Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 55
Avidya-Maya (lit.: "iluzia ignorantei) desemnează iluzia care conduce la viziunea dualistă
asupra lumii şi antrenează furia, dorinţele nemăsurate (poftele, lăcomia, dorinţele de
posesiune) şi toate pasiunile care înlănţuiesc omul în lumea fenomenelor. Ea are drept
pereche Vidya-Maya (cunoaşterea iluzorie) si ambele aparţin lumii relative.
Vidya (lit.: "ştiinţă, vedere,cunoaştere, doctrină") este în hinduism împărţită în două
categorii: 1.cunoaşterea limitată (apara-vidya) care constă într-o cunoaştere
intelectuală şi 2.cunoaşterea superioară (para-vidya) care desemnează intuiţia,
cunoasterea directa şi experienţa spirituală; numai această formă de cunoaştere permite
accesul la Iluminare şi la înţelegerea Ultimei Realităţi.
Apara-Vidya (lit.: "cunoaşterea limitată") este o cunoaştere relativă şi indirectă
obţinută graţie simţurilor şi intelectului (cunoaşterea ştiinţifică, artistică, literară) şi deci
"de mana a doua" (cum este cunoaşterea unui oraş pe care o obţinem văzand hărţile sau
fotografiile, fără a parcurge vreodată străzile sale). Aceasta este o cunoaştere orizontală,
indirectă, relativă, mijlocita de simturi si minte. Contrariul ei este Para-Vidya (de la
"para", lit.: "suprem" şi "vidya": "vedere, cunoaştere"); este denumită şi Brahma-
Vidya şi reprezintă cunoaşterea directă, nemediată senzorial ori intelectual a lui Brahman
(este echivalentă "cunoaşterii directe" a unui oraş, vizitandu-1, descoperindu-1 noi însine).
Această cunoaştere supremă, absolută, este o cunoaştere verticală. Ca şi taoismul ori
buddhismul şi hinduismul este interesat în cunoaşterea intuitivă, directă sau nemiljlocita,
iar nu în cunoaşterea indirectă, mijlocita, raţională.
Cunoscand limitările şi relativitatea lumii fenomenale, Yoga este la bază un mod de
eliberare din această lume şi este, din acest punct de vedere, comparabilă căii Vedanta din
hinduism, taoismului chinez ori "Cărării cu opt ramuri" a lui Buddha. Dacă în viaţa
noastră de fiecare zi saltul intuitiv direct asupra naturii lucrurilor este limitat la nişte
momente extrem de scurte, în misticismul oriental aceste momente de cunoaştere intuitivă
directă sunt extinse la lungi perioade, pentru ca în final să devină o stare de conştiinţă
permanentă. Pregătirea minţii pentru această perceptie (non-conceptuală, nemediată) a
realităţii este unul din ţelurile principale ale tuturor şcolilor misticismului oriental.
De-a lungul marii istorii culturale a Indiei, Chinei şi Japoniei o mare varietate de
tehnici, ritualuri şi mijloace au fost puse la punct pentru a atinge acest scop; toate putand
fi numite meditaţii sau tehnici Yoga, în sensul cel mai larg al cuvantului. Scopul
principal al tuturor traditiilor mistice din Orient este de a reajusta funcţionarea mentală,
centrand-o şi liniştind-o prin meditaţie. Termenul sanskrit pentru tinta finală a meditaţiei
este transa mistica, enstaza, extazul sau samadhi (lit.: "echilibru mental"). Acest obiectiv
se referă la o stare mentală echilibrată şi liniştită, în care este trăită, gustată şi văzutădirect
unitatea de bază a Universului .
89