Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 42
Eliberarea definitivă, desfacerea din toate legăturile terestre ale Karma şi ale ciclului
renaşterilor (samsara), graţie uniunii cu Dumnezeu şi cunoaşterii Ultimei Realităţi este
denumită Moksha.
Moksha este cel mai înalt dintre cele patru ţeluri ale existenţei umane; celelalte trei sunt:
Artha (bogăţia, faima, statut social), Kama (plăcerea) şi Dharma (datoria). Pentru omul
care aspiră la spiritualitate, realizarea Moksha constituie unicul scop al existenţei sale.
Accesul la puterile extraordinare este sancţionat în caz de erori căci: "cui i s-a dat mult, i
se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult" (Luca 12.48),
Rostul omului nu îl constituie dobandirea puterilor extraordinare ci eliberarea, acesta
este rodul pe care Dumnezeu l-a încredinţat oamenilor. Dacă nu ne eliberăm vom fi
tăiaţi ca smochinul care nu dădea rod; Iisus a obţinut o amanare: "Poate că de acum înainte
va face roadă; (Doamne, ...mai lasă-1 şi anul acesta; am să-1 sap de jur împrejur şi am
să-i pun gunoi la rădăcină) dacă nu, îl vei tăia" (Luca 13.9).
Buddha compară Iluminarea, accesul la Ultima Realitate cu "dospirea aluatului de
paine". Iisus spune că Impărăţia lui Dumnezeu "se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o
femeie şi 1-a pus în trei măsuri de făină pană s-a dospit toată" (Luca 13.21) sau "cu o
sămanţă care a crescut în grădina unui om pană cand a ajuns la cer" (Luca 13.18).
Incercand să explice această metaforă universală Suzuki Shunryu ("Zen mind, Beginners
mind", 1977 San Francisco) remarcă realizarea trecerii, în cursul cunoaşterii
experimentale interioare, de la discontinuu la continuu, reunificarea fiinţei, ceea ce
reprezintă însăşi obiectivul alinierii(Yoga lit.: "fuziune, unificare,aliniere,conjunctie" cu
Sine şi cu Divinitatea).
Ţelul omului este de a fi Lumina lumii, de a se elibera. Aşa cum sarea, dacă îşi pierde
gustul, nu mai este bună de nimic şi e aruncată şi călcată în picioare, tot la fel omul,
dacă îşi uită menirea de a se izbăvi, este eliminat de pe planetă. (Matei 5.13)
Omul este ca sarea; dar dacă sarea îşi pierde gustul "atunci nu mai este bună nici
pentru pămant, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă"
(Luca 14.35). Această metaforă reluată în numeroase ocazii indică însă şi strategia
decoloraţii mentale şi detaşării (vairagya) care în final permite ieşirea "afară" din pestera
lumii fenomenale (Yoga Sutra 1.15).
Cunoaşterea şi iubirea verticală a lui Dumnezeu este aceea care aduce mantui-rea,
eliberarea. Impărăţia lui Dumnezeu nu este însă în afară. Iisus spune: "Impărăţia lui
Dumnezeu nu vine în aşa fel încît să izbească privirile; nu se poate zice uite-o aici sau: uiteo
acolo! Căci, iată, Impărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru" (Luca 17.21).
Intr-un univers holografic în care fiecare manifestare este o întruchipare a Unicului,
calea directă de contact cu acesta este prin interior. Căutarea în exterior dezbină şi distruge,
"căci nici o slugă nu poate sluji la doi stăpani căci va ţinea
76