Shiva Samhita - Mirahorian

Shiva Samhita - Mirahorian Shiva Samhita - Mirahorian

danmirahorian.ro
from danmirahorian.ro More from this publisher
21.01.2015 Views

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 100 Ca şi Yoga, gramatica şi logica sunt discipline ale regulilor, care purificand concretul, fac să transpară imanenţa unei unice realităţi: "Unul care s-a divizat în Multiplicitate prin procesul diferenţierilor este [însăşi] gramatica, spre care dacă te îndrepţi, îl dobandeşti pe supremul Brahman" (Vakyapadiya, I,22). Aşa cum este postulat în lingvistica contemporană, se cunoaşte astăzi că dincolo de diversitatea tuturor limbilor există o formă unică, iar acest lucru nu le era străin filozofilor indieni ai limbajului: "Cuvantul din limbile diverselor ţări, deşi cu forma proprie diferenţiată, nu încetează să aibe la bază o singură semnificaţie (comentariul lui Harivrsabha la Vakyapadiya I,5). Accesul la forma ascunsă în straturile adanci ale conştiinţei depăşeşte în perspectiva indiană semnificaţia simplei cunoaşteri ştiinţifice. Dobandirea formei care se manifestă în limbă este simultan atat un acces către zonele adanci ale psihismului, cat şi un mijloc de unificare a stărilor de conştiinţă. Această unificare defineşte disciplina Yoga în întregul ei. Ca orice activitate semiautomată, cum este cea musculară ori cea respiratorie, activitatea lingvistică (de altfel strans legată de aceasta din urmă) - devine o parghie în efortul de unificare a nivelurilor psihosomatice de care depinde. Nu întamplător fonemele, silabele şi alte structuri lingvistice sunt utilizate în tehnicile de concentrare şi de meditaţie (tehnicile din Mantra Yoga). In Yoga tehnicile lingvistice sunt valorificate ca forme simbolice, atat în reprezentarea şi evocarea nivelelor energetice psihosomatice (vezi: chakra), cat şi în exerciţiile de concentrare şi meditaţie mentală asupra unor diagrame simbolice (mandala, yantra). 3.3.3. Vaisheshika sau Vaişeşica Vaisheshika (lit.: "care se referă la specificităţi") este cel mai vechi dintre cele şase sisteme filozofice hinduse (darshana). Elaborat de Kanada, acest sistem descompune diversitatea naturii în şase categorii (Padartha): 1) Dravya (substanţele); 2) Guna (calităţile); 3) Karma (acţiunile); 4) Samanya (generalităţile, mulţimile); 5) Vishesha (particularităţile, individualităţile); 6) Samavaya (coexistenţa necesară; legătura dintre întreg şi parte, dintre calitate şi substanţă, dintre efect şi cauză, dintre general şi particular). Aceste şase Padarta (de orientare mai degrabă ştiinţifică decat filozofică) nu sunt simple concepte, ci corespund unor entităţi reale (artha) desemnate de către nume corespondente (Pada). Kanada a expus sistemul său în Vaisheshika-Sutra, care conţine zece capitole (Adhyaya). Cunoaşterea celor şase categorii depinde de împlinirea datoriilor(dharma) şi conduce la fericire, eliberare. Pentru a stabili o punte cu celelalte sisteme filozofice vom analiza termenul "akasha". Pentrul atomismul Vaisheshika, eterul spaţial (akasha) este substratul sonorităţii, elementul care transmite sunetul. 134

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 101 După cum remarca şi A. Foucher [în: "Le Compendium des Topiques" (Tarka- Samgraha) par Annambhatta", Paris, 1949, p.37-38]: "Eterul are o poziţie mediană în seria celor nouă substanţe făcand trecerea de la cele patru elemente sensibile la cele cinci ultrasensibile". Traducerea termenului sanskrit " akasha " prin "eter spaţial" este destul de aproximativă. In gandirea indiană, akasha este considerat ca un principiu al luminozităţii. In toate şcolile filozofice indiene, inclusiv în buddhism, akasha joacă un rol important. In Chandogya- Upanishad (1.9.1) se spune că "toate existenţele sunt născute din akasha şi se reîntorc în akasha". Eterul spaţial este considerat ca o realitate obiectivă şi subiectivă în acelaşi timp, deoarece spaţiul din interiorul inimii în care stă Sinele şi se dezvoltă activitatea psihică (spaţiul conştiinţei) este denumit şi el tot akasha. Shankara consideră eterul condiţia prealabilă a oricărei existenţe şi principiul "care conferă locul său fiecărei existenţe". Eterul spaţial este o ipostază a vidului, a Ultimei Realităţi, suportul holografic unificator al tuturor lucrurilor (în care se suprimă şi dualitatea subiect-obiect). Aşa cum vom arăta în continuare, vidul constituie numitorul comun al tuturor curentelor mistice orientale şi una dintre marile întrebări ale ştiinţei actuale (fizica vidului, diagramele vidului, teoria cuantică a vidului). Se stabileşte astfel, atat o punte între Yoga şi celelalte căi ce urmăresc vidarea experimentală a ecranului mental, cat şi cu fizica vidului fizic (din care se nasc şi în care dispar particulele elementare, ca şi cum ar fi solidificări (îngheţări) temporale ale hologramei, localizari într-un ocean cu "apa eterică" ce umple întreg Universul. ' 3.3.4 Relaţia dintre gandire, limbaj, informaţie şi Yoga. Temeinicia logicii, care este o disciplină limitată numai la anumite expresii lingvistice presupune o bună analiză lingvistică. Relaţia dintre gandire şi limbaj îşi găseşte noi soluţii în raport cu cele cunoscute pana în prezent din confruntarea a trei discipline, practic autonome: logica, lingvistica şi semiologia. In contextul gandirii indiene, spre deosebire de cel european, relaţia cronologică şi implicita filiaţie între cele trei discipline este semiologia, lingvistica şi la sfarşit logica. Textele logice, posterioare celor gramaticale au beneficiat de analiza limbii sanskrite. Logica indiană este o epistemologie dublată de o semiologie, iar în faza ei elaborată dezvoltă teorii semantice. Acesta relaţie evidenţiază generalitatea semiologiei şi subordonarea lingvisticii, deoarece limbajul verbal reprezintă doar unul din sistemele semiologice. In Occident, prin sistemul lui Aristotel, care a început cu logica (cea mai restransă dintre cele trei discipline) s-a imprimat o tendinţă ce a dominat întreaga evoluţie ulterioară a ideilor. Noi, europenii am descoperit succesiv şi implicit dependent întai logica, apoi lingvistica şi în cele din urmă semiologia, mergand de la particular la general. Cunoaşterea întregului din parte conduce la confuzii inerente, reducţioniste. Concluzia relativistă a pluralităţii de sisteme logice şi în consecinţă a pluralităţii de limbaje, fiecare dintre acestea 135

