Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 59
"Sunt trist că oamenii trăiesc, ca romani, germani, americani şi mor rătăcind ca nomazii
şi neştiind că ei înainte de orice altceva sunt intrupari in care se manifesta constiinta
univesului ". Relatand spusele vrăjitorului Yaqui "această planetă este locuită de spirite
aliate care trăiesc printre noi şi iau orice formă; animalele le percep şi se tem de ele.
Animalele sunt de aici iar noi, toţi oamenii suntem străini de această planetă" (Carlos
Castaneda, A Separate Reality, p.42).
Atat timp cat nu vezi atasarea de ceea ce stim este o eroare ne impiedica sa cautam si
altceva. Afirmaţia lui Socrate "Ştiu că nu ştiu nimic", reluată de Lao Tseu "A şti că nu
ştii este cel mai bine" este calea de înrădăcinare în Ultima Realitate; calea de slăbire şi
golire a cunoaşterii orizontale şi de deschidere prin umilire şi smerenie a contactului
rezonant cu Absolutul.
Raportul în Occident dintre cunoaşterea intuitivă, religioasă şi cea pozitivă,
raţională, ştiinţifică este depreciat în favoarea ultimei; atitudinea tradiţională orientală este
opusă. In Upanishade, valorile atribuite celor două tipuri de cunoaştere apar din
denumirea ce le este atribuită: cunoaştere inferioară (asociată diferitelor ştiinţe) şi
cunoaşterea înaltă (cunoaşterea directă). Buddhismul vorbeşte despre cunoaşterea relativă şi
cea absolută sau despre adevărul condiţionat şi cel transcedental.
Filozofia chineză a pus accentul pe natura complementară a cunoaşterii intuitive şi
raţionale, care este reprezentată de perechea arhietipală a Yin-ului şi Yang-ului, care
formează baza gandirii chineze. Conform acestui punct de vedere, cele două tradiţii
filozofice din China, Taoismul şi Confucianismul, sunt complementare şi legate de cele
două feluri de cunoaştere.
Misticii orientali insistă în mod repetat asupra faptului că Ultima Realitate nu poate
constitui obiect al raţiunii ori al cunoaşterii intelectuale. Această realitate nu poate fi
niciodată adecvat descrisă în cuvinte, fiindcă ea se află dincolo de tăramul percepţiei
senzoriale şi al intelectului, care este sursa cuvintelor şi a conceptelor. In Upanishade se
afirmă (Kena Upanishad, 3):
"Acolo unde ochii nu pot pătrunde,
Nici cuvintele şi nici mintea,
Noi nu cunoaştem şi nici nu înţelegem.
Cum ar putea cineva să instruiască aceasta"
Lao Tseu, care numeşte această realitate Tao, afirmă acelaşi lucru, în primul rand din
capitolul 1 din Tao Te King: "Tao care poate fi parcurs(fizic, mental, imaginativ;
exprimat în cuvinte; descris) nu este eternul Tao".
Faptul că omenirea nu a devenit mai înţeleaptă în ultimii 2000 de ani, în ciuda creşterii
prodigioase a cunoaşterii raţionale şi a exploziei informaţionale reprezintă o dovadă a
imposibilităţii comunicării cunoaşterii absolute prin cuvinte.
Cunoaşterea directa( absolută sau verticală) este o cunoaştere experimentală, în
întregime non-intelectuală a realităţii, o experienţă care ia naştere într-o stare neobişnuită
de conştiinţă, ce poate fi numită stare meditativă sau mistică.
93