Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 61
Dorind să comunice oamenilor caracterul direct, non-verbal al cunoaşterii verticale, Iisus apelează tot la
vedere: "Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină;
dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric" (Luca 11.34; Matei 6.22).
"Ia seama dar ca lumina care este în tine să nu fie întuneric" (Luca 11.35).
Examinand consecinţele cunoaşterii experimentale ştiinţifice şi mistice, observăm acelaşi punct final:
obţinerea controlului asupra unei anumite zone a realităţii. Televiziunea, becul electric ar fi fost
considerate fenomene supranaturale de către oamenii din epoca medievală. Azi numim supranaturale
fenomenele de teleportare, de emisie şi recepţie ortotehnologică a materiei ori propulsia holografică , care
nu sunt decat replici exterioare ale fenomenelor paranormale de origine biologică, ce sunt expuse în Cartea
a treia din Yoga Sutras denumită Vibhuti Pada; aceste puteri sunt cunoscute în toate tradiţiile mistice
orientale şi occidentale drept siddhis, haruri, daruri şi indicau nivelul atins de practicant(feedback).
In versiunea chineză a Zen, denumită Ch'an, Iluminarea este de multe ori redată ca "viziunea lui Tao, a
Ultimei Realităţi". Acţiunea de "a vedea" stă la baza cunoaşterii în toate şcolile buddhiste. Aşa cum am
arătat, prima din cele opt prescripţii ale Căii Nobile a lui Buddha este şi consecinţa întregii practici; aceasta
este "Vederea perfectă" şi este urmată de "Cunoaşterea Perfectă".
D.T. Suzuki scrie că: "A vedea joacă cel mai important rol din epistemologia buddhistă, pentru că
vederea este baza cunoaşterii; toată cunoaşterea îşi are originea în "a vedea". "A vedea este a
experimenta Iluminarea" ("Outlines of Mahayana Buddhism", p.235). Reluand mesajul lui Carlos
Castaneda, "a vedea nu este acelaşi lucru cu a privi exteriorul lucrurilor; fără vedere nu se poate cunoaşte
cu adevărat" ("A Separate Reality"). O cunoaştere de acest fel, conţinută într-o astfel de viziune, va fi
completă, dar nu va putea fi comunicată în cuvinte. Cine poate descrie unui orb din naştere cum este cu
adevărat cerul albastru Această cunoaştere a avut-o Lao Tseu în minte în urmă cu peste 26 de secole cand
a spus: „Cel ce este constient nu vorbeşte, cel ce vorbeşte nu este constient " (Tao Te King, cap.56).
Comunicand verbal această cunoaştere, ea nu va fi înţeleasă decat de cel pregătit pentru a o primi şi care ar
putea s-o recepţioneze şi singur complet, după un antrenament adecvat; a o descrie verbal este un lucru
inutil. Pentru cei nepregătiţi, cunoaşterea este inaccesibilă sau nocivă, iar acţiunea sfantului taoist trebuie
îndreptată către aducerea celorlalţi în starea naturală de echilibru, de receptivitate şi comuniune cu Ultima
Realitate prin educaţie non-verbală şi non-acţiune.
2.2.1. Caracteristicile Ultimei Realităţi
Nu trebuie să ne lăsăm influenţaţi de denumirile diferite pe care diversele religii şi concepţii filozofice de
pe planeta noastră le atribuie aceleiaşi Ultime Realităţi: Dumnezeu, Brahma, Allah, Absolutul, Mintea
Cosmică, Dharmakaya, Tao. Este un lucru cunoscut că acelaşi obiect concret precum "apa", are denumiri
diferite în diversele limbi de pe Pămant.
In ştiinţa actuală această realitate suport ce conţine şi susţine toate lucrurile este denumită Camp Unificat
sau Camp Fundamental Informaţional ori Nivel Ortoexistenţial. Din acest camp unificat, ştiinţa actuală,
care se îndreaptă către ortoştiinţă (adică spre o ştiinţă verticală) afirmă că izvoresc toate fenomenele.
Tradiţiile mistice orientale spun că această realitate nu poate fi definită şi caracterizată şi de aceea este
numită adesea fără formă, goală, vidă.
In Chandogya Upanishad (4.10.4) se spune "Brahman este viaţa. Brahman este fericirea. Brahman este
Vidul". In buddhism se exprimă aceeaşi idee cand o numesc Ultima Realitate, Vacuitatea, Golul sau
Vidul (Shunyata); buddhismul afirmă că Vidul este viu şi el dă naştere tuturor formelor din lumea
fenomenală. In taoism aceeaşi nesfarşită creativitate este atribuită lui Tao, care este numit gol, vale, vid.
Chuang-Tseu spune că: "Tao al cerului este gol şi fără formă" (XIII,36). Lao-Tseu compară Tao cu o
vale goală, cu golul unui vas totdeauna vid ce are potenţialul "de a conţine o infinitate de lucruri". Vidul
conţine şi crează formele nemanifestate, el dă sens şi folos lucrurilor; fără golul central o roată, un vas ori o
casă sunt inutilizabile, fară rost.(Lao Tzu ,cap 11)
95