Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 21
fenomenelor extrasenzoriale şi extraefectoare. Toate tehnicile Yoga solicită ca mijloacele
să nu fie transformate în scopuri, omul fiind singurul scop, iar în plan temporal nu se
permite renunţarea la prezent ca zonă de manifestare a adevărului în favoarea unui viitor
utopic sau a unui trecut oarecare, timpul nepermiţand pierderea sincronicităţii, alegerea ori
înapoierea similară comportamentului spaţial decat odată cu sacrificarea Realităţii.
In situaţia în care potenţialul constructiv şi distructiv datorat progresului a devenit
imens se pune întrebarea dacă prezenta orientare a civilizaţiei noastre este de dorit către
exterior ori dacă trebuie să reexaminăm scopurile universale ale omenirii şi să dăm mai
multă atenţie obiectivelor primare, care nu trebuie să fie dezvoltarea maşinilor, ci a omului
însuşi
Echilibrul prin teroare existent în lumea prezentă reflectă divergenţa şi dezechilibrul
dintre o tehnologie atotputernică şi o înţelepciune subdezvoltată. Cea mai mare problemă a
omului de azi nu este de a înţelege şi exploata mediul înconjurător, ci de a se înţelege şi de a
se conduce pe sine. Achiziţia de putere trebuie însoţită simultan de autoprotejare contra
forţelor pe care începem să le posedăm. Omenirea a atins punctul critic al evoluţiei şi
trebuie ca mintea să fie folosită pentru a ne influenţa propria structură, funcţii şi scop;
aceasta asigurand păstrarea şi avansul civilizaţiei.
Situaţia critică de dezechilibru între evoluţia interioară şi cea exterioară a fiinţei umane
impune aplicarea minţii nu numai spre exterior la dominarea naturii, ci la civilizarea
psihicului uman.
In afara dezechilibrului dintre evoluţia internă şi cea externă a omului ca rezultat al
abordării externe unilaterale a lumii externe (lucru care poate pune orice civilizaţie în faţa
autoanihilării), se remarcă şi o evoluţie înceată, aleatoare, empirică, cu paşi mici efectuaţi
de-a lungul multor generaţii, datorită implicării procesului de proiectare empirică
inconştientă.
Este ca şi cum am dori să construim o catedrală fără ca anterior să fi făcut un proiect. In
acelaşi mod proiectăm propria structură, inainte de a ne cunoaşte pe noi însine. Alte
deficienţe ale căii externe de abordare unilaterală, orizontală a Universului sunt:
superficialitatea informaţiilor extrase din totalul revelat
într-un obiect existent, parţialitatea, căci informaţiile desprinse din obiect ignoră suportul
comun al acestuia şi al subiectului, întarzierea evoluţiei pe drumul presărat de numeroase
încercări şi erori, prelucrarea defectuoasă de către subiect a informaţiilor recepţionate,
starea de descurajare (dezarmare) în faţa uriaşei varietăţi (aparente din cauza modului
orizontal de cunoaştere),avand drept consecinţă decretarea de către ştiinţa occidentală a
incognoscibilităţii Universului.
In realitate, aparenţa de infinitate şi percepţia fracturată, parţială, discontinuă a
Realităţii sunt datorate: stării fracturate a subiectului cunoscător, utilizării unor procesoare
adaptate prelucrării secvenţiale a informaţiilor. Aceste procesoare sunt adaptate pentru
prelucrarea informaţiilor discontinue, secvenţiale din nivelul
55