Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 47
Dacă vom realiza o paralelă cu ortodoxia vom observa calea de acces către aceeaşi
cunoaştere verticală, divină. Prima şi cea mai importantă poruncă din Vechiul Testament
("să nu ai alţi Dumnezei afară de Mine") (Exodul 20.3) are drept condiţie detaşarea de
nivelul fenomenal sau tranzitoriu expusă în a doua şi a treia poruncă: "Să nu-ţi faci chip
cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pamant, sau în
apele mai de jos decat pămantul (Exodul 20.4) şi „Să nu te închini înaintea lor şi să nu le
slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc
nelegiuirea părinţilor în copii pană la al treilea şi al patrulea neam al celor ce Mă urăsc"
(Exodul 20.5). întrebat Iisus: "Invăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege"
(Matei 22.36). Iisus i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima
ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău" (Matei 22.37). Această poruncă nu poate fi
îndeplinită fără să ne detaşăm de lumea fenomenală, de falsele identificări. In caz contrar
Iisus spune: "Căci unde va fi comoara ta acolo va fi şi inima ta" (Matei 6.21; 3Nefi
13.21). "Ci adunaţi-vă comori în Cer unde nici moliile nici rugina nu le vor distruge şi
unde hoţii nu pot să le fure" (Matei 6.10). "Adevărat vă spun că greu va intra un bogat
în Impărăţia Cerurilor" (Matei 19.23). A doua poruncă este asemenea ei tocmai datorită
funcţionării în univers a principiului holografic, care face ca în parte să existe întregul,
ca Sinele individual să fie identic cu Sinele universal: "Iar a doua asemenea ei este: Să
iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei 22.39; Luca 10.27; Marcu 12.31). "în
aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii" (Matei 22.40). Celelalte
porunci devin consecinţe ale fiinţării întregului în parte, ale existenţei Absolutului în
fiecare individualitate: "Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturie
mincinoasă" (Matei 19.18; Exodul 20.13; Dent. 5.17). "Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe
mama ta"; şi "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei 19.19). Aceleaşi
porunci fac obiectul practicii Yoga în faza preliminară de purificare: Kriya Yoga şi în
ramurile etice Yama şi Niyama şi au drept consecinţă detaşarea (Vairagya) stabilizarea
psiho-afectivă şi somatică şi obţinerea vederii holografice, egale. Vairagya (lit.: "starea
incolora pe care o are diamantul; absenţa colorarii ") este un termen ce a fost frecvent
tradus în Occident prin "renunţare" ceea ce nu corespunde total realităţii, căci ideea de
renunţare presupune şi o constrangere exterioară. In Vedanta şi Yoga, Vairagya este calea
şi consecinţa descoperirii realităţii eterne a lui Brahman, omul ajunge să depăşească
fenomenele efemere din lumea de aici, de jos, descoperind Ultima Realitate. Dacă simţim
bucurie în lectura şi studiul Scrierilor Sacre, nu ne constrangem să nu citim, de exemplu,
cărţile de poveşti ale copiilor; astfel se depăşeşte acest stadiu de selectivitate.
In Tattvabodha lui Shankara se prezintă Vairagya ca una dintre cele patru dispoziţii
ale spiritului, indispensabile omului ce aspiră la spiritualitate. Intreaga tradiţie religioasă
din Orient şi Occident se referă constant la cunoaşterea de Sine, divină, orientată către
Ultima Realitate, către realitatea indivizibilă, care se manifestă în toate lucrurile şi faţă de
care toate lucrurile sunt doar parte.
81