Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 119
In capitolul (33) din Tao Te King, Lao Tseu spune: "Cine se stinge fără să se
prăpădească, acela devine nemuritor". Din această cauză a fost posibilă fuziunea
buddhismului Dhyana, importat în China prin Bodhidharma, cu taoismul ce a condus la
Ch'an (Zen chinez) şi la Zen (în Japonia). Iată cum Ch'ang devenit Ch'an (chin.: "camp
staţionar"; în ştiinţa chineză termenul Ch'an desemnează noţiunea de camp fundamental,
care ia diverse expresii sau manifestari [magnetic, electric, gravitaţional]), conceptul
fundamental ce desemnează Ultima Realitate, Vidul (Shunyata), imuabilul din Tao Te
King şi din Chandogya-Upanishad îşi regăsesc baza experimentală în meditaţia Yoga
(Dhyana) descrisă de Patanjali în Yoga-Sutras. Mesajul din Upanishade şi Yoga, reluat şi
răspandit prin buddhism, islamism, taoism, tantrism şi doctrina Zen, continuă să dăinuie şi
astăzi, influenţand viaţa, cultura, artele (inclusiv artele marţiale) a peste două treimi din
populaţia Terrei. In comentariile şi studiul introductiv la Tao Te King, carte publicata,
cititorul poate descoperi implicaţiile şi conexiunile dintre adevărurile revelate în
străvechea literatură a omenirii (sanskrită şi chineză) şi ştiinţa modernă.
3.5 Mesajul doctrinei experimentale Yoga şi ecoul său în epoca actuală
Europa a luat cunoştiinţă de Bhagavad Gita la sfarşitul secolului al XVIII-lea, în 1785, data traducerii
sale de către Charles Wilkins.
Deşi ecoul ei a fost puternic în marile spirite ale epocii (W.von Humboldt, impresionat ca şi Hegel,
mulţumea Domnului pentru a-i fi dat zile să ajungă să citească acest mare poem) Europa a primit mesajul
din Bhagavad Gita într-un moment în care încă nu-şi atinsese maturitatea, cand încă nu ieşise din
subiectivismul său cultural.
Monumentele culturii indiene vorbesc mai mult omului din secolul al XX-lea, decat celui din secolul al
XlX-lea, care le-a descoperit pentru prima dată. Acelaşi lucru se poate spune despre mesajul ştiinţei
Yoga, care nu a putut fi înţeles fără apariţia fizicii cuantice,a holografiei, a unei medicini psihosomatice şi
a unei psihologii a adancurilor.
La fel, gramatica lui Panini a fost considerată fără valoare înaintea apariţiei lingvisticii structurale şi
generative. Logica indiană a fost greşit interpretată pană la apariţia logicii matematice contemporane.
Problematica din Yoga, ca şi din celelalte fragmente ale nucleului de cunoaştere ce ne-a fost transmis se
află într-o stransă conexiune, iar cititorul de astăzi pare mai investit să o înţeleagă decat cel de
odinioară.
Nucleul de cunoaştere al civilizaţiei precedente s-a fragmentat, însă fiecare componentă păstrează
acelaşi mesaj ce ne-a fost transmis din generaţie în generaţie: cum să regăsim starea primordială,
contactul cu lumea suprasenzorială, ideală, cum să ne eliberăm, să atingem eternitatea (Nitya), existenţa
supremă (Brahman). Trecerea din planul diacroniei (secvential, temporal, existenţial) în planul sincroniei
(atemporal) este trecerea de la Multiplu la Unu, de la relativ la absolut, de la manifestare la nemanifestare,
de la localizare la delocalizare, de la materie la camp omniprezent .
Aceasta echivalează cu tranziţia din starea de sclavie şi dependenţă pe care ne-o impune planul terminal
(al manifestărilor) către planul informaţional profund (proiectorul ortoexistenţial, codul genetic al
Universului).
Analizand în profunzime tradiţiile creştine vom observa conexiunile profunde ale acestora cu practicile
Yoga, o filiaţie a conceptelor care merge în paralel cu cea a cuvintelor, ce îşi au originea în limba
primordială a omenirii: sanskrita.
153