Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 38
dorinţele" (BG II,70). "Omul care izgonind dorinţele trăieşte fără dorinţe, fără (să
gandească) "al meu" şi "eu", acela ajunge la pace" (BG II,71). "Aceasta este starea
de asezare neclintita în Brahman (brahmi-sthiti) pe care dobandind-o nu te mai tulburi;
(omul) dobandind-o fie şi în ceasul morţii, ajunge la stingerea în Brahman (brahma
nirvana) (BG II,72), la eliberarea din ciclul renaşterilor, la trezirea la adevărata
existenţă. Nivelul manifestat nu este decat o întruchipare a Unicului, a Ultimei Realităţi
(Brahman). Cunoaşterea realităţii fenomenale este tot o cunoaştere a Sinelui Suprem.
"Cunoaşterea campului (a realităţii manifestate) şi a cunoscătorului campului - pe aceasta o
socotesc Cunoaştere; cunoscătorul campului, eu sunt în toate campurile" (BG XIII,2).
„Continua cunoaştere a Sinelui Suprem, înţelegerea rostului cunoaşterii adevărului
(adevăratei cunoaşteri) - aceasta este Cunoaşterea; ceea ce este altfel decat aceasta se
numeşte necunoaştere" (BG XIII, 11). "Obiectul Cunoaşterii, pe care cunoscandu-1, se
dobandeşte nemurirea este supremul Brahman, Sinele Suprem, fără de început, despre
care se spune că nu este nici Fiinţa, nici Nefiinţa". "Doar cei care prin ochiul cunoaşterii
au văzut astfel deosebirea dintre camp şi cunoscătorul campului şi eliberarea fiinţelor de
Natură (din lumea fenomenala), ajung la Cel Suprem" (BG XIII,34). Adevărata cunoaştere
este aceea care te ajută "să vezi toate fiinţele în Sinele (tău) şi deci în Mine" (BG IV,35).
Această cunoaştere este "corabia cu care poţi trece dincolo de orice suferinţă" (BG IV,36),
"este focul care face din toate faptele şi consecinţele lor (karma) cenuşă" (BG IV,37). "Nu
există aici (pe pămant) un instrument purificator asemănător Cunoaşterii; pe aceasta o
găseşte singur, în sinea lui, cu timpul, cel desăvarşit în Yoga" (BG IV,38). "Această ştiinţă
regească, această taină este supremul purificator; ea poate fi percepută direct (nu înţeleasă
raţional, intelectual), este uşor de îndeplinit, neclintită" (IX,2); "această Cunoaştere a
Sinelui Suprem este regina cunoaşterilor" (X,32). Fiindcă "omul nu trăieşte numai cu paine,
ci cu orice lucru care iese din gura lui Dumnezeu" (Deut.8.3; Matei 4.4; Luca 4.4).
Hrana spirituală este aceea care vindecă şi purifică omul de toate păcatele (Marcu 4.12;
Luca 5.15); ea dă lumina ca să vedem, fiindcă "un orb nu poate călăuzi pe alt orb fără să
cadă amandoi în groapă" (Luca 6.39; Matei 15.14). Ea, adevărata Cunoaştere despre
care vorbeşte şi Iisus, presupune ca întai să te cunoşti pe tine însuţi şi să te autocontrolezi;
de abia după ce "scoţi barna din ochiul tău, vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul
Fratelui tău" (Luca 6.41, 6.42; Matei 7.3).
Deci cunoaşte-te şi vindecă-te pe tine însuţi dacă doreşti să vindeci, să ajuţi pe ceilalţi
oameni ori să ai "puterea de a comunica adevărul" (Luca 4.32). Iisus subliniază importanţa
acţiunii interioare în raport cu aceea exterioară: "Fariseul a văzut cu mirare că Iisus nu se
spălase pe maini înainte de pranz" (Luca 11.38; Marcu 7.3). "Dar Domnul i-a zis: "Voi
curăţaţi partea de afară a paharului şi blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răutate şi
întuneric". Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară, n-a făcut şi pe cea
dinlăuntru Daţi mai bine atenţie lucrurilor dinlăuntru şi atunci toate vă vor fi curate"
(Luca 11.30-41).
72