Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 27
în care ele există ca fenomene pentru o durată determinată. Sinteza dintre Vacuitate
(Shunyată) şi existenţa fenomenală constituie adevărul Căii de Mijloc. Şcoala T'ien-T'ai
(lit.: "şcoala platformei celeste") îşi bazează doctrina pe "Sutra Lotusului" (una din
principalele sutra ale buddhismului Mahayana) de unde numele care este adesea atribuit
"şcoala Lotusului". Adevărul "Mijlocului" depăşeşte şi înglobează simultan precedentele
două adevăruri (1. "totul este de natura vidului"; 2. fenomenele au o existenţă "aparentă"
şi limitată în timp [şi pot fi percepute senzorial]). Acest Adevăr al Mijlocului este asimilat
cu Tathata ("realitatea", "ceea ce există", imuabilul, permanentul, contrariul
"aparentului" ce caracterizează fenomenele) cu Adevărata Natură care nu poate fi găsită în
afara fenomenelor. De unde identitatea fenomenelor şi a absolutului, totalitatea şi
interpenetraţia mutuală în care totul şi partea nu formează în realitate decat unul; în care
fiecare conţine toate celelalte părţi. Intregul univers este conţinut într-o "sămanţă de
muştar" sau "un gand cuprinde trei mii de universuri" afirmă maeştrii T'ien-T'ai.
Adevărata naştere a "celor de două ori născuţi" despre care se vorbeşte în Bhagavad
Gita (I, 7) are loc ca urmare a iniţierii pentru a discerne: între trecător şi etern, între
aparent şi esenţă. Ultima Realitate este însă simultan manifestată şi nemanifestată iar a o
considera numai nemanifestată este o dovadă de ignoranţă: "Cei fără de minte mă cred (că
sunt) Cel Nemanifestat, intrat în stare de manifestare; ei nu cunosc natura mea neclintită,
supremă" (Bhagavad Gita, VII,24-25).
Destructibilul (manifestatul) şi indestructibilul (nemanifestatul), "Fiinţa şi Nefiinţa şi
Cel de dincolo de ele" (Bhagavad Gita BG XI, 37-38; XV,17,18), "Tatăl lumii care se
mişcă şi nu se mişcă" (XI,43;XIII,15), "Timpul" (BG XI,32;X,30), "Destinul", Codul
genetic, Programul Universului (X,39), "Legea etemă" (BG XIV,27), realitatea
informaţională profundă reprezentată prin "Sămanţa universului" (BG XI,33; VII,10;
XIII15) sunt cateva dintre caracteristicile Ultimei Realităţi, a Sinelui Universului, a
Absolutului, Brahman.
Naşterea şi moartea nu sunt decat o circulaţie între manifestat (distructibil) şi
nemanifestat (BG VII, 18); Brahman este gura de absorbţie, hăul în care se dizolvă
existenţele (BG IX,7; X,34) dar şi izvorul (BG IX,4; IX,5) şi "obarşia existenţelor"
(BG IX,13; X,2,21). Ultima Realitate (Brahman) deşi imperceptibilă senzorial (BG XI,8),
fără formă, culoare (BG VIII,9) de necuprins cu mintea (BG XI,42) este recipientul (BG
IX,6; XIII, 13,14) şi adăpostul tuturor fiinţelor (BG XVIII,62) ce poate fi percepută cu
vederea divină (BG XI,8) şi se aseamănă cu valea, oceanul (BG X,24) cu vidul (BG
XIII,38; VH,8) şi eterul (BG XIII,32). Această realitate al cărei întreit nume este "Om
Tat Sat" ("Cel ce este") este străbunul, tatăl şi dascălul tuturor fiinţelor (BG XI,39),
este Mintea Cosmică, realitatea informaţională fundamentală (BG XI, 18) şi calea de a
ajunge la ea: cunoaşterea esenţială (verticală) (BG VII,2;IV,33), Neclintită, imuabilă,
staţionară (BG XIII,15;VII,24), de natura luminii (BG XIII,33) şi a informaţiei
61