Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 104
concretă a propriei fiinţe, cu ajutorul experienţei directe, denumită de unii comentatori
experienţă simbolică sau mistică; această experienţă solicită practic accesul conştient (în
Raja Yoga) sau involuntar (în căile devoţionale: Bhakti Yoga) la alte stări de conştiinţă,
caracterizate de unitate, coerenţă şi continuitate ce permit manifestarea principiului
holografic, exprimarea rezonanţei dintre Unu şi Multiplu.
Literatura vedică ilustrează, începand cu primul său text Rig Veda, că realitatea mitică
supremă este de esenţă verbală şi deci informaţională. In imnul (X,125), dedicat în
întregime lui Vac (sau: vak [vach]), "Cuvantul", acesta este situat mai presus decat
divinităţile majore ale Pantheonului vedic (Indra, Mitra, Varuna, Agni, Rudra, etc.), care cu
toate acţionează prin puterea ce şi-o extrag din principiul suprem verbal, cel ce susţine
toate lucrurile. Vach, cuvantul se identifică cu cea mai abstractă şi mai impersonală dintre
reprezentările lumii vedice, cu Brahman, care ulterior va desemna ideea de "Absolut" în
gandirea indiană.
In Rig Veda (X,114,8) cuvantul era coextensiv cu Brahman: "pe cat s-a întins Brahman,
tot atat şi Vac" (lit.: "discurs, voce, cuvant"; în Vedas, Vak este vocea revelaţiei, cuvantul
sacru ce întrupează forţa creatoare, primordială, ce a dat naştere tuturor zeilor). Pada ("
picior", "cuvant") şi nama, "nume", termeni tehnici ai vocabularului gramatical ulterior,
derivă din metaforele poeziei vedice: pada (de la pad - "a merge, a păşi", de unde şi pada
- "picior") era în Rig-Veda "urma pasului" lăsat de Vac. Ulterior, în literatura textelor
brahmane relaţia dintre realitatea absolută (Brahman) şi cuvantul (Vach) devine identitate:
"Cuvantul este Brahman" (Satapatha Brahmana, II,1,4,10 şi Aitareya Brahmana,
IV,21,1).
Primul comentariu scris al operei lui Panini, Samgraha, atribuit lui Vyadi Daksyayana,
tratat din nefericire pierdut, din care nu s-au păstrat decat strofe izolate în literatura
posterioară, a fost de natură filozofică (în contrast cu preocupările formale din comentariile
ulterioare). Aceste strofe izolate din Samgraha, prilejuiesc la randul lor, după un secol,
"Marele comentariu" (Mahabhasya)atribuit lui lui Patanjali. Expresia lui Patanjali rămane
formalistă, concentrandu-se "nu asupra ideilor ce stau la baza regulilor, ci asupra
formulărilor regulilor" (Rosane Rocher " La théorie des voix du verbe dans l'école
paninéenne, Bruxelles, 1968, p.74). Exegeza filozofică din Samgraha este reluată de
Bhartrhari (în sec. V e.n.), paralel cu un comentariu la Mahabhasya. Bhartrhari elaborează
în Vakyapadiya o sinteză în care sunt validate intuiţiile filozofice ale fondului de idei
vedic din care descinde gandirea lui Panini, restituind implicit izvorul gramaticii şi
filozofia limbajului.
Vakyapadiya poate fi privită ca o încercare de laicizare, fără a trăda în esenţa ei,
gandirea tradiţională indiană. Din această cauză conţinutul acestei opere se poate integra
mai uşor decat orice alt monument al filozofiei indiene, într-o perspectivă universală,
găsindu-şi peste secole, consonanţe în unele din cele mai vii concepte actuale.
138