Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 17
fără a te cunoaşte bine pe tine însuţi. Legătura de continuitate între interior şi exterior,
precum şi unitatea tuturor manifestărilor este revelată prin faptul că noi descoperim în noi
însine ceea ce ne ascund ceilalţi şi recunoaştem în ceilalţi ceea ce ne ascundem în noi
însine.
Dată fiind funcţionarea în Univers a principiului holografic, care afirmă că întregul se
regăseşte şi se conservă în parte, adică susţine invarianta cu scala a proprietăţilor întregului
(unitatea informaţională dintre parte şi întreg) îi putem înţelege pe toţi, putem înţelege
întreg Universul. Autocunoaşterea are drept consecinţă obţinerea privirii egale,
considerarea tuturor creaturilor ca fiind în Sine iar pe Acesta în toate; astfel, nu ne mai
putem permite să privim cu dispreţ nici o fiinţă. Sensul preceptului scris pe frontonul
templului lui Apollo din Delphi("Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intreg universul")
este că lucrul cel mai de seamă şi rostul omului este să-şi vadă sufletul prin suflet, să devină
astfel locul în care Universul se eliberează devenind conştient de Sine însuşi. Cel care îşi
cunoaşte Sinele dobandeşte condiţia supremă, căci aceasta este cunoaşterea cea mai înaltă.
Pentru textele vedice şi biblice acest Sine este Ultima Realitate, Impărăţia lui Dumnezeu,
este Existenţa constienta, Informaţia şi Infinita fericire. Sinele se află în adancul inimii
oricărei fiinţe. Prin cunoaşterea directă experimentală, nemilocita de simturi sau de intelect
a Sinelui, omul dobandeşte nemurirea şi este eliberat de toate legăturile cu nivelul
tranzitoriu, cu lumea fenomenală, în care astăzi este prizonier; este eliberat de orice iluzie
şi ecranare, obţine pacea veşnică si redevine unit cu Sinele.
Informaţia în Univers este de aşa natură încat curge ca apa în vasele comunicante dacă
obstacolele şi ecranările sunt înlăturate. Transferul materiei şi energiei nu este în cele din
urmă decat o consecinţă a principiului invariantei echilibrului informaţional în fiecare punct
al Universului: "totul curge" de la cel care-i plin sau mai plin "către cel care este mai
deşert, dintre noi". Transferul informaţional însă nu are loc fără vidare mentală, fără efortul
nostru inconştient (căile devoţio-nale) ori conştient (căile Yoga voluntare) orientat către
deprogramarea procesoarelor informaţionale, pentru adaptarea, în mod paradoxal,
funcţionării în cuplaj cu mediul tranzitoriu ceea ce declanşează realizarea cuplajului
rezonant cu Banca de date a Universului, prin "introdeschidere" (vedeti: Mihai
Drăgănescu, "Inelul lumii materiale", 1989) cu nivelul staţionar, "ortoexistenţial". Drumul
către imponderabilitate trece prin simularea căderii libere; drumul pentru ancorarea în
Ultima realitate trece prin fuziunea totală cu deriva, transformarea şi curgerea fenomenelor
din nivelul tranzitoriu, în stare de perfectă oglindă mentală. Paradoxul provine din topirea sau
stingerea diferenţei între contrarii; în cădere, complet supus gravitaţiei, eşti eliberat,
imponderabil; în cuplaj complet cu nivelul fenomenal eşti simultan ancorat în ceea ce
ignoranţilor li se pare că este contrariul: cu nivelul staţionar, Ultima Realitate. Intr-o
realitate circulară, capetele se ating iar contrariile ori polii îşi pierd semnificaţia.
51