Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 102
constituind o limbă riguroasă, "bine făcută", lipsită de ambiguitatea limbilor naturale,
aparţine ultimei versiuni a logicii europene: logica matematică.
Socrate, în Cratylos, mărturisea că problema limbajului "este probabil cea mai mare
dintre toate". Prin aceasta, nu numai că-i acorda prioritatea în raport cu logica, ci
anticipa preocupările contemporane asupra informaţiei şi campului informaţional
fundamental. Primordialitatea acordată limbajului în dialogurile lui Platon constituie poate
un ultim moment în tradiţia lumii elene în care filozofia nu se rupsese de gandirea arhaică,
cand logosul păstra încă prestigiul mitului.
In India speculaţia gramaticală s-a născut în stransă intimitate cu cea mitico-rituală.
Primele concepte gramaticale pot fi regăsite în cele mai vechi texte ritualiste, iar
ulterior, analiza limbajului se va suprapune pe analiza ritului, aşa cum apare în textele
hermeneutice. Tot ce a urmat în cultura marelui subcontinent, de la arta poetică pană la
logică, epistemolgie şi metafizică rămane marcat de sistemul lui Panini sau gramatica lui
Panini, Ashtadhyayi (Aṣṭādhyāyī) "Cele Opt Cărţi (învăţături)".
După cum sublinia L. Renan în "Les Connexions Entre le Rituel et la Grammaire en
Sanskrit, Journal Asiatique", 1941-1942, p.164-165): "Gandirea indiană are drept
substructură raţionamente de ordin gramatical... gramatica este cea care leagă şi domină
demersurile cele mai înalte ale gandirii indiene". Problemele semiozei care apar în faza
elaborată a logicii indiene sunt însă prezente încă la Panini care le-a surprins într-o
generalitate mai cuprinzătoare decat au întrevăzut-o înşişi logicienii semiologi. Invers decat
în Occident, în India gramatica a precedat logica, iar ambele operează cu generalitatea
cuprinzătoare a semnului. Paralel şi independent de Panini, foneticienii dădeau o
interpretare semiotică relaţiilor cronologice.
Relaţia dintre gandire şi limbaj este uimitor revelată în cele trei discipline ale gandirii
indiene. Rezolvarea problemelor (ce ţin de relaţia dintre gandire şi limbaj) de către diferitele
şcoli filozofice se constată că se află doar aparent în opoziţie prin criteriile epistemologice
ce ţin de poziţiile lor metafizice sau religioase. Oricat de sceptic ar privi cineva spre lumea
indiană, nu se poate trece peste faptul că, cel puţin în sectorul lingvistic, noi îi suntem
tributari într-o măsură atît de mare încat nu mai poate fi ignorată. Gramatica lui Panini,
elaborată în secolele V-IV î.e.n. este recunoscută drept „cea mai scurtă şi mai completă
gramatică din lume" (A. Macdonell, A Sanskrit Grammar for Students, Oxford, 1927, p.
11) şi însuşi L. Bloomfield o declara "opera monumentală a inteligenţei umane"
(Language, London, 1961, p.ll) "singura descriere completă a unei limbi" (ibid., p.270).
Translaţia de la forma sensibilă la cea ideală, din planul diacronic în planul sincroniei,
operată în gramatica lui Parării nu anticipează numai principiul structuralist, după care
forma nu poate fi recunoscută şi definită decat după criteriul funcţiei sale, ci şi întreaga
concepţie ştiinţifică şi filozofică contemporană asupra Universului (pe de o parte universul
existenţial, fenomenal, sensibil, temporal iar
136