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 100<br />

Ca şi Yoga, gramatica şi logica sunt discipline ale regulilor, care purificand concretul,<br />

fac să transpară imanenţa unei unice realităţi: "Unul care s-a divizat în Multiplicitate<br />

prin procesul diferenţierilor este [însăşi] gramatica, spre care dacă te îndrepţi, îl dobandeşti<br />

pe supremul Brahman" (Vakyapadiya, I,22).<br />

Aşa cum este postulat în lingvistica contemporană, se cunoaşte astăzi că dincolo de<br />

diversitatea tuturor limbilor există o formă unică, iar acest lucru nu le era străin<br />

filozofilor indieni ai limbajului: "Cuvantul din limbile diverselor ţări, deşi cu forma proprie<br />

diferenţiată, nu încetează să aibe la bază o singură semnificaţie (comentariul lui<br />

Harivrsabha la Vakyapadiya I,5).<br />

Accesul la forma ascunsă în straturile adanci ale conştiinţei depăşeşte în perspectiva<br />

indiană semnificaţia simplei cunoaşteri ştiinţifice. Dobandirea formei care se manifestă în<br />

limbă este simultan atat un acces către zonele adanci ale psihismului, cat şi un mijloc de<br />

unificare a stărilor de conştiinţă. Această unificare defineşte disciplina Yoga în întregul ei.<br />

Ca orice activitate semiautomată, cum este cea musculară ori cea respiratorie, activitatea<br />

lingvistică (de altfel strans legată de aceasta din urmă) - devine o parghie în efortul de<br />

unificare a nivelurilor psihosomatice de care depinde. Nu întamplător fonemele, silabele şi<br />

alte structuri lingvistice sunt utilizate în tehnicile de concentrare şi de meditaţie (tehnicile<br />

din Mantra Yoga). In Yoga tehnicile lingvistice sunt valorificate ca forme simbolice, atat în<br />

reprezentarea şi evocarea nivelelor energetice psihosomatice (vezi: chakra), cat şi în<br />

exerciţiile de concentrare şi meditaţie mentală asupra unor diagrame simbolice (mandala,<br />

yantra).<br />

3.3.3. Vaisheshika sau Vaişeşica<br />

Vaisheshika (lit.: "care se referă la specificităţi") este cel mai vechi dintre cele şase<br />

sisteme filozofice hinduse (darshana). Elaborat de Kanada, acest sistem descompune<br />

diversitatea naturii în şase categorii (Padartha): 1) Dravya (substanţele); 2) Guna<br />

(calităţile); 3) Karma (acţiunile); 4) Samanya (generalităţile, mulţimile); 5) Vishesha<br />

(particularităţile, individualităţile); 6) Samavaya (coexistenţa necesară; legătura dintre<br />

întreg şi parte, dintre calitate şi substanţă, dintre efect şi cauză, dintre general şi particular).<br />

Aceste şase Padarta (de orientare mai degrabă ştiinţifică decat filozofică) nu sunt simple<br />

concepte, ci corespund unor entităţi reale (artha) desemnate de către nume corespondente<br />

(Pada). Kanada a expus sistemul său în Vaisheshika-Sutra, care conţine zece capitole<br />

(Adhyaya). Cunoaşterea celor şase categorii depinde de împlinirea datoriilor(dharma) şi<br />

conduce la fericire, eliberare. Pentru a stabili o punte cu celelalte sisteme filozofice vom<br />

analiza termenul "akasha".<br />

Pentrul atomismul Vaisheshika, eterul spaţial (akasha) este substratul sonorităţii,<br />

elementul care transmite sunetul.<br />

134

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!