (p. 82); „Peste b\t\lii [i
castele, peste alian]e [i tr\d\ri, peste toate merindele
îngr\m\dite în tolba vie]ii st\teau dragostea [i
priceperea de-a i te d\rui pân\ la ultima p\rticic\
a trupului [i a min]ii.“ (p. 126).
L\sând deoparte tolba plin\ a vie]ii, cea a romanului
ar mai putea fi scuturat\, la o viitoare edi]ie. •
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
11

12România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
c o m e n t a r i i c r i t i c e
Î
NZESTRAT| romancier\, Dora Pavel
ne ofer\ un nou roman sui generis ce
a pornit de la o anchet\ radiofonic\ pe
care a ini]iat-o cu titlul Cum, cînd [i
cu ce scriu scriitorii români Vizînd
a[adar „aspecte de laborator [i de
psihologie a crea]iei“, materia d-sale
se arat\ incitant tangent\ la transcenderea
în fic]iune nu doar prin aceea c\ întrune[te
o serie de „autoportrete în oglind\“,
ci [i prin unghiurile de observa]ie în care s-a
stabilit autoarea, atras\, „fascinat\“ chiar de fa]a
problematic\, frecvent contradictorie, a fiin]ei
scriitorice[ti. Din capul locului, Dora Pavel tenteaz\
o „demistificare“ a acesteia. Declar\ a o interesa
cu preeminen]\ „instrumentele de lucru [i metodele
de redactare“, „st\rile infertile, de sterilitate [i
inhibi]ie, de vulnerabilitate [i crispare“, „tabieturile,
tipicurile, alinturile, capriciile [i chiar [i viciile
ce înso]esc îndeob[te elaborarea unui text literar“,
„îndoielile [i vanit\]ile, dubiile [i repudierile
de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului,
iminen]a momentelor de la[itate interioar\ sau,
dimpotriv\, asumarea actului creator pentru
valoarea lui cathartic\“. O subtextual\ decep]ie
muste[te în liniile unui asemenea aparent pedant
program de investiga]ie. Sine ira et studio,
prozatoarea v\de[te o mentalitate de clinician ce
obiectiveaz\ sînger\rile, trateaz\ suferin]a cu
scrupule aseptice. Clasific\rile înse[i pe care le
schi]eaz\ în cadrul acestui amplu portret de grup
denot\ o distan]are senin-amar\, scutit\ de complezen]ele
factice. Ar fi vorba de „fragilii parcimonio[i“
ce s-au repliat „spontan, dar moderat“ în fa]a
chestionarului, de „circumspec]ii“ ce s-au f\cut
ghem, „sco]îndu-[i ]epii ca un arici“, de „logoreicii“
provocatori de suspiciuni, cu o alur\ cu atît mai
„impur\“ cu cît mai p\relnic „disponibili“. Deoarece
Dora Pavel [i-a însu[it lec]ia vie]ii conform c\reia
maniera debordant\, „exaltarea“ pot fi trape ale
simulacrului. Nu mai pu]in circuitul simularesinceritate
se închide uneori prin aprofundarea
primei ipostaze ce poate sugera o a doua natur\:
„Nimic mai derutant decît ardoarea spunerii, decît
suflul «indiscret», pe cît de strident, pe atît de
ambiguu, al ascunzi[urilor ei. La cei deprin[i
cu gustul fic]iunii, obi[nui]i [i s\ se mint\ fabulos,
dedublarea, transferul de personalitate nu sunt
doar mimate, ci [i tr\ite la mare cot\, autentice“.
Nu ne facem iluzia c\ autoarea [i-a reprimat
complet partipriurile, c\ [i-a extirpat preferin]ele,
c\ [i-a anulat refuzurile, ceea ce ar fi echivalat
cu o sterilizare moral\. E de apreciat totu[i
t\ria de-a nu le fi dat (prea) pe fa]\ în defavoarea
perspectivei integrale, cu adev\rat „riguros tran[at\
[i traficat\ pe pia]a“ speciali[tilor, în pofida unui
„anume amuzament“, doar „ponderat“, c\ci î[i
d\ seama de împrejurarea c\ „mi[carea interioar\
a actului creator, cu toate supliciile [i exultan]ele
lui, cu toate maniile [i triumfurile lui“, ]ine de
ceea ce, în esen]\, „nu poate fi diagnosticat“, „nu
poate fi expertizat“. În filigranul paginilor apare
totu[i propria balansare a autoarei între contrariile
„vinovate“, dincolo de autentificarea lor notarial\,
pe care le va fi resim]it în notele aprob\rii sau
ale umorului...
Dar cum creaz\, de fapt, mai mult ori mai pu]in
iubi]ii no[tri confra]i S\ stabilim mai întîi cum
se înscriu în orarul zilei. Declar\ Livius Ciocârlie,
cu o emfaz\ laconic\, cu o modestie atît de crispat\,
încît devine stilistic savuroas\: „Scriu numai
diminea]a, foarte devreme, [i asta îmi d\ un soi
de complex de inferioritate, fiindc\ [tiu de la
Lucian Raicu, prietenul meu, c\ scriitorii de linia
întîi scriu nocturn. N-am ce face, eu sînt matinal“.
Florina Ilis, matinal\ [i d-sa, precizeaz\ în plus
c\ „momentul privilegiat“ al scrisului e duminica,
sub o pav\z\ biblic\: „Eu cred c\ Dumnezeu,
odihnindu-se în cea de-a [aptea zi a crea]iei,
ne-a dat [i nou\, oamenilor, prilejul s\ ne încerc\m
puterile [i, în lini[tea duminical\ a lumii, s\ ne
îndrept\m mintea [i sufletul înspre misterele
crea]iei“. Dimpotriv\, Alexandru Ecovoiu ne
Cum scriu
autorii
români
m\rturise[te c\ scrie noaptea, „din mai multe
motive“, primul fiind pentru c\ e ... „un om al
nop]ii, un nocturn“. Dup\ acest pleonasm (m\car
de ordin moral), urmeaz\ o justificare nu tocmai
imprevizibil\, cum c\ „noaptea este mai mult\
lini[te. Ora[ul doarme“. Un alt cavaler al
nop]ii, Oleg Garaz, în]elege a dezvolta o explica]ie
multicolor\ ca o coad\ de p\un: „Ziua este de
plastic, pe cînd noaptea este de catifea neagr\,
fosforescent\, stropit\ cu pete de «sînge» liliachiu
diseminate aleatoriu pe tot întinsul cîmpului
unduitor, ca de ap\ întunecat\, al unui întuneric
insondabil de adînc“. {i dup\ ce aproximeaz\
mediul sonor al nop]ii, umplut de „o simultaneitate
de «posturi» de radio eterale“, prin referin]e la
Xenakis, la Tristan [i Isolda al lui Wagner, la
Bulgakov, la Faust al lui Liszt, la Simfonia Fantastic\
a lui Berlioz, la Tannhauser a aceluia[i Wagner,
la Vonnegut, încearc\ o exfoliere oniric\: „Încerc
s\ în]eleg de ce scriu mai ales noaptea [i un prim
r\spuns ar putea fi c\, dup\ o anumit\ or\, îmi
simt veghea nocturn\ ca pe o alt\ form\ de somn,
cu o multitudine de scenarii imaginative relevîndu-se
progresiv“. Cu toate c\ urmarea e o divaga]ie
atît de încifrat subiectiv\, încît pe traseul ei e
dificil a-l mai urma. „Veghea nocturn\“ n-ar fi
altceva decît „o redare spontan\ [i necondi]ionat\
de nici un factor exterior a acelei oralit\]i primordiale
(c\r]ile pe care mi le citea mama, sonoritatea vocii
ei), care, cîndva, demult“ i-au slujit celui în cauz\
a trece „direct“ de la incon[tien]a copil\riei la
solitudinea con[tient\ a individualit\]ii.
Atrac]ios se arat\ [i raportul dintre scrib [i
instrumentul s\u, recent revolu]ionat de evolu]ia
informaticii. Nu e vorba numai de o înlesnire
material\ a actului scriptic, ci [i de o intruziune
a calculatorului în intimitatea acestuia, de o inedit\
configura]ie a conexiunilor dintre mîn\, text [i
„centrul“ declan[ator al ultimului. E un soi de
„examen“, de „test“ al moderniz\rii pe care nu
reu[im a-l trece cu to]ii. În experien]a sa de
În filigranul paginilor apare totu[i propria balansare
a autoarei între contrariile „vinovate“, dincolo de
autentificarea lor notarial\, pe care le va fi resim]it
în notele aprob\rii sau ale umorului...
Dora Pavel, Rege [i
ocna[ (din culisele
scrisului), Casa
C\r]ii de {tiin]\,
2008, 322 pag.
„corporalizare“ a discursului, regretatul Gheorghe
Cr\ciun noteaz\ c\, aflîndu-se în fa]a computerului,
în faza ini]ial\ avea „senza]ia c\ nu scriu cu
cuvinte, ci scriu cu nisip“. În consecin]\, o pierdere
a consisten]ei verbale, impresia c\ sîngele s-a
retras din text, dar, în compensa]ie, „venea o
senza]ie extraordinar\ de cî[tig la nivelul puterii
de a st\pîni [i substan]a lumii [i substan]a
vocabularului. Pentru c\ computerul î]i permite
o vitez\ specific\“. Nu e cumva, ad\ug\m noi,
o senza]ie „tehnic\“, asem\n\toare cu cea a
individului aflat la volan, delectîndu-se cu cre[terea
vitezei vehiculului O be]ie a vitezei, transpus\
în alt registru Îmbinîndu-se sim]\mîntul de
u[urare, de „pierdere“ a greut\]ii fizice precum
a unui corp cufundat în ap\, cu o eteroclit\ satisfac]ie
a personaliz\rii ce acompaniaz\ depersonalizarea
„Acum scriu proz\ direct la computer, mereu pe
aceea[i senza]ie, este o competi]ie între limb\
[i corp, de[i computerul nu pare f\cut pentru corp,
nu, s\ scrii cu mîna înseamn\ c\ scrii cu corpul,
[i îmi dau seama la sfîr[it c\ totu[i cî[tigul este
mai mare decît atunci cînd mîna, care este prelungirea
esen]ial\ a creierului t\u [i corporal\, e folosit\
ca instrument“. Prin urmare entuziasmul unui
convertit la progresul tehnic, doldora de miraje
pe suportul informaticii. Ceea ce nu înseamn\ c\
al]i scriitori nu r\mîn pe f\ga[ul tradi]ional, adic\
la mijloacele „romantice“ ale scrisului, în afara
c\rora nu-[i reg\sesc fiin]a sensibil\, nu-[i pot
continua opera]ia productiv\. Din nou lapidar,
fin ironic, Livius Ciocârlie ne asigur\: „Nu
sunt contemporan cu epoca în care am apucat
s\ tr\iesc. Deci scriu numai cu stiloul. Am
sentimentul c\ exist\ o induc]ie între cap, bra],
mîn\ [i stilou. Cînd nu func]ioneaz\, iese r\u“.
Cu toate c\ onorabilul confrate a fost cîndva,
aidoma subsemnatului, contemporan [i cu tocul
cu peni]\, muiat în c\limar\, ceea ce indic\, o
dislocare ... Dinu Fl\mând e de p\rere c\ pentru
un autor nu va fi benefic s\ lucreze numai la
computer. O misterioas\ iner]ie a scrisului „cu
creionul sau cu pixul“ nu e cumva [i o replic\
împotriva mecaniz\rii tot mai invazive în feluritele
domenii ale vie]uirii noastre „Îi admir pe cei
care scriu în continuare numai de mîn\. Antonio
Lobo Antunes, de exemplu, este un mare artist al
scrisului caligraf, el e un caz fenomenal, pentru
c\ începe prin a scrie extrem de m\runt, pe
ni[te p\tr\]ele de hîrtie“. În fazele ulterioare,
î[i rescrie textul, modificîndu-l unde consider\
necesar, cu litere ceva mai mari, apoi îl a[terne,
cu alte modific\ri, pe cartona[e, cu litere [i mai
mari. „Iar acest proces de elaborare este ca o coc\
care cre[te, care cre[te [i dospe[te, pîn\ cînd pare
mul]umit“. Scriitorul portughez r\mîne astfel fidel
unui proces tot mai complicat de elaborare, care,
„mai cu seam\ pentru prozatori, dar [i pentru
poe]i, pe m\sur\ ce îmb\trînesc“, dup\ opinia
cona]ionalului nostru, „devine misiunea cea
mai important\“. Iar {erban Foar]\ î[i trece
subiectul prin malaxorul d-sale ludic, de care pare
a nu se separa nici ziua, nici noaptea, verificîndu-l
în imaginativa-i ambiguitate astfel: „s\ nu v-aud
c\ asta e-o poezie sor\ / cu proza [i c\ banda
(ma[inii) e simplisim / s-o semui cu paspoalul
unui generalisim / c\ci v\ aduc aminte c\ vine
o neor\ // cînd panglica ajunge ea îns\[i un rarisim
/ product c\ruia omul de litere-i deplor\ / disforica
absen]\ [i care (incolor\) / e-orice numai lampasul
unui generalism / nu“. În definitiv ma[ina de scris,
azi aproape exclusiv un vestigiu al timpului scriptic
evolutiv, n-a reprezentat [i ea un soi de „aneantizare“,
de suspendare a scrisului manual, id est cu resort
direct anatomo-fiziologic, o „dezumanizare“ cum
este perceput angoasantul, ca [i inevitabilul
calculator {i cu toate acestea, poate c\ spre
uimirea entuzia[tilor inven]iei de odinioar\,
manuscrisele ca atare n-au disp\rut, dup\ cum
n\d\jduim c\ nu vor disp\rea nici în confruntarea
cu inven]ia recent\ ... •
(va urma)

Ascrie literatur\ SF
sau despre aceasta
înseamn\ o
aventur\ în sine.
Istoria anticipa]iei române[ti
LITERATURA de anticipa]ie, gen [i
a[a marginalizat (dar deloc marginal)
nu a avut, pân\ de curând, o istorie a ei.
De la origini pân\ în prezent. În acest
context, Istoria anticipa]iei române[ti.
Un capitol de istorie literar\ (Ia[i, Ed.
Feed Back, 2007, 630 p.) a lui Mircea
Opri]\, el însu[i un reputat autor de
literatur\ SF, reprezint\ nu doar o lucrare
fundamental\, ce s-a l\sat prea mult a[teptat\, atât
pentru autor, cât [i pentru cititori, dar [i o îndreptare
binevenit\ a unei grave lacune a istoriei noastre
literare. Cu alte cuvinte, m\ simt dator s\ subliniez
c\ ne afl\m înaintea unei premiere mai mult decât
necesare.
Faptul c\ pân\ acum nimeni nu s-a ocupat, decât
sporadic, de acest domeniu, denot\ c\, în general,
literatura de anticipa]ie este privit\ cu o oarecare
toleran]\, care, în multe cazuri se transform\ în
condescenden]\. A scrie literatur\ SF sau despre
aceasta înseamn\ o aventur\ în sine. C\ci genul este
v\zut drept unul marginal, drept „un fel de paradis
al grafomanilor“, în care sunt adunate „numai condeie
e[uate în alte întreprinderi“. Îns\ lucrurile nu stau
deloc astfel [i Mircea Opri]\ repar\ aceast\ nedreptate.
Nu pu]ini [i deloc neînsemna]i sunt scriitorii care
se reg\sesc printre reprezentan]ii de seam\ ai fantasticului
(„de la Caragiale, Creang\ [i Slavici la {tefan B\nulescu
[i A. E. Baconsky, de la Minulescu [i Gala Galaction
la Ion Vinea, de la Pavel Dan [i V. Voiculescu la
Vladimir Colin), lucrurile stând la fel [i în cazul
literaturii de anticipa]ie. Aici se cuvine s\ precizez
c\ migrarea autorilor de literatur\ general\ spre
fantastic (cazul lui Victor Eftimiu, al lui Ion Minulescu,
al lui Cezar Petrescu, al lui Victor Papilian, al lui
Oscar Lemnaru sau cel al lui al lui Mircea Eliade)
ori spre anticipa]ie (Ion Marin Sadoveanu, Geo Bogza,
Virgil Gheorghiu, Horia Lovinescu, Nichita St\nescu,
Romulus Vulpescu, Mircea Horia Simionescu, Ion
D. Sârbu, Mircea C\rt\rescu), unde adesea ei se
reg\sesc ca oaspe]i bineveni]i, este un fenomen care
trebuie s\ dea de gândit celor care nutresc o anumit\
neîncredere c\tre acest tip de literatur\. Fiindc\, la
urma urmei, nu curentul, nu genul [i nici specia
pentru care se opteaz\ dau valoare unei c\r]i, ci stilul
propriu-zis al autorului ei. Acest lucru devine evident
[i în cazul anticipa]iei, în care nu pu]ini scriitori
ajung s\ dea cea mai important\ parte a operei lor,
în acest gen (cum ar fi cazul lui Felix Aderca).
Unul dintre aspectele esen]iale ale Istoriei de fa]\
este acela c\ ea con]ine dou\ mari sec]iuni, amândou\
alc\tuite diacronic. Dac\ cea dintâi este dedicat\
fic]iunii, cea din urm\ se ocup\ de exegez\, astfel
încât cititorului i se ofer\ o imagine global\ a întregului
fenomen. În eforturile sale de a ajunge la originile
literaturii de anticipa]ie române[ti, Mircea Opri]\
îl identific\ pe Victor Anestin (1875-1918) ca
fiind cel care a publicat, în 1899, primul roman de
anticipa]ie (În anul 4000 sau O c\l\torie la Venus).
Este de re]inut c\, pân\ la cel de-al doilea r\zboi
mondial, literatura SF se deschide cu o oarecare
timiditate publicului românesc. Cezura o reprezint\
anii ’50, când, aidoma literaturii generale, modelul
sovietic este cel impus [i, în mare parte urmat, în
vreme ce perioada prolific\ începe odat\ cu anii ’60
[i î[i continu\ expansiunea [i în zilele noastre.
Subgenurile devin tot mai bine delimitate, postmodernismul
[i deconstructivismul nu ezit\ s\ se fac\ sim]ite [i
pe acest t\râm. Cu alte cuvinte, diferen]ele dintre
literatura de anticipa]ie [i cea general\ nu mai exist\
decât în con]inut, nu [i în conceptualitate.
În ce prive[te exegeza, ea „pare s\ fie simultan\
sau, dup\ unii, chiar anterioar\ primelor lucr\ri în
domeniu, pe teren românesc“. Cel dintâi comentariu
c o m e n t a r i i c r i t i c e
critic la un roman de
anticipa]ie se reg\se[te
în prefa]a la Castelul din
Carpa]i (Sibiu, 1897) [i
îi apar]ine lui Elie D\ianu
(1868-1956). De altminteri,
Jules Verne va sta [i la
originea sistemului de
estetic\ pozitiv\ a
junimistului George Panu,
formulat în 1874.
Paradoxal, de[i critica a
fost cu câ]iva pa[i înaintea
fic]iunii, ele nu î[i mai
împart ast\zi soarta. C\ci dac\ num\rul scriitorilor
se înmul]e[te [i calitatea literaturii acestora nu poate
fi contestat\, „oficiul critic practic\ simultan desfiin]area
facil\ [i apologetismul impresionist, într-un fel de
exhibi]ie p\tima[\, vag ru[inat\“, iar „diletantismul
critic transfer\ astfel dezbaterea teoretic\ pe terenul
ridicolului“.
Demn de a fi subliniat îmi pare faptul c\ Mircea
Opri]\ reu[e[te s\ demonstreze c\ literatura de
anticipa]ie are o baz\ solid\, cl\dit\, din punct de
vedere istoric, cu temeinicie, c\ ea nu este doar un
fenomen la mod\. Mai mult, el o îndep\rteaz\ de
suspiciunile acelora care o considerau a fi paraliteratur\
tocmai demonstrându-i literaturitatea, care, în viziunea
autorului, este o tr\s\tur\ definitorie a ei. În ce m\
prive[te, nu pot decât s\ sus]in aceast\ idee, fundamental\,
a[ zice, în în]elegerea anticipa]iei române[ti. Mai
mult, trebuie s\ adaug c\ acest gen de literatur\ este
cu mult mai aproape de fic]iune decât oricare altul.
Lumile prezentate aici sunt imaginare, efortul
scriitoricesc fiind cu atât mai mare, fapt care nu poate
fi t\g\duit.
În final mai trebuie f\cut\ o precizare. Anume
aceea c\ Istoria anticipa]iei se cite[te din pl\cere,
curiozitatea fiind mereu stârnit\ [i alimentat\ de pana
sigur\ a autorului. Ceea ce nu este, fire[te, nimic
altceva decât o nou\ dovad\ de literaturitate.
Bogdan Mihai DASC|LU
Primim
Ast\zi, numai beton...
Stimat\ doamn\ Ioana Pârvulescu,
Am citit cu emo]ie evocarea Bra[ovului de alt\dat\ de c\tre dv., `n
România literar\ nr. 41/2008, fiind [i eu bra[ovean. A]i pus accentul,
pe drept, pe armonia [i comunicarea sau comunitatea [i lingvistic\ a celor trei
na]ionalit\]i din Bra[ov: românii, sa[ii [i ungurii. C`nd am ajuns adult [i
bucure[tean, a[a mi-am reprezentat [i eu Bra[ovul copil\riei mele, asta mi
s-a p\rut caracteristic ora[ului. Cu mare nostalgie am citit numele muntelui
[i dealurilor bra[ovene: T`mpa, Warthe, Cet\]uie, Dealul Melcilor (la st`nga T`mpei,
privind din fa]\) [i, vai, Drumul Vechi al Poienii. Urcarea pe acel drum era excursia
obi[nuit\ a bra[ovenilor, c`nd nu se `ncumetau, ca cei cu adev\rat adep]i ai urc\rii
mun]ilor (nu g\sesc cuv`ntul) dintre ei. Abandonarea acestui drum, urcarea cu autobuzul
pe [oseaua ulterior construit\, este comod\, dar are ceva jalnic. Ca [i Poiana, care era
cu adev\rat poian\: ast\zi, numai beton, este de-a dreptul deprimant\ -, sufocant\.
M\ g`ndesc cu nostalgie [i la micul restaurant de pe T`mpa, aprovizionat cu
m\g\ru[ii care urcau pe serpentine, ca dealtfel [i excursioni[tii: era ceva mai greu ca
Poiana, de[i diferen]a de altitudine este cam aceia[i: 400 metri p`n\ la Poian\, 360 p`n\
la v`rful T`mpei. Instalarea unui restaurant oarecare, banal, f\r\ personalitate pe acel
v`rf, telecabina, mi se par aproape o crim\: devin paseist, reac]ionar. (Ast\zi po]i s\
ajungi p`n\ la V`rful cu Dor f\r\ s\ stai o clip\ la aer, schimbând doar telecabina: c`t
de trist! Cabana Trei Brazi („La cabana Trei brazi, la cabana Trei brazi“ a r\mas
numai `n c`ntec, de „muzic\ u[oar\“), cabana, cu paturi suprapuse, „priciuri“ loc de
veselie, a fost `nlocuit\ de un groaznic hotel. Dar m-am `ndep\rtat de subiect, de Bra[ov.)
A]i fi putut evoca [i str\zile: str. Por]ii (azi Republicii), str. Castelului, strada Lung\
(`ntr-adev\r lung\, vreo 224 de numere), Neagr\, Hirscher (Roza Luxemburg!),
Prundului (`ncep`nd de la Poarta {cheiului). Am aflat mult mai t`rziu c\ Michael Weiss
(1569-1621), pentru mine, copil, numai numele unei str\zi – a fost nu numai primar
al Bra[ovului, ci [i un c\rturar, adept al neostoicismului Rena[terii.
Am petrecut, [i dup\ ce am devenit bucure[tean, mai toate vacan]ele – ce lungi erau
vacan]ele elevului [i ale studentului! – la bunici, mai `nt`i pe strada Castelului, apoi
pe strada Hirscher: vara, noaptea, prin fereastra deschis\ p\trundea dinspre T`mpa un
aer de o arom\ unic\, cu totul deosebit de aerul tare cu miros de brad, c\ci T`mpa era
acoperit\ de foioase (fagi), [i numai pe partea dreapt\, mai `ndep\rtat\, erau brazi.
Dar amintirile nu se sf`r[esc niciodat\.
Petru VAIDA
~ntre calculator, salarii [i hâr]oage
Recent, am `nregistrat o performan]\ demn\ de Cartea recordurilor: `n mai pu]in de
24 de ore, m-am confruntat cu trei dovezi de cras\ incompeten]\: o doctori]\
aflat\ `ntr-o [coal\ pentru a testa capacitatea psiho-fizic\ a angaja]ilor, nu
cuno[tea echivalentul românesc al unui medicament folosit pe scar\ larg\ la tratarea
unor afec]iuni cardiace; un cunoscut post de televiziune repeta insistent c\, revenind
la ora de iarn\, vom da ceasul... `nainte; o func]ionar\ de la oficiul po[tal nu cuno[tea
faptul c\, pentru expedierea unei c\r]i se aplic\ un tarif diferit de cel al unei scrisori.
Situa]ii regretabile, evident, dar f\r\ leg\tur\ cu `nv\]\mântul, având `ns\ cu acesta un numitor
comun: incompeten]a. A[ fi o ipocrit\ dac\ a[ afirma c\ nu doresc o majorare de 50% a
salariului. Autorit\]ile `nso]esc aceast\ promisiune de precizarea c\, prin ea se urm\re[te
`mbun\t\]irea calit\]ii `nv\]\mântului, dar, oare aceast\ atât de vehiculat\ sintagm\ s-a definit
f\r\ echivoc! S\ zicem c\ majorarea de salariu se va acorda. Ce anume ni se va cere `n schimb
Mai mul]i elevi olimpici Bine, dar `nv\]\mântul – mai ales cel obligatoriu, se adreseaaz\
tuturor elevilor, nu numai performerilor; [i apoi cine poate aprecia - `n cazul olimpicilor –
cât la sut\ din rezultat reprezint\ meritul profesorului [i cât preg\tirea `n particular a elevului
sau aptitudinile sale deosebite!
Mai mul]i elevi bine promova]i Bine, dar [i a[a mul]i elevi promoveaz\ prin uria[a
indulgen]\ a dasc\lilor, mai ales acolo unde num\rul elevilor pericliteaz\ norma didactic\.
Mai mul]i elevi bine preg\ti]i Dar ce se `n]elege prin aceasta, cât\ vreme s-a vorbit –
dar nu s-au luat m\suri – despre programa foarte `nc\rcat\ [i manualele create de autori
frustra]i, al c\ror unic obiectiv pare a fi fost dovedirea propriului nivel de cuno[tin]e, ignorând
adesea capacitatea de `n]elegere a unui copil de [coal\ general\.
~n ideea moderniz\rii `nv\]\mântului, s-au introdus calculatoare `n [coli. Ei, [i! Ave]i
certitudinea c\ `n ele se reg\sesc toate disciplinele cu lec]ii reprezentative! Majoritatea
elevilor, chiar [i cei proveni]i din familii de [omeri, sunt posesori de calculator, sau m\car
– mai nou – chiulesc de la [coal\ nu ca s\ bat\ mingea pe maidan ci ca s\-[i g\seasc\ refugiul
„la calculatoare“, `n s\lile de cartier dotate cu a[a ceva. Din nefericire, calculatorul nu i-a
ajutat s\ progreseze, `n schimb le-a creat unora teren pentru schimb de `njur\turi.
Cei care vehiculeaz\ `n orice `nprejur\ri ideea unui `nv\]\mânt de calitate, ignor\ un
am\nunt: c\ [i materialul uman, atât de o parte cât [i de cealalt\ trebuie s\ fie de calitate; sau,
poate, cine [tie, o eventual\ majorare substan]ial\ a salariului va fi direct propor]ional\ cu
„situa]iile“ care ]in de scriptologia func]ion\reasc\, executate, ca [i pân\ acum de
profesori [i care cap\t\ `n ochii inspectorilor o importan]\ uria[\.
Prof. Carmen FOC{A
13
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008

