Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 56
Azi, unitatea Universului nu mai reprezintă doar caracteristica centrală a experienţei
mistice, ci constituie si una din revelaţiile importante ale cercetărilor din fizica modernă.
Această unitate, care apare la nivel atomic se manifestă tot mai amplu pe măsură ce se
pătrunde mai adanc în profunzimile materiei, în tăramul particulelor subatomice. Aceasta
este tot o realitate experimentală dar percepută indirect, senzorial cu ajutorul
dispozitivelor, care prelungesc simţurile limitate ale fiinţei umane: traductori, aparate de
măsură, microscoape, telescoape optice, eletronice sau electromagnetice (radiotelescoape).
In tradiţiile mistice orientale cunoaşterea verticală este trăită, experimentată direct de
cel ce-şi reprogrameză sistemele de procesare a informaţiilor cu care este dotat. Scopul
central al tuturor acestor tehnici pare să fie cel de a linişti, de a face să tacă mintea
ganditoare şi de a deplasa conştiinţa de la modul de procesare raţională a informaţiilor
la cel de procesare intuitivă: adică de la modul de procesare discontinuu la cel continuu. In
multe forme de meditaţie această tăcere a minţii raţionale este obţinută prin fixarea
atenţiei (concentrare) asupra unui singur obiect care poate să fie: propria respiraţie, sunetul
unei mantra (vedeti: Kriya Yoga), imaginea unei mandala (lit: "cerc, arc, segment"; în
tantrism sunt utilizate drept suport al meditaţiei desene mistice, diagrame compuse din
pătrate şi cercuri simbolizand forţele cosmice).
Alte şcoli focalizează atenţia asupra mişcărilor corporale, care trebuie executate spontan,
fără ca in procesul de urmarire constienta a procesului (mers,respiratie) să interfereze un
gand strain de acţiunea îndeplinită. Acesta este atat modul de practicare (calea) în Yoga
hindusă cat şi în T'ai Chi Ch'uan-ul taoist. Mişcările ritmice ale acestor şcoli pot conduce la
aceeaşi senzaţie de pace şi de seninătate, care este caracteristică formelor mult mai
statice de meditaţie. Mişcările din T'ai Chi nu sunt învăţate prin instrucţie verbală, ci
prin executarea lor continuă, repetată, mereu la unison cu profesorul, la fel cum muzica
indiană nu se învaţă citind notele, ci ascultand cum cantă profesorul; astfel se dezvoltă un
simţ pentru muzică. Toate mijloacele sunt utilizate în Orient pentru a dezvolta modul de
procesare intuitiv al informaţiilor de către conştiinţă. Artele orientale, cum ar fi caligrafia,
pictura, ceremonia ceaiului şi artele marţiale sunt forme de meditaţie, căi către cunoaşterea
şi realizarea de sine. Pentru majoritatea oamenilor şi în special pentru intelectuali acest
mod de procesare directă, intuitivă a informaţiilor este o experienţă complet nouă.
Oamenii de ştiinţă, cercetătorii sunt însă obişnuiţi cu iluminările intuitive directe care au
loc pe parcursul investigaţiilor lor, deoarece orice nouă descoperire îşi are originea într-o
astfel de scanteie bruscă, non-verbală. Dar aceste sunt momente extrem de scurte, cand
mintea este saturată cu informaţii, cu concepte şi cu tipare de gandire, care aşteaptă o
soluţie, o nouă conexiune. Pe de altă parte, în meditaţie mintea este vidată de toate
gandurile şi conceptele, sunt stinse progresiv toate perturbaţiile care pot genera fluctuaţii si
proiectii (vritti) mentale; Astfel mintea devine invulnerabilă la perturbaţii provenite din
lumea fenomenală (somatice, senzoriale, respiratorii şi psihoafective: memorie,
imaginaţie, emoţii) ceea ce o face aptă să funcţioneze pentru lungi perioade de
functionare în modul intuitiv (continuu) de procesare a informaţiilor.
90