Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 22
tranzitoriu în care există Spaţiu şi Timp, dar complet dezadaptate pentru prelucrarea de
informaţii continue, de adancime, care să ţină cont de circularitatea proceselor ce trebuie
studiate şi de integrarea holografică a întregului în parte.
Deci, cunoaşterea universului şi a realităţii solicită eliminarea modului profan de
prelucrare a informaţiilor prezentate de obiecte, adică necesită abordarea si orientarea tot
către cunoaşterea de sine. Cum putem, cu un procesor discontinuu, să sesizăm, să
percepem real fenomenele continue, staţionare Astfel sistemul de activare specifică a
cortexului, care este formaţia reticulată, a ecranat sistemul mai vechi, care funcţiona
nespecific, holografic, continuu (sistemul lemniscal).
In competiţia între cele două sisteme, care indică două moduri de procesare a
informaţiilor (vertical şi orizontal) a avut caştig de cauză, fiind adaptat la mediu, sistemul
ce a asigurat răspunsul la stimul unic (specific, discontinuu, individual). Cand creşterea
excitaţiei într-o zonă a cortexului induce automat creşterea inhibiţiei în zonele vecine, cum
pot să apară conexiuni, dacă nu absolut întamplător
Sistemul specific ce asigură adaptarea şi supravieţuirea nu este un bun procesor al
informaţiilor în vederea interconectării globale, holografice, care transcede simpla
cauzalitate liniară. Cunoaşterea şi reprogramarea funcţionării procesoarelor cu care suntem
dotaţi, solicită tot cunoaşterea de sine, căci altfel vom obţine o cunoaştere ecranată,
superficială, fracturată care este de fapt o ignoranţă, o cunoaştere relativă, diferită în
funcţie de sistemul de referinţă ales (ca în cazul tranziţiei de la sistemul geocentric la cel
heliocentric).
Tendinţa omului de a se crede o individualitate şi de a acţiona în consecinţă provine tot
din modul de a vedea lucrurile cu focar unic (parţial ecranat), iar aceasta conduce la
izolare şi blocarea conexiunii cu banca centrală de date a universului, la involuţie şi
autodistrugere. Pentru continuarea evoluţiei omului, pentru cunoaşterea întregului program
al Universului, care să-i asigure completa independenţă, este necesară cuplarea conştientă la
nivelul staţionar şi detaşarea de perturbaţiile din nivelul tranzitoriu, care impun
funcţionarea duală a minţii. Toate acestea cer antrenament şi îndreptarea minţii spre
interior.
Un criteriu pentru a caracteriza valoarea unui om este prin "ceea ce el este", iar nu
prin "ceea ce el are". In acest context "a fi" înseamnă cunoaştere de adancime, verticală,
conectată la propria structură, vie a subiectului, înseamnă aplicarea acestei cunoaşteri
către binele său şi indirect, spre binele celorlalţi.
Avem în acest caz al cunoaşterii verticale de sine, o cunoaştere vie plantată în Real,
după chipul şi asemănarea Realului. "A avea", "a poseda" conduce la acumularea de
ştiinţă, care de fapt sporeşte suferinţa prin reacţiunile provocate asupra noastră de o
cunoaştere fragmentară, superficială, orizontală, în care nu ştim nimic, ştiind lucrurile pe
jumătate. Cu cat ştiinţa s-a extins mai mult, cu atat s-au ivit mai multe probleme. In această
situaţie se găseşte astăzi omenirea cand culegem roadele la ceea "ce am semănat prin
cunoaştere orizontală" (poluare, criză materială, energetică, informaţională, economica,
psihică, socială).
56