R\sfoind splendidele albume ale lui Nicolae {t. Noica nu
se poate s\ nu iube[ti Bucure[tiul [i s\ nu î]i sim]i
inima plin\ de recuno[tin]\ pentru oamenii care l-au
înzestrat cu atâtea minuni arhitectonice.
c o m e n t a r i i c r i t i c e
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
14
A
DEVENIT un truism s\ se spun\ c\
epoca lui Carol I reprezint\ actul de
na[tere al României moderne. Totul
s-a schimbat radical dup\ 1866: aspectul
ora[elor, institu]iile, mentalit\]ile
oamenilor. Sub Carol I, românii [i-au
asumat, explicit, un destin european [i
au pornit în mar[ul for]at al dezvolt\rii.
Nici subtila teorie a formelor f\r\ fond,
nici ironiile [i caricaturile din presa
conservatoare a vremii nu au putut frâna drumul c\tre
progres. Una dup\ alta au ap\rut institu]iile fundamentale
ale unui stat modern (Universitatea din Bucure[ti,
Academia Român\, Banca Na]ional\ etc), [i construc]iile
monumentale devenite ast\zi blazoane ale patrimoniului
na]ional: Palatul Casei de Depuneri [i Consemna]iuni,
Ateneul Român, cl\direa Cercului Militar Na]ional,
Palatul de Justi]ie, Portul Constan]a, cl\direa Ministerul
Agriculturii, Comer]ului [i Domeniilor, Podul de la
Cernavod\, Palatul B\ncii Na]ionale, Palatul Ministerului
Lucr\rilor Publice (actuala Prim\rie a municipiului
Bucure[ti), Palatul Bursei [i Camerei de Comer] (sediul
de azi al Bibliotecii Na]ionale) [.a.m.d. Cl\dirile
reprezentative construite în vremea primului rege al
românilor atrag aten]ia prin monumentalitatea lor [i
stilul neoclasic, de inspira]ie francez\ în care au fost
în\l]ate. O binevenit\ [i mereu necesar\ trecere în revist\
a acestor ctitorii fundamentale pentru identitatea
arhitectonic\ a Bucure[tiului (în primul rând), dar [i a
vechii Românii (ora[ele din Banat [i Transilvania au
alte caracteristici arhitectonice), este prilejuit\ de apari]ia
minunatului album semnat de Nicolae {t. Noica, Lucr\ri
publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare [i medalii
comemorative, tip\rit de Editura Cadmos [i Asocia]ia
Kultura.
Un imobil la fel de impozant, în\l]at în primii ani
ai secolului XX, despre care se vorbe[te mai pu]in atunci
când sunt evocate marile ctitorii ale epocii lui Carol I,
este Palatul Camerei Deputa]ilor (Palatul Patriarhiei de
ast\zi). Poate pentru c\, spre deosebire de Ateneu, Palatul
CEC, Cercul Militar [i celelalte, Palatul Camerei
Deputa]ilor nu este situat pe unul dintre marile bulevarde,
nu sare în ochi turistului ie[it la o plimbare prin centrul
Capitalei. Ceea ce nu îi [tirbe[te îns\ nimic din valoarea
artistic\. Odiseea în\l]\rii acestei bijuterii arhitectonice
este reconstituit\ în noul album semnat de Nicolae {t.
Noica [i îngrjit, la fel ca precedentul, de Stelian
}urlea (au mai contribuit cu texte Peter Derer [i Cristina
}urlea), Palatul Patriarhiei. Personalit\]i [i semnifica]ii
din istoria construc]iei sale.
Miracolul arhitectonic de la sfâr[itul secolului al
XIX-lea [i începutul secolului XX prinde contur datorit\
aten]iei autorit\]ilor de a asigura cadrul legal [i de a
încuraja spiritul concuren]ial apte s\ impun\ proiectele
cele mai valoroase f\r\ cheltuieli inutile din banul public.
Una dintre primele legi înaintate Parlamentului de Regele
Carol I a fost cea prin care guvernul „era autorizat s\
construiasc\ edificii publice în Capital\“. Dar aceste
construc]ii nu erau f\cute oricum. Proiectele erau analizate
de jurii interna]ionale din care f\ceau parte speciali[ti
de reputa]ie mondial\. Astfel, din juriul care a
selectat proiectul de construc]ie a Palatului Camerei
Deputa]ilor au f\cut parte Edmond de Joly, arhitectul
Camerei Deputa]ilor a Republicii Franceze [i consilierul
imperial Paul Wallot, autorul sediului pentru Reichstag
din Berlin. Chiar [i în condi]iile prezen]ei în juriu a unor
speciali[ti de cert\ reputa]ie interna]ional\, ideea de
concurs prezenta multe vulnerabilit\]i. Un Memoriu
asupra modului de procedare pentru întocmirea proiectelor
[i executarea lucr\rilor palatului parlamentului, editat
de comisia parlamentar\ de organizare a lucr\rilor
preg\titoare pentru realizarea cl\dirii, puncteaz\ ni[te
elemente care ar trebui s\ dea de gândit [i celor care
se ocup\ ast\zi de diverse concursuri. Citeaz\
Nicolae {t. Noica din document: „Dup\ toate [tiin]ele
ce avem, concursurile nu au dat rezultate bune mai în
nicio ]ar\, [i mai pu]in la noi, din mai multe cauze: Mai
întâi, oricare ar fi avantajele ce s-ar propune, cam cu
greu arhitec]ii mari se vor decide s\ se prezinte la concurs
[i s\ ri[te o învingere fa]\ de concuren]ii de toat\ mâna,
reputa]ia [i pozi]ia lor nepermi]ându-le a o face.
Afar\ de aceasta, proiectele ce se ob]in prin concurs,
nefiind definitive, [i guvernul rezervându-[i dreptul a
executa lucr\rile prin oamenii s\i, proiectul cel mai bun
Oamenii
României
moderne
Nicolae {t. Noica, Palatul Patriarhiei. Personalit\]i
[i semnifica]ii din istoria construc]iei sale, cuvânt
înainte al Preafericitului P\rinte Daniel Patriarhul
României. Edi]ie îngrijit\ de Stelian }urlea,
Editura Cadmos & Asocia]ia Kultura, Bucure[ti,
2008, 108 pag.
va trebui completat [i transformat. Dar chiar dac\ am
fi dispu[i s\ d\m diriguirea lucr\rilor celui ce va avea
cel mai bun proiect – fie chiar str\in – care om, arhitect
mare, î[i va p\r\si ]ara [i lucr\rile s\ vin\ la noi
pentru o plat\ destul de modest\“ Dilemele Comisiei
dovedesc buna-credin]\ a membrilor ei, dorin]a lor
sincer\ de a g\si solu]ia cea mai bun\. Doar o gândire
de acest tip a putut produce schimbarea la fa]\ a
Palatul Camerei Deputa]ilor v\zut dinspre latura sudic\
Bucure[tiului, transformarea în doar câteva decenii a
ora[ului pr\fuit [i insalubru într-o capital\ cu reale
veleit\]i europene.
Din cele opt proiecte prezentate în concursul organizat
în anul 1890, înving\tor a fost cel cu motto-ul România
apar]inându-i arhitectului român Dimitrie Maimarolu.
Cu acribie [i pasiune Nicolae {t. Noica descrie cu lux
de am\nunte epopeea construirii impozantului edificiu,
început\ abia în anul 1906, inclusiv detaliile pur tehnice
ale proiectului, precum compozi]ia diverselor tipuri de
materiale utilizate.
Dincolo de povestea construirii Palatului Patriarhiei,
albumul lui Nicolae {t. Noica face într-un fel dreptate
memoriei unor oameni cunoscu]i ast\zi doar la
nivelul breslei lor. Chiar dac\, în drumurile noastre,
admir\m zilnic edificii precum Palatul Patriarhiei, Cercul
Militar Na]ional, Biserica Armeneasc\, Biserica Sf.
Silvestru sau Casa {om\nescu, pu]in\ lume f\r\
studii [i preocup\ri în domeniul arhitecturii [tie c\
ele au fost construite dup\ planurile arhitectului Dimitrie
Maimarolu. Sau c\ inginerul George Constantinescu,
promotor al introducerii betonului armat în construc]ii
(autor, la 27 de ani, al Arenelor Romane [i al podului
de beton armat din Parcul Carol; tehnica sa a contribuit
decisiv la durabilitatea unor cl\diri precum Palatul
Ministerului Luc\rilor Publice, Palatul Patriarhiei,
Palatul Bursei, Moscheea [i Cazinoul din Constan]a)
a ap\rut într-o fotografie publicat\ de publica]ia „The
Grafic“, care celebra liderii progresului [tiin]ific mondial,
în perioada 1900-1925. Al\turi de inginerul român în
fotografie mai apar chipurile lui Einstein, Graham Bell,
Edison, Marconi, Marie Curie. Cine, din afara lumii
arhitec]ilor, mai [tie ast\zi ceva despre Robert Effingham
Grant (printre altele a condus lucr\rile de construc]ie
la Palatul Ministrului Agriculturii [i Domeniilor [i
Teatrul Na]ional din Ia[i) sau {tefan Burcu[, al doilea
antreprenor al lucr\rilor la Palatul Camerei Deputa]ilor,
autor al proiectului câ[tig\tor pentru Palatul Bursei [i
Camerei de Comer] (actualul sediu al Bibliotecii Na]ionale).
Combina]ie de oameni de [tiin]\ [i arti[ti, to]i ace[tia
[i al]ii ca ei au dat chipul României moderne. Numele
lor ar trebui s\ fie pentru genera]iile de azi cel pu]in
la fel de cunoscute ca cele ale faimo[ilor lor contemporani:
Eminescu, I.L. Caragiale, I.C. Br\tianu, Titu Maiorescu.
Operele lor au durat peste timp [i au învins vicisitudinile
istoriei, fie c\ ele s-au numit r\zboaiele secolului XX
sau iresponsabilitatea distructiv\ a regimului comunist.
Dac\ în urm\ cu mai bine de un secol, când au fost
construite, splendidele edificii stârneau uimirea prin
dimensiuni [i simbolizau spiritul de avangard\, ast\zi
ele sunt pilonii de sus]inere [i blazoanele de onorabilitate
ale civiliza]iei române[ti.
R\sfoind splendidele albume ale lui Nicolae {t.
Noica nu se poate s\ nu iube[ti Bucure[tiul [i s\ nu î]i
sim]i inima plin\ de recuno[tin]\ pentru oamenii care
l-au înzestrat cu atâtea minuni arhitectonice. Din p\cate,
de câteva decenii, capitala este supus\ unui continuu
atentat urbanistic. Ceea ce a început Ceau[escu des\vâr[esc
îmbog\]i]ii tranzi]iei cu sprijinul nemijlocit al unor
func]ionari incompeten]i [i/sau corup]i. De aceea efortul,
deloc de neglijat, al Editurii Cadmos [i al Asocia]iei
Kultura de a edita aceste albume în condi]ii grafice cu
adev\rat excep]ionale trebuie privit [i ca un disperat
strig\t de ajutor. Poate ultimul! •

a c t u a l i t a t e a
„Cît Beril\“
Rânzei,
redivivus...
REVIN la regele cu [apc\ al lui Romain Gary, individul
de care am pomenit [i care `l controleaz\ zilnic.
Un fel de activist. Un alter-ego (Rânzei din vechile
mele romane, redivivus).
Dar care lui Romain Gary `i spune :
„Je suis habité par un parasite jurif“.
Ideea de parazit activ `n con[tiin]a celuilalt...
Un parazit care are strângeri de mân\ puternice,
dar false [i unsuroase.
~n acest timp se exprim\ `n mul]ime de limbi str\ine, `n care
monologheaz\...
Am uitat c\-l cheam\ Schatz; ceea ce vrea s\ spun\... comoar\.
O comoar\ de... `ntâmpl\ri... E cazul lui Redivivus al meu, [i el,
tezaur de vrute [i nevrute.
Dar s\ vedem ce imagineaz\ Schatz... Ovreiul. Care spune
atâtea lucruri... E deajuns s\ r\sfoie[ti cartea lui Gary....
Dar cest\lalt, Rânzei, care `mi apar]ine... E cunoscut\ limbari]a
lui.
– Drag\ domnule, – are momente când vorbe[te ca un om cu carte
– liber e[ti mai pu]in `ntr-o ]ar\ ca Fran]a unde, cultura ori[icât, este
la ea acas\, plin\ de vestigii care te condi]ioneaz\ `n sensul c\ nu
po]i fi tu Sartre [i s\ scrii ca el... [ti]i, scriitorul!... (adaug\ ca unui
necunosc\tor) – Vra s\ zic\, [ti]i... Deci, ideea lui era c\ liber cu adev\rat
nu po]i fi decât `ntr-o ]ar\ ca s\ nu te tiranizeze, – ca Fran]a – s\ nu
]i se impun\. Uite a[a o ]ar\... un continent ca America, a]i fost
acolo, `n Statele Unite, – m\ `ntreb\ iar\[i, ca pe un om neumblat, –
eiii, dac\ fuser\]i... `nseamn\ c\ se schimb\ treaba [i [ti]i ce vreau io
s\ zic... domnul meu, vreau s\ zic c\ America asta este atât de ne`nv\]at\,
atât de tân\r\, cu spa]ii imense, necultivate, c\ ]i se [i face mil\ de ea...
c\ nu mai ai pe unde s-o `ntorci.
Mi-aduc aminte (eu, nu Rânzei) c\, la revolu]ie, aia din 1789, tot
a[a, [edeam aproape de Nôtre Dame, - nu, nu, gre[esc, lâng\ catedrala
Saint Germain, distrus\ la revolu]ie, dar ref\cut\. Eu `mi amintesc
c\ la Revolu]ie, la ghilotin\, - c\ tocmai se ghilotina -, acolo, de zor,
fiul lui Buffon, ar fi zis c\ s\ nu-l omoare, pe el, c\ el... este fiul lui
Buffon,... ar fi spus s\ nu m\ ucide]i pe mine -, [i i se retezase capul
cât era el de Buffon; `l decapitaser\ `n râsetele mul]imii, de unde se
dedusese c\ aparatul acela nu t\ia numai capete de regine, ca al Austriecei,
ca al Antoanetei, c\ nu se limita numai la capete de m\sc\rici...
Scuz\, Rânzei, am marcat `ntreruperea, [i Rânzei urm\ parc\ amuzat
de ce p\]ise b\iatul lui Buffon; asta `l pusese pe gânduri; `n]elegea,
pe Maria Antoaneta, - o regin\; dar pe fiul unui Buffon...
*
Tot la Paris eram, relu\ Rânzei, când tr\ia Brâncu[i... {i, cum `l
chema, domnule, pe \la... Pi...Piso...
– Picasso! l-am ajutat. – Da, face el, [i \stuia `i t\iau capul, parole!
– dac\ s-ar fi n\scut pe atunci, – [i vede \sta operele lui Brâncu[i, se
uit\ ce se uit\ la ele... [i zice ce falus superb, – el o spune, care avea
un [tremeleag uite-a[a c\ schimba femeile zi de zi,... multe, multe...
domnule, [i de toate felurile.
Se zice `ns\ c\ Brâncu[i ar fi reac]ionat ca un ]\ran oltean. Erau pe
Rue de la Ga`té, strada cu teatre [i veselie mare, pe unde Brâncu[i
lua [i câinele, se plimba cu câinele lui, [i intr\, a[a, la un teatru [i `i
cump\r\ câinelui bilet, – era cu unu... cum dracu-i zicea c\ [i
numele \stuia `ncepea tot cu Pi.
– Picabia, erau prieteni, am spus.
– Intr\ tustrei `n sala de teatru, `ncepe comedia, era una din comediile
alea, c\ mureai de râs, nu alta, [i râdea [i câinele `n felul lui, mai
mult l\trând; un cer[etor b\rbos care m\tura pe jos intervine [i `i d\
afar\ pe turbulen]i, pe cei doi [i cu câinele, trei spectatori, - \l cu barb\
chiar directorul teatrului -, mai spune Rânzei, serios.
Nu-l auzisem niciodat\ povestind f\r\ de haz un lucru, - care lucru,
`ntâmplarea avea atâta haz... •
NTR-UN articol mai vechi asupra
Î
lexicului argotic legat de via]a
militar\ (Ion Moise, Note de argou
militar, 1982), g\sim înregistrat\
o formul\ de estimare cantitativ\
bazat\ pe un nume propriu: „armat\
cît Beril\“. Sensul expresiei este
intensiv, chiar superlativ, indicînd
o perioad\ foarte lung\. Prin
specializare, se pare c\ formula ar fi descris
chiar situa]ia militarilor de carier\: autorul
articolului considera c\ Beril\ era echivalent
cu apevist (termen derivat de la sigla glumea]\
A.P.V. – „armata pe via]\“). Sintagma reapare
din cînd în cînd, în internet: „a[a cum exist\
«coana Mi]a biciclista», «Bul\ [i cu {trul»,
«faci armata cît Beril\», va exista pe
vecie asocierea «N\stase-M\tu[a Tamara»“
(nastase.wordpress.com, 2007).
Compara]ia în discu]ie are o explica]ie
istoric\, destul de u[or de reconstituit: trimite
la un personaj real, evocat de mai multe
texte poli]iene[ti [i jurnalistice: un anume
Andrei Beril\, criminal în serie din anii ’30.
Condamnarea lui la închisoare pe via]\ a
fost bine cunoscut\ în epoc\ [i a produs
un reper maxim pentru o evaluare hiperbolic\;
e foarte probabil ca la început sintagma s\
fi circulat în varianta (a face) închisoare cît
Beril\. Trecerea de la închisoare la armat\
nu este neobi[nuit\: o ilustreaz\ [i al]i
termeni, lega]i mai ales de ac]iuni punitive
similare (]ambal „pat de lemn, la arest“)
[i de sentimentul priv\rii de libertate (sigla
AMR, despre care am discutat s\pt\mîna
trecut\).
Folosirea sintagmei – în variantele cît
Beril\ [i ca Beril\ - s-a extins treptat [i
asupra altor activit\]i din armat\ [i din afara
ei, specializîndu-se pentru sensul cantitativintensificator
„mult timp“: „io am b\gat
gard\ «ca Beril\» (niciodat\ n-am [tiut cine
a fost acest «Beril\») în armat\ 7 luni aproape“
(cafeneaua.com);“în Germania cre[tindemocra]ii
au domnit cât beril\“
(ancaalexandrescu.ro); „vom sta la coad\
la pa[apoarte [i la ghi[eele vamale ca beril\!“
(arhitectonic.net). Ulterior, sensul expresiilor
comparative s-a l\rgit într-atît încît acestea
au ajuns s\ însemne pur [i simplu „mult“,
disp\rînd referirea la un interval oarecare
de timp: „pentru un apartament gol pl\tesc
în euro cît beril\, m-am luat cu mîinile de
cap“ (hi-fi.ro); „eu am mâncat azi cât beril\
[i am mustr\ri de con[tiin]\“
(forum.desprecopii.com); „spa]iu de depozitare
cât beril\“ (motociclism.ro); „spa]iu cât
beril\“ (clubford.ro) etc.
Exist\ în prezent o preferin]\ evident\
pentru asocierea numelui Beril\ cu munca
([i în construc]ia familiar-argotic\ a b\ga
munc\): „am muncit ca beril\ pe bani pu]ini“
(ro.netlog.com); „în perioada de s\rb\tori
munceam ca Beril\, de[i avantajele practice
erau egale cu zero barat“ (holdem.ro); „acum
bag\ munc\ la greu, ca Beril\“
(deriva.weblog.ro); „bag work ca beril\ [i
a[tept Cr\ciunu“ (radioplay.ro). Mai mult,
a devenit destul de stabil\ expresia eliptic\
a b\ga ca Beril\, cu sensul „a munci mult“:
„am stat 16 ore pe zi la munc\, [i am
b\gat ca Beril\“ (metalfan.ro); „dac\ bagi
ca beril\ suplimentare [i noaptea [i alte alea,
te ridici cu banii“ (teuton.ablog.ro); pe un
blog, cineva noteaz\ echivalen]ele a b\ga
ca beril\ = a munci pân\ cazi jos = ’working
like a beaver’ (habsurd.weblog.ro).
Cum se vede din unele citate de mai sus,
numele propriu Beril\ este scris destul de
des f\r\ majuscul\ ini]ial\; pentru cei mai
mul]i vorbitori, el a devenit un fel de nume
comun, format prin antonomaz\, desemnînd
un ins generic, prototipic; la aceast\ percep]ie
contribuie forma numelui, cu finala -il\,
specific\ unor porecle - Urechil\, Coco[il\
- [i evocînd chiar personaje (comice) de
basm: Setil\, Fl\mînzil\ etc. În prima edi]ie
din Dic]ionarul de argou al limbii române
al Ninei Croitoru Bobârniche (1996), Beril\
este explicat ca „denumire generic\ dat\
de]inu]ilor care au o condamnare mare, fiind
acuza]i de crime“; în edi]ia a doua (2003),
autoarea adaug\ sensul „minor sau tân\r
care a petrecut mult timp într-un institut de
reeducare“, preluat din Anca [i George
Volceanov, Dic]ionar de argou [i expresii
familiare ale limbii române (1998); [i în
dic]ionarul lui din 2006, G. Voceanov
p\streaz\ cele dou\ explica]ii. E limpede c\
acestea sînt doar varia]ii contextuale ale
unei singure defini]ii, mai simple: Beril\
este (în strict\ analogie cu purt\torul real
al numelui [i indiferent de vîrst\ sau de locul
de isp\[ire a pedepsei) un ins cu condamn\ri
îndelungate.
Surprinz\tor, dic]ionarul de argou online
123urban.ro furnizeaz\ pentru Beril\
defini]ia „om prost“ [i un exemplu în total\
contradic]ie cu ipostaza pe care am discutato
pîn\ acum: „dac\ stai ca beril\ [i nu faci
nimic, nici nu o s\ se întîmple nimic“. De
fapt, e probabil ca sensul „prost“ s\ fi fost
ref\cut de vorbitori pornind de la contexte
(cum se întîmpl\ adesea în limbajele
orale, ale c\ror sensuri sînt instabile, frecvent
aproximate [i reanalizate), pe baza numeroaselor
enun]uri în care anumite ac]iuni sînt descrise
ca excesive. Din acestea se deduce o valoare
net depreciativ\ a numelui; cel care bea,
m\nînc\ [i mai ales munce[te prea mult e
un personaj ridicol, „ca Beril\“ devenind
echivalentul expresiilor „ca un prost“ sau
„ca un bou“: „dac\ o s\ începi s\ tragi de
fiare ca beril\ o sa fii imobilizat câteva zile“
(menreport.ro). Sînt contexte în care
transformarea semantic\ a expresiei este
evident\, pentru c\ a disp\rut orice referire
cantitativ\: „nu s\ pleci ca Beril\ f\r\ s\
verifici uleiul sau presiunea în ro]i“
(motociclism.ro): „m-am trezit [i eu ca Beril\
c\ scriu într-o parte [i în cealalt\ s-a
servit [i masa“ (121.ro). De altfel, se observ\
c\, de[i sunt echivalente în cele mai multe
contexte, expresiile cît beril\ [i ca Beril\
sînt inegal reprezentate în uz: prima este
foarte rar\, în vreme ce a doua apare destul
frecvent în româna colocvial\ ([i, prin urmare,
în internet). Comparativul ca atenueaz\
valoarea cantitativ\ a formulei, permi]înd
alunecarea ei spre sensuri calitative. Astfel,
uciga[ul condamnat se metamorfozeaz\ în
simbol al muncii sau în etalon al prostiei.
•
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
1 5

d o c u m e n t
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
16
Public\m, `ncepând din acest num\r, un
amplu dosar cuprinz`nd o selec]ie de texte
din Fondul CC al PCR-Cancelarie, care
urmeaz\ s\ apar\ `n volumul 2 al Anexelor
la Raportul Comisiei Preziden]iale pentru
analiza dictaturii comuniste din România.
Perioada Nicolae Ceau[escu (1965-1989).
Cele dou\ volume de Anexe au fost editate
[i adnotate de Mihnea Berindei, Dorin
Dobrincu [i Armand Go[u. ~n num\rul de
fa]\ reproducem, ca o introducere necesar\,
paginile din Raport (f\r\ notele de subsol)
consacrate Controlului con[tiin]elor. E
vorba de intervalul cuprins `ntre Tezele din
iulie 1971 [i plenara CC al PCR din vara lui
1977, `n care, sub `ndrumarea direct\ a lui
Nicolae Ceau[escu s-a f\cut un bilan] al
aplic\rii Tezelor din iulie 1971 [i au fost
adoptate hot\râri importante privind
„cre[terea rolului [i r\spunderii organelor
de partid [i de stat, de mas\ [i ob[te[ti, a
unit\]ilor de crea]ie, a conducerii colective
ale redac]iilor, radio-televiziunii, editurilor,
caselor de filme, institu]iilor de spectacole
`n actualitatea (sic! Probabil activitatea) de
informare [i educare a oamenilor muncii“,
dup\ cum st\ scris la punctul 6 de pe
ordinea de zi a Plenarei CC al PCR [i
Consiliului Suprem al Dezvolt\rii
Economice [i Sociale din zilele de 28-29
iunie 1977. ~ntre alte hot\râri,
reorganizarea Consiliului Educa]iei [i
Culturii Socialiste, dotat cu o Comisie cu
„sarcini de jurisdic]ie“ menite desigur a
suplini Comitetul de Pres\ [i Tip\rituri,
adic\ Cenzura, a c\rui dizolvare Ceau[escu
o anun]ase oarecum imprudent, fapt de
care se c\ia acum când ia m\suri serioase de
cenzur\. ~n numerele viitoare vom publica,
`n premier\, documentele propriu-zise din
1977, cu adnot\ri marginale [i [ters\turi
f\cute de Ceau[escu `nsu[i. Documentele
sunt de trei feluri: protocoale ale plenarelor
(pe care nu le-am reprodus), stenograme
ale discu]iilor [i proiecte de m\suri pentru
aplicarea hot\rârilor. Printre vorbitorii la
plenar\, sunt [i scriitori (Titus Popovici, E.
Barbu). ~ntre institu]iile culturale vizate
direct este România literar\, [i
cronicarul ei literar din epoc\ (Nicolae
Manolescu), `mpotriva c\rora se solicit\
sanc]iuni. Urmarea imediat\ a fost
renun]area la rubrica de cronic\ literar\ `n
toate publica]iile din ]ar\ [i a prezen]ei
regulate (s\pt\mânale, `n cazul cronicarului
Rl) a cronicarilor. G. Iva[cu a g\sit solu]ia
`nlocuirii rubricii cu una de Actualitate
literar\ la care au colaborat pân\ `n ianuarie
1978 mai mul]i critici. N. Manolescu a
continuat s\ semneze dou\ cronici pe lun\.
De la sfâr[itul lui ianuarie 1978, Cronicarul
RL [i-a reluat prezen]a s\pt\mânal\. Nu [i
al]ii de la revistele de asemenea penalizate.
Titulatura rubricii a r\mas neschimbat\
pân\ `n prim\vara lui 1990.
Mul]umim editorilor Anexelor c\ ne-au
`ncredin]at paginile pe care urmeaz\ s\ le
citi]i `ncepând cu num\rul viitor al revistei
noastre.
D i n R a p o r t u l T i s m ` n e a n u
Controlul
con[tiin]elor
ÎN IULIE 1971, Ceau[escu a anun]at noi
m\suri pentru „`mbun\t\]irea activit\]ii
politico-ideologice“, r\mase `n istoria
comunismului românesc sub numele de
tezele din iulie, denumire ce aduce aminte
de tezele leniniste din aprilie. Tezele
ceau[iste reprezentau un nou ghid pentru toate
produc]iile culturale din România. Din punct
de vedere ideologic, tezele au fost mai degrab\
dogmatice decât novatoare: no]iuni demult
abandonate `n restul lag\rului comunist,
precum realismul socialist, erau readuse `n
actualitate de Ceau[escu, care punea astfel
cap\t tuturor iluziilor de liberalizare a
vie]ii culturale, `ntre]inute `n perioada de
`nceput a conducerii sale. Subliniind rolul
conduc\tor pe care trebuia s\-l joace partidul
`n toate domeniile, secretarul general a lansat
un atac nea[teptat `mpotriva celor care `ncercau
s\ men]in\ cultura român\ conectat\ la curentele
artistice, modele culturale [i tendin]ele novatoare
din Occident. Cu alte cuvinte, intelectualii
români trebuiau s\ se inspire exclusiv din
surse autohtone, mai precis din realit\]ile
României socialiste. Consecin]a implicit\:
dup\ o scurt\ perioad\ `n care fuseser\ reluate
leg\turile fire[ti cu Occidentul, cultura român\
era condamnat\ de regimul comunist – a doua
oar\ dup\ rusificarea for]at\ din anii stalinismului
– s\ se dezvolte `n complet\ izolare fa]\ de
orice influen]\ de dincolo de Cortina de Fier.
Pe scurt, tezele din iulie au constituit `nceputul
restaliniz\rii culturii române prin `ntreruperea
timidei `ncerc\ri din anii 1960 de a relua
ambi]ia genera]iei pa[optiste de a produce
o cultur\ na]ional\ `n sincronism cu Occidentul,
[i, implicit, demn\ de a sta al\turi de celelalte
culturi europene.
~n vâltoarea „revolu]iei culturale“ à la
roumaine din iulie 1971, a fost `nfiin]at [i
Consiliul Culturii [i Educa]iei Socialiste
(CCES), care avea misiunea de a „dirija [i
orienta orice activitate cultural-educativ\“ a
]\rii. CCES a fost un organism dublu subordonat
partidului [i statului, respectiv CC al PCR [i
Consiliului de Mini[tri. Din 1977, i-au fost
conferite atribu]ii mult mai importante, ele
devenind organismul care practic controla
activitatea „tuturor institu]iilor culturaleducative
de la ora[e [i sate, indiferent de
subordonare, a uniunilor [i asocia]iilor de
creatori“, colaborând cu oganiza]iile de partid
din cadrul respectivelor institu]ii „`n scopul
asigur\rii `ndeplinirii politicii culturale a
partidului“. ~n plus, CCES avea ca sarcin\
„avizarea repertoriilor institu]iilor teatrale [i
muzicale, a tematicii muzeelor, a planurilor
editoriale [i tirajelor c\r]ilor, a produc]iei
[i difuz\rii filmelor“ pentru „instaurarea unei
ordini [i discipline severe `n organizarea de
spectacole [i concerte `n ]ar\“. Conform
decretului pentru organizarea [i func]ionarea
CCES, adoptat de CPEx la 11 octombrie 1977,
acest organism controla, de asemenea, [i toate
publica]iile din România. Dup\ aparenta
desfiin]are oficial\ a cenzurii, respectiv

