Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 36
controlul şi suprimarea expresiei nivelului anterior fenomenal, căruia i se retrag parghiile
de acţiune; astfel: "Cunoaşterea este învăluită de necunoaştere; prin ea li se tulbură
mintea oamenilor" (BG V,15). Doar "cei cu gandul la mine, cu suflurile vitale plecate la
mine (suspendate), mereu mulţumiţi şi fericiţi" (BG X,9), "celor mereu concentraţi, care
mi se dăruiesc cu dragoste"... "ajung la mine" (BG X,10). "Din îndurare pentru ei, eu,
stand în adevărata [mea] Natură, distrug prin lampa strălucitoare a Cunoaşterii
întunecimea născută din necunoaştere" (BG X,11). "Cel care mă cunoaşte astfel, fără
tulburarea minţii, ca Spirit Suprem, (numai) acel a toate cunoscător mi se dăruieşte cu
întreaga fiinţă" (XV,19); deci practicarea eficientă a cunoaşterii şi acţiunii verticale este
condiţionată de înţelegerea prealabilă a realităţii Sinelui. Suprema valoare care elimină
îndoiala şi rătăcirea între calea luminoasă şi cea întunecată este cunoaşterea verticală:
"Yoginul care cunoaşte amandouă drumurile nu se rătăceşte niciodata" (BG VIII,27). "Cel
ce ştie aceasta întrece în merit pe cei ce studiază (Vedele), pe cei ce practică sacrificiile,
asceza, renunţarea, dăruirea; el merge spre locul suprem al începutului" (BG VIII,28).
"Yoginul este deasupra asceţilor şi este socotit chiar deasupra celor ce au Cunoaşterea;
yoginul este deasupra celor care îndeplinesc riturile" (BG VI,46). "Dintre toţi yoginii,
cel care, venit la mine cu Sinele interior, lui se dăruieşte cu credinţă, acela este socotit de
mine ca (fiind) cel mai unit în Yoga" (BG VI,47).
"Lipsit de amandouă (de credinţă şi Yoga) omul este rătăcit, fără sprijin în Ultima
Realitate" (BG VI,38). "Cel care lepădandu-se de ce-i randuit în shastra (textele care
reglementează normele de viaţă în tradiţia brahmanică; lit.: "învăţătura, manual"; termen ce
desemnează Vedele şi toate celelalte texte sacre) merge după bunul său plac, nu dobandeşte
nici desăvarşirea spirituală, nici fericirea şi nici condiţia supremă" (BG XVI,23). "De
aceea Sastra să-ţi fie canonul cand hotărăşti ce trebuie şi ce nu trebuie făcut; cunoscand
fapta cuprinsă în randuielile din Sastra, tu trebuie s-o îndeplineşti aici" (BG XVI,24).
Suprema desăvarşire spirituală, eliberarea din captivitatea lumii fenomenale, a-devărata
naştere a celor „de două ori născuţi" este o consecinţă a cunoaşterii Sinelui: "Iţi voi
dezvălui mai departe suprema şi cea mai desăvarşită Cunoaştere dintre cunoaşteri, pe care
cunoscand-o, asceţii toţi au ajuns, de aici, la suprema desăvarşire spirituală" (Bhagavad
Gita, XIV,1). "Luand sprijin în această cunoaştere, au devenit asemeni Mie; la creaţia
lumii nu se mai nasc şi la topirea(pralaya) ei nu se tem" (BG X1V,2).
Fără cunoaşterea verticală, "zadarnice le sunt speranţele, zadarnice faptele, zadarnică
ştiinţa (cunoaşterea orizontală) celor ce şi-au pierdut mintea (Sinele); ei capătă natura
obscură a demonilor Raksas şi Asura" (IX,12). Cunoaşterea exterioară este adresată
"naturii inferioare" în timp ce cunoaşterea verticală celei superioare, Sinelui in dividual
(jivabhuta) "care susţine această lume, plasa fenomenală, care este doar varful aisbergului
realităţii fundamentale" (Bhagavad Gita, VII,5). Adevărata cunoaştere aduce după ea
sesizarea unităţii fundamentale a universului "întrega lume făramiţată la nesfarşit, stă la un
loc în trupul" Ultimei Realităţi (XI.13).
70