Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 14
2. Necesitatea cunoaşterii de sine şi a sistemului yoga pentru vindecare şi
realizare.
2.1. Necesitatea cunoaşterii de sine şi Yoga.
In randurile care urmează vom arăta necesitatea cunoaşterii de sine pentru
continuarea evoluţiei şi pentru supravieţuirea civilizaţiei umane.
Vindecarea, purificarea şi realizarea, înţelegerea, înţelepciunea şi eliberarea,
controlul şi autocontrolul, nu sunt decat consecinţe ale adevăratei cunoaşteri, ale
cunoaşterii de sine. Sistematizarea căilor de acces la această cunoaştere nemijlocita,
care aduce trezirea, iluminarea, "a doua naştere" ori mantuirea, este realizată în Yoga.
Cunoaşterea de sine care conduce la cunoaşterea Ultimei Realităţi nu este una
intelectuala, ci una directa.
Prima condiţie necesară pentru a acţiona asupra unui proces este de a cunoaşte
coordonatele acestuia, tot aşa cum pentru a putea deplasa un obiect dintr-un loc în altul
este necesar să-i cunoaştem poziţia spaţio-temporală. Astfel, depăşirea situaţiei prezente
şi continuarea evoluţiei omului, terapia dezordinilor sociale şi individuale presupune
îndreptarea eforturilor umane către înţelegerea situaţiei în care ne aflăm, către cunoaşterea
de sine. Autocunoaşterea reprezintă identificarea coordonatelor noastre înainte de a începe
acţiunea de automodelare şi autocontrol. Prin autocunoaştere deschidem poarta cunoaşterii
prin care aflăm tainele Universului. Nu putem să vedem cum este un lucru în realitate fără
să aflăm mijloacele cu care realizăm procesul cunoaşterii, fără să înţelegem modalitatea
actuala indirecta, mijlocita, ecranata, parţiala şi fragmentata prin care procesoarele
informaţionale cu care suntem dotaţi îşi îndeplinesc sarcinile.
Universul local, în care a apărut şi a evoluat viaţa pană la apariţia omului, a
stabilizat anumite porti senzoriale specifice, care au fost deschise către exterior de catre
viu, pt a se realiza un răspuns adaptat al fiinţelor vii la semnalele din mediul tranzitoriu
intalnit pe aceasta planeta. Aceaste terminale informationale (receptie-emisie), care
reprezinta un raspuns, o adaptare pentru supravieţuire (pentru păstrarea integrităţii
materiale, energetice şi informaţionale a individului şi a speciei) reprezinta simultan o
limitare, o condiţionare, o programare şi o captivitate informaţională, în care lumea
fenomenală ţine fiinţa trezita la constienta. Din această cauză omul este "legat " dupa
intrupare sa urmeze caile programate, adica sa priveasca doar catre peretele mental pe care
se proiecteaza umbrele (alegoria pesterii lui Platon), doar catre ecranul pe care sunt afisate
semnalele (vrittis) venite din afară şi nu spre sufletul său. In urma programării defectuase
a proceselor informaţionale adevărata realitate este complet ecranată (nu percepem
decat o porţiune limitată necesară supravieţuirii în lumea fenomenală care este prezentată
de către simţuri pe ecranul mental,adica percepem altceva: o realitate secunda, un model
creat prin impulsuri, o reflexie in oglinda mentala). De aici necesitatea dezvatarii,
deprogramarii..
48