d o c u m e n t
`ncetarea activit\]ii Comitetului pentru Pres\
[i Tip\rituri, CCES a fost restructurat astfel
`ncât s\ preia [i o parte din vechile atribu]ii
ale cenzurii. CCES era responsabil pentru
con]inutul presei, c\r]ilor, altor publica]ii
ap\rute `n ]ar\, pentru importul oficial de c\r]i,
filme, discuri, precum [i de controlul introducerii
unor asemenea produse culturale din str\in\tate
de c\tre persoane private. Pe scurt, cultura
era redus\ la dimensiunea ideologico-educativ\,
direc]ionat\ „`n scopul form\rii [i dezvolt\rii
con[tiin]ei socialiste a maselor, `ndrumarea
unitar\ a tuturor a[ez\mintelor de cultur\“.
~n ceea ce prive[te cenzura, ca urmare a
hot\rârii CC de desfiin]are a Comitetului
pentru Pres\ [i Tip\rituri, s-a procedat la
`mp\r]irea atribu]iilor `n dou\ direc]ii.
R\spunderea pentru con]inutul politic [i
ideologic a fost delegat\ la nivel institu]ional
prin constituirea unor comisii speciale `n
Radioteleviziune [i colegii de redac]ie `n pres\,
formate din activi[ti de partid [i reprezentan]i
ai conducerii institu]iei. Aceste noi organisme
deveneau responsabile pentru „con]inutul
politic [i ideologic“ al publica]iilor, emisiunilor,
spectacolelor, filmelor etc. ~n al doilea
rând, Ceau[escu personal decide c\ un organism
central care s\ supravegheze `ntreaga activitate
a acestor comisii [i comitete era `n continuare
absolut necesar, atribuindu-i CCES acest rol.
Argumentul lui Ceau[escu pentru necesitatea
men]inerii unui control strict [i centralizat al
publica]iilor sem\na cu o descriere de tip
orwellian a func]ion\rii cenzurii: „Nu putem
l\sa aceast\ activitate chiar a[a la voia `ntâmpl\rii.
Libertate, libertate, dar `n toat\ lumea
exist\ un control asupra tuturor publica]iilor.
Exist\ un minister al informa]iilor, `n toat\
lumea, care d\ autoriza]ii, suspend\ un ziar
care a gre[it sau `l d\ `n judecat\. Nu `nseamn\
c\ nu te mai trage nimeni la r\spundere. Trebuie
s\ fie un organ de stat `nvestit cu asemenea
atribu]ii.“ ~n plus, CCES era abilitat s\ ia
m\suri dac\ se constata c\ presa a fost folosit\
`n „scopuri potrivnice orânduirii socialiste,
ordinii de drept statornicite prin Constitu]ie
[i celelalte legi“, printre care legea secretului
de stat din 1971. „Am stabilit s\ introducem
anumite prevederi practicate `n toat\ lumea –
relua Ceau[escu aceea[i idee – dreptul de a
opri o publica]ie, de a o suspenda. Democra]ia
nu trebuie `n]eleas\ denaturat.“
Tot din 1977, CCES era dotat [i cu o
important\ structur\ permanent\: Cântarea
României, prin acela[i decret de reorganizare
men]ionat mai sus. Deja `n anul anterior fusese
experimentat\ prima edi]ie a festivalului,
iar dup\ succesul acestei prime edi]ii, CPEx
a decis relansarea lui, pentru ca apoi s\ `l
permanentizeze sub egida CCES. Cântarea
României era definit\ ca un „festival al educa]iei
[i culturii socialiste (...), ampl\ manifestare
educativ\, politico-ideologic\, cultural artistic\
de crea]ie [i interpretare, menit\ s\ `mbog\]easc\
[i s\ diversifice via]a spiritual\ a ]\rii, s\
sporeasc\ aportul geniului creator al poporului
român la patrimoniul cultural na]ional [i
universal“. Implica]ia direct\ era c\ orice
crea]ie artistic\, dar [i tehnic\, orice manifestare
cultural\, spectacol de amatori sau folcloric,
reprezenta]ie teatral\ etc. trebuia s\ ob]in\
aprobarea „activi[tilor“ responsabili cu Cântarea
României, prezen]i `n fiecare `ntreprindere [i
`n fiecare sat. Principiul care reglementa
activitatea acestor paznici ai „culturii socialiste“
era acela[i cu cel enun]at `n tezele din iulie
1971 [i reactualizat cu ocazia Conferin]ei
de la Mangalia din august 1983 consacrat\
„problemelor muncii de organizare [i politicoeducative“,
ulterior repetat f\r\ `ncetare `n
discursurile cu con]inut ideologic“; nu
poate exista crea]ie artistic\ sau cultural\
lipsit\ de mesaj „revolu]ionar“. Fiecare oper\,
fiecare eveniment cultural, ansamblul activit\]ilor
editoriale, `nv\]\mântul literar sau artistic
erau subordonate imperativelor propagandei,
orice manifestare de acest tip concurând `n
mod necesar la crearea „omului nou“. Dac\
unii scriitori sau arti[ti consacra]i se mai puteau
sustrage constrângerilor Cânt\rii României,
debutan]ii aveau pu]ine [anse de a-[i vedea
publicate textele sau de a-[i expune operele,
f\r\ s\ se conformeze directivelor puterii [i
s\-[i aduc\ tributul cultului personalit\]ii lui
Ceau[escu. Amatorismul cel mai servil [i mai
mediocru era `ncurajat `n detrimentul
profesionalismului [i talentului.
La rândul lui, CCES era sub controlul
Comisiei ideologice a CC, ale c\rei atribu]ii
au fost precizate `n acest sens `n noul „Regulament
privind organizarea [i func]ionarea Comisiilor
pe probleme, a Sec]iilor CC [i Colegiului
Central de Partid“, aprobat `n Plenara CC din
26-27 octombrie 1977. Aceast\ comisie trebuia
s\ „analizeze [i controleze“ modul `n care
CCES `[i `ndepline[te sarcinile stabilite
prin hot\rârile partidului, dublând practic
atribu]iile acestuia legate de supravegherea
planurilor editoriale, inclusiv a traducerilor,
a produc]iei interne de filme [i de import de
filme, a repertoriului institu]iilor teatrale [i
muzicale, a anivers\rilor [i comemor\rilor, a
programului de restaurare a monumentelor
istorice: de organizarea festivalului Cântarea
României; de controlul presei, al Radioteleviziunii
[i al uniunilor de crea]ie. Astfel, prin intermediul
Comisiei ideologice care avea obliga]ia de a
prezenta periodic rapoarte privind toate aceste
aspecte [i a le supune aprob\rii conducerii
superioare a partidului, se exercita un control
ultracentralizat al culturii, Ceau[escu personal
având ultimul cuvânt. Obiectivul vizat era,
desigur, modelarea con[tiin]elor astfel `ncât
s\ corespund\ profilului ideologic al „omului
nou“. ~n acest sens, controlul educa]iei `ncepea
de la vârstele pre[colare, odat\ cu `nregimentarea
`n organizarea [oimilor patriei.
Pe termen lung, aceast\ politic\ cultural\
ini]iat\ de texele din iulie a avut consecin]e
extrem de grave deoarece, dincolo de retorica
de inspira]ie stalinist\, ea a fost acompaniat\
de un control extrem de strict asupra circula]iei
informa]iei de orice fel dinspre Occident `nspre
România. Num\rul traducerilor a sc\zut sim]itor,
`n timp ce tot mai pu]ine opere, reviste, jurnale,
filme occidentale ajung `n România: chiar
[i cele care provin din ]\rile comuniste sau
selec]ionate cu grij\, respectiv cenzurate.
La intrarea `n ]ar\ erau confiscate toate c\r]ile
sau publica]iile ce puteau stârni fie [i cea mai
mic\ suspiciune. Toate aceste m\suri au
fost combinate cu limitarea circula]iei persoanelor
peste Cortina de Fier [i chiar condi]ionarea
plec\rilor `n str\in\tate de colaborarea cu
regimul. Aceast\ pseudo-cultur\ „na]ional\“,
care trebuia s\ fie „protejat\“ de influen]e
„nefaste“ din exterior, a dus la o autoizolare
crescând\, pe care nici m\car Albania nu o
mai cuno[tea `n anii premerg\tori pr\bu[irii
comunismului. A fost o politic\ anticultural\,
care prin r\sturnarea valorilor a denaturat, `n
profitul propagandei, nevoile [i aspira]iile
reale ale oamenilor, a determinat, prin perversiune,
distorsionarea spiritelor [i o veritabil\ suferin]\
moral\. ~n final, a constituit, cu siguran]\, un
mijloc suplimentar de control al con[tiin]elor.
•
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
17

e d i ] i i
`n mediul editorial,
ignoran]a [i impostura `n deplina
libertate a drepturilor omului [i
...prolifereaz\,
neomului, f\r\ ca nimeni s\ li se opun\.
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
18
|UTÂND, mai zilele trecute, pe când m\
Cpreumblam printre rafturile unei libr\rii,
un alt mod decât cele nimerite pân\ acum,
de-a aborda critica edi]iilor, am dat din
`ntâmplare peste o c\r]ulie cuprinzând,
sub titlul Fefeleaga [i alte povestiri, o
succint\ antologie de proze scurte agârbicene
(23 de piese `n 123 de pagini). Dup\
aspect, o edi]ie „popular\“ sau „de
popularizare“. R\sfoind-o cu oarecare aten]ie, am
constatat c\ a fost preg\tit\ f\r\ abateri notabile de
la normele stabilite [i riguros respectate, `n ultimii
dou\zeci de ani, de impostorii meseriei de editor,
care au proliferat [i prolifereaz\ necontenit, pe an
ce trece, ocroti]i de nep\sarea editorilor profesioni[ti
(câ]i vor mai fi r\mas...), care s-ar cuveni s\-i mai
mustre din când `n când, f\r\ cru]are. Care sunt
normele respective, evidente [i `n c\r]ulia citat\
Iat\-le: nemen]ionarea, pe coperta interioar\, a
numelui/numelor autorului antologiei [i `ngrijitorului
textelor alese, neindicarea criteriilor selec]iei [i a
structurii c\r]ii, omiterea datelor bibliografice ale
edi]iei-matc\, reprodus\ mai mult sau mai pu]in
corect, neprezentarea, `n câteva rânduri, a formelor
lingvistice (fonetice, morfologice, lexicale) din textul
original, neobi[nuite `n limba literar\ curent\, dar
p\strate `n carte, pe care, f\r\ o scurt\ avertizare,
cititorul le poate considera gre[eli de tipar.
Sunt mai bine de patru ani de când repet `n articolele
mele de critic\ a edi]iilor „[colare“, „populare“ [i
„de popularizare“ c\ aceste norme, stabilite de
ignoran]ii meseriei de editor, sunt abateri de la
condi]iile minime ale unei edi]ii lucrate cu pricepere
[i con[tiinciozitate profesional\, indiferent de cititorii
c\rora le este adresat\. Constatarea absen]ei de
rezonan]\ a insisten]elor mele critice `n inteligen]ele
presupuse ale majorit\]ii editorilor de colec]ii „[colare“,
„populare“ sau „de popularizare“, deci constatarea
z\d\rniciei lor a fost cât pe-aci s\ m\ fac\ s\
renun] la critica edi]iilor, implicit la corvezile implicate
de preg\tirea articolelor, corvezi obositoare, prin
buchiseala [i belferismul lor obligatoriu, nu numai
pentru eventualii cititori, dar [i, `n primul rând, pentru
autor. Insist, z\d\rnicia, ineficien]a lor, `ntrucât, dup\
cum am mai men]ionat cândva, critica edi]iilor, spre
deosebire de critica literar\, nu este o critic\ speculativ\,
ci o critic\ pragmatic\, [tiin]ific\ (dup\ cum i s-a
mai spus, prin exagerare). Finalitatea ei este eviden]ierea
valorilor filologice ale unei c\r]i republicate dup\
decesul scriitorului ei, sau, dimpotriv\, indicarea
erorilor [i a gradului lor de gravitate `n raport cu
exigen]ele specifice ale textologiei. Totodat\, critica
edi]iilor poate s\ sugereze solu]iile cele mai adecvate
pentru corectarea erorilor cu prilejul unei viitoare
retip\riri. Nu este vorba a[adar de o „[tiin]\ a eratelor“,
cum li s-a p\rut unora din cititorii nu numai
ironici, dar [i prea gr\bi]i, ai articolelor de tipul celor
pe care le mâzg\lesc, ci de respectarea unor norme
filologice menite s\ asigure, `n retip\ririle postume,
autenticitatea scriiturii operelor literare, `n primul
rând, dar [i a celor neliterare.
De[i insisten]ele critice `mpotriva ignoran]ei,
impenetrabil\ [i inflexibil\, s-au dovedit a fi zadarnice,
iar z\d\rnicia lor m-a dus uneori pân\-n pragul
apelpisirii [i scepticismului, [i de[i creioanele `mi
sunt ispitite [i `ntr-alte direc]ii, nu am renun]at, dup\
cum se vede, [i nici nu am de gând s\ renun], la critica
edi]iilor. Pentru c\, dup\ cum am spus, prolifereaz\,
`n mediul editorial, ignoran]a [i impostura `n deplina
libertate a drepturilor omului [i neomului, f\r\ ca
nimeni s\ li se opun\, pentru c\ vreau s\-mi
respect meseria [i s\-i determin pe cei ce se prefac
a fi editori s\ nu o considere un teritoriu al afacerilor
ordinare, [i, `n sfâr[it, pentru c\ amicul meu Staedtler
`mi ascute bine, cu vârf `n]ep\tor, creioanele.
Dar s\ m\-ntorc la c\rticica Fefeleaga [i alte
povestiri, care s-a nimerit s\ fie pretextul acestui
Herra & Fefeleaga
articol. Regret c\ editura „Herra“, care a publicato,
nu a `nscris pe coperta interioar\ numele autorului
selec]iei, care merita aceast\ distinc]ie pentru c\
antologia indic\ interesante preferin]e estetice vizavi
de opera lui Ion Agârbiceanu, preferin]e care,
concentrate `n paginile unei singure c\r]i, chiar dac\
„de popularizare“ sau poate tocmai de aceea, reliefeaz\
câteva tr\s\turi mai pu]in comentate critic, ale prozelor
agârbicene, cum sunt literarizarea fantasticului din
supersti]iile populare transilv\nene [i subtilitatea
liric\ a paginilor dedicate existen]ei tragice a b\trânilor
uita]i, de lumea mic\ din juru-le [i de ai lor, `n mizeria
s\r\ciei [i `n singur\tatea agoniei. Cred c\ autorul
antologiei ar fi putut s\ adauge pieselor selectate,
f\r\ s\ se `ndep\rteze de criteriile sale op]ionale, [i
alte povestiri, precum M\rie, Vârvoara, Ursitul,
S\ndu]a, Supersti]ii, N\caz, dac\, bine`n]eles, antologia
nu trebuia s\ se `ncadreze `n num\rul de pagini
prestabilit al unei c\r]i de colec]ie.
De[i editura „Herra“ [i `ngrijitorul anonim al
textelor au uitat s\ men]ioneze edi]ia-matc\ a povestirilor
din antologie, ca fost colaborator al p\rintelui Ion
Agârbiceanu la preg\tirea [i redactarea „edi]iei de
autor“ Opere, nu mi-a fost greu s\ recunosc sursa
reproducerilor: volumele 1, 2 [i 3 ale edi]iei citate,
ap\rute `n 1962, sub egida Editurii pentru Literatur\.
Editura „Herra“ ori `ngrijitorul anonim al textelor,
unul din doi ori amândoi trebuiau s\ indice edi]iamatc\,
nu numai pentru c\ a[a se cuvine, ci [i pentru
c\ formele textelor din Opere difer\ de formele lor
din edi]iile anterioare. Spa]iul rezervat criticii edi]iilor
nu-mi `ng\duie s\-mi sus]in afirma]ia cu câteva
exemple din multele pe care le-a[ putea da. Cine
nu m\ crede pe cuvânt, poate s\ verifice adev\rul
ori neadev\rul afirma]iei mele confruntând textele
din antologie cu variantele lor publicate `nainte de
1962, variante indicate `n lucrarea lui D. Vatamaniuc,
Ion Agârbiceanu. Biobibliografie (Bucure[ti, Editura
Enciclopedic\ Român\, 1974).
Pentru c\ alegerea textelor a fost f\cut\ cu
sensibilitate [i chibzuin]\ estetic\ [i pentru c\ textele
au fost reproduse dup\ edi]ia Opere, regret prezen]a
`n cele 123 de pagini ale c\r]uliei a unui foarte mare
num\r de gre[eli, 165 (!), gre[eli de copiere [i de
transcriere – forme lingvistice corupte din ne[tiin]\
[i din neaten]ie (aura/ 1 gura, unde-l/unde-i, [i/ci, [i
nu va fi/[i-mi va fi, s\/c\, vi-l/v-o, s-a dus/s-a pus,
se/le, troncu]\/trocu]\, cealalt\/ceealalt\, cerc\/cearc\,
de mâncare/dem\ncare, `ncearc\/cerc\, `nser\rii/`ns\r\rii,
intre/`ntre, `ntr-un târziu/`ntru târziu, `n]epat/`nieptat,
mâinile/mânile, pahar/p\har, p\s\rilor/pas\rilor,
seara/sara, spusese/spuse, sunt/s`nt, tân\r/tin\r, nu/mi,
pun/ prin etc.), omisiuni (c\-i mare/ c\-i om mare,
s\ faci/ s\ mai faci, pe dibuite/[i pe dibuite, C\ cel
necurat poate veni s\ schimbe copilul – p. 58) elimin\ri
de alineate, suprim\ri de spa]ii albe `ntre secven]ele
unei povestiri etc., etc. Un asemenea raport `ntre
num\rul paginilor (123) [i num\rul gre[elilor
(163) de categoriile celor citate denot\ nepricepere,
o condamnabil\ nep\sare, o profund\ lips\ de respect
fa]\ de textul original, autentic, fa]\ de memoria
scriitorului, fa]\ de profesiunea de editor [i fa]\ de
cititor. Oare când se va repartiza unui serviciu din
cadrul Oficiului de protec]ie a consumatorului sarcina
de a proteja patrimoniul literar românesc de abuzurile
editorilor ignoran]i, nu numai prin dictarea unor
amenzi, ci [i prin interzicerea activit\]ii lor spiritual
p\gubitoare
Nu m\ `ndoiesc c\ autorul copertei, d-l Valentin
T\nase, a citit povestirea Fefeleaga, dar sunt sigur
c\ citirea i-a fost cam zburatic\. Altfel nu-mi explic
cum de ce cele dou\ personaje principale, M\ria
Dinului (poreclit\ de „unul mai pestri] la ma]e“
Fefeleaga) [i prietenul ei, calul Bator, cu ajutorul
c\ruia `[i `nlesne[te cât de cât via]a ei chinuit\, nu
seam\n\, `n „portretele“ lor de pe copert\, cu „portretele“
lor a[a cum au fost `nchipuite de Ion Agârbiceanu [i
sunt schi]ate de cuvintele lui, cuvinte din care, pentru
a-i `nlesni cititorului compararea cu coperta reprodus\
`n articol, le citez doar pe cele mai sugestive: „Femeia
e `nalt\, uscat\, cu obrajii strica]i de v\rsat, ar[i de
soare [i de vânt. P\[e[te larg, tropotind cu cizmele
mari, pline de umfl\turi uscate. Calul o urmeaz\
cu gâtul `ntins scobol]ând din picioarele ciol\noase.
Poart\ pe spinarea adânc de[\lat\ dou\ co[\rci
des\gite.“ - „...calul \sta mare, alb, slab de s\-i numeri
oasele.“ - „~mb\trâniser\ [i muierea [i calul. Muierea
era jum\tate c\runt\, avea p\rul ca lâna oilor
seine. Pe obrajii ei mânca]i de v\rsat se formaser\
p\r\ia[e adânci, zbârcindu-i fa]a. B\rbia i se ascu]ise
[i `ncepea s\ se ridice spre gura c\zut\ `n\untru.
Calul era [i mai ciol\nos [...]. Buza de jos `i spânzura
ca [i când i-ar fi atârnat cineva o povar\ nev\zut\“.
Cred c\ nu exagerez afirmând c\ Fefeleaga imaginat\
de d-l Valentin T\nase nu seam\n\ cu Fefeleaga din
povestire. Iar calul Bator, alb (e adev\rat!), dar
puternic, cu coama tuns\ perie, ca pe vremuri la caii
din unit\]ile militare de cavalerie, f\r\ co[\rci des\gite
puse pe o [a mic\ de lemn, ci purtând doi saci
mari, lega]i de o [a de lemn pe m\sura sacilor, nu
seam\n\ nici el cu Bator cel din citatele de mai
sus, ci mai curând cu un cal povarnic, preg\tit pentru
o excursie hoga[ian\ „pe drumuri de munte“.
G. PIENESCU
________________
1
/ = `n loc de.

d o c u m e n t
L
A 1 OCTOMBRIE a.c., a[adar dup\ [aizeci
[i doi de ani de la desf\[urarea procesului
demnitarilor guvern\rii Antonescu, au fost, `n
fine, puse la dipozi]ia celor interesa]i
stenodactilogramele dezbaterilor sale.
Sunt mai multe mii de file b\tute la ma[in\
– unele destul de greu de citit din cauza tu[ului
[ters de trecerea timpului – `ncopciate `n dosare
ce alc\tuiesc Colec]ia 147 a Arhivelor Na]ionale.
Chiar numai frunz\rirea lor reclam\ s\pt\mâni, dac\
nu chiar mai mult. R\sfoindu-le recent am dat peste
câteva pagini ce m-au f\cut s\ renun] la lectura celorlalte
[i s\ m\ opresc asupra lor.
E vorba de vreo zece file din Dosarul 3 cu transcrierea
declara]iilor f\cute `n diminea]a zilei de 9 mai 1946.
{i z\bovind asupra lor am citit c\:
«Este audiat martorul Tudor Arghezi, de 66 de
ani, domiciliat `n Bucure[ti.
Acuzatul Dumitru Popescu: Rog pe martorul s\
declare dac\ a fost vreodat\ la cabinetul meu, `n ce
`mprejur\ri [i cum a fost primit
Martorul Tudor Arghezi: ~n timpul guvern\rii
Mare[alului Antonescu eu am fost arestat de dou\ ori:
o dat\ `n luna iunie sau iulie 1943 scrisesem un articol
„Voinicul“ [i acest articol a fost interpretat ca [i cum
ar fi fost vorba de Filderman. Ori, nu putea fi Filderman,
fiindc\ era vorba acolo de un ]\ran român. Pe vremea
aceea `nc\ se f\cea o oarecare teorie [i se ajungea la
deduc]ii cât se poate de ciudate.
Am fost ]inut la poli]ie 4 zile, mi se pare, [i dup\
aceea am fost chemat de dl. ministru general Popescu,
ca s\ m\ pun\ `n libertate. Am fost la cabinet, m-a primit,
pot s\ zic, cu simpatie, ceea ce m-a f\cut s\ cred c\ nu
lipsea o oarecare coinciden]\ de judecat\ `ntre felul cum
s-a comportat dânsul [i felul cum scriam eu `n vremea
aceea, pentru c\ trebuia s\ alunec `ntotdeauna pe tangent\.
M-a pus `n libertate [i am plecat.
A doua oar\ am fost arestat `n urma unui articol
intitulat „Baronul“ (corect „Baroane“ – n.n.). Am fost
dus la lag\rul Tg. Jiu [i am considerat, evident, internarea
mea ca o consecin]\ logic\ – de altfel pe care o a[teptam
– la actul de gazet\rie pe care l-am f\cut.
Am fost internat 3 luni. ~n luna lui decembrie, `n
ajunul Cr\ciunului, m\ plimbam `ntr-o sear\ cu `nc\
câ]iva de]inu]i prin aleea lag\rului. Eram sl\bit [i am
avut la un moment dat o pierdere de echilibru, pe care
nu mi-am exprimat-o. Tovar\[ii mei de plimbare m-au
sus]inut [i m-au dus `n cabana mea.
Adoua zi, comandantul lag\rului colonelul Leoveanu
– al c\rui nume `l subliniez cu mult\ pl\cere [i bun\
aducere aminte – mi-a recomandat un consult medical.
Acest consult a fost f\cut de medicul [ef [i de `nc\ doi
medici militari, un locotenent [i un c\pitan, iar concluzia
a fost c\ trebuie s\ fiu transportat `ntr-un sanatoriu de
boli nervoase.
Dosarul a fost trimis la Bucure[ti, nu [tiu unde; a
ajuns la ministerul de Interne, `ns\ probabil la dl. ministru
Piky Vasiliu, care n-a binevoit s\-i dea nici un curs.
Nevasta mea, c\reia `i ascunsesem situa]ia s\n\t\]ii
mele, a aflat printr-o indiscre]ie c\ am avut un consult
medical [i cu toate c\ nevasta mea nu avea obiceiul s\
viziteze pe d-nii mini[tri [i nici autorit\]ile, [i-a luat
inima `n din]i [i a telefonat la cabinetul d-lui general
Dumitru Popescu. R\spunsul a fost c\ a fost primit\
imediat. Femeia – o so]ie cu care am tr\it 37 de ani;
avem [i copii – era pe drept cuvânt alarmat\ [i
probabil c\ a [i plâns la dl. general Popescu. Mi-a
spus, când m-am `ntors, c\ a avut [i dl. general dou\
lacrimi, lucru de care nu m\ `ndoiesc, fiindc\ l-am v\zut
foarte cald suflete[te.
Dl. general Popescu i-a spus so]iei mele: So]ul d-
tale este internat nu [tiu pentru cât\ vreme. Eu am fost
contra intern\rii lui. Ordinul a venit direct de la mare[alul
Antonescu. Sunt foarte `ncurcat. ~mi dau seama c\ situa]ia
d-tale [i a so]ului d-tale nu este prea agreabil\, dar poate
c\ va trebui s\-i spun mare[alului lucrul acesta, s\ m\
consult cu dânsul s\-i d\m drumul sau nu.
Nevasta mea a insistat [i dl. general Popescu i-a spus:
Duce]i-v\ acas\ [i o s\ vede]i.
Aceasta s-a `ntâmplat cam pe la ora 10 diminea]a.
Eu eram `n lag\r. Tocmai eram vizitat de Calotescu
Neicu, un prieten al meu care era un mare bog\ta[ `n
jud. Dolj. El `mi aducea daruri de Cr\ciun, un purcel,
o friptur\, a[a cum se aduc daruri de Cr\ciun.
Depozi]ia martorului
Tudor Arghezi
Tocmai atunci mi-a venit [i ordinul de punere `n
libertate. Dl. general Popescu vorbise la telefon cu
Colonelul. Acesta chiar lipsise din birou `n acel moment
[i dl. general Popescu l-a certat pentru lucrul acesta.
Colonelul a trimis pe cineva `n caban\, ca s\-mi
spun\ c\ sunt liber. V\ `nchipui]i c\ lucrul acesta nu mia
f\cut nepl\cere. Am `nceput s\-mi fac bagajele. To]i
de]inu]ii din caban\ au venit s\ m\ ajute; unul mi-a adus
o p\tur\, altul m-a ajutat s\-mi `mpachetez c\r]ile –
aveam c\r]i multe; puteam s\ citim acolo – iar Calotescu
Neicu `n loc s\-mi lase lucrurile pe care el le adusese,
m-a luat cu fripturi cu tot [i m-a dus la gara Filia[i, ca
s\ lu\m trenul a doua zi. Nu mai era nici o posibilitate
s\ mai prindem trenul de Tg. Jiu. De la Filia[i am plecat
direct, am ajuns la Bucure[ti la 6 diminea]a [i la 11
diminea]a m-am prezentat d-lui ministru de Interne
general Popescu.
V\ `nchipui]i c\ dup\ 3 luni de re]inere [i dup\
senza]ia [i mai ciudat\ a punerii `n libertate brusce, eram
`ntr-un fel de zigzag sufletesc foarte bizar. Eram emo]ionat.
Dl. general Popescu m-a primit foarte bine, mi se
pare c\ m-a [i `mbr\]i[at, nu-mi aduc aminte dac\ m-a
s\rutat [i mi-a spus: Domnule Arghezi, e[ti liber, dute
acas\ [i de acum `nainte alunec\ pe o tangent\ mai
mic\, ca s\ nu p\]e[ti la fel.
Consecin]a a fost c\ mi-au fost interzise condeiul,
cerneala, hârtia etc. [i de câte ori mi se punea numele
meu la gazet\, eram [ters, devenisem odios.
Am r\mas, `ns\, din `ntâlnirile cu dl. general Popescu,
[i mai ales dup\ cea din urm\, cu cea mai frumoas\
amintire despre dânsul.
Acuzatul general Popescu: Dac\ l-am cunoscut pe
dl. Arghezi pân\ atunci.
Martorul Tudor Arghezi: Nu, `mi `nchipuiam
chiar c\ dl. general Popescu trebuie s\ fie un om
foarte `nalt [i foarte gras (ilaritate).
Numele de Popescu [i situa]ia de general m\ f\ceau
s\ cred c\ este un altfel de om (ilaritate).
Acuzatul general Popescu: Dac\ dup\ aceast\ ocazie
dl. Tudor Arghezi a trimis la ziar un articol foarte elogios
la adresa mea, pe care am dat ordin cenzurii s\ nu-l
publice.
Martorul Tudor Arghezi: Da, `n contrastul acesta
sufletesc, pentru c\ m-a impresionat atitudinea sa, am
scris dup\ aceea un articol intitulat „Generalul“, pe care
`l am acas\ `n co[ertie (). Domnul general Popescu a
crezut, `ns\, necesar s\ dea ordin Cenzurii s\ nu publice
acest articol, pentru c\ nu-i pl\cea publicitatea.
Acuzator public S\racu: Dac\ dl. martor a trecut
vreodat\ [i pe la celelalte grupe de de]inu]i din curte
Martorul Tudor Arghezi: Da, am trecut plimbândum\,
sentinela `ns\ mi-a interzis ca s\ fac câ]iva pa[i mai
departe de o anummit\ limit\.
Declara]ia martorului Arghezi c\ el s-ar fi referit
la un „]\ran român“ m-a f\cut s\-i `ntrev\d, parc\, privirea
juc\u[\ [i must\citul discret impus de `mprejurare.
C\ci iat\ ce f\cea acel „]\ran român“ [i ce-i spunea
cel ce-l elogia (`n „Informa]ia zilei“, Anul III, Nr.
500, din 28 mai 1943):
„Am sim]it `n cuvintele pe care le-ai scris, zvâcnind
sângele neamului dumitale, f\r\ s\ [tie [i s\ vrea `ntradins
s\-i por]i dreptatea [i onoarea, când al]ii le-au
dat uit\rii sau le-au `ntinat. Aceste chem\ri nu vin
prin numire [i prin porunca unei st\pâniri, le aduce
p\mântul [i le `mparte vântul, sufletul acestui p\mânt,
r\scolit de buruieni [i codri. Am auzit `n cuvântul dumitale
cl\tinarea trecutului [i toate glasurile lui mai de[tepte,
cântând pe v\l.
De când n-am mai sim]it acest accent `n cuvântul
scris. Cocorii no[tri s-au `mboln\vit zburând pe cerul
palid, vulturii `[i pierduser\ penele, telegarii domne[ti
mergeau `ncetinit [i cu capul plecat care `ncotro.
...Am v\zut peste ce-ai scris o predestinare. Nu teai
temut unde se tem to]i, n-ai [ov\it unde ei se `mpleticesc.
Ai rupt t\cerea cu hot\râre [i pasul ]i se aude c\ vine
de departe. ~l aud [i cei ce trebuie s\ asculte cum se
desface timpul, ca s\ despice calea de intrare `n Ierusalim
a omului a[teptat.
...Ai dat drumul unui porumbel peste potopul de
sânge [i el ]i s-a `ntors de dincolo de el, de acolo unde
`ncepe drumul stelelor cu o stea.“
Cei ce cunosc, fie [i `n linii mari, istoria acelor vremuri
tulburi `n]eleg c\ rândurile de mai sus ascundeau o
alt\ „tangent\“, ce putea irita foarte r\u st\pânirea, c\ci
era o trimitere pe „v\l“, dar nu mai pu]in str\vezie, la
memoriile, protestele, interven]iile dr-ului Filderman
`mpotriva situa]iei `n care fuseser\ pu[i coreligionarii
s\i. Ac]iuni care cereau atunci mult curaj [i care i-au
[i adus, la un moment dat, deportarea, pentru scurt timp,
`n lag\rul de la Moghilev din Transnistria.
De altfel, cei care au citit atent opera publicistic\ a
lui Tudor Arghezi `[i aduc, probabil, aminte c\ acesta
s-a mai referit la d-rul Filderman, ca de pild\, `n „Bilete
de papagal“, nr. 59 din 11 aprilie 1928, când a scris, `ntre
altele:
„Nici o gazet\ n-a remarcat faptul c\ d. Filderman
apare `n Parlament grav ca un lord englez [i cu o geant\
de documente, `n critica pe care a f\cut-o politicii
economice a guvernului a cerut credite pentru agricultur\.
~n afar\ de agricultori, l-a preocupat facturile nepl\tite
ale creditorilor Statului, mai to]i avoca]i [i oameni de
partid.
Ciud\]enia se explic\ prin aceea c\ dl Filderman are,
`ntr-adev\r calit\]i de om de Stat [i deasupra clasei
comercian]ilor care l-au trimis `n Parlament el a v\zut
intima strucur\ a fiin]ei noastre: agricultura la sate [i
interven]ia la ora[e.“
Dup\ Arghezi a urmat cel\lalt martor cerut `n ap\rarea
sa de ministrul de Interne generalul Dumitru Popescu.
A fost chiar d-rul Filderman care, `n afar\ de declara]ia
f\cut\ la proces [i r\mas\ necunoscut\ opiniei
publice, imediat dup\ 23 august 1944, mai exact la 1
septembrie a acelui an, a adresat generalului Popescu
aceast\ scrisoare (publicat\ `n „Curierul Israelit“,
Anul XXVI, Nr. 10, din 19 noiembrie 1944):
„Domnule General,
Nu-mi pot relua activitatea f\r\ ca gândul meu s\ se
`ndrepte c\tre Dvs. [i ca prima scrisoare pe care o adresez
cuiva cu care am avut contact sub vechiul regim s\ nu
fie adresat\ Domniei Voastre pentru a v\ re`nnoi – acum
sub regimul de libertate – mul]umirile pentru sprijinul
neprecupe]it ce a]i dat popula]iei evreie[ti.
F\r\ a intra `n am\nunte, socotesc de-a mea
datorie s\ reamintesc azi c\ Domnia Voastr\ a]i fost
`mpotriva deport\rii evreilor `n Transnistria, a]i sprijinit
cu c\ldur\ ac]iunea mea de a `mpiedica deportarea
evreilor, a]i sprijinit cererea mea de repatriere a deporta]ilor
[i c\, `n sfâr[it, Domniei Voastre se datore[te `n
primul rând prelungirea contractelor de `nchiriere [i
pentru chiria[ii evrei. (Ale c\ror case fuseser\ confiscate
[i trecute `n proprietatea Statului – n.n.).
N-am amintit decât patru probleme. Dac\ le-am
enumerat nu este decât pentru c\ ele sunt dintre cele mai
importante. Arhiva mea st\ martor\ sprijinului necondi]ionat
[i st\ruitor ce ne-a]i acordat `n toate `mprejur\rile.
Pentru toate acestea, v\ rog s\ primi]i din nou
mul]umirile mele.
Cu cele mai distinse sentimente.“
{i pentru ca depozi]ia lui Arghezi `n favoarea lui
Dumitru Popescu s\ fie mai bine transpus\ `n contingen]ele
epocii, gândindu-m\ la cele f\ptuite de ceilal]i acuza]i
din proces, cred c\ mult\ dreptate a avut Saint Evremond
(1613-1703) când a spus: „Pu]ini sunt cei recunosc\tori,
dar [i mai pu]ini sunt cei genero[i.“
Dumitru H~NCU
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
19

