Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 35
Doar "cei care prin ochiul cunoaşterii au văzut astfel deosebirea dintre camp (trupul, lumea
fenomenală manifestată) şi cunoscătorul campului (Sinele), (precum) şi eliberarea fiinţelor
de Natură, ajung la Cel Suprem" (BG XIII,34).
Cunoaşterea Sinelui poate fi obţinută pe diferite căi: "Unii, cu ajutorul
meditaţiei(dhyana), văd ei înşişi Sinele în sinea lor; alţii, prin Samkhya şi Yoga, iar alţii
prin Yoga faptei (Karma Yoga)" (XIII,24). Altfel, "cei cu mintea tulburată nu văd
(Sinele) cand pleacă (din trup) sau stă (în trup) sau cand legat de tendinţe ia parte la viaţă;
îl văd cei care au ochiul Cunoaşterii" (XV,10).
"Yoginii care se străduiesc, îl văd stand în sinea lui, cei nedesăvarşiţi, lipsiţi de gandire,
chiar dacă se străduiesc, nu-1 văd" (cunoaşterea senzorială, exterioară şi stările mentale
legate şi comandate de lumea fenomenală nu permit perceperea Sinelui" (XV,11). "Sinele
este ca strălucirea plecată din Soare, care luminează întreaga lume, cea din Lună şi din
foc - strălucirea aceasta, să ştii, a mea este" (a Ultimei Realităţi) (XV, 12).
Despre cunoaşterea esenţială (verticală) în Bhagavad Gita se spune: "îţi voi dezvălui în întregime
această Cunoaştere, împreună cu înţelegerea pe care, afland-o, nu mai rămane nimic de cunoscut aici" (în
lumea aceasta) (VII,2). Pentru obţinerea aestei Cunoaşteri trebuie sacrificată temporar
cunoaşterea orizontală, prin oprirea gandurilor, a fluctuaţiilor mentale: "Sacrificiul
cunoaşterii(orizontale) este mai bun decat cel material" (BG IV,33).
Raportul între cunoaşterea orizontală şi cea verticală este redat astfel în Bhagavad Gita
: „Creaturilor le sunt început, sfarşit şi mijloc, o Arjuna; cunoaşterilor Eu le sunt
Cunoaşterea Sinelui Suprem, celor ce discută (în controversă) Eu le sunt doctrina
(adevărată)" (BG X,32).
Accesul la această cunoaştere este condiţionat de obţinerea stării de egalitate mentală:
"Cel care nu se bucură, nu urăşte, nu se supără, nu doreşte, care renunţă la bine şi rău;"
(BG XII, 17) "nelegat (de nimic), străin de toate, din care a plecat suferinţa, cel dăruit
mie" (BG XII, 16) "acelaşi cu duşmanii sau prietenii, ca şi la cinste şi dispreţ, la frig şi
la căldură, acelaşi la fericire şi durere" (BG XII,18), "nepăsător la insultă sau laudă,
tăcut, mulţumit, cu mintea neclintită, acela mi-e drag mie" (BG XII,19). "Cel care
priveşte", "cel care hotărăşte", "cel care suportă", "cel care are parte", "Marele Stăpan
Divin", "Sinele Suprem" - aşa este numit Spiritul Suprem în acest trup " (BG XIII,22).
"Cel care cunoaşte astfel Spiritul şi Natura împreună cu Tendinţele, oricum ar trăi, nu se
mai naşte din nou" (BG XIII,29).
Adevărata cunoaştere directă, numită în textele sacre Solară, distruge cunoaşterea
orizontală (indirectă, reflectată, Lunară) relativă, parţială: "celor cărora necunoaşterea le
este distrusă de Cunoaşterea Sinelui, Cunoaşterea le iluminează, asemenea Soarelui, pe Cel
Suprem" (BG V,16). Se observă o dialectică a tranziţiei către un nivel superior de
conştiinţă şi cunoaştere care debutează cu
69