Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 34
In funcţie de cele trei feluri de cunoaştere şi de fapte oamenii se împart în trei feluri astfel:
"Făptuitorul eliberat de înlănţuire (de captivitatea faptelor sale, invulnerabil la perturbaţii)
care nu spune „eu" plin de stăruinţă şi hotărare (efort stabilizat în timp), acelaşi în
reuşită sau nereuşită (neperturbat de succes ori eşec) - i se spune că ţine de sattva" (BG
XVII,26). "Făptuitorul care năzuieşte spre fructul acţiunilor, pătimaş, violent din fire,
impur, stăpanit de bucurie şi întristare - este ştiut că ţine de rajas" (BG XVIII,27).
"Făptuitorul cu mintea împrăştiată, leneşă, vanitos, prefăcut, necinstit, lăsător,
descumpănit şi nehotarat (manipulat de circumstanţe, instabil) - i se spune că ţine de
tamas" (BG XVIII,28).
In Pancha Tantra ("Cele cinci cărţi ale înţelepciunii") se pune intrebare ce este mai de
pret: stiinta(învăţătura) sau intelepciunea(mintea)
Invăţătura (cunoaşterea orizontală;stiinta) fara minte (intelepciune) a dus la pieire pe fratii
care nu s-au putut abtine sa-si puna in aplicare stiinta de a da viata unui tigru, indiferent de
consecinte.
In Bhagavad Gita("Cantecul lui Dumnezeu") întreita împărţire a minţii după cele trei
tendinţe(gunas) ne indica o cunoastere a stărilor şi nivelelor de conştiinţă .
"Doar mintea (aflată la mijloc între veghe şi repaus, dar detaşată de ambele ) cunoaşte ce-i
activitatea şi inactivitatea, ce trebuie şi ce nu trebuie înfăptuit, frica şi lipsa fricii,
înlănţuirea şi eliberarea - acea (minte) ţine de sattva" (BG XVIII,30).
"Mintea care nu-şi dă seama de ce-i Lege şi ne-Lege, ce trebuie şi ce nu trebuie făcut,
are o înţelegere care ţine de rajas" (BG XVIII,31).
"Aceea care învăluită în întunecime socoteşte nelegiuirea drept Lege şi toate lucrurile pe
de-a-ndoaselea - acea minte ţine de tamas" (BG XVIII,32).
Calea de a obţine mintea sattvică este prin interiorizare, stingerea agitatiei(trecerea de la
tulbure la clar; punere in repaus) şi detaşare progresivă de lumea fenomenală: "Stăruinţa
care, prin Yoga statornică, infranează simţul intern, suflurile vitale şi simţurile -
acea stăruinţă aduce sattva" (BG XVIII,33).
Transcederea lumii fenomenale, dobandirea cunoaşterii esenţiale a Sinelui individual şi
universal, presupune ulterior depăşirea celor trei tendinţe (triguna) care aparţin proiectiilor
obiectelor din lumea fenomenala (Prakriti),adica unei realitati secunde (un model sau o
reflectare a realitatii nu ese insasi realitatea) iluzorii (maya) caracterizată de lipsa de
continut (ce consistenta au umbrele proiectate pe ecranul mental) şi de capacitatea de
ecranare(acoperire; separare; filmul proiectat maschează adevărata realitate ;doar in
spatiul vid dintre doua ganduri succesive putem intrezarii cerul). Cel ce obţine
adevărata cunoaştere trece de la "a privi" la "a vedea", de la orbire(avidya) la
adevărata vedere, la vederea divină:
"Cel care-1 vede pe Supremul Stăpan Divin sălăşluind la fel în toate fiinţele, nepieritor
cand acestea pier, acela este cel care vede" (BG XVIII,27), "căci dacă-1 vede pe Stăpanul
Divin sălăşluind la fel pretutindeni, nu-şi loveşte singur Sinele şi ajunge astfel la condiţia
supremă" (BG XVIII,28). Adevărata vedere este o vedere holografică care-1 face pe om
conştient de identitatea sinelui său cu Sinele celorlalte fiinţe. Nu vederea orizontală
mijlocita de simturile fizice, oferă omului ieşirea din lumea fenomenală, ci vederea
nemijlocita divină: "Tu nu mă poţi însă privi cu propria-ţi vedere; îţi dau vederea divină"
(BG XI,8). "Atunci a văzut fiul lui Pandu întrega lume făramitată la nesfarşit, stand la un
loc în trupul Zeului Zeilor" (BG XI, 19).
68