` n s e m n \ r i
„De la movila Neac[ului de pe malul Ialomi]ei p`n\ la
movila Vulturului din preajma Borcei, ele stau
sem\nate `n pre largul c`mpiei, ca sentinele mute
[i g`rbovite subt ale lor b\tr`ne]i.“
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
20
V~N|TOAREA de dropii `n B\r\gan pe
care o `ndr\ge[ti domnia ta, iubite domnule
Odobescu, e o lin\ preumblare cu c\ru]a ce
„`nainteaz\ `ncetinel [i r\t\ce[te f\r\ de ]\l,
dup\ bunul plac al m`r]oagelor arominde sau
dup\ presupusul de v`nat al t\m\d\ianului
c\ru]a[„. Oamenii locului s`nt „v`n\tori de
dropii de ba[tin\, cari neam de neamul lor
au r\t\cit prin B\r\gan, pitula]i `n c\ru]ele lor acoperite
cu covergi de rogojin\ [i, m`n`nd `n pas alene gloabele
lor de c\lu[ei, au dat roat\, ore, zile [i luni `ntregi,
`mprejurul falnicilor dropioi – c\rora ei le zic mitropoli]i
–, sau c`nd ace[tia, prim\vara, se `nte]esc `n lupte
amoroase, sau c`nd, toamna, ei duc turmele de pui s\
pasc\ ]arinile `n]elenite“. Spa]iul acestor deplas\ri
circulare e vegheat, la orizont, de ni[te stranii proeminen]e
ale terenului, „a c\ror urzeal\ e taina trecutului [i podoaba
pustiet\]ii. De la movila Neac[ului de pe malul Ialomi]ei
p`n\ la movila Vulturului din preajma Borcei, ele stau
sem\nate `n pre largul c`mpiei, ca sentinele mute [i
g`rbovite subt ale lor b\tr`ne]i.“
Cu adaosul unei t`lcuiri a ciudatelor vestigii, acela[i
peisaj va tenta, mai t`rziu, [i penelul lui Sadoveanu:
„Cur`nd n\scu geana trandafirie a zorilor [i deodat\ miau
ap\rut `n largul pustiei gorganele str\vechi, `n care
cei dint\i r\t\citori ai acestei lumi izolate [iau
astrucat osemintele. Multe din aceste movili
au fost spintecate [i pr\date; altele `[i ascund
`nc\ taina; din `ntunericul ]\r`nei lor vegheaz\,
c\l\ri [i `n arme, schelete de r\zboinici,
care-[i p\streaz\ trufia [i `n umilin]a pulberii.
Genera]iile de p\stori `n step\ le-au sondat
`nchisorile; mocanii de azi le privesc [i acuma
`ntr-un chip anumit, vis`nd la cuv`ntul fermecat
care face s\ cad\ l\c\]ile comorilor.“ (Ostrovul
lupilor) Pe aceste [esuri f\r\ margine ai
v\zut domnia ta, domnule Odobescu, c`rdurile
de dropii, „cutreier`nd cu pas m\surat [i cu
capul a]intit la paz\“. De ce oare t\m\d\ienii
le ziceau „mitropoli]i“ Era un omagiu adus
celei mai trupe[e p\s\ri a meleagului, sau
cumva o ironie iscat\ de rotunjimea corpului
ei Contemporanii domniei tale, observ\
Sadoveanu, „nu-[i puneau fa]\ de acest
m\re] v`nat problema loviturii de arm\, c`t
problema apropierii. ~ntr-o `ntindere dreapt\
[i goal\, orice ar\tare neobi[nuit\ d\ spaim\
acestor paseri sfioase. Ciobanul cu oile, asinul
cu t\rhatul, c`teva vite costelive, rareori c\ru]a
cu cai a unui mocan s`nt singurele elemente
ale priveli[tii lor, at`ta timp c`t `[i clocesc ou\le
[i-[i c\l\uzesc puii. A[a `nc`t silueta cu totul
str\in\ a v`n\torului le ]ine atente [i gata s\
se retrag\ `n singur\t\]i mai afunde. Deci
v`n\torul se asociaz\ cu turma de oi sau cu
animalele slobode care `nainteaz\ domol `n p\[unea lor,
[i se apropie. Dar c`t\ str\danie trebuie pentru asta [i de
c`te ori aceste str\danii r\m`n `n[elate! De aceea v`n\torul
care se `ntoarce la popas duc`nd `n spate o dihanie de
cincisprezece kilograme e s\rb\torit ca pentru o isprav\
eroic\.“
Vremile ce s-au scurs de atunci `ncoace i-au primenit
mult pe colind\torii B\r\ganului, `nv\]`ndu-i totodat\
pe „mitropoli]i“ s\-[i identifice altfel du[manii, iar pe
v`n\tori s\ afle noi mijloace de a am\gi prada. „Pe timpul
lui Odobescu, c`nd dropiile erau cu mult mai numeroase,
apropierea lor se f\cea, pare-se, destul de u[or – a[a cum
se istorise[te `n Pseudokynegheticos – cu ajutorul
faimoaselor c\ru]e cu coviltir. Chiar dac\ ele ar mai
exista [i ast\zi, forma lor ciudat\ ar speria cu siguran]\
dropioiul, adaptat [i el ritmului contemporan, pe care `l
suport\, ca toate s\lb\t\ciunile, fiindc\, de c`nd s-a
n\scut, `l vede [i-l aude b`z`ind toat\ ziua.“ (N. C.
Cristoveanu, Veche patim\, v`n\toarea..., 1980) Din
noile trucuri ale v`n\torilor de dropii, unele, s\ recunoa[tem,
nu-s lipsite de haz: „am cunoscut un pasionat care `[i
confec]ionase o vac\ de carton, splendid colorat\, ancorat\,
p`n\ la locul de v`n\toare, pe acoperi[ul ma[inii (spre
uimirea justificat\ a trec\torilor!), iar apoi purtat\ ca un
scut, `naintarea v`n\torului se f\cea destul de penibil,
cu dese halte de «acomodare» pentru a da, teoretic,
dropioiului iluzia cum c\ vaca... pa[te. Am mai cunoscut
apoi, la o t`rl\ din B\r\gan, un b\tr`n m\gar, docil, blazat
Epistol\ c\tre Odobescu (IX)
[i foarte de treab\ (se mai g\sesc [i din ace[tia), de-a
lungul c\ruia m\ camuflam de bine, de r\u, `naint`nd,
coco[at, la nivelul s\u.“ (Ibid.)
Partea mai pu]in amuzant\ a lucrurilor este regresul
continuu al speciei. Deja C. C. Cornescu, `n Manualul
v`n\torului (1874), se referea la posibilitatea ca dropia
s\ dispar\: „cu sporirea agriculturei, ele au devenit [i
mai sfiicioase de c`t cum erau acum c`]iva ani [i poate
va veni vremea c`nd, `nmul]indu-se popula]iunea, vor
dispare din ]ara noastr\“. Pe la jum\tatea veacului
XX, tendin]a, chipurile, p\rea s\ se inverseze: „Dropioilor
– mitropoli]ii aripa]i ai Odobescului – li se prevedea
viitor de aur `n largul talazurilor de gr`ne f\r\ haturi
(deci f\r\ tufe sau obstacole naturale `n calea criv\]ului,
pline de pesticide [i a[a mai departe), `nc`t, din cele
c`teva mii c`te erau dup\ al doilea r\zboi, abia mai
`nregistr\m vreo c`teva sute [i abia c\ mai g\sim dropii
`n B\r\gan!“ (Alexandru Filipa[cu, Expedi]ii la noi
acas\, 1981) Recent, biologul Gabriel Cheroiu `ndemna
la mai mult\ grij\ fa]\ de dropie [i de coco[ul de mesteac\n:
„S`nt dou\ specii care alt\dat\ prosperau. Dropia aproape
a disp\rut de la noi, iar noi nu facem mai nimic `n direc]ia
asta, spre deosebire de unguri, care se preocup\ de
cre[terea dropiei. Coco[ul de mesteac\n mai tr\ie[te
acum doar `n c`teva enclave.“ („Cotidianul“, 25 febr.
2008) Evolu]ia viitoare va adeveri, poate, viziunea lui
Mihail Sadoveanu, dup\ r\punerea unui exemplar al
urgisitei [i nobilei specii: „{i primindu-mi din m`na
ciobanului trofeul, aveam [i o sim]ire a biruin]ei dropioiului;
c\ci, `ntr-o naturalizare romantic\, el va reprezenta, `n
cabinetul meu, una din amintirile mari ale expedi]iilor
mele, iar apoi, dup\ ce eu nu voi mai fi, el `mi va supravie]ui
remorc`ndu-mi amintirea `ntre epigonii timpurilor viitoare,
c`nd nu se vor mai g\si dropii `n b\r\ganurile sparte
de tractoare [i nu vor mai tr\i `n Europa noastr\ nici
v`n\tori sportivi, cum eram eu, umilitul.“
{i la coco[ul de munte (Tetrao Urogallus), esen]a
actului cinegetic st\ `n „apropierea“ v`n\torului, cu
precau]ii infinite, pe care Sadoveanu le-a surprins `n
am\nun]ime: „Am `nceput aceast\ apropiere, `n care se
cuprinde toat\ dib\cia, toat\ frumuse]ea [i ciud\]enia
v`n\torii cuco[ului de munte, c\ci lovitura de pu[c\ n-are
nici o importan]\. Paserea-i mare c`t un curcan [i st\
pe-o ramur\ de brad sau jos, pe paji[tea ori om\tul
poienii. E o s\lb\t\ciune a[a de sim]itoare `ns\, `nc`t cel
mai mic zgomot al du[manilor ei o face s\ tac\ [i s\
dispar\. Dar c`t c`nt\, te po]i apropia. Atunci `ntinde
g`tul, `nchiz`nd ochii [i astup`ndu-[i urechile. C`t tresare
chemarea ei, n-aude [i nu vede: c`teva clipe, c`t sun\
cele c`teva b\t\i de strun\.“ (Olanda) Concertul auroral
al p\s\rii are culmin\ri [i r\gazuri bine delimitate, pe
care v`n\torii le cunosc [i le exploateaz\, nevoi]i uneori
s\-[i asume pentru izb`nd\ riscul umorului involuntar:
„Ca s\ ajungem la brad sub c`ntec, trebuie s\ st\m cu
urechea atent\ la strofa `nt\ia. C`nd strofa prim\ s-a
ispr\vit [i porne[te ascu]itul, trebuie s\ `naint\m brusc
trei ori patru pa[i, `ntr-un fel de dans. Aceast\
`naintare precipitat\ printre primejdii [i brusc oprit\
`n pozi]ii `nt`mpl\toare, de multe ori tot a[a de
absurde ca ale unui model de sculptur\, se repet\ `ntrun
ritm neregulat, c\ci, dac\ am atins un
vreasc sau am scr`[nit cu `nc\l]\mintea
`ntr-un ghe]ar, c`nt\re]ul pare a voi s\ cunoasc\
ce se `nt`mpl\ `n preajma lui. Deci tace,
a[tept`nd. Tace, ca s\ poat\ vedea [i auzi. C`t
tace el, ca s\ poat\ vedea [i auzi, eu stau `n
pozi]ie sculptural\ [i ridicol\, cu un bra] `n\l]at
l`ng\ ureche [i cu un picior `n aer. Nu m\ pot
da `napoi, nu pot trece `nainte. Abia suflu. {i
Pavel-baci [i badea Toma m\ privesc cu
severitate, tem`ndu-se de catastrof\.“ (Valea
Frumoasei) Biruin]a v`n\torului, care `i
r\spl\te[te dib\cia [i str\dania, nu `nseamn\
`ns\ `nc`ntare pur\, ci adun\ `n ea [i un strop
de am\r\ciune: „Paserea sta la picioarele
mele, cu aripile enorme desf\[urate pe om\t.
G\inile zburaser\ `n fulger\rile zorilor spre
alte plaiuri; iar eu nu m\ sim]eam nici mai
bucuros, nici mai fericit dec`t `n clipa c`nd
`l vedeam f\c`ndu-[i salturile [i figurile `n
domnia lui, a[a de rar tulburat\ de du[manii
din v\i. P\durea era mai pu]in frumoas\ f\r\
el, [i primeam cu umilin]\ felicit\ri pe care
nu le meritam.“ Un prieten [i tovar\[ de
v`n\toare al scriitorului a notat complexitatea
tr\irilor lui `ntr-un moment ca acela evocat
mai devreme: „V`n\torul s-a aplecat [i a
m`ng`iat cu duio[ie pas\rea m\iastr\. F\r\
`ndoial\, se cump\nea chinuit `n cel\lalt
paradox: bucuria izb`nzii [i repro[ul stingerii
unei vie]i.[...] – S\ mai apropiem unul, i-am propus `n
[oapt\. Maestrul mi-a pus m`na pe um\r [i m-a privit
cu bl`nde]e: – Ajunge zilei p\catul ei!“ (Ionel Popii, O
palm\ de r`u [i ni[te istorii v`n\tore[ti) O m\rturie
convergent\, `mbr\cat\ `n haina versului, ne ofer\
Demostene Botez:
~ncarc\ [ase gloan]e-n Winchester
{i st\ proptit de-un trunchi de p\dure]
~n t\ietura veche, l`ng-un ster,
Pe unde s`nt copite de mistre].
E deas\ ]ihla. Ochii lui vegheaz\
Pe sc`nteierea vie de z\pad\.
B\tut acum de soarele de-amiaz\,
Om\tul cade n\ruit din zad\.
Trosnesc crengu]e sub un fag `nalt
{i frunzele uscate de stejar,
Da-n loc de a[teptatul solitar,
Un ]ap f\cu `n fa]a lui un salt.
R\mase `mpietrit ca-ntr-o minune.
Doar gura ]evii se-aplec\ `n jos,
{i cel din st`nga-l auzi cum spune:
- „Te du cu bine, c\ prea e[ti frumos!“
{tefan CAZIMIR

Totul e excesiv, voit excesiv,
ridicat la o scar\ halucinant\
[i `n acela[i timp supus
deriziunii ironice.
p r o f i l
OCIUDAT| lips\ de receptivitate din
partea criticii continu\ s\ plaseze `ntr-un
con de penumbr\ opera scriitorului
bra[ovean Darie Magheru. Publicate
`n mare parte postum, prin str\dania
Editurii Arania, scrierile sale au trecut
aproape neobservate de c\tre comentatorii
fenomenului literar – cu excep]ia
profesorului Romul Munteanu, care i-a consacrat un
articol elogios romanului nemuritorul `n solitudine [i
durerea. Dac\ `n condi]iile regimului comunist
autorul (care poseda toate datele unui subversiv) s-a
aflat `n imposibilitatea de a-[i publica textele cele mai
semnificative (poezie, proz\ [i teatru), a fost ocolit
sistematic de pontifii criticii de `ntâmpinare, marginalizat
sau minimalizat, c\r]ile sale editate dup\ ’89 vor fi la
rândul lor ignorate ori tratate cu suficien]\ de comentatori
sui generis precum Dumitru Crudu, care s-au gr\bit
s\-l expedieze pe autorul c\r\mizii cu mâner `n afara
actualit\]ii, etichetându-l drept un soi de gândirist `ntârziat.
S-ar zice c\ – spirit incomod [i caustic, ale c\rui
vorbe de duh mu[c\toare au intrat de mult `n folclorul
cercurilor boeme ale Bra[ovului – Darie continu\ s\
incomodeze [i dup\ moarte. Cu toate c\ – n\scut\
dintr-o nelini[te experimentalist\, care l-a purtat
uneori pân\ aproape de ultimele limite ale limbajului [i
ale literaturii – opera sa a fost `n multe privin]e una de
pionierat [i, `nainte de toate, s-ar cuveni editat\ integral,
citit\ [i comentat\. S-ar descoperi astfel c\ Darie Magheru
n-a fost nicidecum un epigon al scriitorilor de la Gândirea,
ci, dimpotriv\, un autor iconoclast, demolator de poncife
literare ([i nu numai), lansat `n c\utarea unor noi teritorii
ale literaturii, pe care o percepea ca pe o aventur\
existen]ial\. Este adev\rat c\ opera se arat\ uneori la fel
de incomod\ ca [i autorul ei: câteodat\ dificil de citit,
sfidând adesea orizontul de a[teptare al cititorului cu
violen]a literaturii de avangard\, ea presupune o lectur\
tenace, atent\ [i – de ce nu – empatic\.
Cei care nu l-au cunoscut [i nu l-au citit pe Darie
Magheru e bine s\ [tie c\ scriitorul s-a n\scut la 25
octombrie 1923 la Lunca Câlnicului, a copil\rit la S\cele
(localitate ce va fi evocat\ `n paginile romanului c\r\mida
cu mâner `n ipostaza unui Macondo bahic, `n linii de
caricatur\ grotesc\ [i sângeroas\) [i a studiat arta dramatic\
la Academia regal\ din Bucure[ti [i Institutul de
Teatru Matei Millo din Ia[i, printre profesorii lui num\rându-se
George Vraca [i Ion Manolescu. ~n perioada 1950-
1951 face pu[c\rie politic\; a fost actor la Bra[ov, Ploie[ti
(sub directoratul lui Toma Caragiu), Arad, Boto[ani [i
l-a jucat pe Ion din N\pasta, rol care i-a atras aprecierile
[i prietenia lui Emil Botta. ~n 1960 a fost exclus din
Uniunea Scriitorilor (filiala Bra[ov) `n urma unui raport
al lui Petre S\lcudeanu pe motiv c\... mânca gândaci [i,
de[i reprimit ulterior, va avea toat\ via]a statutul unui
marginal [i se va bucura de aten]ia special\ a Securit\]ii.
A dus existen]a unui frondeur singuratic, care i-a dat cu
tifla, de nenum\rate ori, establishment-ului totalitar.
Moartea sa a survenit la 25 octombrie 1983, `n `mprejur\ri
nu foarte limpezi, care las\ deschis\ ipoteza sinuciderii.
Ast\zi o strad\ din S\cele `i poart\ numele [i tot aici
func]ioneaz\, prin osârdia doamnei Olga Lascu, sora
scriitorului, Casa memorial\ Darie Magheru.
Debutul `n volum al poetului s-a `nregistrat `n
1941 cu placheta (ast\zi de neg\sit) Cu barda’n por]i de
veac; `n timpul regimului comunist public\ sporadic,
fiind nevoit s\ p\streze pentru sertar partea cea mai
original\ a operei sale. ~n 1956 `i apare poemul dramatic
eu, me[terul manole care a beneficiat, la ESPLA, de
referatul elogios al lui Gellu Naum, iar `n 1968 volumul
Poeme, cu care se `ncheie o prim\ faz\ a poeziei lui
Darie Magheru. Faz\ situat\ `nc\ `n continuitatea
tradi]ionalismului interbelic [i caracterizat\ printr-o
luxurian]\ barochist\ a imaginilor, ce pot trimite cu
gândul la ceea ce C\linescu numea „petrarchismul“
lui V. Voiculescu, `n timp ce modula]iile balade[ti vin,
f\r\ doar [i poate, din Radu Gyr. Prin aceast\ formul\,
Darie Magheru se situeaz\ `n r\sp\r fa]\ de dogmele
realismului socialist (`nc\ viguroase `n 1956), apelând
la un subterfugiu pe care avea s\-l foloseasc\ [i `n scrierile
sale de mai târziu: recursul la mit [i istorie – `n spatele
c\rora e `ns\ lesne de deslu[it medita]ia febril\ a autorului
asupra unor aspecte ale etern-umanului, cenzurate cu
str\[nicie de cerberii puterii totalitare. {i mai trebuie
Pentru o mai
dreapt\ cinstire
Darie Magheru
spus c\ – prin raportare la contextul nu doar politic al
epocii – aceast\ formul\ nu e câtu[i de pu]in p\[unist\
[i anacronic\ – a[a cum ar putea s\ conchid\ o
exegez\ pripit\ –, c\ci ea se `nscrie `ntr-o tentativ\
mai ampl\ de redefinire a poeticului, configurat\ `nc\
din anii r\zboiului [i legat\ de resurec]ia baladescului,
prezent\ nu doar `n teoretiz\rile lui Radu Stanca [i `n
poezia cerchi[tilor sibieni, ci [i `n baladele lui Radu Gyr,
iar mai apoi, `n underground-ul anilor ’50, `n poezia
de `nceput a lui Dimov (Litanii pentru Horia) sau `n cea
a lui Tudor George. Poetul `ns\ e un spirit prea nelini[tit,
prea iconoclast, prea atras de tenta]ia experimentului
permanent pentru a se cantona mult\ vreme `n interiorul
unei asemenea lirici balade[ti, care, dac\ fusese singura
alternativ\ viabil\ la poemul proletcultist, `[i epuizase
totu[i destul de repede resursele de originalitate, a[a
c\ relativul dezghe] cultural de dup\ 1960 (cel care a
permis cristalizarea unei literaturi experimentaliste cu
modelul `n avangardele interbelice) l-a g\sit preg\tit pe
Darie Magheru pentru expedierea unor noi registre ale
poeticului [i ale literaturii; iar `ntreaga lui crea]ie de
dup\ apari]ia volumului Poeme (cea care `l define[te cu
adev\rat) st\ sub semnul acestei febre a experimentului.
Momentul de cotitur\ `l constituie, fire[te, volumul
Caprichos (Editura Albatros, 1970), `n care, chiar
dac\ mai vechile teme persist\, discursul poetic
cap\t\ o nou\ fizionomie, mulându-se perfect peste
personalitatea stranie a poetului, care nu `nceta s\
contrarieze prin gesturile lui pline de truculen]\. Un
vocabular violent neologistic, puneri `n pagin\ cu
totul neobi[nuite, care au câteodat\ aerul caligramelor
apollineriene, o poetic\ a rupturilor, sintactice [i semantice,
prin care poemul e spulberat permanent `n secven]e mai
curând disonante, ce problematizeaz\ dramatic ideea de
oper\, `ntrebuin]area `n exces a unor semne de punctua]ie
(linii de pauz\, paranteze, semne de exclamare) sunt
doar câteva dintre elementele de recuzit\ ale acestei
poezii ostentative, histrionice, `n care existen]a este
teatralizat\ `n spiritul unui baroc de substan]\. Totul e
excesiv, voit excesiv, ridicat la o scar\ halucinant\ [i
`n acela[i timp supus deriziunii ironice, c\ci – printr-un
ingenios joc al parantezelor [i al semnelor de exclamare
– poemul se transform\ adesea `n propriul s\u comentariu,
din spatele gesturilor patetice mije[te grimasa bufonului,
poezia se converte[te `n antipoezie. Este exact
aspectul ce le-a sc\pat pu]inilor comentatori ai volumului,
care au asimilat `n general poezia din Caprichos
neoexpresionismului (cuvânt la mod\ `n epoc\), eroare
pardonabil\ de altminteri, c\ci critica momentului era
`nc\ tributar\ modelelor ilustre din interbelic [i pu]in
preg\tit\ s\ asimileze anti-poeticul. O mai just\ percep]ie
asupra poeziei lui Darie Magheru ar fi fost totu[i posibil\
dac\ exege]ii autorului ar fi luat `n serios micul roman
c\r\mida cu mâner sau moartea personal\ a tovar\[ului
state broajb\ – publicat `n foileton de revista Astra `n
mai multe numere din 1967. Subintitulat\ „neo-antiroman
povestit“, cartea constituie f\r\ doar [i poate unul din
experimentele cele mai radicale ale momentului, care
arunca `n derizoriu ideea de literatur\ recurgând la
mijloacele umorului negru, ale grotescului [i caricaturii.
Poveste a unei umanit\]i gregare, aflate `ntr-o permanent\
stare de torpoare etilic\, textul lui Darie Magheru
(care porne[te de la o intrig\ vag poli]ist\) deconstruie[te,
cu o verv\ satiric\ superlativ\, toate locurile comune
ale nara]iunii de tip recherche, promovate `n context
românesc de moda Noului Roman Francez, dar, mai
ales, deconstruie[te `ns\[i ideea de nara]iune. C\ci –
contaminat\ parc\ de delirul etilic al personajelor – vocea
narativ\ nu face aici altceva decât s\-[i etaleze ostentativ
propria neputin]\ de a povesti, printr-un joc al divaga]iilor
[i al parantezelor care bruiaz\ permanent povestirea,
f\când-o s\ se risipeasc\ `n crâmpeie incoerente, ce se
alc\tuiesc [i se dezalc\tuiesc dup\ metoda caleidoscopului.
Personajele – la rândul lor – nu mai sunt decât ni[te
marionete cvasi-umanoide, c\rora li se refuz\ pân\ [i
darul cuvântului, existen]a lor reducându-se la o succesiune
de gesturi grote[ti, ce transform\ paginile romanului
`n secven]e de film mut, `n care gagurile sinistre se
deruleaz\ parc\ toren]ial. Ipostaze ale omului amputat
produs de regimurile politice totalitare, despre care
naratorul gloseaz\ de altfel pe larg, aceste personaje
m\rturisesc, nu `n mai mic\ m\sur\, despre moartea
omului, pe care o vor clama corifeii filosofiei poststructuraliste.
Iar romanul lui Darie Magheru trebuie
privit ca expresia unui nihilism radical, e rezultatul unei
viziuni post-umaniste [i nihilocentrice, care se configura
tot mai pregnant `n literatura [i arta occidental\.
Contemporan\ cu momentul oniric [i cu primele ie[iri
la ramp\ ale {colii de la Târgovi[te, c\r\mida cu mâner,
este una din scrierile cele mai reprezentative ale
neoavangardismului românesc de la sfâr[itul anilor ’60
[i ar merita o aten]ie special\ din partea criticii
literare. {i, `n acela[i timp, acest anti-roman ofer\ probabil
[i cheia `ntregii crea]ii a scriitorului, care a pendulat
permanent, ca un veritabil spirit baroc, `ntre engano [i
desengano, `ntre literatur\ [i antiliteratur\, a interpretat,
cu aceea[i dezinvoltur\, partitura artistului blestemat [i
pe aceea a m\sc\riciului, ce a privit neantul `n ochi [i
e convins de lipsa de noim\ a tuturor lucrurilor, inclusiv
a literaturii, pe care a adulat-o [i detestat-o, [i care nu
merit\, poate, decât un hohot sarcastic de râs. C\ci din
spatele sarabandei de m\[ti care str\bate scrierile lui
Darie Magheru ne prive[te o fiin]\ paradoxal\ [i plin\
de stranietate, care, pe de o parte, e fascinat\ pân\ la
obsesiv de mitul artistului (dovad\ poemele dramatice
eu, me[terul manole [i pygmalion), iar, pe de alt\ parte,
denun]\ cu violen]\ minciuna literaturii, pe care o
parodiaz\, reducând-o la derizoriu. Poetul a avut voca]ia
m\[tilor [i a travestiurilor (personajele istorice din poezia
sau piesele sale de teatru nu sunt decât proiec]ii hiperbolice
ale propriilor sale nelini[ti) [i, câteodat\, s-a ascuns
cu atâta abilitate `ncât nici nu mai [tim unde s\-l c\ut\m.
Volumele antume schi]e iconografice (Cartea Româneasc\,
1973) [i guernica (Albatros, 1974) duc mai departe
experien]a din Caprichos, recurgând la pretextul istoriei,
mai noi sau mai `ndep\rtate, pentru a vorbi, sub forma
parabolei filosofice sau morale, despre cea mai stringent\
actualitate. Scrierile postume (poeme inedite, romanul
nemuritorul `n solitudine [i durerea, poemul dramatic
pygmalion, volumul de teatru forum traiani) a[teapt\
`nc\ exegeza atent\ a criticii. Eforturile singulare ale
doamnei Olga Lascu, ale lui Daniel Dr\gan (`n
calitate de editor) sau ale Mihaelei Malea Stroe, care
i-a consacrat o tez\ de doctorat intitulat\ Darie Magheru.
Trasee tragice de la Sisif la Pygmalion, s-au dovedit
insuficiente pentru readucerea `n actualitate a scriitorului.
C\ci opera lui Darie Magheru merit\, cu prisosin]\, o
mai dreapt\ cinstire. Ca unul care l-am cunoscut `ndeaproape,
l-am iubit [i i-am fost ucenic `n adolescen]\ cred cu t\rie
c\ `ntr-o bun\ zi steaua lui Darie va `ncepe s\ se ridice
la orizont.
Octavian SOVIANY
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
21

