Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 51
Agregatul percepţiei cuprinde toate categoriile de senzaţii, dureroase, agreabile sau
neutre. Agregatul conştiinţei împarte percepţiile în şase categorii (formă, sunet, miros, gust,
impresii fizice şi percepţii mentale). Agregatul concepţiilor şi al acţiunii (tradus de
asemenea prin "agregatul creaţiilor psihice" sau al "fenomenelor mentale") reuneşte marea
parte a activităţilor psihoafective (voinţă, atenţie, judecată, bucurie, fericire, indiferenţă,
spirit de decizie, energie, gust de acţiune, concentrare, etc). In fine, agregatul cunoaşterii
regrupează cele şase categorii ale conştiinţei (vizuale, auditive, olfactive, gustative, tactile
şi mentale) care se nasc din contactul organului de simţ cu obiectul de percepţie
corespunzător. Toate lucrurile trecătoare, efemere, precum cele cinci Skandha, sunt sursă
de suferinţă şi nu pot reprezenta Sinele, care este prin definiţie, după concepţia hindusă,
permanent şi lipsit de transformare şi suferinţă.
Priza de conştiinţă asupra non-realităţii celor cinci Skandha constituie primul pas către
cunoaştrea verticală(nemijlocita), care conduce la eliberare şi salvare.
Nyanatiloka prezintă care sunt consecinţele acestei prize de conştiinţă asupra concepţiei
existenţei eului individual; "Existenţa noastră zisă individuală nu este în realitate nimic
mai mult decat un proces de fenomene fizice şi psihice, proces care a intrat în funcţiune cu
mult înaintea naşterii noastre, din timpuri imemoriale şi care va continua dincolo de
moartea fizică pentru o durată infinit de lungă. Luate separat ori împreună, niciodată
aceste cinci agregate de existenţă nu reprezintă o personalitate, o unitate individuală şi
autonomă reală; în afara lor nu există nimic ce am putea desemna ca un Eu independent
(prin agregate ca şi prin învelişuri Eul se poate manifesta); credinţa într-o entitate personală
(individuală) reală, un Eu (individual) în sensul suprem al termenului, este o pură iluzie".
(Nyatiloka Bhikku, La parole du Bouddha, Paris, Maisonneuve, 1978, pag. 107).
2. Adevărul apariţiei (Samudaya) durerii: acest adevăr arată că sursa acestei
suferinţe este dorinţa, setea (Trishna) de plăceri şi de bucurii senzoriale, pentru
lucrurile care apar şi dispar. Această dorinţă înlănţuie fiinţele în ciclul renaşterilor
(samsara).
3. Adevărul încetării (Nirodha): acest adevăr indică cum abolirea totală a oricărei
dorinţe pune capăt suferinţei.
4. Adevărul privitor la realitatea căii ce conduce la încetarea durerii. Acest
adevăr desemnează Calea de mantuire (salvare) cu opt ramuri (Nobila Cărare cu opt
ramuri) ca mijloc de a pune capăt suferinţei.
După diferite izvoare, descoperirea celor "Patru înalte Adevăruri" a fost rezultatul
Iluminării (bodhi) lui Buddha. Acesta le-a expus imediat după Iluminarea sa la Benares, la
începutul activităţii sale, ca predicator. In textele (sutra) cele "Patru Nobile Adevăruri"
sunt expuse astfel: "Care este Adevărul Nobil al durerii Naşterea e durere, boala e
durere, supărarea, efortul, suferinţa, tristeţea, disperarea sunt durere; neobţinerea a ceea ce
doreşti este durere; pe scurt cele cinci agregate, ce constituie existenţa marcată de
ataşament, sunt durere. Dar care este
85