Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 43
numai la unul şi va nesocoate pe celălalt; Nu puteţi sluji Dumnezeului vostru şi lui
Mamona" (Maya: "lumii fenomenale, aparente") (Luca 16.13). „Orice împărăţie
dezbinată împotriva ei, este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva ei, se prăbuşeşte peste
alta" (Luca 11.17; Matei 12.25; Marcu 3.24; Ioan 2.25). "Iubirea Dumnezeului tău", care
este prima poruncă din Biblie, este iubirea verticală a Sinelui, care odată realizat, aduce
iubirea orizontală a semenilor "ca pe tine însuţi". Iubirea aproapelui este o iubire
orizontală care este o consecinţă a descoperirii Sinelui în noi însine şi în toate celelalte
fiinţe. Toate celelalte porunci nu sunt decat consecinţe ale îndeplinirii ad literam a primei
porunci, căci "Dumnezeul tău" este Ultima Realitate, care se află dincolo de toate
făpturile.
Datoriile sociale nu exclud datoria fundamentală a omului de a se realiza: "Daţi dar
Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu" (Luca 20.25).
Această realizare şi mantuire este o ieşire din ciclul renaşterilor, este Invierea în Adevărata
Realitate: "cei ce vor învia dintre cei ce mor ... nu se vor mai însura, nici nu se vor
mărita ... nici nu vor putea muri căci vor fi ca îngerii" (Luca 20.35-36). Ca şi în
întreaga tradiţie orientală, moartea învelişului corporal nu este şi o moarte a Sinelui care
este permanent viu: "Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci
pentru El toţi sunt vii" (Luca 20.38). Cunoaşterea de sine, preamărită de Socrate, este o
cunoaştere verticală, care conduce la eliberare şi iluminare „la a doua naştere"
(Bhagavad Gita 17). Cei iniţiaţi, în Vede, erau consideraţi de asemenea , de două ori
născuţi". Lao Tseu spune: "Cel care cunoaşte lumea din afara are învăţatura. Cel ce se
cunoaşte pe sine este Iluminat" (Lao Tzu cap. 33).
Din cunoaşterea exterioară decurge tendinţa de a acţiona pentru "a avea" (a acumula, a
se extinde) iar din cea verticală cea de "a fi"; "Cel ce cucereşte pe alţii are putere; cel
care se supune pe sine (autocontrol) este puternic" (Lao Tzu cap. 33).
"Inţeleptul poate ajunge asemeni copilului, vede şi cunoaşte totul fără a se folosi de
inteligenţă (în repaus mental absolut) (Lao Tzu cap.X); el refuză aceasta şi alege Acela"
(Tao Te King, XII). Profeţii, Iluminaţii (Rishi) din Upanishade utilizează frecvent cuvantul
"acesta" (Idam) drept substantiv pentru a arăta că universul în care noi trăim este
manifestarea, forma vizibilă a Lui Dumnezeu, în opoziţie cu realitatea indescriptibilă şi
omniprezentă care susţine, penetrează şi transcede toate lucrurile vizibile. Ca şi în
Upanishade, Lao Tseu desemnează această realitate secundă prin cuvantul "Acela" (Tat),
fiindcă numele de Tao nu o numeşte cu adevărat ("Numele ce i-am da nu este Numele
veşnic", Lao Tzu cap. I).
Cunoaşterea verticală iar nu cea extensivă, orizontală, reprezintă calea de a ajunge la
Cer, în Impărăţia lui Dumnezeu. De aceea Iisus spune: "Ferice de cei săraci în duh, căci a
lor este Impărăţia Cerurilor!" (Matei 5.3) sau "binecuvantaţi fie cei săraci cu duhul, care
vin la Mine, căci a lor va fi Impărăţia Cerului" (3 Nefi 12:3). Lao Tseu spune: "a
cunoaşte înseamnă a nu cunoaşte" (LXXI) iar " sfantul învaţă să se dezveţe" (LXIV), "să-şi
diminueze cunoaşterea" (XLII).
77