România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
22
a r t e
S
PECTACOLUL cu Furtuna de Shakespeare
a fost pus în scen\ la Palatul Cotroceni
de Nona Ciobanu (regie) [i Iulian
B\l]\tescu (scenografie [i light design).
Aceast\ lectur\ scenic\ recent\ a Furtunii
esen]ializeaz\ structuri ultime ale iubirii
izvorâte din magia elementelor care sunt
l\sate s\ se manifeste în continuumul
dintre om, natur\ [i Dumnezeire. În raport cu care
Prospero este [i instan]\ (cu delega]ie demiurgic\),
[i magician, [i garant performativ ideal (adic\,
mai simplu spus, bun actor). În aceste condi]ii,
Miranda este perfectul beneficiar, pe filier\ uman\
[i prin filia]ie natural\, al darurilor preg\tite de
Instan]\, împ\rt\[ite prin performativitatea magic\
[i certitudinile spirituale ale în]elepciunii. De altfel,
în spectacolul construit în acest spirit de mâna celor
doi lectori români, vizionari ai textului canonic
shakespearian, îmbog\]it cu pasaje/transliter\ri
din Cântarea Cânt\rilor, Prospero (Alexandru Repan)
[i Miranda (Ioana Abur) sunt singurii actori care
rostesc textul. Restul e muzic\, dans, poezie de
lumini. Ei intr\ în scen\ abia dup\ ce se treze[te la
via]\ trupul tensionat al dansatorului Kofi Kôkô.
Acesta îi întruchipeaz\ [i pe Ariel, [i pe Caliban –
spirite f\cute vizibile în dualitatea lor de sus [i de
jos, care în reprezentarea scenic\ îi traduce într-o
dualitate a c\rnii [i a unei vie]i care se desf\[oar\
între extreme. Aceasta este a doua esen]ializare
geometric\, ob]inut\ prin telescoparea într-o singur\
fiin]\ a celor dou\ personaje, unul mistic [i inefabil,
cel\lalt, teluric [i greu. Când e Ariel, are chipul
iluminat de zâmbetul de Kore [i Kouros. Sau are
gra]ia unui în]elept chinez dar cu piele neagr\ de
abanos, d\n]uind în transfigurarea-i d\ruit\ cu umilin]\
domestic\. Când e Caliban, acela[i trup cu mu[chii
s\i negri e luminat ca alpacaua coclit\.
Cea de a treia esen]ializare, care spore[te efectul
sinestezic al spectacolului, transform\ celelalte voci
ale piesei în p\r]i cântate cu personaje-instrument.
Dintre acestea, clarinetul muzicianului Kinan Azmeh,
din taraful de Terpsihore arabe este echivalentul
Prin]ului Ferdinand. Efectul cel mai d\t\tor de
desf\tare al acestei esen]ializ\ri – o traducere
minimalist\, la urma urmelor, a textului shakespearean
clasic – este c\ îi acord\ cuvântul Mirandei,
femeii îndr\gostite [i capabile s\ traduc\ în vorbe
vâltoarea [i nesfâr[irea mistic\ a iubirii. Fie c\
interpret\m în sens feminist aceast\ împuternicire
mai mare, cu logos-ul, a femeii, fie c\ o în]elegem
realist, partitura dragostei încredin]at\ cu prec\dere
femeii este una dintre cele mai interesante lecturi
neortodoxe ale piesei ([i poate [i o lectur\ contrar\
spiritului shakespearean, care la urma urmei a
creat-o [i pe Ofelia, prototip al victimei nearticulate
în fa]a tulburelii vie]ii, tr\it\ sub pecetea stilului
masculin). În aceast\ ordine de idei, interpretarea
re]inut\, introspectiv\, a scenariilor iubirii de
c\tre Ioana Abur se distinge prin modernitatea
care exprim\, în cheie m\surat\, trezirea sentimentului
de iubire, mi[c\rile specifice sensibilit\]ii feminine.
Faptul c\ Miranda exprim\ în cuvânt ogoiala clarinetului,
îngro[\rile vocii lui, senzualitatea disonant-dramatic\
a muzicii ivite în pieptul b\rbatului îndr\gostit –
acest fapt este ocazia unui duet special, care traduce
muzica prin cuvânt, ca s\ le întregeasc\ pe fiecare
în parte.
Cu aceasta ajungem la cel mai delicat nivel la
care se ridic\, poate, în acest spectacol esen]ializ\rile,
care sunt de fapt sublim\ri artistic-performative
calchiate inspirat dup\ textul shakespearian. Punerea
în scen\, sinestezic\ ([i intensiv estetic\), a Furtunii
de c\tre Nona Ciobanu atinge palierul spiritual cel
mai adânc al piesei, întrucât reu[e[te s\ aduc\ în
prim plan autoreflexivitatea estetic\ [i didactica
transcendental\ a acestui text shakespearian
târziu. Reprezenta]ia de la Palatul Cotroceni
atinge acest ultim palier de interpretare a piesei,
întrucât reduce, denudeaz\ [i dilueaz\ întreaga
anecdotic\ a textului, ]es\tura de coinciden]e ori
opozi]ii roman]ioase a sa, pentru a ajunge la scheletul
minimalist, modern sau postmodern al lui Shaekespeare.
De[i spectacolul respir\ dintr-o simplificare a
anecdoticii structurii piesei, el adânce[te în]elegerea
universalului uman spre care ]inte[te de-a dreptul
didactic oricare din ultimele texte teatrale ale lui
Shakespeare. Toate roman]urile târzii, Poveste de
iarn\, Cymbeline, ori Furtuna îns\[i, reprezint\
adev\rate lec]ii fundamentale [i ultime de virtute,
desf\[urate pe fundalul unor intrigi implauzibile,
îmbinând senza]ionalul cu scandalosul, periclitând
parc\ definitiv dreptatea, dar sfâr[ind la fel ca în
farse, prin a le media într-un lan] de coinciden]e
exemplare – [i mai ales a le rezolva întotdeauna
miraculos, în chipul cel mai fericit. Totul se descoper\
ochiului, urechii [i parc\ tuturor celor cinci
sim]uri în aceast\ Furtun\ cu caden]e monumentalritualice,
unde lucrurile se desf\[oar\ în acela[i timp
în dou\ limbaje, dou\ ritmuri [i dou\ lumi diferite.
Întâi, ele ne ]in în lumina unei inteligen]e aflat\ în
permanent\ comunicare [i comuniune, prin persoana
lui Prospero, cu divinitatea privit\ ca Instan]\ superioar\
oric\ror încrâncen\ri, înscen\ri [i jocuri ale puterilor
lume[ti, naturale sau paranatural-magice. În al doilea
rând, îns\, prin magia artelor reprezent\rii rearticulate
într-un tot, conglomeratul de instincte, sentimente,
intui]ii, obsesii, fric\ [i revolte domin\ scena subliminal.
Privind atât dansul expresiv-alegoric, hieratic, de
Ariel, ori amenin]\tor-instinctual, erotic, de Caliban,
cât [i vorbirea adeseori dictat\ automat, din str\funduri,
a Mirandei, când vorbe[te ca sor\-mireas\ în Cântarea
Cânt\rilor, sau ascultând unduirile ori accentele
muzicale ale oboiului, spectatorul particip\ la o
emotivitate subliminal\. Asist\ la desc\rc\rile
emo]ionale [i la oscila]iile de stare ale unei Mirande
la început scuturat\ de mil\, apoi de frigurile dragostei
erotice abia intuite. Se transmite [i puterea ra]ional\
a în]elepciunii [i iscusin]ei lui Prospero, a[a cum
Miranda se las\ nu doar subjugat\, ci [i dirijat\ prin
Totul se descoper\ ochiului, urechii
[i parc\ tuturor celor cinci sim]uri
în aceast\ Furtun\ cu caden]e
monumental-ritualice.
Minimalism [i metafizic\
Dansatorul Koffi Kôkô.
Foto: Nona Ciobanu
consim]ire liber\ [i elevat\ de cuvântul lui Prospero.
E cu atât mai impresionant\ desf\[urarea rela]iei de
în]elep]ire a inocen]ei înse[i, în spectacolul acesta,
care aduce în prim plan percep]ia feminin\ a
lumii. Puterea lui Prospero se r\sfânge din dragoste
asupra Mirandei, ucenica ideal\ a unui tat\ în]elept
[i d\ruit iubirii deopotriv\, ori drept\]ii, chiar
dac\ el mai are [i un ucenic vr\jitor ca [i el, împreun\
cu care a[teapt\ ogoirea r\ului din lume, spre a atinge
libertatea, ca în analogia încurajt\ în economia
reprezent\rii, între dezbr\carea [i desp\r]irea definitiv\
a lui Ariel de Caliban.
Totu[i, reflectând mai adânc la semnele simbolice
[i factorii semiotici pres\ra]i în acest spectacol,
descoperim o paradigm\ subversiv\ la adresa Instan]ei
sau Institu]iei ecumenic-atotputernice întruchipat\
în fic]iunea scenic\ de persoana lui Prospero. Sub
mantia sa subtil conceput\ în dou\ culori, umanul
Prospero are o bluz\ de Pierrot, de Arlechin proasp\t
cosmetizat. Arta actorului Alexandru Repan reintegreaz\
muzicii [i unei gra]ii de ordin spiritual cuvintele
recitativului s\u de artist cu experien]\. Cuvintele
lui au o gra]ie înrudit\ cu meditativul sunet al oudului
la care cânt\ Essam Rafea, un arab, dar nu cu
ochiul stins [i nici cu graiul slab!
Prin desp\r]irile [i denud\rile piesei, prin
minimalismul [i esen]ializarea semelor cu care
lucreaz\ modern regizoarea Nona Ciobanu [i î[i face
scenografia elocvent\ light-designer-ul Iulian
B\lt\]escu, în semioza acestui spectacol respir\
simbioza artelor, sunetelor [i luminilor. Iar transcenden]a
vizat\ cu atâta st\ruin]\ în roman]urile târzii
shakespeariene se dezbrac\ de lestul unei fabula]ii
care nu caut\ plauzibilul. Resortul acestei spectacol
original cu „Furtuna“ a fost inspira]ia vizionar\,
impecabila mânuire a tehnicilor spectacolului [i a
dialog\rilor intertextuale, ori a colajelor, care
prescurteaz\ dezinvolt [i dezbrac\ de fic]iune, ca
[i de logica prea cuminte a tradi]iei, ori[ice text, f\r\
îns\ a-i [tirbi conota]iile canonice, ba chiar îmbog\-
]indu-le prin traducere.
Ioana ZIRRA

STABILIT în Portugalia de aproape un deceniu,
Romulus Neagu este actualmente unul dintre
cei mai aprecia]i coregrafi din aceast\
]ar\. S-a afirmat în cadrul prestigioasei
Companii Paulo Ribeiro, dar continu\ s\ î[i
edifice propriul traseu creativ. Proiectul s\u
cel mai recent e intitulat Invizibilitatea micilor
percep]ii. Neagu se angajeaz\ aici într-un
experiment ce mi se pare, în egal\ m\sur\,
curajos, laborios [i riscant: acela de a procura, prin
intermediul artei mi[c\rii, comunicarea dintre un om cu
grave dificien]e psiho-motorii [i o adolescent\ provenit\
dintr-un c\min de reinser]ie social\. Ceea ce ar fi
r\mas altminteri un pur exerci]iu conceptual sau terapeutic
devine, în viziunea coregrafului româno-lusitan, o
medita]ie asupra implacabilei condi]ii umane. Autorul
aduce cu sine o întreag\ experien]\ artistic\, pe care o
subordoneaz\ îns\ – aproape cu smerenie – dezideratelor
umaniste ce-l animeaz\. Ca atare, el însu[i apare pe scen\
ca egal al celorlalte dou\ personaje, acceptând s\ descind\
din empireul rafinamentelor estetice pân\ la condi]ia de
umil factor de coeziune [i revelator de poten]ial expresiv.
Resuscitând mitul lui Pygmalion în condi]ii extreme,
Frânturi lusitane
Romulus Neagu îi aduce pe José António
Correia [i pe Ana Isabel Gomes din
postura social\ de exclu[i în aceea de
protagoni[ti ai unui spectacol de mare
densitate emo]ional\. Pe parcursul
complicatului „proces de crea]ie“, regizorul
Miguel Clara Vasconcelos a realizat un
film documentar, proiectat la finele
reprezenta]iei. Am putut astfel cunoa[te
geneza unora dintre „tablourile“ în care
se coagulau [i se dezintegrau cele trei
corpuri umane pe scen\: coregraful/dansatorul
Neagu e fascinat de pictura Rena[terii,
de „tenebrismul“ lui Caravaggio; în
consecin]\, î[i familiarizeaz\ interpre]ii
cu imagini din acel timp, pe care ace[tia
vor încerca s\ le parafrazeze în succesiuni
de mi[c\ri, unde marja de libertate
improvizatoric\ e volens-nolens condi]ionat\. Întreaga
evolu]ie a lui Correia este o lupt\ cu sine însu[i, cu
propriul corp aproape inert, din care ob]ine totu[i
surprinz\toare efecte coreografice. Romulus Neagu
declar\ în film c\, pentru acest om chinuit de handicap,
îns\[i mi[carea, oricât de spasmodic\ [i de incontrolabil\,
echivaleaz\ cu reu[ita unui mare balerin. Iar Isabel Gomes
demonstreaz\ intui]ii demne de o adev\rat\ dansatoare,
de[i înaintea acestui experiment nici m\car nu fusese
vreodat\ la discotec\... Partea sonor\ a proiectului e [i
ea la în\l]ime: violoncelistul Ulrich Mitzlaff (produs
al „[colii Z\rnescu“ de la Tübingen) inventeaz\ comentarii
sonore în timp real, se integreaz\ contorsiunilor acestor
dansuri atipice, rezolvate în spiritul unor Pieta renascentiste.
Spirit de la care epoca noastr\ pare a fi abdicat iremediabil.
Ceea ce Romulus Neagu reu[e[te s\ transmit\, dincolo
de impresionantul efort performativ, este o firav\ dar
tonic\ speran]\ c\ gesturile de minim\ solidaritate [i
compasiune mai sunt înc\ posibile, c\ nu ne-am abrutizat
întru totul.
Îmbucur\toare buna difuziune de care a beneficiat
un proiect formalmente similar, intitulat Unii se îneac\,
a r t e
Amplificarea câmpului coregrafic
al]ii r\zbat, o colaborare luso-român\ prezentat\ la
festivalul Temps d’Images din Lisabona. Ideea nobil\
este de a crea o „solidaritate european\“ între arti[ti de
diferite orient\ri [i na]ionalit\]i, menit\ s\ le faciliteze
finan]area [i valorificarea lucr\rilor în diverse ]\ri. Partea
live a constat într’un one woman show al dansatoarei
Marlene Freitas, urmat de un film al videastei române
Bogdana Pascal. Freitas ap\rea acolo la fel de nud\ ca
[i pe scen\, purtând în plus pe frunte un corn de
inorog (sau, dac\ vre]i, licorn\), confec]ionat din staniol,
ca [i brâul din jurul [oldurilor. Expresivitatea corporal\
a tinerei dansatoare cabo-verdiene crea momente de
inchietant\ poesie, exploatate par]ial [i în film. Dar, per
ansamblu, jonc]iunea ideatic\ dintre cele dou\ creatoare
ori a fost precar elaborat\, ori nu s-a manifestat prea
conving\tor (iar „argumenta]iile teoretice“ postate pe
internet mai mult obscurizeaz\ decât s\ clarifice lucrurile).
Oricum, dup\ deceniile de ostracizare din timpul pudibondei
dictaturi, e bine c\ dansul contemporan românesc ([i
conexiunile sale interdisciplinare) se lanseaz\ spre
Occident.
Virgil MIHAIU
Carnet
Regimul atelierului
AOLANDEZUL Mondrian (n. 1872) atelierul
L
arat\ ca pictura lui: spa]iu aseptic, f\r\
aglomer\ri inutile, geometrizat la maximum.
Precum propria-i pictur\. Fa]a pictorului e
una riguros necesar\: f\r\ devieri anatomice,
f\r\ rictus teatral. E a unui geometru
impenetrabil: curat\, limpede, sumar\.
Privindu-i p`nzele neoplasticiste, cu gama
lor de culori fundamentate, `i vezi atelierul.
Chiar dac\ una din ele, sc\pat\ seriozit\]ii programatice,
se cheam\, americ\ne[te, „Broadway Boogie Woogie“.
Picasso (n. 1881), primul, `nc\ nu monstrul sacru
al secolului, picteaz\ `n unul din acele ateliere de foburg
parizian, cu sobe de tuci, cu burlan travers`nd trist
`nc\perea. Dar care d\ [i marca unei vremi c`nd nu se
ivise `nc\... studioul. Ce `nceput `ns\! La fel de magnific
– la nivelul p`nzei – cu cel t`rziu, deja sacralizat mondial.
Din care, pardon, ie[ise [i emblematicul porumbel al
p\cii, `n obedien]\ moscovit\.
Brâncu[i (n. 1876), fostul ]\ran, st\tea a[ezat `n
atelierul din Impasse Ronsin precum Dumnezeu dup\
`mplinirea celor [apte zile. }ineau de cea mai sclivisit\
mondenitate vizitele ce i le f\ceau sub]irii Prisului –
hipermordeni[tii scrisului [i muzicii – f\c`ndu-[i poze
aici, cu pi[icherul gorjan, trat`ndu-i, acesta, cu br`nz\
[i m\m\lig\.
Atelieru-mi din Armean\ e flancat de alte dou\: unul,
al dezordinii des\v`r[ite, din care ies p`nze de pitoreasc\
dev\lm\[ie, cel\lalt, al ordinii farmaceutice, cu p`nze
de rigoare mondrianesc\. ~ntre ele, habitaclul meu: aurea
mediocritas, aurita cale de mijloc, a[adar.
Bou[c\ (n. 1914) `[i picta maniacalele lui subiecte
donquijote[ti cu rare sperman]ete provenind din alchimii
occidentale. Craiu (n. 1908), r\m`n`nd f\r\ ulei de in,
lua din buc\t\rie ulei de g\tit [i-[i `mp\sta inocentele
cartoane ce nu se mai uscau nicic`nd.
De]in o fotografie din sini[trii ani [aptezeci, c`nd...
jude]enele din pictur\ de la „Victoria“ erau precedate de
o insidioas\ prejurizare cu juriul – `mp\nat cu reprezentan]i
ai oamenilor muncii – trecea prin ateliere, oferind ultime
indica]ii. ~n fotografie, anturat de noi, cei din juriu, [tab
de la partid, cu [taif de om de lume, b`rfind, vezi doamne,
sistemul, fiindu-i `ns\ total eficient.
Atelier fantom\ (n. 2008) de o goliciune... alternativ
instala]ionist\. Permanent `nchis. Pe u[\, note vag
variabile: Plecat Anglia/ Plecat Germania/ Plecat
Pernambuco.
Intr`ndu-mi `n atelier, personaje bine `mp\nate cu
b`rfa t`rgului nu pot ocoli somptuosu-mi pat, ce le...
confirm\ b`rfa. Le asigur imediat de castitatea
mobilei: miile de schi]e premerg\toare compozi]iilor,
miile de pagini scrise s-au consumat pe aceast\ freudian\
canapea a posibilelor desfr`uri.
~mi `ntre]ineam anual – la aniversar\ – de[arta ambi]ie
de a-mi vedea atelierul populat cu figurile notorii ale
ora[ului. De la cele autentice, cu statut unanim respectat,
la cele vag dubioase, doar ca decor diversionist cromatic,
acestea. Ce distan]\ ontic\ `ntre soareaua din Armean\
[i cea din p`nza lui Aman (n. 1831), „Bal mascat `n
atelier“, cu lumea bun\ a unei Românii ce nu va mai
fi. Fastul crinolinelor, reg\site somptuos `n p`nzele
impecabile de pe tapisa]ii pere]i, galanteria domnilor
autentici, candelabrele, glasvandurile, m\[tile, m\[tile…
Pitoresc sordidele m\[ti din atelierul meu.
Val GHEORGHIU
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
23

a r t e
Marc Forster a b\gat vitez\ în acest Bond, nu pentru c\
i-ar fi lipsit în primul episod al noii serii, ci pentru c\
viteza alimenteaz\ pompa cu adrenalin\ [i nu las\ loc
de reflec]ie.
Bond.
James Bond
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
|SCUT în epoca R\zboiului Rece cu
NRoger Moore [i Sean Connery, cînd lumina
venea orbitoare de la r\s\rit cu un serios
quantum de spioni bine educa]i, faimosul
agent MI6, James Bond, [i-a croit drum
cu pistolul, pumnul [i replica infailibil\
„Bond. James Bond“ pîn\ în perioada
globaliz\rii. Noul membru al dinastiei
Bond (Daniel Craig) îi succede lui Pierce
Brosnan cu cele patru întreprinderi
aventuroase GoldenEye (1995) al lui Martin Campbell,
Tommorow Never Dies (1997) al lui Roger Spottiswoode,
The World is Not Enough (1999) al lui Michael
Apted [i Die Another Day (2002) al lui Lee Tamahori.
Quantum of Solace este abia al doilea dintr-o serie
început\ ambi]ios cu Casino Royale (2006) al aceluia[i
Martin Campbell [i încearc\ s\ ofere varianta sa de Bond
adaptat provoc\rilor înc\lzirii globale [i a crizei mondiale
pe valul c\reia inspirat surfeaz\ eroul nostru. Marc Forster
a b\gat vitez\ în acest Bond, nu pentru c\ i-ar fi lipsit
în primul episod al noii serii, ci pentru c\ viteza alimenteaz\
pompa cu adrenalin\ [i nu las\ loc de reflec]ie. Noul
Bond s-a transformat într-o ma[in\ de ucis sofisticat\,
romance-ul s-a pierdut pe traseu, o singur\ scen\ de
tandre]e este menit\ s\ confirme nu sensibilitatea agentului
metrosexual consultîndu-[i ceasul de lux, ci mai degrab\
virilitatea sa. De altfel, se [i mizeaz\ în exces pe talentul
de Lady Killer al dandy-ului-spion, atu care intr\ disciplinat
în magazia de efecte a Bond-ului dintotdeauna, într-un
fel sau altul pentru c\ un adev\rat homme fatale, el
las\ în urma lui numai cadavre, fie cei pe care-i ucide
cu mîna lui, fie victimele colaterale, în general femei,
moarte dup\ [i din cauza lui Bond. Directoarea agen]iei,
M., interpretat\ tot de Judi Dench, nu scap\ ocazia de
a-i atrage aten]ia asupra efectului omorîtor pe care-l are
asupra femeilor cu care intr\ în contact, sacrificat\ fiind
de data aceasta simpatica Strawberry Fields (Gemma
Arterton) care pl\te[te scump oalele sparte de infatigabilul
agent. De data aceasta, monstrul cu mai multe capete
Partea lui de consolare (Quantum of Solace, 2008).
Regia: Marc Forster. În rolurile principale: Daniel
Craig, Olga Kurylenko. Gen: Ac]iune, Aventuri, Dram\,
Thriller. Premiera în România: 07.11.2008. Durata:
106 minute. Produs de: Metro-Goldwyn-Mayer (MGM).
Distribuit în România de: InterComFilm Distribution.
cu care se lupt\ Bond îl reprezint\ un organism corporatist,
o societate secret\ intitulat\ Quantum, de aici [i jocul
de cuvinte din titlul original, neispirat tradus în limba
român\, societate nedetectat\ de principalele agen]ii
C.I.A. sau MI6. Oricum MI6 s-a transformat în spirit
globalist într-o agen]ie de voiaj pentru Bond care c\l\tore[te
din Siena în Porte au Prince, Haiti, patria celebrului Papa
Doc (François Duvalier), din Haiti în Bolivia dictatorului
Evo Morales celebr\ pentru numeroasele coups d’état
[i tot a[a. L\sînd la o parte marota conspira]iei mondiale,
ingredient clasic al filmelor de spionaj, mai interesant
mi se pare reflexul tiermondist pe care-l aduc scenari[tii,
Paul Haggis [i Neal Purvis, f\r\ ca Bond s\ se transforme
neap\rat într-un Doc. Justice cu puseuri ecologiste [i
însufle]it de idealurile umanitariste ale unei gauchecaviar.
Oricum ar fi, sub semnul preocup\rilor globalistecologiste
î[i desf\[oar\ afacerile un quantum al societ\]ii
secrete reprezentat la vedere de Dominic Greene (Mathieu
Amalric), Jean-Do din Le scaphandre et le papillon
(2007) al lui Julian Schnabel. Acesta se preg\te[te s\
preia o mare parte din resursele de ap\ potabil\ ale
Boliviei prin instalarea la putere printr-o nou\ lovitur\
de stat a generalului Medrano (Joaquin Cosio) tipul
clasic al dictatorului sud-american, patriarh marquesian
al unei hunte, zîmbind larg [i expunînd o str\lucitoare
[i vorace dantur\ de carnasier. I]ele politicii boliviene,
ne sugereaz\ Bond ridicînd indiscret cortina de pe scena
negocierilor, trec prin filtrul „agenturilor str\ine“ cum
le numea un alt dictator mai pu]in inspirat, iar la masa
tratativelor se întîlnesc C.I.A.-ul, principalul ordonator
de credite cu dobînd\ nelimitat\, [i afaceri[ti proteici,
vero[i de talia lui Dominic Green, murdari de ]i]ei [i alte
produse naturale foarte c\utate pe pia]a interna]ional\.
Putem examina s\r\cia popula]iei metisate stînd cu g\le]i,
oale [i ulcele în jurul unei conducte ruginite de unde
picur\ palid un strop de ap\. În genere, imaginile de
acest fel demne de celebrul Mondo Cane (1962) al lui
Paolo Cavara circul\ telegrafic în film pentru a reda
miza jocului politic murdar [i sensul providen]ial al
interven]iilor spionului de elit\. Desigur, apar [i condimentele,
precum bronzata Camille (Olga Kurylenko), din p\cate
ca multe dintre femeile Bond ad\ugînd mult machiaj
filmului [i o frumoas\ plimbare prin cadru cu sandalele
în mîini prin de[ertul fierbinte [i maieuri albe la origine,
mulate, murdare de funingine [i unsori, remarcabile
pentrtu ac]iunile de teren [i orice dirty job spionistic. {i
ea are de r\zbunat ceva, de aceea gînd la gînd cei doi
împ\rt\[esc sentimente duioase din ciclul „stau singur
[i dorul de crim\ m-apas\“. Momentele împ\rt\[irilor
de acest fel ies de obicei penibil, [i nici acesta nu face
excep]ie, mai ales c\ la final Bond face un gest de maxim
[i necreditabil umanism posttraumatic l\sînd agen]ia s\
rezolve cu uciga[ul iubitei pe care el doar l-a capturat.
Totodat\, noul Bond pare tot mai absorbit de ac]ionismul
s\u mortifer, ironia sa ucig\toare s-a diminuat fa]\ de
episodul precedent cînd spionul î[i f\cea mîna de as
cu a[ii pokerului de la Casino Royale punînd în valoare
witticism-ul [colii engleze de spionaj avînd în componen]a
ei cel pu]in doi scriitori de marc\, Graham Greene [i
Somerset Maugham. Dar Bond nu mai are chef de vorbe,
faptele vorbesc [i regizorul pare s\ fi împrumutat foarte
mult pe linia mar]ial\ de la Identitatea lui Bourne (2002)
al lui Doug Liman cu toate episoadele seriei, unde aparent
fragilul Matt Damon î[i relev\ calit\]ile dinamice.
Quantum of Solace nu reu[e[te suspansul de acolo
care nu este dat de gradul ridicat de violen]\, ci de
combina]ia ei cu un mind game bine regizat. Cu toate
acestea, Marc Forster ne-a scutit de scene de un
penibil hilar precum cea din anterioara produc]ie în care
Bond era articulat nemilos peste testiculele sale marca
MI6 în timp ce sfida inamicul cu injurii profesioniste
ad\ugînd un profund sentiment de jen\ publicului masculin
[i de p\rere de r\u publicului feminin pentru o asemenea
întrebuin]are neadecvat\ a armelor din dotare.
Oricum, noul Bond pierde în umor ce cî[tig\ în vitez\,
re]ine aten]ia ca personaj capabil de orice [i intangibil
[i promite, ca de obicei, o continuare. •
24

Pia]a de art\ în
România este
admirabil\, dar
lipse[te cu des\vîr[ire.
a r t e
I. Th. Sion - Uli]\
Tache Papatriandafil -
Natur\ moart\ cu vas cu
flori [i cea[c\ de cafea
Mina Byck Wepper - Natur\ moart\ cu narcise
Despre pia]a de art\
Pia]a…
Parafrazîndu-l pe Caragiale, am putea spune c\ pia]a
de art\ în România este admirabil\, dar ea lipse[te cu
des\vîr[ire. Acest fapt are mai multe explica]ii, dar, în
mod esen]ial, el se datore[te st\rii de recluziune [i de
noncomunicare în care am z\cut aproape 50 de ani. În
tot acest interval, bunurile artistice n-au circulat [i, în
consecin]\, valoarea lor a fost stabilit\ în mod artificial,
în func]ie de interese de grup sau în func]ie de comandamente
politice. Singurul cump\r\tor cu putere financiar\ mare
era statul, iar el cump\ra discre]ionar, dup\ cum îi dictau
umorile [i nevoile propagandistice, pentru c\ artistul
asta era: un simplu agent de propagand\ [i de influen]\,
un fel de apostol laic al teologiei negative pe care
comunismul a reprezentat-o în mod exemplar. Înainte
de ’89 statul cump\ra, a[adar, f\r\ s\ ]in\ seama de
criteriile reale ale unei pie]e. Între institu]iile statului
[i arti[ti existau ni[te în]elegeri tacite în ceea ce prive[te
controlul asupra crea]iei, un scenariu subtil de comunicare
impus de însu[i mecanismul interior al sistemului.
Deschiderea spre lume nu exista aproape deloc, arti[tii
contemporani circulau cu mare dificultate, iar ceea ce
se vindea dincolo, în afara artei contemporane, se vindea
în regim infrac]ional. Legea patrimoniului era o lege
protec]ionist\, etan[\ din punctul de vedere al comunic\rii
cu exteriorul; se inducea insidios aceea[i stare de
spirit care a n\scut celebrul slogan de dup\ ’89, „nu
ne vindem ]ara“, respectiv ,,nu ne vindem patrimoniul“,
dar, în felul acesta, patrimoniul a fost scos din contextul
s\u legitim, a fost exclus din sfera de influen]\ a pie]ei
de art\ – singura în stare s\ acrediteze sau s\ exclud\ un
fenomen care ]ine de crea]ia simbolic\. Grigorescu,
Andreescu, Luchian, Tonitza, Petra[cu [i mul]i al]ii care
se bucur\ la noi de un statut cvasimitologic, în
exterior sînt prezen]e neglijabile. Aceast\ realitate se
r\sfrînge extrem de prost asupra capacit\]ii noastre de
a convinge prin cultur\. Ne batem cu pumnul în piept,
propagandistic [i narcisiac, c\ prin cultur\ suntem
deja europeni, dar nu este deloc a[a S-au creat, astfel,
ni[te situa]ii absolut aberante: dac\ în Romînia un pictor
ca N.Grigorescu este situat undeva la limita sfin]eniei
[i este investit cu o valoare sufleteasc\ incomensurabil\,
tot el, cu toat\ sfin]enia lui, în Occident se afl\ la nivelul
unui mic maestru de provincie. Acest paradox nu îl
prive[te pe artist; în esen]\, în ceea ce prive[te datele
transcendente ale creativit\]ii lui, el este la fel de valoros
oriunde ar fi. Dar dincolo de spa]iul românesc este
necunoscut pentru c\ n-a circulat, n-a fost promovat
în marile muzee [i pe marile pie]e, acolo unde publicul
poate s\ intre în leg\tur\ direct\ cu opera lui.
Neexistînd mecanisme ra]ionale de pia]\, conforme
cu o legisla]ie de mult stabilizat\ în lumea occidental\,
situa]ia comercial\ a operei de art\ este fluctuant\ [i
imprevizibil\ în România [i acela[i autor se poate vinde
ast\zi la un pre] ridicol, iar mîine la unul exorbitant. Sau
viceversa! Îns\ oricum, diferen]a dintre cota de jos [i
cea de sus r\mîne enorm\: Mutzner, de pild\, s-a vîndut
[i la 21.000 USD, dar [i sub 1000 USD, iar aceast\
diferen]\ nu m\soar\ distan]a valoric\ dintre lucr\ri,
ci traduce simple spontaneit\]i. {i asta pentru c\ nu exist\
de-adev\ratelea o reglementare a pie]ei de art\, nici una
juridic\ propriu-zis\ [i nici una institu]ional\. Iar
acest lucru îngusteaz\ foarte mult plaja de op]iune,
dirijînd interesul cump\r\torilor, în cea mai mare parte,
c\tre nume de arti[ti, [i nu c\tre lucr\ri, c\tre obiecte
determinate. Cump\r\torul trebuie obi[nuit cu ideea
c\ un anumit obiect, apar]inînd unui nume sonor,
poate fi la fel de banal ca [i acela care poart\ o semn\tur\
irelevant\. {i invers, o anumit\ lucrare a unui autor f\r\
istorie poate fi excep]ional\. Noi avem mult mai
mul]i arti[ti importan]i decît ar l\sa s\ se în]eleag\ o
privire gr\bit\ sau una marcat\ de prejudec\]i. Dup\
pre]urile rezultate din [edin]ele de licita]ie de la Alis sau
de la Monavisa, singurele institu]ii de acest fel care exist\
în Bucure[ti, arti[tii români ar putea fi num\ra]i pe
degetele celor dou\ mîini. Or, acest lucru este complet
fals, în istoria artei române[ti existînd sute de arti[ti
remarcabili, cu opere perfect definite, care ar putea lesne
figura în orice mare muzeu din lume.
…[i colec]ionarii
În România ultimelor dou\ deceniu s-au petrecut
cîteva muta]ii socio-economice esen]iale. Dobîndirea
libert\]ii individuale [i posibilitatea liberei ini]iative
economice, într-un cuvînt, primii pa[i c\tre economia
de pia]\, au avut drept conseci]\ imediat\ nevoia reconstruirii
statutului social [i a redefinirii identit\]ii. Oamenii
dinamici, cu o gîndire practic\ supl\, cu mai mari resurse
de exploatare a libert\]ii [i de adaptare la noile condi]ii,
[i-au construit rapid locuin]e impozante, cu spa]ii generoase,
de multe ori ie[ite din scara strict\ a func]ionalit\]ii.
A[a cum comunit\]ile medievale î[i defineau coeziunea
[i puterea economic\ prin construirea unor catedrale
care mutau accentul de pe func]ie pe reprezentare, [i
noii agen]i ai economiei noastre de pia]\ au urm\rit, prin
proiectul propriilor locuin]e, transmiterea simultan\ a
unui mesaj de putere. Unei anumite înf\]i[\ri exterioare,
perceptibil\ pentru oricine, îi corespunde, în interior, un
spa]iu intim, subtil, greu de administrat vizual [i tot
atît de greu de st\pînit moral. Acel spa]iu trebuie populat
cu mobilier, cu obiecte func]ionale, cu reprezent\ri
simbolice [i cu repere spirituale. Casa este un mic univers
în care se reg\se[te totul, de la materia cea mai banal\
[i pîn\ la rela]ia înalt\ cu cerul, dar ea este, în mod
esen]ial, [i portretul fidel al celui care o locuie[te. În
acest sens, una dintre cele mai dificile [i mai ginga[e
probleme este aceea a mobil\rii interiorului cu obiecte
de art\. Iar aceasta nu este, a[a cum am fi tenta]i s\
credem la prima vedere, o problem\ anex\ [i, la urma
urmei, facultativ\. Ea este una esen]ial\ pentru confortul
psihic, pentru s\n\tatea moral\ [i pentru coeren]a simbolic\
ale oric\rui om care [i-a creat o rela]ie stabil\ cu propriul
s\u spa]iu. Dar cum la noi totul intr\ în categoria unor
experien]e f\r\ precedent, [i aceast\ preocupare
pentru amenajarea interiorului este pîndit\ de nenum\rate
riscuri. Ce se urm\re[te prin achizi]ia obiectelor de art\,
care sînt criteriile dup\ care pot fi ele alese, de unde
sînt cump\rate [i în ce perspectiv\ economic\ [i cultural\
sînt ele privite în momentul achizi]iei Iat\ numai cîteva
întreb\ri de al c\ror r\spuns depind, în mod direct, sensul
investi]iei, calitatea obiectelor [i mul]umirea sufleteasc\
a cump\r\torului. În cea mai mare parte, achizi]iile de
art\ s-au f\cut, pîn\ acum, f\r\ o consiliere de specialitate,
sau la sugestia arhitectului care a construit locuin]a,
neavizat în materie de art\, dar cu o clientel\ de arti[ti
[i de negustori gata preg\tit\, alegerea s-a f\cut dup\
criterii arbitrare, iar calitatea lucr\rilor a fost, de cele
mai multe ori, amestecat\ [i chiar îndoielnic\. Goana
dup\ numele importante ale artei române[ti [i promisiunea
unor pre]uri mici au umplut multe colec]ii de falsuri,
în timp ce lucr\ri autentice de mare valoare, apar]inînd,
îns\, unor arti[ti pe care nici negustorii improviza]i, nici
marele public nu îi cunosc din pricina caren]elor de
cultur\ [i de informa]ie, au fost ignorate cu totul.
Despre cum se constituie o colec]ie de art\, despre
circula]ia falsurilor, despre arti[tii români cei mai
vulnerabili la fals, dar [i despre siguran]a investi]iilor
prin cump\rarea unor lucr\ri adev\rate, sînt subiecte
absolut obligatorii pentru o dezbatere public\ [i un semn
indubitabil de maturitate social\. În afara unor astfel
de discu]ii calificate, oricînd te po]i a[tepta c\ nu [tiu
care negustor de ]ig\ri, ajuns peste noapte cump\r\tor
de tablouri en gros doar din vanitatea de a rivaliza cu
marii colec]ionari, se treze[te vorbind singur despre art\,
agramat [i peltic, asemenea unui mar]ian r\t\cit prin
interminabila tranzi]ie româneasc\. • 25
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008

România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
m e r i d i a n e
26
Cazul lui Phineas Gage
În vara anului 1848, un tîn\r de 25 de ani, pe
nume Phineas Gage, lucra ca [ef de echip\ pentru o
companie de construc]ii feroviare din Vermont,
Statele Unite. Deoarece c\ii ferate trebuia s\ i se croiasc\
drum pe un teren stîncos ce se cerea nivelat, echipa de
muncitori urma s\ arunce în aer ni[te stînci. Una din
sarcinile lui Gage era s\ pun\ explozibilul în g\urile
s\pate în piatr\, s\ introduc\ apoi un s\cule] de nisip
[i s\ preseze înc\rc\tura, cu ajutorul unui drug de fier.
Se pare c\, în acea zi, Gage nu [i-a dat seama c\ uitase
de nisip, [i a introdus bara direct în praful de pu[c\.
La prima scînteie creat\ de frecarea fierului cu roca,
totul a s\rit în aer, iar bara de fier a fost propulsat\ în
afar\, intrînd prin obrazul stîng al tîn\rului, prin baza
craniului, [i ie[ind prin cre[tetul capului. A aterizat 25
de metri mai încolo, acoperit\ de sînge [i materie cerebral\.
Gage însu[i o confec]ionase: cu o greutate de 6 kilograme,
bara avea mai mult de un metru lungime, iar diametrul
era un pic mai mare de 3 centimetri.
Incredibil, în ciuda celor dou\ mari g\uri din cap
[i a sînger\rii abundente, Phineas Gage nici m\car nu
a le[inat. A r\mas con[tient [i a vorbit cu colegii s\i
tot drumul cît ace[tia l-au transportat în cel mai apropiat
or\[el, Cavendish, unde doctorul Harlow a tratat rana
cum a putut el mai bine, potrivind la loc buc\]ile de
craniu r\mase. Aurmat o serie de infec]ii pe care organismul
lui Gage le-a învins, sub îngrijirea acestui doctor. În
afar\ de pierderea vederii la ochiul stîng, totul p\rea
în regul\. Vorbirea îi era intact\, la fel ca oricare alt\
facultate a min]ii, astfel c\ vindecarea deplin\ a fost
declarat\ dup\ numai cîteva luni. Îns\ nu dup\ mult\
vreme, Phineas Gage a început s\ dea semne de schimbare
a dispozi]iei [i caracterului. Nu te mai puteai baza pe
el deloc [i min]ea foarte des, ceea ce l-a f\cut s\
piard\ slujb\ dup\ slujb\, pîn\ cînd nimeni nu a mai
vrut s\-l angajeze. Înjur\turile lui erau atît de grosolane
iar limbajul atît de obscen, încît doamnele erau
sf\tuite s\ evite din r\sputeri s\ se afle în preajma acestui
om.
Phineas Gage este ast\zi un caz clasic în manualele
de neurologie. Partea de creier distrus\ a fost definitiv
asociat\ cu func]iunile emo]ionale [i mentale pe care
le-a pierdut. Doctorul Harlow, care i-a ref\cut istoria
medical\ vorbind cu prietenii [i familia, scria, la un
moment dat, c\ echilibrul dintre capacit\]ile intelectuale
[i înclina]iile animale ale pacientului a fost alterat, se
pare, de accident. Dup\ un timp de la moartea lui
Gage (survenit\ la 12 ani distan]\ de oribilul accident,
timp în care el a suferit de epilepsie), mormîntul a fost
deschis iar craniul recuperat pentru investiga]ii [tiin]ifice.
Acesta se p\streaz\ [i ast\zi la Muzeul {colii de Medicin\
a Universit\]ii Harvard.
Neurologul Hanna Damasio de la Universitatea
din Iowa (so]ia [i colega celebrului neurolog american
Antonio Damasio) a reu[it, cu ajutorul unei echipe de
speciali[ti în grafic\ computerizat\, s\ reconstruiasc\
traiectoria barei de fier, descoperind, astfel, c\ cea mai
mare parte a distrugerii cerebrale a avut loc în
regiunea ventro-median\ a lobului frontal, pe ambele
p\r]i; leziunile erau mai extinse, totu[i, în emisfera stîng\
a creierului.
Aproximativ la aceea[i vreme, îns\ peste Ocean,
în Europa, binecunoscutul chirurg, neurolog [i antropolog
francez Pierre-Paul Broca avea în îngrijire, în spitalul
din Bicêtre unde lucra, un pacient pe nume Leborgne,
devenit afazic în urma unui accident vascular cerebral.
Din noti]ele pe care le-a l\sat doctorul, se re]in cîteva
detalii foarte interesante referitoare la acest pacient
(c\ruia to]i îi ziceau „Tan“): „Dac\ cineva nu îi în]elege
gesturile, se înfurie [i începe s\ înjure – Sacre nom de
Dieu! . Tan este considerat egoist, r\zbun\tor [i agresiv,
iar asocia]ii lui, care îl detest\, l-au acuzat chiar de
furt. Aceste defecte ar putea fi cauzate în mare parte
de leziunile lui cerebrale“.
În neuro[tiin]a de azi, a spune c\ func]iile limbii sînt
îndeplinite în arii corticale specializate e un lucru cît
se poate de comun. La majoritatea oamenilor, stîngaci
sau dreptaci, acestea sînt situate în emisfera stîng\.
Leziunile provocate acestor arii produc diverse tipuri
de afazie. Din cele dou\ cazuri men]ionate, vedem c\
doar Leborgne era afazic, iar Gage nu. Cu toate acestea,
lucrul pe care cei doi îl au în comun e schimbarea
dramatic\ de personalitate survenit\ dup\ accidente. Se
poate spune c\ abuzul verbal [i înjur\turile reprezint\
expresia (vizibil\, exterioar\) a schimb\rilor adînci
(invizibile, interioare) petrecute în creierele acestora.
De[i la pacien]ii furio[i suferind de leziuni cerebrale a
fost remarcat\ tendin]a la abuz verbal, în general nu s-
a încercat o explicare a acestui aspect. Doctorul Harlow
credea c\ alterarea personalit\]ii lui Gage era provocat\
de r\nile acestuia, dar nu avea nici priceperea necesar\
[i nici mijloacele de cercetare ale unui doctor faimos
cum era Broca. Nu putea nicicum s\ sus]in\ cu dovezi
ceea ce pentru el era clar. Pe de alt\ parte, Broca nu a
cercetat niciodat\ domeniul neexplorat deschis de propria
sa remarc\ asupra leg\turii caracterului lui Leborgne
[i boala acestuia. Doar Hughlings Jackson, p\rintele
neurologiei engleze, mai nota, în 1858, despre „obiceiul“
des întîlnit al afazicilor de a înjura [i blestema. Astfel,
se ridic\ problema modului în care aspectele emo]ionale
ale vorbirii sînt integrate în procesele lingvistice centrale.
Emisfera stîng\
versus emisfera dreapt\
Cercet\rile indic\ cu claritate c\ emisfera dreapt\
con]ine sisteme neurale specifice implicate preferen]ial
în procesarea elementar\ a emo]iilor. Cu alte cuvinte,
emisfera dreapt\ proceseaz\ emo]iile. Am v\zut deja c\
emisfera stîng\ proceseaz\ limba. Care e, atunci, factorul
nostru comun, [i cum se potrive[te abuzul verbal în
scenariu
Se pare c\ emisfera dreapt\ nu e atît de lipsit\ de
cuvinte pe cît credeam: [i ea este implicat\ în producerea
limbajului, [i anume în ceea se nume[te procese lingvistice
ne-centrale. Acestea presupun existen]a aspectelor
emo]ionale. De exemplu, studiile arat\ c\ emisfera
dreapt\ decide dac\ vocea cuiva e vesel\, trist\ sau
furioas\. Oamenii care au leziuni cerebrale în aceast\
jum\tate a creierului nu î[i pot exprima emo]iile prin
vorbire sau mimic\. Ei î[i pierd intona]ia [i vorbesc plat,
ca ni[te robo]i, în timp ce fe]ele lor sînt impenetrabile,
de[i pot fierbe de furie pe din\untru. Ei nu pot identifica
o amenin]are venit\ din partea altcuiva, [i nici nu-[i dau
seama dac\ cineva arat\ surprins, plictisit sau sup\rat.
Vorbirea implic\ un num\r de opera]iuni anterioare:
alegerea cuvintelor [i structurarea lor pe diverse nivele
(sintactic, morfologic); undeva, pe drum, calitatea
prozodic-afectiv\ se al\tur\, iar ea const\ în toate
acele elemente care furnizeaz\ informa]ii extralingvistice
despre con]inutul literal al mesajului: alegerea unor
cuvinte amabile sau jignitoare, tonul înalt sau jos al
vocii, accentul, sonoritatea, ritmul; vorbirea mai este
înso]it\ de indicii non-verbale precum expresia fe]ei,
gestica sau postura corporal\. Toate acestea pot face
ca un mesaj s\ însemne ceea ce spune, sau exact invers.
Experimentele efectuate arat\ c\ pacien]ii cu leziuni
Incredibil, în ciuda celor dou\ mari
g\uri din cap [i a sînger\rii
abundente, Phineas Gage nici m\car
nu a le[inat.
Straniul caz al doctorului Damasio
[i al domnului Gage
cerebrale în emisfera dreapt\ nu în]eleg aspectele
emo]ionale ale metaforei. Într-un astfel de experiment
condus de Winner [i Gardner, subiec]ilor li s-a dat
propozi]ia El are inima grea [i li s-a cerut s\ potriveasc\
sensul acesteia cu una dintre dou\ imagini reprezentînd
un om trist, respectiv un om c\rînd o inim\ mare. Pacien]ii
s-au ar\tat sensibili doar la sensul literal al expresiei,
alegînd imaginea cu omul care duce o inim\ mare (Winner
& Gardner, 1977).
Gage [i Leborgne, împreun\ cu mul]i al]ii cunoscu]i
doar de literatura de specialitate, demonstreaz\ existen]a
capacit\]ii verbale emo]ionale. Emisfera lor dreapt\ era
extrem de activ\ dup\ leziunile suportate de emisfera
stîng\. Exist\ oameni care, spre deosebire de ace[tia
doi, au avut accidente masive [i [i-au pierdut graiul
aproape în întregime. Nu [i capacitatea de a înjura, care
e deseori pus\ în practic\. Interesant, ace[tia mai re]in
[i alte rudimente de limb\: cînt\ cîntecele, pot înv\]a
noi melodii, recit\ versuri pentru copii, rostesc expresii
automate, cli[ee, cuvinte extrem de frecvente în limba
matern\ (da, nu, mul]umesc), formule de salut (s\ru’mîna),
cînd sînt întreba]i Ce faci r\spund imediat Bine!
Avînd în vedere toate acestea, doi proeminen]i oameni
de [tiin]\ contemporani, au propus, independent, l\rgirea
conceptului de limb\, în care ar trebui incluse [i emo]iile.
J.T.Lamendella sus]ine c\ emo]iile în vorbire vin din
interferen]a sistemului limbic, cel responsabil de
comportamentul instinctiv. Vorbitorii î[i aleg cuvintele
cu înc\rc\tur\ emo]ional\ datorit\ unei leg\turi speciale
cu sistemul limbic, care se realizeaz\, probabil, prin
emisfera dreapt\. Profesorul Timothy Jay sprijin\ aceast\
opinie, iar ambii sînt de acord c\ gradul de exprimare
verbal\ a emo]iilor este o problem\ cultural\. Impulsurile
emo]ionale se interpun oricum, dar cortexul prefrontal,
unde se afl\ ariile cerebrale asociate cu ra]iunea [i luarea
deciziilor, poate decide s\ le inhibe. Vorbitorii de
limbi str\ine cunosc, desigur, situa]iile în care, din cauza
emo]iilor, limba matern\ se înc\p\]îneaz\ s\ persiste în
minte, împiedicînd gîndirea direct în limba str\in\.
Un exemplu faimos este cel al lui Albert Einstein,
care, cunoscînd foarte bine limba englez\ [i conferen]iind
adeseori, se entuziasma atît de tare în timp ce î[i expunea
teoriile încît discursul devenea un amalgam de german\
[i englez\, [i nu revenea la coeren]a anterioar\ pîn\
nu î[i tempera sentimentele.
*
* *
Emo]iile se bizuie pe limbaj cînd trebuie exprimate
– nu în totalitate, e adev\rat, dar într-o foarte mare m\sur\.
Psiholingvistul canadian Steven Pinker argumenteaz\
c\, într-o teorie a limbii, emo]iile joac\ un dublu rol:
în primul rînd, ele reprezint\ o parte a sensului mesajului;
în al doilea rînd, ne ajut\ s\ atingem scopul pragmatic
al vorbirii, [i anume s\ ob]inem ce vrem de la ceilal]i.
Noul val în [tiin]ele cognitive recomand\ integrarea
emo]iilor în modelele gîndirii, ra]ionamentului [i
lu\rii deciziilor. În prezent se fac cercet\ri asupra modului
în care sistemele limbii interac]ioneaz\ cu ariile cerebrale
destinate proces\rii emo]iilor. Datele ob]inute de neurologi
sînt încorporate aici, iar rezultatul, se pare, va revolu]iona
felul în care limba, acest fenomen minunat, este privit\.
Laura Carmen CU}ITARU
Bibliografie:
Damasio, Antonio. Eroarea lui Descartes. Emo]iile,
ra]iunea [i creierul uman. Bucure[ti: Humanitas,
2005.
Jay, Timothy. The Psychology of Language. New
Jersey: Prentice Hall, 2003.
Lamendella, J.T. The limbic system in human
communication în Studies in neurolinguistics, 3 (1977).
Pinker, Steven. How the mind works. New York:
Norton, 1997.
Trask, R.L. Language. The Basics. London &
New York: Routledge, 1995.
Winner, E. & Gardner, H. The comprehension of
metaphor in brain-damaged patients în Brain, 100 (1977).

Ocarte care nu putea fi scris\
decît la o vîrst\ înaintat\ – a
autorului [i a Europei,
desfigurat\ de dou\ r\zboaie.
m e r i d i a n e
CIUDAT amestec de melancolie, pesimism [i
causticitate, tulbur\torul roman în cinci p\r]i
al lui Gregor von Rezzori, ap\rut în 1979,
Memoriile unui antisemit, fic]ionalizare a unor
experien]e personale, autofic]iune avant la
lettre, mult mai subtil\ decît ceea se vinde
acum sub aceast\ etichet\, reprezint\ m\rturia
supravie]uitorui unei lumi apuse, o carte
care nu putea fi scris\ decît la o vîrst\ înaintat\ – a
autorului [i a Europei, desfigurat\ de dou\ r\zboaie. E
un parcurs ini]iatic, o împletire a istoriei personale [i a
Istoriei cu majuscul\, constatare a derivei unei civiliza]ii
sofisticate [i roase pe din\untru, nevrednic\ de idealizare,
o lume unde serve[te drept revelator r\ul teribil care este
antisemitismul, otrav\ prezent\ [i în educa]ia naratorului.
Acesta e un adolescent, apoi un tîn\r din mica aristocra]ie
a Bucovinei, cu o familie stranie, o mam\ de o sensibilitate
nevrotic\ [i un tat\ ce resimte drept o catastrof\ destr\marea
Imperiului Habsburgic [i se refugiaz\ maniacal în vîn\toare.
Lenta [i nu o dat\ dureroasa maturizare a personajului,
crud în ambele sensuri ale cuvîntului (lipsit de experien]\
[i dur, nemilos; e adev\rat, înclinat spre autodenigrare),
eliberarea de prejudec\]i, sunt facilitate de nenum\ratele
întîlniri cu evrei, din toate categoriile sociale, oameni
care îl fascineaz\ – mai ales evreicele, de care uneori
se îndr\goste[te. Frapeaz\ refuzul digresiunilor eseistice,
primatul nara]iunii; Rezzori nu explic\, nu trage concluzii,
ne pune sub ochi faptele, multe îngrozitoare – e înmagazinat\
aici mult\ suferin]\ –, [i ne las\ s\ judec\m. Cartea se
cite[te dintr-o suflare. Se contureaz\ pas cu pas o imagine
cople[itoare a spaimelor evreilor, a umilin]elor de care
au avut parte, a cruzimii celor mai mul]i dintre
semenii lor – uneori cruzime care se vrea cu m\nu[i, dar
nu e mai pu]in însp\imînt\toare. S\ not\m c\ de multe
ori cei care îi fac s\ sufere sunt la rîndul lor victime,
stigmatiza]i: unchiul homosexual este batjocura tîrgului,
iar ziaristul ratat Ol[anski este exclus nemilos din unele
cercuri.
Memoriile unui antisemit înseamn\ totodat\ un
roman al exilului, al pierderii patriei; nu sunt multe opere
de fic]iune care s\ fi exprimat atît de bine ceea ce în
german\ se nume[te Heimatlosigkeit. Exil al evreilor,
în primul rînd, al naratorului, r\mas f\r\ ]ar\, al unchiului
armean al domni[oarei Alvaro, evocat într-al treilea volet:
dezr\d\cinarea ajunge starea fireasc\ a oamenilor deprin[i
s\ fie lovi]i f\r\ mil\.
Rezzori, un inclasabil cu un aer retro, neîncadrabil
niciunui-ism, stilist des\vîr[it (bine slujit aici de excep]ionala
traducere a lui Catrinel Ple[u), în r\sp\r cu moda [i cu
re]etele literare de uz curent, are un statut incert [i ast\zi,
la un deceniu de la moarte: „mare autor“ pentru unii,
comparabil cu Musil sau Canetti (e totu[i o exagerare),
iar pentru al]ii o figur\ minor\, un diletant superficial.
E mult mai cunoscut în America decît în Germania, unde,
Romanul
unui
supravie]uitor
în r\sp\r cu gravitatea scrî[nit\ a atîtor proze tratînd
subiecte grave, umorul s\u, ironia acid\ [i tonul pe alocuri
juc\u[ n-au fost, spre dezam\girea sa, prea gustate. Pre]uit
de numero[i intelectuali [i arti[ti de origine evreiasc\
(sunt des citate cuvintele de admira]ie ale lui Elie Wiesel),
a stîrnit uneori reac]ii de respingere, pe care numai o
lectur\ gr\bit\, pe s\rite, le-ar putea explica. S\ fi fost
unii p\c\li]i de titlul în[el\tor, ironic Un exemplu e
micul jurnal al unei c\l\torii a lui Jacques Le Rider în
România, din volumul Europa Central\ sau paradoxul
fragilit\]ii, ap\rut acum mai mul]i ani la Polirom. Cel
socotit, nu f\r\ temei, printre cele mai importante nume
ale germanisticii din zilele noastre, reia de-abia în mai
2000 romanul lui Rezzori, pe care „îl l\sase în
suferin]\ pe rafturi de cî]iva ani“. Universitarul
francez dovede[te o uimitoare cecitate: „în ciuda umorului
lui Rezzori, nota]iile crud realiste despre evreii din
Cern\u]i, despre vecinii Goldmann, despre «jargonul
evreiesc» amestecat cu idi[ m\ fac s\ m\ simt prost“.
Cred c\ nu s-au în[elat cititorii care au fost de p\rere
c\ figurile cele mai vii, mai realizate artistic, sunt cele
din trecutul cel mai îndep\rtat, din prima parte a romanului:
unchiul Hubi, m\tu[a Sofia, bizarul Stiassny [i mai ales
Wolf Goldmann, adolescentul evreu cu o fenomenal\
înzestrare pentru muzic\, de aceea[i vîrst\ cu naratorul,
dar mult mai precoce. Ar fi nedrept totu[i s\ nu consider\m
pe deplin reu[ite alte personaje, greu de uitat dup\ sfîr[itul
lecturii, cum sunt fermec\toarea, nonconformista vienez\
Minka Raubitschek sau mai cu seam\, într-un episod
anterior, negustoreasa de treizeci [i ceva de ani de pe
Calea V\c\re[ti, trist\ [i rece, „împietrit\ în v\duvia ei“,
pe care naratorul o nume[te V\duva Neagr\. La oameni
de tot soiul, mefien]a în raport cu alteritatea e amestecat\
cu fascina]ia sexual\: „imaginea ei (a negustoresei –
n.m.) era invocat\ de numeroase voci cu inflexiuni
r\gu[ite de dorin]\: era întruchiparea perfect\ a evreicei
cu p\rul negru ca pana corbului, iar maturitatea ei suculent\
contrasta a]î]\tor cu r\ceala ei distant\“. Naratorul se
dest\inuie: „am în]eles c\ puteam în principiu s\
iubesc o evreic\ – în mod ciudat tocmai din cauza
tragismului evreiesc, a str\vechii triste]i evreie[ti de
pe chipul ei“. E vizibil\ la ea „acea angoas\ niciodat\
total învins\, adînc înr\d\cinat\ în rasa ei [i infiltrat\
pîn\ în cel mai mic por al fiin]ei ei“.
Se remarc\ în Memoriile unui antisemit atrac]ia pentru
o feminitate r\nit\, vulnerabil\: tîn\ra în c\rucior, întîlnire
de o clip\, devine o adev\rat\ obsesie pentru erou; acesta
evoc\ „reprezentarea (...) incon[tient\ c\ o infirm\ nu
s-ar fi putut ap\ra dac\ a[ fi vrut s\ o atac. {i evreii te
provocau fiindc\ erau lipsi]i de ap\rare, evreicele mai
ales [i, în special, v\duvele evreice...“ Nu întîlnim la
Rezzori femei fatale, aduc\toare de suferin]\, curtezane
voluptuoase: evreicele lui sunt victime. Recunoa[tem la
V\duva Neagr\ motivul triste]ii evreie[ti, intonat prima
dat\ de autori mai vechi, care vedeau aici un stigmat,
corolar al p\catului [i culpabilit\]ii „poporului
deicid“. Începînd cu secolul al XIX-lea, melancolia
devine o component\ important\ a frumuse]ii evreie[ti,
stereotip -fantasm\ datînd din epoca romantic\, ridicat
la dimensiunile mitului; un mit hr\nit în mare m\sur\
din literatur\. Melancolia face parte uneori din percep]ia
de sine a evreului; vorbim în acest caz de o autoimagine.
Memoriile unui antisemit stîrnesc ecouri de
lectur\. E greu s\ nu te gînde[ti la volumul memorialistic
al lui Nicolaus Sombart, fiul lui Werner Sombart, disp\rut
anul acesta, Tinere]e în Berlin, carte care a atras prea
pu]in aten]ia în România. Autorul evoc\ iubirea pentru
Rahel: „Nu aveam cuvinte pe m\sura frumuse]ii ei – era
într-adev\r extraordinar de frumoas\, a[a cum ne imagin\m
o evreic\ frumoas\. Cu ochi melancolici, u[or orientali
care, din cînd în cînd, aveau lic\riri glume]e. P\rea tot
timpul înconjurat\ de o aur\ de profund\ melancolie.
(...) vedeam în ea tot tragismul de secole al poporului
evreu. Devenise o metafor\ a tragicului“. Alt\ frumuse]e
melancolic\, alt\ evreic\ victim\, alt\ figur\ a tragicului.
Pentru cititorul român au o rezonan]\ aparte paginile
despre Bucovina copil\riei, cu frumuse]ile ei paradisiace
[i dificila convie]uire a atîtor na]ii, [i pitorescul Bucure[ti
al anilor ’30, ora[ oriental mai viu sub pana scriitorului
decît Viena, dup\ cum s-a observat. Cu atît mai mult, e
trist c\ la noi orice om cultivat a auzit de Alain Robbe-
Grillet, Pascal Bruckner sau Elfriede Jelinek, iar Rezzori
era pîn\ acum mai degrab\ apanajul unor happy few.
Curios, romanul nu e pomenit în ampla lucrare a lui
Andrei Oi[teanu, Imaginea evreului în cultura român\.
S\ sper\m c\, ap\rut\ la Humanitas, aceast\ a doua edi]ie
româneasc\ a Memoriilor, dup\ cea de la Kriterion, de
la mijlocul anilor ’90, va face dreptate unui scriitor de
mîna întîi.
Mircea LAZARONIU 27
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008

m e r i d i a n e
Misterul feminin este în
centrul unei crea]ii în
care mama [i iubita se
confund\.
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
28
EXISTEN}A lui Gérard Labrunie , cunoscut
în lumea literelor sub pseudonimul Gérard
de Nerval, debuteaz\ sub semnul tragicului.
N\scut în 1808, ca fiu al lui Etienne Labrunie,
medic militar în armata Rinului, [i al Mariei
Antoinette Laurent, el nu-[i va cunoa[te
mama, plecat\ de timpuriu în cealalt\ lume.
Aceast\ absen]\ îl va urm\ri întreaga
via]\ cultivându-i o hipersensibilitate maladiv\,
centrat\ pe o perpetu\ c\utare. Între studiile de
medicin\, pe care le va p\r\si curând, [i „boema
galant\“, care-l va situa în primele rânduri ale revoltei
romantice, Nerval încearc\ s-o descopere pe aceea
care-l p\r\sise atât de curând. Misterul feminin
este în centrul unei crea]ii în care mama [i iubita
se confund\. O adora]ie aproape mistic\ îl face s\-
[i caute idolul în lumea literaturii [i artei, a sensibilit\]ii
si d\ruirii extreme. „ Am auzit oameni gravi ridiculizând
dragostea pentru actri]e, pentru regine, pentru femeile
poet, pentru ceea ce , dup\ ei, agit\ imagina]ia mai
mult decât inima ; [i totu[i, cu astfel de iubiri nebune
se ajunge la delir, la moarte , sau la sacrificii nemaiauzite“
(citat de Théophile Gautier în Prefa]a la Voyage en
Orient, Charpentier ed. , 1882, p. XX ). Aceea pe
care o caut\, femeia unei realit\]i mereu alta,
mereu schimb\toare, îi contureaz\ cu fiecare zi, cu
fiecare nou\ experien]\, himera, ce îmbin\ magic
„ les soupirs de la sainte et les cris de la fée“ (v. El
Desdichado).
Numai c\ femeia care-i va r\scoli sim]urile, actri]a
Jenny Colon, insensibil\ la zbuciumul poetului, se
va c\s\tori curând, iar tân\rul s\u adorator va traversa
prima criz\ de nebunie [i va fi internat în clinica
unui renumit psihiatru, doctorul Blanche. Moartea
actri]ei adorate, un an mai târziu, îl va face s\ evadeze
în orient unde, mai pu]in interesat de pitoresc, î[i va
c\uta cu disperare, în credin]ele si religiile locului,
idolul, femeia ce va îmbina magic for]a si puterea de
d\ruire a zei]elor Isis, Venera [i Fecioara Maria. Acest
amestec de popoare [i de credin]e religioase, în care
coexist\ Moise, Orfeu, Zoroastru, Isus , Mahomed,
Buda , îl conduce spre sincretismul religios. Tot aici,
femeia orientului , acoperit\ de v\luri [i de mister,
îi cultiv\ iluzia reg\sirii unui ideal obsedant, acela
al eternului feminin.
O noua criz\ de nebunie îi alimenteaz\ o serie de
întreb\ri chinuitoare [i atrac]ia , din ce în ce mai
violent\, spre ocultism. Secolul al XVIII-lea , în care
ra]iunea s-a vrut triumf\toare, îi descoper\ Ilumina]ii
(1852), cei care, pornind de la o realitate, de obicei
terestr\, s-au desprins de ea pentru a ajunge la o
suprarealitate numai lor accesibil\. Experien]ele
oculte ale unor Nicolas Restif de la Bretone, Jacques
Cazotte sau Cagliostro îl introduc într-un mediu de
analogii, de coinciden]e [i de coresponden]e ciudate,
amestec de spiritualism [i ra]ionalism, propriu acelui
secol al Revolu]iei. Ideile lui Pitagora privind armonia
[i simbolismul numerelor, transmigra]ia sufletelor
nu exclud , în viziunea lor, preocuparea pentru un
prezent, cu fiecare zi, mai violent. Pe Restif de la
Bretone îl întâlnim la reuniunile mondene la care
particip\ personalit\]ile epocii printre care Alexis
Piron, autorul celebrului epitaf care a f\cut epoc\
:“ Ci-gît Piron, qui ne fut rien ,/ Pas même académicien.“
Les Confidences de Nicolas îl preocup\ pe Nerval
în mod deosebit. Din dialogul lui Restif de la Bretone
cu Mirabeau afl\m dezam\girea acestui membru
ilustru al Adun\rii Na]ionale fa]\ de colegii s\i. „
Cât de mult deplâng na]iunea , dac\ sunt trimise aici
ni[te nulit\]i , a[a cum avem noi atât de mul]i în
actuala Adunare Na]ional\“. ( G. de Nerval- Les
Illuminés, Nouvelle Librairie de France, Paris, 1999,
p. 251). Dezam\git, spre sfâr[itul vie]ii , Restif de
la Bretone, acest spiritualist p\gân, caut\ solu]ii întro
alt\ realitate, se reg\se[te în doctrinele indiene
[i egiptene, ajunge într-o stare de extaz, considerânduse
un mediator coborât din planeta Syrius, pentru a
salva Fran]a.
Ca [i Restif de la Bretone, Cazotte frecventeaz\
saloanele literare [i, într-un timp în care se în\l]au
în Fran]a „ templele ra]iunii“, acest maestru în
arta divina]iei prezice unor revolu]ionari fideli, ca
Chamfort sau Condorcet, sfâr[itul lor tragic. Amândoi,
Bicentenar Gérard de Nerval
Fascina]ia dublei realit\]i
aresta]i în zilele Terorii, se vor sinucide în închisoare
pentru a evita e[afodul.
Acela[i interes îl manifest\ Nerval pentru cabalistul
[i alchimistul Cagliostro, implicat în afacerea colierului
dar [i ini]iatorul celebrului supeu al mor]ilor, la care
mor]ii cineaz\ al\turi de cei vii. Experien]a se voia
o ilustrare a unei idei la care ]inea foarte mult, aceea
c\ moartea nu exist\.
Ilumina]ii secolului al XVIII-lea îl atrag pe Nerval
pentru c\ reg\se[te în doctrinele lor ceea ce el va
numi „ misticismul revolu]ionar“, dorin]a de schimbare,
dar prin metode ce dep\[esc sferele acestei lumi.
Fiicele Focului este ceea ce s-ar putea numi „
testamentul unui iluminat“ ( v. Léon Célier-
Gérard de Nerval, Hatier-Boivin, 1963, p. 157).
Volumul debuteaz\ cu o dedica]ie lui Alexandre
Ilustra]ie de Octav Grigorescu la edi]ia
Gérard de Nerval - Poesii,
traduse de Leonid Dimov, Ed. Univers, 1979
Dumas în care sunt anun]ate aproape toate temele
din Aurélia: „ Am crezut deodat\ în transmigra]ia
sufletelor , la fel de convins ca Pitagora sau ca Pierre
Leroux. Însu[i secolul al XVIII-lea , în care îmi
închipuiam c\ tr\isem , era plin de aceste iluzii“.
Doctrinele ini]iatice erau, de altfel, în mare vog\
printre intelectualii acelui sfâr[it de veac. Fiicele
Focului ilustreaz\ ideea cainismului, a descenden]ilor
lui Cain , fii ai focului [i locuitori ai domeniului
subp\mântean. Mama pe care n-a cunoscut-o, actri]a
pe care a adorat-o se reg\sesc în toate eroinele , de
la ]\r\ncu]a Sylvie la actri]a Corilla, pentru a fuziona
în Aurélia. Convins c\ „ visul este a doua via]\“,
Nerval caut\ rev\rsarea acestuia în lumea real\,
obsedat de dubla înf\]i[are a tot ce exist\. Fascina]ia
dublului îl conduce la exaltarea androginului , simbol
al perfec]iunii ini]iale. Prin caracterul s\u ini]iatic,
visul îi permite comunicarea cu fiin]ele dragi din
cealalt\ lume, dar [i cu primii oameni , locuitori ai
vârstei de aur, tr\ind într-o perpetu\ armonie. „ Nu
mai este moarte, nu mai este mâhnire, nu mai este
nelini[te. Cei pe care îi iubeam, rude, prieteni, îmi
trimiteau semne neîndoielnice despre existen]a lor
ve[nic\, [i nu m\ mai desp\r]eau de ei decât ceasurile
zilei. A[teptam ceasurile nop]ii într-o dulce melancolie“
, (Gérard de Nerval-Fiicele Focului, traducere, tabel
cronologic [i note de Irina B\descu, Bucure[ti,
Univers, 1974).
Visul devine astfel o iluminare, o punte de leg\tur\
între realitatea imediat\ [i patria mistic\, infinit mai
prezent\. Accesul la cele dou\ realit\]i impune
dedublarea. Momentul în care cei doi se întâlnesc
este acela al trecerii în cealalt\ realitate: „ M-am
înfiorat amintindu-mi de o tradi]ie bine cunoscut\ în
Germania, care spunea c\ fiecare om are un dublu al
s\u [i c\ atunci când îl vede, moartea este aproape“.
Prima parte din Aurélia se încheie cu aceast\ viziune.
Dublul din vis „ era dublul meu , care trebuia s\ se
c\s\toreasc\ cu Aurélia“.
Încercarea de a descoperi misterul se pedepse[te
aspru. Partea a doua a povestirii despre Aurélia are
ca moto :“Euridice, Euridice.“ Asemenea lui Orfeu,
Nerval o pierde pe fiin]a adorat\ în momentul în care
dorin]a de cunoa[tere dep\[e[te puterea omeneasc\
de în]elegere. Dezorientat, eroul î[i caut\ drumul.
„ Când sufletul [ov\ie nesigur între via]\ [i vis...în
gândirea religioas\ trebuie s\-]i cau]i sc\parea“. În
acela[i timp, ie[it dintr-o revolu]ie „ în care credin]ele
au fost sf\râmate“, Nerval recunoa[te dificultatea
reconstruirii edificiului mistic. Pe de alt\ parte,
nici [tiin]a nu-i ofer\ un r\spuns, iar gândirea ra]ional\
e urmat\ de un sentiment acut de vinov\]ie. „Asemenea
gânduri sunt departe de a înduio[a sufletul. Ele poart\
pe frunte str\lucirea trufa[\ a coroanei lui Satan...“.
S\ ne amintim c\ progresul [tiin]ific declan[ase în a
doua jum\tate a secolului al XIX-lea tenta]ii sataniste
la marile spirite ale vremii ca Baudelaire, Huysmans
sau Barbey d’Aurevilly.
Întreaga experien]\ îl conduce spre un domeniu
fabulos în care divinit\]ile feminine se confund\. „
Eu sunt aceea[i cu Maria, aceea[i cu maica ta, aceea[i
de asemenea pe care, sub toate înf\]i[\rile, ai
iubit-o întotdeauna“.
Mereu mai convins de migra]ia sufletelor,
descoperindu-se mereu în altcineva:“ îmi pare c\ am
în mine în seara aceasta, sufletul lui Napoleon,
care m\ inspir\ [i îmi porunce[te s\ fac fapte
mari“, Nerval se vrea demiurg, visând la refacerea
armoniei universale. Analogiile între micro [i
macrocosmos, determinismul astral îi dau convingerea
unit\]ii. „Ceasul na[terii, locul de pe p\mânt unde
ap\rem, primul gest, numele înc\perii [i toate
consacr\rile, toate riturile care ne sunt impuse, totul
prestabile[te o serie fericit\ sau nefericit\ de care
depinde întreg viitorul nostru“.
Dup\ publicarea primei p\r]i a Fiicelor Focului,
la 26 ianuarie 1855, Gérard de Nerval este g\sit
spânzurat în strada La Vieille Lanterne. Descoperirea
dublului, îl face s\ p\r\seasc\ aceast\ lume invadat\
de imagini speculare, pentru c\ „ imaginile zilei sunt
pentru mine viziunile nop]ii“ , visând la reconcilierea
spiritului cu materia, a omului cu universul, a realit\]ii
cu visul. Biserica îi refuz\ înmormântarea religioas\.
Dar acela[i doctor Blanche, medicul psihiatru, omul
de gust [i de aleas\ cultur\ care l-a vegheat [i i-a
f\cut nebunia creatoare, intervine la arhiepiscopul
Parisului , explicându-i c\ gestul sinuciga[ului nu
a fost unul responsabil. Serviciul funebru va fi celebrat
la 30 ianuarie în Catedrala Notre-Dame. Gérard de
Nerval a plecat într-o lume a lui , dup\ ce [i-a înv\luit
himerele în aureola mistic\ a adev\ratei poezii.
Sonia CUCIUREANU

m e r i d i a n e
Memoriile unui pitic celebru
• La Ed. Flammarion s-a reeditat `n aceast\ toamn\,
la 220 de ani de la prima apari]ie, un volum insolit:
Mémoires du célèbre nain Joseph Boruwlaski, gentilhomme
polonais. Aceste amintiri scurte, deconcertante, spirituale
[i emo]ionante s`nt dup\ chipul [i asem\narea celui ce
le-a scris, cel mai celebru pitic din Europa secolului
XVIII (men]ionat cu simpatie [i `n Enciclopedia lui
Diderot [i d^Alembert). N\scut `n 1739 `n Rusia polonez\,
era cel de al treilea din cei [ase copii (trei normali [i
trei atin[i de nanism) ai unei familii s\race [i la maturitate
nu m\sura dec`t 99 cm. De foarte t`n\r a beneficiat de
sprijinul unei v\duve bogate, care s-a ocupat de educa]ia
lui, apoi de al unei contese care i-a perfec]ionat virtu]ile
de om de lume – conversa]ie, muzic\, dans – ce-l vor
ajuta pe Joujou, cum era supranumit, s\ devin\ r\sf\]atul
cur]ilor regale, fiind `ndr\git de `mp\r\teasa Austriei,
de regele Poloniei, de ducele d^Orléans. Deosebit de
inteligent, con[tient de precaritatea statutului s\u de
„animal de salon“, cu at`t mai mult cu c`t se `nsurase [i
devenise tat\, piticul `ncepe s\-[i c`[tige existen]a ap\r`nd
`n spectacole publice, umilitoare dup\ luxul palatelor.
Abia la b\tr`ne]e [i-a reg\sit senin\tatea [i s-a stabilit
`n Anglia, unde a murit la v`rsta de 98 de ani. Memoriile
lui, redactate `n frumoasa francez\ a secolului Luminilor,
constituie o m\rturie de prima m`n\ asupra moravurilor
frivole ale contemporanilor.
~n Marele Nord canadian
• Cineasta
sco]ian\ Stef
Penney [i-a f\cut
debutul literar
cu un roman
ambi]ios, Tandre]ea
lupilor,
inspirat at`t de
marile westernuri
hollywoodiene,
c`t [i
din povestirile
de aventuri ale
lui Jack London
– o filier\ nu
tocmai la mod\
printre tinerii
scriitori de azi.
Ac]iunea se
petrece `n 1867,
`ntr-un or\[el
din Noua Sco]ie,
situat la grani]a
cu Marele Nord
canadian [i `n
care popula]ia e format\ `n mare parte din sco]ieni proasp\t
emigra]i, dar [i c`]iva francezi [i indieni. ~n imensitatea
de z\pad\, `n cabane rare, construite de o companie ce
se ocup\ cu comer]ul de bl\nuri, `[i afl\ ad\post v`n\torii
[i ghizii – ocupa]ii principale ale localnicilor. Aceasta
e lumea `nghe]at\ a romanului de aventuri, cu enigma
poli]ist\ (un ghid francez e g\sit mort [i scalpat `n cabana
lui) a c\rui reu[it\ const\ `n crearea de caractere [i `n
atmosfer\. Tandre]ea lupilor pare a fi o carte f\cut\
pentru a fi [i ecranizat\, de ce nu, chiar de autoarea
ei.
Irène Nemirovsky la New York
• Zguduitorul document literar [i istoric Suita francez\
de Irène Nemirovsky (1903-1942), publicat `n Fran]a la
62 de ani dup\ asasinarea ei `n lag\rul de exterminare
de la Birkenau [i distins cu Premiul Renaudot –
acordat postum `n mod excep]onal –, a cunoscut un enorm
succes [i `n SUA unde s-a v`ndut `n peste un milion de
exemplare. (~n parantez\ fie spus, versiunea româneasc\
realizat\ de Lucian Pricop [i publicat\ la Editura Paralela
45 `n 2006 a trecut aproape neobservat\.) }in`nd cont de
interesul cititorilor americani, o expozi]ie dedicat\ Irenei
Nemirovsky, con]in`nd manuscrise [i fotografii, a fost
deschis\ la New York, `n prezen]a fiicei ei, Denise Epstein,
cea care, copil fiind, a salvat `mpreun\ cu sora ei ultimul
manuscris al mamei [i l-a `ncredin]at Institutului
pentru Memoria Scrierilor Contemporane (IMEC).
Un roman despre mama
• Cea de a 57-a carte a laureatului Nobel pentru
literatur\ de anul acesta J.M.G. Le Clézio, lansat\ cu
doar c`teva zile `nainte de a se afla marea vete, Ritournelle
de la faim, nu seam\n\ cu celelalte romane ale lui, cu
excep]ia celui `n care `[i evoca tat\l, L^Africain (2004).
Conceput ca un omagiu pentru mama lui, Ethel, Refrenul
foamei e mai intimist, mai personal, romancierul vorbind
[i despre el `nsu[i, `n capitolul ini]ial [i cel final ce
`ncadreaz\ biografia foarte roman]at\ a mamei. Povestea
`ncepe `n 1931, la Paris, cu o feti]\ de zece ani care
viziteaz\, `mpreun\ cu fratele bunicului ei, Expozi]ia
colonial\. B\tr`nul vrea s\ cumpere de acolo o c\su]\
indian\ pentru a o reconstrui `n gr\dina lui, ceea ce nu
va mai putea face, c\ci va muri cur`nd. Interiorizat\ [i
singuratic\, `n ciuda prezen]ei p\rin]ilor nostalgici dup\
soarele insulei natale, Mauritius, Ethel se `mprietene[te
cu Xenia, o t`n\r\ rusoaic\ alb\ dintr-o familie declasat\,
purt`nd [i ea suferin]a dezr\d\cin\rii. Adolescentele
privesc lumea [i traverseaz\ anii de r\zboi, f\r\ s\-[i dea
seama cu adev\rat ce se petrece. Ceea ce n-o `mpiedic\
pe Ethel s\ capete o luciditate special\ `n privin]a oamenilor
[i a tr\d\rilor lor. Le Clézio compune cu pudoare [i
sensibilitate un superb portret de femeie, „eroin\ f\r\
voie“, `ntunecat [i luminos `n acela[i timp. ~n imagine,
J.M.G. Le Clézio la 9 octombrie, sosind la Gallimard,
• Brazilia s\rb\tore[te centenarul unuia dintre marii
s\i g`nditori, Josué de Castro (1908-1973), autor `n 1946
al unei lucr\ri celebre, Geografia foamei. Tradus\ atunci
`n 25 de limbi, cartea a inspirat, prin caracterul ei universal,
formarea mai multor genera]ii de sociologi [i economi[ti
din toate ]\rile [i a revenit `n actualitate azi. Josué de
Castro s-a n\scut `n regiunea cea mai s\rac\ a Braziliei,
Nordeste, a absolvit medicina la 21 de ani [i s-a specializat
apoi `n fiziologie, antropologie [i geografie uman\,
domenii `n care a ]inut cursuri la Rio de Janeiro [i a
publicat studii. Datorit\ lor a devenit unul din exper]ii
mondial recunoscu]i `n probleme de nutri]ie [i solu]ii de
eradicare a foametei. A organizat `n Brazilia Serviciul
Central pentru Alimenta]ie, iar imediat dup\ r\zboi mai
multe ]\ri l-au chemat s\ studieze [i la ei probleme de
nutri]ie (Argentina, Republica Dominican\, Mexic,
dar [i SUA [i Fran]a). Marele public interna]ional l-a
cunoscut odat\ cu Geografia foamei, urmat\ de Geopolitica
foamei (1951), primele din cele 29 de c\r]i ce-i alc\tuiesc
bibliografia [i care au f\cut din el unul din ilu[trii intelectuali
brazilieni ai secolului XX, al\turi de economistul
Gilberto Freyre [i scriitorul Jorge Amado. Josué de Castro
n-a fost doar un g`nditor vizionar, ci [i un om de ac]iune.
• Cel mai recent roman al lui Ian Mc Ewan, Pe plaja
Chesil, recent tradus `n Fran]a la Ed. Gallimard, se afl\
pe locul I `n preferin]ele librarilor din Hexagon. Palmaresul
Centenar Josué de Castro
Primul `n top
„editura sa“, imediat dup\ anun]area Premiului Noel
pentru literatur\.
~ntre 1952-56 a prezidat FAO, organiza]ia Na]iunilor
Unite pentru alimenta]ie [i agricultur\, [i a reprezentat
apoi Brazilia `n mai multe organisme interna]ionale.
Acoperit de onoruri [i recompense, se vorbea despre
el ca un posibil candidat la Premiul Nobel pentru
pace. A fost ales deputat federal al Statului Pernambuco,
timp de dou\ mandate. ~n 1964, dup\ lovitura militar\
de stat, a fost destituit din toate func]iile [i privat de
drepturi, ceea ce l-a determinat s\ se exileze `n Fran]a,
unde a `nfiin]at Centrul interna]ional pentru dezvoltare,
a predat cursuri universitare [i a murit deprimat `n 1973.
Azi, Josué de Castro e omagiat ca pionier `n
studiul foametei ca problem\ global\, ca fenomen `n
acela[i timp economic, ecologic, social [i ca avocat
convins al unei reforme agrare care s\ nu se mul]umeasc\
doar cu redistribuirea p\mânturilor, ci [i s\ ajute concret
familiile de ]\rani `n cultivarea [i comercializarea
produselor agricole. Cu ocazia centenarului, pre[edintele
Braziliei Lula da Silva i-a adus un omagiu solemn lui
Josué de Castro, `n prezen]a fiicei acestuia, ea `ns\[i
medic [i sociolog, iar ora[ul natal al s\rb\toritului, Recife,
a `nfiin]at un premiu ce-i poart\ numele, destinat s\
recompenseze proiecte nutri]ionale.
publicat `n „Magazine littéraire“ din noiembrie arat\
c\ scriitorul britanic `i dep\[e[te `n top pe romancierii
francezi, cartea lui fiind considerat\ de ace[ti cititori
aviza]i care s`nt (la ei) librarii drept fenomenul
editorial al sezonului. Dac\ `n Marea Britanie succesul
de critic\ [i de v`nz\ri al romanului se explic\ [i prin
faptul c\ Ian Mc Ewan e o persoan\ public\, binecunoscut\
prin lu\rile lui de atitudine politice (`n special `mpotriva
terorismului islamic) [i prin polemicile st`rnite, `n Fran]a
entuziasmul librarilor are alte ra]iuni. ~n primul r`nd,
faptul c\ e vorba de un roman scurt (148 de pagini), cu
o construc]ie clasic\ [i un ritm antrenant, care se
cite[te pe ner\suflate din curiozitatea de a afla deznod\m`ntul.
Apoi pentru actualitatea subiectului ales de romancierul
englez `n acest an `n care s-a vorbit atât de mult, cu ocazia
`mplinirii apatru decenii, despre Mai 1968. Aleg`ndu-[i
ca personaje principale doi `ndr\gosti]i din Anglia
sixties, Mc Ewan descrie excep]ional epoca dinaintea
eliber\rii moravurilor, cu corsetul ei moral pe vechiul
fond de pudibonderie victorian\ [i conflictele interioare
pe care acesta le provoca tinerilor. Abord`nd romanesc
perioada pre-^68, cu ironie [i subtilitate, Pe plaja
Chesil rezoneaz\ cu dezbaterile aprinse din Fran]a despre
consecin]ele lui Mai ^68 asupra crizei valorilor morale
[i asupra `ntoarcerii la religie. ~n aceast\ conjunctur\
favorabil\ succesului c\r]ii, un rol revine [i filmului
lui Joe Whright, adaptat dup\ romanul Isp\[ire al lui Mc
Ewan, care ruleaz\ `nc\ `n cinematografele franceze.
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
29

a c t u a l i t a t e a
POEMUL {I SCRISOAREA
V| MUL}UMESC pentru respectul cu care
m\ `ntâmpina]i chiar de pe fa]a plicului. ~n\untru
`ns\, nimic din care s\ deduc ce v\ dori]i cu
textele, texte din care se degaj\ o triste]e intens\.
Stil lapidar, ironie, comentarii la via]a de fiecare
moment a pensionarului, care a prins absolut
toate p\c\lelile istoriei, ca noi to]i, de altfel.
O triste]e amestecat\ ca oboseala visurilor
vag `mplinite [i-a amintirilor care nu [terg deziluzia [i nu
`ndulcesc condamnarea de a fi trec\tori [i pe sfâr[ite.
„~ntr-o zi, poate chiar mâine,/ Voi pleca ostenit spre alt
continent./ Oare acolo, departe,/ Exist\ lumin\, cetate,/
iubire sau pâine“ M\ gândesc ce semnifica]ie da]i
ideii de cetate, când v\ referi]i la cel\lalt t\râm. ~n[iruirea
sumar\ nu-i `ntâmpl\toare. ~n popor se crede c\
dincolo te `ntâmpin\ faptele proprii, bune, rele, c\ldicele,
milele [i iubirea c\tre cei de lâng\ tine, aici pe p\mânt.
Ca unui egal `n]eleg\tor [i hâtru ce-]i face trecerea mai
lin\ din peisaj `n necunoscut, i te po]i adresa flatarisindu-l
cu o expresie modern\ [i care trebuie s\ aib\ efect bun:
„Luntra[ule Charon, hai patroane,/ s\ a[tept\m m\car
pân\ mâine...“, el intervine cu `ndemnuri pre]ioase de
ultim moment: „Hai, omule, fii iste] [i vino cu mine,/
Te cinstesc cu un pahar de lumin\.../ {i [tii ceva, mai bine
schimb\-]i meseria.../ Fii manager de principii sezoniere,/
Fii stilist de vorbe goale, c\m\tar de idei,/ Ai ghicit,
bre, - acolo e trai pe v\trai, -/ Politica, tat\, e tot ce se
caut\.../ Restul... este pentru noi, noi,/ cei mici [i moi:/
Când e soare, nu sunt ploi./ Urmeaz\ taxe, impozite,
scumpiri [uvoi,/ o mla[tin\ de nevoi.“ {tiutor, `n]eleg\tor
[i bine informat, Charon se implic\ patern `n restul nostru
de via]\, `n amintirile noastre cu cai troieni [i birocra]ie.
St\ omul trec\tor la taine cu b\trânul. Dar [i personajele
din lecturi au probleme [i pove[ti demne de pus pe tapet.
Charon vâsle[te [i ascult\ [i trece Stixul ca pe-o memorie
adânc\, `nc\p\toare s\ capteze [i s\ prelucreze evenimente:
„Se `mp\caser\ cu to]ii, la final:/ rude, du[mani [i chiar
amici./ - Se cam termin\ rostul meu pe aici,/ gândi cu
obid\ calul troian -/ (locuia gratis acolo de peste un
an)./ Era trist, se obi[nuise tipul cu confort substan]ial:/
spor de veghe, interviuri, ipoteze de viitoare strategii etc.!/
~n plus, fiind foarte `nalt,/ avea permanent situa]ia [i
evenimentele sub control,/ Ceea ce era un avantaj, pentru
un eventual [antaj.../ -informa]iile erau stocate, dar orice
are un pre]./ A[a c\, ab\tut, dar optimist, straniu,/ cu nota
de lichidare `n perfect\ stare,/ - birocra]ia de rigoare -/
Calul troian `[i consult\ blogul [i mobilul./ - Sunt sigur
c\ la multe partide ar fi o pâine alb\ de mâncat!/ Mare
p\cat, mi-ar mai fi trebuit zece fra]i de ajutor,/ Pentru a
face schimb de informa]ii calde, discrete./ De fapt, se [tie,
noi, caii troieni/ suntem conduc\torii `n prea multe cet\]i.“
Dar s\ nu d\m aten]ie cailor troieni care s-au `nmul]it
`n lume [i nu las\ pacea poe]ilor la locul ei, [i care au
devenit cârcota[i, uitând de marea c\l\torie [i de timpul
f\r\ timp al oric\rei ruperi de ale lumii p\c\leli omene[ti.
„C\l\tor sunt - `[i revine poetul, [i se cerceteaz\ `n ultima
oglind\ a vie]ii lui aici. Textul e dintr-odat\ important,
sobru, frumos: „C\l\tor sunt, elegant `n ve[minte confuze,/
Aici, pe Terra, to]i poart\ haine stranii,/ cusute de tainice
fire, clar obscure!/ Peste umbra mea,/ acoperit\ temeinic
cu `nser\ri [i spornice gre[eli,/ coboar\ o sabie ginga[-
amar\... Doamne, Tu, ce singur ai cântarul, Ocrote[te-mi
frica de dincolo,/ unde sufletul, sfiindu-se foarte,/ R\mâne
prudent, static, la prima treapt\ a sc\rii.“ Poemul care
se intituleaz\ banal dar d\ brusc de gândit cu alt\ rezonan]\,
spre ceva simplu [i profund Anotimpul acesta nu figureaz\
`n calendar! De n-ar fi fost `ng\duit ligamentul riscant
[i stric\tor de imagini! ~nlocui]i timpul cu alt cuvânt,
vremea, de pild\, ori de câte ori cuvântul urm\tor
`ncepe cu vocala a, ori \, e, i, o, [i cam atâta ar ]ine restric]ia!)
Ce bine sun\: „Peste umbra mea, acoperit\ temeinic cu
`nser\ri [i gre[eli, coboar\ o sabie ginga[-amar\...“ Cum
ziceam la `nceput Versuri ce relateaz\ corect, de valoare
amestecat\, din p\cate, cu triste b\[c\lii [i dialoguri
pedestre. Ideea unei triste]i care nu este doar a noastr\
ci [i a umbrei pe care o facem p\mântului. Oricât ne-am
str\dui r\mânem ai unei neputin]e suverane. Ce spune
poetul c\l\tor, pân\ una alta suferind de nevroze complicate
[i care-l fac apt de a suporta cu surâsul pe fa]\ orice,
„Norocul meu este c\, `n situa]ii dramatice, f\r\ solu]ii,
grabnic m\ uit la publicitate; acolo totul e luminos [i cald,/
orice are rezolvare, miraculos. Acum a[tept, m\ uit [i
a[tept, solu]ia garantat\ [i pentru triste]ea umbrei mele“
(Sezon de epidemii). Pe m\sur\ ce v-am citit textele,
n-am mai avut nici o `ndoial\ c\ mi le-a]i trimis la redac]ie
cu buna inten]ie de a m\ convinge c\ e p\cat de ce ni
se-ntâmpl\ [i cât de umili]i am fost, suntem [i vom mai
fi noi, oamenii simpli. Nu suntem destul de iste]i ca s\
r\zbim `n lume,/ `ntre semeni, aici pe p\mânt. Sarcasmul
nostru de cump\n\ nu ne mângâie [i nici n\dejdea c\ vom
r\zbi cumva `n fa]a lui Dumnezeu `ndreptându-ne ochii
la cerul care le [tie [i le vede pe toate. Transcriu `n final
Este ora 19. Urmeaz\ [tirile: „P\pu[arii urc\ alert treptele./
~i urmeaz\, mimând via]a,/ oamenii-robo]i, f\uritorii de
scame./ ~nc\ vii, ce tupeu, câ]iva b\trâni, ascund grabnic
calendarul,/ S\ `nduplece iarna [i facturile…/ ~ntre Ei [i
ei, [ubrede poduri de silabe triste !/ ~ntre Ei [i noi to]i/
- ferecate u[i -/ labirinturi noi de plus./ Ei `n urcu[, mereu
`n urcu[,/ Noi, ca `ntotdeauna cu pre[ul du[i!“, datat acest
text, noiembrie 2008. {i mai transcriu un text de anul
trecut, intitulat Sunt pensionar, deci REZIST : „N\scut
sunt `ntr-un or\[el micu] [i b\n\]ean./ Aici, e-adev\rat
`ns\, cam demult s-a `ntâmplat,/ Bunicul, care m\ iubea,/
M\ plimba adesea prin ora[/ Pân\ când bunica preg\tea
prânzul,/ [i mai ales cl\titele cu urd\ sau ca[.// Ast\zi,
acestea toate, ca toate, au trecut./ Cu Bucure[ti, eu m\
simt `nfr\]it !/ Motivul/ {i eu [i el, avem circula]ia
deficitar\!“ M\ tulbur\ faptul c\ toate semnele minun\rii
(ale mir\rii) sunt la dvs. trasate ap\sat, `ngro[ate semnificativ,
[i parc\ v\ v\d meditând plin de n\duf [i f\când o
pauz\ de respiro, tocmai pentru a le accentua semnificativ.
(Nicolae Popcov, Bucure[ti). •
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
30
Prin anticariate
Dup\-masa
lui Grummer
D
IGEST-UL este, pe engleze[te, versiunea
comprimat\ a c\r]ilor de neocolit, care trebuie
citite, fie [i pe scurt. Sigur, nu e lucru u[or s\
tai o capodoper\, mai ales cînd volutele îi
sînt tot schepsisul. Nici s\ faci serii de asemenea
pastile [i s\ crezi c\ ele sînt literatura. Cîteodat\,
îns\, artificiul iese. Unul din cei care, f\r\ s\
fie angajatul vreunui trust responsabil cu scutirea de
lectur\, a reu[it, e Urmuz. În cîteva pagini de stenodactilogram\
peste care a colorat cu creionul, te face s\ spui, cvasisocratic,
privind la tomurile masive: cît de mare e
mul]imea detaliilor de care nu avem nevoie!
În literatura lui tr\it\ repede, frazele intr\ unele în
altele, personajele se f\rîm\, intrigile explodeaz\ înfundat,
acoperite de-o concluzie care nu-i de-acolo. Ai sentimentul
c\ orice se poate, c\ moda (literar\) nu mai e fiorosul
inventar de ce cu ce se asorteaz\, ci o spontan\ [i frugal\
exersare a unor pl\ceri n\stru[nice. Tablourile suprarealiste,
care desfiin]eaz\ ideea de om (cu doi ochi, dou\
mîini etc.) în numele ideii de libertate, se mi[c\ slobode
prin aceste abia vreo sut\ de pagini foarte aerisite, cu
tot cu explica]ii [i ilustra]ii. Totu[i, edi]ia pe care o
am în fa]\ e mult mai groas\, chiar neverosimil de groas\,
dac\ cite[ti numele de pe copert\. E aproape un album,
scos la Minerva, în 1983, la 100 de ani de la na[terea
lui Urmuz, îngrijit de Constantin Cri[an, dup\ edi]ia lui
Sa[a Pan\, din 1970, tot la Minerva, [i cuprinzînd Paginile
bizare în nu mai pu]in de [ase limbi, englez\, francez\,
german\, italian\, rus\, spaniol\, în care le-au t\lm\cit,
întregi sau pe ici, pe colo, Eugen Ionescu, Ilarie Voronca,
Leopold Kosch, Andrei Banta[, Marco Cugno [i Marin
Mincu, L. Dolgo[eva, Xenia Dumitru, Nata[a Nicolau,
Susana Vásquez Alveár [i Victor Ivanovici. Ilustra]iile
de pe copert\ [i din interiorul volumului îi apar]in lui
Ion Mincu. {i sînt, nu-ncape vorb\, potrivit de bizare.
În ochiul furtunii, printre manifeste care rup cerul
tern al sfîr[itului [i începutului de veac, se încheag\, ca
o juc\rie f\cut\ din buc\]ile fostelor p\pu[i, aceste pagini
furioase (cum l-au în]eles cîndva italienii pe bizzaro).
Mistuit\ îndelung, furia lor nu mai e aparent\, e o postrevolt\.
Un soi de tensiune superficial\ face vorbele
[i frazele s\ se apropie, dup\ ce au fost spulberate. Iar
în felul cum le adun\ martorul r\v\[irii lor nu e nici o
inten]ie de ordine. Dimpotriv\.
Sînt frumoase a[a, alcooluri dintr-un copios prînz
literar. E de pomin\ ipoteza c\ biliosul Grummer (cu
o digestie înceat\, carevas\zic\), suferind, dimpreun\
cu Algazy, de pic\, adic\ de aplecarea spre a mînca orice
lucruri necomestibile, înghite egoist resturi de
poeme, iar co-asociatul s\u „cu groaz\ observ\ în
stomacul lui Grummer c\ tot ce r\m\sese bun în literatur\
fusese consumat [i digerat.“ (p. 76) Dac\ literatura
moare, atunci totul este permis, a[a c\ cei doi se consum\
unul pe altul, prohodind defuncta proz\ de amor cu,
probabil, cel mai purtat dintre cli[eele ei.
Alte secven]e, mai pu]in cunoscute (fiindc\, bun\oar\,
Pîlnia [i Stamate, Ismaïl [i Turnavitu, ori Fuchsiada au
f\cut o invidiabil\ carier\...), sînt Dup\ furtun\, sau
Pu]in\ metafizic\ [i astronomie. Dup\ furtun\ pare
scris\ în cheia romantismului minor, în stare s\ se
uimeasc\ din orice, [i s\ verse la metafore cu nemiluita.
Asta, de n-ar fi g\ini evlavioase care p\zesc cancelariile
m\n\stirilor, iar cavalerii n-ar înnopta în copaci.
Dup\ principiile prozei fantastice, ascunzînd în
fibrele ei o bort\ pe care n-o sesizezi, la un moment dat
ceva se deregleaz\ [i nu se mai drege. Un regim similifantastic,
lipsit, îns\, de orice solemnitate, e, deci,
numitorul comun al acestor romane intrate la ap\ p\strînd,
în graba lor, doar ni[te repere lingvistice aruncate
anapoda, ca s\ le recuno[ti [i s\ te întrebi ce caut\ acolo,
într-o viitur\ care a rupt ce-a apucat din malurile literaturii.
Pu]in\ metafizic\ [i astronomie afirm\ întîietatea
alfabetului surdo-mut, adev\rata muzic\ a sferelor.
De aici, lucrurile se-mpotmolesc în metafizica principiului
prim, de unde nici o citire în stele nu le mai scoate.
Sem\nînd atît de mult cu filosofia de popularizare, schi]a
e, totu[i, pur\ elucubra]ie. Din aceea[i stirpe cu Însemn\ri
– Ciorne r\zle]e. Un Urmuz filosof e ceva aproape de
neconceput, îns\ unul care transcrie, cu multe cuvinte
lips\, un jurnal al cuiva mort, pesemne, de tîn\r, punîndu-[i
cu entuziasm negru probleme mari, e cît se
poate de credibil. În vara lui 1914, o scurt\ od\ revolverului,
aproape de sinucidere: „suveran al lumii, trebuie s\
m\-nchin ]ie, c\ci f\r\ un creier care s-o cear\, Divinitatea
nu mai poate avea rost; iar tu e[ti cel care po]i dispune
cum vrei de acel creier!... Tu e[ti deci Zeul cel
mai puternic!...“ Zeflemea, sau adev\r Co]carul se las\
covîr[it de coeren]a melancoliei.
Acesta, îns\, nu e Urmuz, de[i sfîr[itul lui nimerit
în plin ne-ar l\sa s\-l b\nuim ([i) a[a. El este ingeniosul
retezat [i solistul gîtuit. Oricît de spart ar suna, [i-oricît
i-ar c\dea firele, simfonia lui e, totu[i, simfonie. A
destinului.
În fine, de dragul surprizelor unor traduceri dintr-un
exemplar cu neputin]\ de tradus, citi]i Cronicarii în
versiunea englezeasc\ a lui Andrei Banta[, avînd cu
totul alte nume (jocul pur suport\ aceast\ infidelitate...),
alte sonorit\]i. {i-ar mai fi de transcris un mesaj aproape
electoral: „De vre]i cu to]i, în timpul nop]ii, un somn
în tihn\ s\ gusta]i,/ Nu face]i schimb de ilustrate cu
cel primar din Cîrliga]i.“
Simona VASILACHE

a c t u a l i t a t e a
Vede tot,
[tie tot
Defilarea
Î
{I SCOATE Stelian, de diminea]\, to]i oamenii la defilare
prin ora[. Frig [i o fulguial\ în]ep\toare. Strada principal\,
goal\. Gardi[tii, nici ei prea mul]i [i îmbr\ca]i sub]ire,
b\teau talpa sold\]e[te, s\ se înc\lzeasc\. Din toate t\lpile
lor, cu care loveau pietrele de rîu ale pavajului, ie[ea
un r\p\it de civili neinstrui]i, nu triumf\toarea
înaintare la unison a bocancilor cazoni. Pomenea [i
jandarmii lui disp\ruser\. Fîlfîiau ciorile deasupra ora[ului,
cronc\neau [i se d\deau tumba, încît unul dintre gardi[tii din
spatele lui Stelian a tras în ele s\ le împr\[tie. A urmat o rafal\
dezordonat\ de focuri de pistol, la nimereal\. Pic\ vreo dou\ ciori,
iar celelalte încep s\ cîrîie a r\u. Stelian avea un megafon în mîn\.
Era, îmbr\cat în c\ma[\ verde, cu diagonal\. Î[i pusese o cojoac\
pe deasupra, dar era vîn\t de frig. Îi chema cu megafonul în strad\
pe cet\]enii patrio]i, s\-l sprijine pe Horia Sima împotriva Cîinelui
Ro[u [i a bol[evismului. Cam o dat\ la zece pa[i [i el, [i ceilal]i
strigau: „Horia Sima, fuhrer [i duce!“
La regiment, maiorul Scipione a f\cut o trecere în revist\, pîn\
s\ se lumineze de ziu\. I-a degradat cu mîna lui pe cei doi locotenen]i
care se f\cuser\ camarazi cu legionarii. Pe unul dintre ei l-a [i
p\lmuit, cu întîrziere, în amintirea pironului pe care acesta îl b\tuse
în copita calului s\u. Apoi a trimis jum\tate din regiment, cu trenul
la Constan]a, cu cartu[e de r\zboi la ei [i cu ordinul s\ intre în
ora[ cu glon]ul pe ]eav\. A mai trimis un sfert din regiment la
Cernavod\, la pod [i în împrejurimi, dar ochii pe pod!, iar la
comanda sfertului pe care îl p\strase a r\mas el. Cînd a auzit
zgomotul împu[c\turilor din ora[, Scipione a s\rit în [a, a chiuit
„Dup\ mine!“ [i a pornit spre ora[. Nu-[i scosese sabia, ca la
atacurile de pe cîmpul de instruc]ie. Î[i r\sucea furios crava[a
deasupra capului. Din vîrful dealului cartierului turcesc, maiorul
[i-a trimis o parte din trup\ la înv\luire, iar el a pornit mai încet
pe urmele gardi[tilor. De-abia cînd i-a strîns în cle[te pe
oamenii lui Stelian, a pornit [i el în galop spre ei. Spera c\ sînt
mai mul]i. Dar cînd i-a v\zut, vreo cincizeci, [i rebegi]i de frig,
a intrat singur cu calul printre ei. A ajuns lîng\ Stelian [i l-a
atins cu crava[a: „Arunc\ megafonul \la din mîn\!“ Stelian nu-i
v\zuse decît pe cei cî]iva solda]i c\lare care îl a[teptau din fa]\,
cu armele preg\tite. Mergea totu[i înainte [i spera c\ la
comanda lor erau camarazii în uniform\, cu ajutorul c\rora s\
ocupe gara [i, pîn\ veneau înt\ririle promise de la Bucure[ti,
s\-l poat\ împu[ca pe ]\ranul de Theodorescu care-i luase
restaurantul [i apoi pe [eful g\rii care se d\duse cu ]\ranul [i cu
jidanii. Se treze[te b\trînul Stelian cu maiorul lîng\ el [i d\ s\ ]ipe
un ordin pentru camarazii înarma]i din spatele lui. N-a apucat
s\ deschid\ gura. Scipione l-a tr\znit scurt cu crava[a peste
fa]\, de i-a sc\pat lui Stelian megafonul din mîn\, iar el i-l strive[te
sub copitele calului. Î[i r\suce[te calul pe loc Scipione [i le spune
camarazilor lui Stelic\ s\ arunce armele [i s\ ridice mîinile. Din
nenorocire, vreo trei dintre ei au întins pistoalele spre comandantul
regimentului, ori ca s\-l împu[te, ori ca s\ i le predea onorabil.
Solda]ii lui, to]i cu pu[tile preg\tite, au tras în cei trei [i au mai
omorît cî]iva gardi[ti din gre[eal\. În teama lui c\ ar putea fi
împu[cat ru[inos de propriii s\i solda]i. Scipione url\: „Nu mai
trage nimeni“, îl suie lîng\ el pe cal pe Stelian [i îl duce prizonier,
la cazarm\. Pe ceilal]i i-a adus trupa pe jos. Dup\ dou\ zile,
cînd s-a terminat de tot rebeliunea, Scipione întreab\ la Bucure[ti
unde s\-i predea pe legionari. Prime[te ordinul s\-i p\streze în
arestul regimentului, pe fasolea [i cartofii patriei, pîn\ limpeze[te
Generalul apele din poli]ie [i de la jandarmerie. •
EO „NATUR| MIC|“ citesc despre
un personaj. Asta sunt, o natur\ mic\. E
locul strâmt în mine. O hot\râre, o vorb\
pe care vreau s-o spun, ori un gest, se
schi]eaz\ un moment. Dup\ aceea, cuprins
de lehamite, de las\-m\ s\ te las, renun].
{i iat\-m\ trecut la feminin: „Ai
fi zis c\ era împrejurul ei ca un halou de
lun\ difuz\, v\lul permanent al unei
anumite indiferen]e, o privire estompat\ în cercuri
tot mai largi, mult mai mult decât o c\utare [i o aten]ie
îndreptate spre centrul a ceea ce privea.“
Revenit la genul originar: „Nu se f\cea remarcat
nici prin cuno[tin]e, nici prin lacune, lucrul lui se
men]inea, a[a zicând, într-un gri mijlociu...“
Maxone e mare acum. Rezolv\ totul în cas\,
ne arat\ cum trebuie f\cut ce este de f\cut. Are grij\
de noi. E pu]in agasat c\ ne vede atât de nepricepu]i.
Medicul, poli]istul [i prozatorul, spune Doderer,
fac sacrificiul de a vedea lucrurile a[a cum sunt.
Clo[ardul, îmi aduc contribu]ia, a f\cut-o, f\r\
sacrificiu, înaintea lor.
Maxone particip\ la un joc pe computer cu o
mul]ime de echipe de pe glob. S-a nimerit ca într-a
lui s\ fie [i români. Comunic\ cu ei. „Ce înseamn\,
ne întreb\, ’m\ oftic’“
Asear\ ne-a f\cut cl\tite. Un maestru buc\tar.
Securistul Cl\tit\ l-a botezat T. Vede tot, [tie tot.
Din timp în timp îl iau în mân\ pe Hrabal. Citesc
câteva pagini, m\ opresc. M\ uit la copaci. De nou\
zile, din impruden]a mea (j’ai presume de mes forces,
adic\ am ridicat un fotoliu), zac pe pat.
Diferen]a dintre via]\ [i ce tr\im noi este
aceea dintre avionul c\zut ieri în Bali, rupt în
dou\, aprins, cu pasagerii alergând s\ scape de fl\c\ri,
de fum, cu foarte mul]i mor]i [i, în ce ne prive[te,
imaginea televizat\ a acelui avion. De[i, e drept,
în diminea]a asta am avut un moment de adev\r.
Deodat\ mi-am dat seama c\, dup\ un timp oarecare,
ce trece de parc\ n-a fost, oricât de lung ar fi, o s\
murim [i noi.
Înainte de „a c\dea la pat“, lucrasem zilnic, la
calculatorul Corinei, un text început înc\ de la
Bucure[ti, cu care s\ m\ duc în octombrie la Avignon.
În diminea]a asta lung\, început\ la ora trei, m-a
str\fulgerat întrebarea: ce treab\ am eu la Avignon
Am a[teptat ora ceaiului ca s\ i-o pun [i lui T, am
întors-o pe toate fe]ele [i am ajuns, vorba deputa]ilor
no[tri, la consens: n-am nici o treab\ la Avignon.
U[urat ce m\ simt!
Am citit Hrabal în zilele astea de „suferin]\“.
Pe alocuri, jocuri formale ori incursiuni în absurd.
Merge [i asta, dar tot mai mult îmi place când în[ir\
ber\riile din Praga sau când instructorul de mers
pe motociclet\ îl previne: „Hrabal, dac\ m\ trânte[ti,
î]i trag un [pi] în fund!“
Anterior, citisem, ca [i anul tecut, din Bardadrac
al lui Genette. Vrând s\ fie prea des spiritual, devine
vulgar. A bon entendeur, salut!
R\u, la drept vorbind, nu-mi pare decât c\ n-am
ajuns anul \sta s\-mi v\d scuarul de pe Limpertsberg
[i c\ n-am fost, m\car înc\ o dat\, în cimitirul Merl.
A nu se confunda cu parcul Merl, care e populat la
suprafa]\, pe când cel\lalt numai dedesubt.
Reg\sesc la austriecii din epoca Biedermeier,
enumera]i de Claudio Magris într-o carte surprinz\tor
de slab\, tr\s\turi ce-mi sunt proprii: resemnare,
renun]are, oboseal\... Iar pe autorii aceia numai un
benedictin îi mai poate citi. E totdeauna folositoare
o coast\, ori m\car o codi]\, de drac. Sau s\-mi atribui
ceva din „farmecul subtil care-l va aureola pe sceptic“
în epoca de crepuscul a lui Franz Iosef S\ m\
„aureolez“
Brentano: „În niciun ora[ nu e atât de u[or s\
nu faci nimic [i s\ nu te gânde[ti la nimic...“ S\
m\ mai mir atunci de ce m\ simt vienez
De peste [aptezeci de ani mi-e fric\ de via]\.
Afost destul. Avenit vremea s\-mi fie fric\ de reversul
ei.
Îi iubesc pe aiuri]i. Alexandru George îmi
telefoneaz\ ca s\ m\ întrebe dac\ mi-am schimbat
num\rul de telefon. M-a c\utat toat\ vara [i nu m-
a g\sit. Vrea s\ [tie dac\ facem plimbarea proiectat\,
ca s\-mi vorbeasc\ despre casele din Bucure[tiul
vechi. Dar nu se poate în zilele urm\toare: e foarte
ocupat. {i de asta, ca s\ m\ previn\, mi-a telefonat.
„Atomizarea progreseaz\ nu doar în rela]iile
dintre oameni, ci [i în fiecare individ, între diferitele
sfere ale vie]ii noastre.“ (fr. 84) Ceea ce consideram
a fi o tr\s\tur\ a epocii noastre a început deci mai
demult. Cartea lui Adorno a împlinit jum\tate de
veac.
Cât timp am ]inut jurnal comportamental, de
fapt nu scriam fragmentar. T\ietura, doar calendaristic\,
era aparent\. La lectur\, nici nu se simt pauzele. Vine
peste tine via]\, pân\ te sufoci. Eram un gol împrejurul
c\ruia mi[una lumea. Abia mai târziu, de la Fragmente
despre vid, am început s\ polisez fragmente. Unde
era via]\, acum e ceva „select“.
Se vorbe[te de mitul Imperiului. Va fi existând.
Ba chiar [i exist\, eu însumi îl între]in. Dar,
dincolo de asta, nu m\ refer la ceva imaginar. A
r\mas arhitectura [i civiliza]ia str\zii. La Gorizia,
Zagreb, Liubliana, Budapeste, Viena, Cracovia m-am
sim]it mai acas\ decât, acum, la Bucure[ti. Decât
în vechiul regat în general.
Îl aud pe Biju, pe Cultural, spunând c\ ast\zi
scriitorul trebuie s\ fie un manager al operei lui,
fiindc\ nimeni nu va veni s\-i caute în coarne. A[a
e, are dreptate. Et je m’en fiche comme de l’an
quarante.
„Orice ar face, intelectualul gre[e[te“ (fr. 86).
O fraz\ cu care rezonez imediat. Nu [tiu exact ce
vrea s\ spun\ Adorno, nu [tiu dac\ are dreptate
dar, cum zic, rezonez. {i m\ simt, ca niciodat\, un
mare intelectual.
Instantaneu bucure[tean. Diminea]a devreme.
Pe Pache, înghesuial\ de ma[ini. Înainteaz\ greu.
Un motociclist are s\-i repro[eze ceva unui automobilist
de lux. Automobilistul, ar\tând foarte la locul lui,
coboar\. Cei doi încep s\-[i care pumni înfunda]i.
Motociclistul love[te mai vârtos. Jandarmii care
p\zesc Ambasada Greciei n-au nimic de zis. Nici
m\car nu se amuz\. Este, ai zice, un fapt banal.
Anton Holban: „Oamenilor! V\ pare în adev\r
r\u dup\ biata mea fiin]\, dup\ inima care a b\tut
[i acum e ]eap\n\, dup\ mâinile în perpetu\ agita]ie,
acum imobile, dup\ ochii cu care am privit, avid,
lumea, acum stin[i Atunci l\sa]i-m\ în pace [i nu
v\ mai crede]i obliga]i s\ m\ plânge]i.“ Pân\ la ultima
fraz\ e dureros. Revolta de la sfâr[it nu-[i are rostul.
A[a e, se trece repede peste episodul mor]ii unui
amic. E normal. E destul c\ se opre[te lumea pentru
cel care moare. N-o s\ se opreasc\ [i pentru ceilal]i!
Totu[i, m\ duc la Lourmarin unde chiar c\ n-am
nicio treab\ decât s\ le spun mesenilor, în seri abia
luminate, c\ nu-i aud, îns\ în felul \sta ajunge T s\
stea patru zile la Paris. Dintr-un singur motiv, nu-mi
pare r\u. Am cunoscut pe fata lui Camus [i pe Robert
Gallimard. •
România literar\ nr. 46 / 21 noiembrie 2008
31

a c t u a l i t a t e a
Numai ve[ti bune
Docta [i frumos scrisa rubric\ a lui Dan L\z\rescu din
revista VIA}A MEDICAL| (intitulat\ „Punctul pe i“),
cu care Cronicarul începe de obicei lectura hebdomadarului,
a c\p\tat în ultima vreme o tent\ sumbr\. Prin tonul
deprimant cu care descrie realit\]ile, Dan L\z\rescu vrea
parc\ s\ ne indispun\ cu tot dinadinsul, dovad\ ultimele
dou\ numere (din 7 noiembrie [i 14 noiembrie). Primul
articol („Popula]ii în mar[arier“) ne spune c\ românii
se sting încet, dar sigur. Al doilea articol („Clim\&s\n\tate“)
ne spune c\ omenirea va muri, tot încet [i sigur, de c\ldur\.
Iat\ dou\ fragmente. „Pîn\ la sfîr[itul acestui secol, num\rul
celor ce populeaz\ plaiurile mioritice va sc\dea la mai
pu]in de jum\tate, ajungînd la cca 9 milioane de
suflete. Prognoza asta atît de sumbr\ a fost f\cut\ public,
recent, chiar de pre[edintele ]\rii. Problema îns\ – cum
se [tie – nu este specific româneasc\. Ea prive[te întreaga
Uniune European\. […] Dac\ acum dou\ secole europenii
reprezentau 15% din cei ce populau globul terestru,
ponderea lor ast\zi e doar de 5%.“ („Popula]ii în mar[arier“)
{i din al doilea articol: „11 din ultimii 12 ani au fost, în
Europa, cei mai calzi din 1850 [i pîn\ acum. Iar uneori
– precum în 2003 [i în 2007 – temperaturile înalte înregistrate
s-au înscris printre fenomenele extreme ale ultimelor
decenii. De altfel, pe continentul nostru, temperatura
medie a aerului a crescut, între 1996 [i 2005, cu cca
0,74 grade C, iar perioadele de secet\ au devenit tot
mai frecvente. Fire[te, clima României nu a f\cut [i nu
face excep]ie, înc\lzirea tot mai pronun]at\ fiind consemnat\,
la noi, cu prec\dere, dup\ 1961.“ („Clim\&s\n\tate“)
Dan L\z\rescu nu are nici o vin\. Tr\im vremuri în
care ve[tile bune nu mai pot apar]ine decît trecutului.
Amintiri despre Marin Preda
Revista FLAC|RA, editat\ de un trust pe care îl conduce
un cunoscut scriitor, George Arion, [i avându-l ca director
pe alt scriitor, Mihail G\l\]anu, face loc în paginile ei,
în mod sistematic, publicisticii culturale. În cel mai recent
num\r – 11 din noiembrie 2008 – se remarc\ un
interviu cu Aurora Cornu, prima so]ie a lui Marin Preda
(în perioada 1954–1959), stabilit\ din 1965 la Paris
(dar având în prezent [i o re[edin]\ la New York). Confesiunea
ei (stimulat\ de întreb\rile firesc-inteligente ale Clarei
M\rgineanu, autoarea interviului) este tulbur\toare:
„Sunt foarte onorat\ de iubirea lui Marin pentru mine,
am r\mas prieteni pân\ la moartea lui. El a fost singurul
care a în]eles de ce voiam eu s\ plec [i de la el, [i din ]ar\,
asta-i culmea! E singurul care, de[i nu a fost de acord
cu mine, a în]eles. Oricum, am mai spus-o, literatura a
fost singura lui femeie, singura care nu l-a în[elat... În
plus, el dorea s\ împart\ soarta cu poporul lui [i a avut
dreptate, ]ara lui l-a recompensat foarte bine. Au sim]it
c\ e omul lor. Pe când eu sunt o c\l\toare...“
În sumarul revistei figureaz\ [i alte texte care prezint\
interes. Cronicarul v\ las\ s\ le descoperi]i singuri.
Colec]ii [i colec]ii
Uneori, în vacarmul de toate zilele, este mai igienic\
retragerea. Povestea asta se mai poate numi [i însingurare.
Pentru asta se pl\te[te un pre]. Dureros. Dar merit\. Atunci,
descoperi ceea ce, prea des, î]i scap\. Lumile nu mai
sînt paralele. Î[i caut\ intersec]ii fel de fel. Timpul
poate fi prelucrat. {i bucuriile nu întîrzie s\ apar\. Datorit\
unui astfel de r\gaz, unul dintre popasuri s-a numit „Edi]ie
ochiul magic
de colec]ie-Jurnalul na]ional – {tefan Iordache“.
M\ tulbur\ luna... se stinge. Îi spun „pe foarte curînd“.
O zi de luni, dup\ „duminicile acestea“, început\ cu spaima
neputin]ei. Treizeci [i dou\ de pagini sensibile [i informate
despre unul dintre cei mai mari actori. Sensibil, n\valnic,
fragil, rebel, demn, cu mii de [oapte [i priviri. Cu o cale
pe care [i-a asumat-o [i pe care a încercat s\ [i-o descifreze.
O echip\ a unui cotidian important îi aduce un omagiu.
Mai exist\ [i a[a ceva Da. O echip\ a unui cotidian
important se str\duie[te s\ îl ]in\, mai mult, pe {tefan
Iordache în gesturile noastre, în cuvinte, în lacrimi [i
t\ceri, în întreb\ri, în r\spunsuri, în iubiri, în disper\ri.
În noi. Ce mi se pare extraordinar este însu[i faptul c\
oamenii ace[tia nu sînt speciali[ti în teatru sau film. Poate
c\ nici nu l-au v\zut în tot ce a jucat, în rolurile mari în
care pur [i simplu a str\lucit. Lucrul lor este impecabil.
De o devo]iune pe care o [tiu tot mai rar\, tot mai
seac\, tot mai inexistent\. Extrem de emo]ionant. Au
strîns cu mare grij\ [i pricepere m\rturii de la cei cu
care a lucrat, de pild\, regizorii no[tri care au [tiut cum
s\ ajung\ la vocile din eu-l lui {tefan Iordache. Confesiunile
lui Silviu Purc\rete, ale C\t\linei Buzoianu, ale lui
Dinu Cernescu, Alexandru Tocilescu, Dan Pi]a deschid,
discret, inteligent, vibrant, ferestre c\tre aura unui
actor. Citesc în fug\ totul. Ca într-un delir mi se amestec\
st\ri, imagini, scene întregi, cuvinte, ochii lui, mîinile.
Închid. Cobor în mine. Consulul Grotti [i Generalul
Cearnota. Titus, Titus, Titus. {i Richard. Maestrul. Revin
mai pe îndelete, la paginile din aceast\ edi]ie. F\nu[ Neagu.
Emil Boroghin\. Nelini[tea [i misterul Olteniei. M\ opresc.
Iar\[i. Abia acum pot s\ pun cd-ul. Îl desprind din plic,
îl deschid. În camera mea este {tefan Iordache. {i atîtea
zeci de inflexiuni ale zecilor de nuan]e din rostirile lui.
Înregistr\ri perfecte, tehnic vorbind, selectate [i din arhiva
radio. „Eu n-am v\zut, persano, Bosforul niciodat\/ S\
nu m\-ntrebi de dânsul, c\ nu [tiu s\ r\spund...“, „[i nu
[tiam c\ te doresc atît de mult/ abia acum, cînd tu îmi
spui/ c\ vrei s\ pleci/ de[i-i tîrziu/ am în]eles c\ tu e[ti tot
ce am/ c\ te iubesc...“, „Ah, voi, s\nii, s\nii, [i voi cai,
numai dracul v-a scornit, mi[elul...Totu-i dus, finalul a
pierit/ S-a schimbat [i p\rul meu, [i pasul/ De prea mult
vioi p\l\vr\git/ {i-a schimbat, harmonica mea glasul,/
Sufletul mi-e totu[i plin de rost/ Gerul [i z\pada-mi
salt\ ]elul/ Fiindc\ peste toate cîte-au fost/ Rîde p\n’ la
lacrimi clopo]elul.“ Esenin, Nichita, Vi[niec…[i noi.
Îmi învîrtesc ochii pe rafturile bibliotecii. S-au adunat
multe edi]ii de colec]ii-„Jurnalul na]ional“. {i albume de
fotografie. {i volume din „Colec]ia colec]iilor“. Atîtea
cd-uri. N-am apucat nicioadat\ s\ le mul]umesc celor
ce le-au f\cut. Cu bucurie, cu smerenie, cu modestie.
Mi s-a p\rut, probabil, ca celor mai mul]i, c\ mi se
cuvin toate acestea. Poate nu. Oricum, aici sînt lumi care
îmi înso]esc însingurarea.
O chestiune de credin]\
Foarte elegant noul format al revistei POESIS de la
Satu Mare, patronat\ [i editat\ – cum cititorul poate
afla de pe contracopert\ – de gazeta Informa]ia zilei.
Din num\rul dublu 213-214 ajuns pân\ la Bucure[ti,
Cronicarul remarc\, în primul rând, excelentul interviu
realizat de Adalbert Gyuris cu Mircea C\rt\rescu. În
condi]iile în care Mircea C\rt\rescu este unul dintre cei
mai vizibili, mai comenta]i [i mai intervieva]i scriitori
români, a ob]ine de la autorul Levantului noi r\spunsuri
relevante nu-i o reu[it\ publicistic\ la îndemâna oricui.
E drept, r\spunsurile sunt cu dou\ clase deasupra întreb\rilor:
„– Nu pot s\ nu v\ întreb pentru început: când [i cum
a]i început s\ scrie]i – Cred c\ scriu de când m\ [tiu, numi
amintesc o dat\ precis\, pe la 8-9 ani scriam romane
de aventuri, romane foarte bizare pentru mine acum [i
apoi în liceu am început s\ scriu mai serios, am început
s\ scriu poezii din clasa a zecea [i în sfâr[it profesional
ca s\ spun a[a am început la 20 de ani. Cred c\ primul
meu poem profesional pe care l-am publicat ulterior a
fost un poem lung care se numea «C\derea» [i l-am scris
chiar dup\ ce am terminat armata, chiar dup\ ce am împlinit
20 de ani. – Cânt\ri]i mult înainte de a a[terne pe hârtie
gândurile dumneavoastr\ sau ele vin pur [i simplu –
Eu am foarte mult\ încredere în mintea mea [i în
puterea mea de a scrie literatur\. E o chestiune de credin]\,
literatura a fost întotdeauna o chestiune de credin]\. {i
sunt de principiu c\ dac\ este ceva de spus vine singur
[i cu mare u[urin]\, iar dac\ nu este ceva de spus
trebuie s\ tac. Sunt ca un cânt\re] care nu cânt\ când e
r\gu[it, cânt\ doar când vocea e limpede.“
În acela[i num\r din Poesis, episodul unu dintr-o
cronic\ ampl\ a lui Viorel Mure[an pe marginea
c\r]ilor lui Ioan Es. Pop [i partea întâi dintr-un comentariu
(ca de obicei doct [i dens) al lui Gheorghe Glodeanu
despre Jurnalul unei fete greu de mul]umit de Jeni Acterian.
Cronicar
Talon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
abonament trei luni (13 numere) - 50 lei
abonament [ase luni (26 numere) - 96 lei
abonament un an (52 numere) - 195 lei
Abonamente 2008
Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .
sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .
telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
România literar\
~ncep`nd cu 1 ianuarie 2009, abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media!
Completa]i [i trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L. str. Pictor
Hârlescu nr. 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: 255.19.18, 255.18.00.
Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:
RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.
Pentru institu]ii bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.
Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau
300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\
complet\.
Pentru abona]ii din ]ar\ [i str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamente
direct la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Valentina Vl\dan, Funda]ia România
literar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.