Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 98
ambiţii de dominare a lumii şi a semenilor. Deşi aparent s-a detaşat de real, pierzand
temporar imperiul lumii în favoarea experienţei subiective a spiritului, pentru a surprinde
forma esenţială a lucrurilor, în realitate a obţinut ca şi în Yoga înrădăcinarea
experimentală în Ultima Realitate, înrădăcinare care-i permite eliberarea.
Deoarece orice incursiune profundă în semiologia indiană cere să ne ocupăm mai întai
de semn în logica indiană, am prezentat şcoala lui Panini în cadrul şcolii Nyaya; logica
fiind o "ştiinţă a semnului", o ştiinţă ce se ocupă de "cunoaşterea consecutivă", o
cunoaştere ce se bazează pe regulă.
In situaţia în care Patanjali, fondatorul filozofici Yoga (bazată pe Samkhya, care constituie
una din cele şase Darshana), o defineşte ca un efort metodic de a ajunge la eliberare prin
stingerea proiectiilor de pe ecranul mental(vrittis) prin participarea diferitelor componente
ale naturii umane, atat fizic cat şi psihic, adică prin experienţă subiectivă, prin înrădăcinare
experimentală în Ultima Realitate, înseamnă că Yoga reprezintă o aplicare a analizei logice
din Nyaya, un transfer din planul ritual şi lingvistic în planul experimental, adică o
desăvarşire, o eliberare din planul cunoaşterii relative, existenţiale. Gramatica văzută ca
darshana şi şcoala Nyaya argumentează şi garantează eficienţa acestui transfer magic,
deoarece numai prin Yoga poate fi desfăcut nodul gordian, adică poate fi obţinută
experimental implicaţia întregului în parte, ca urmare a înrădăcinării practicantului în
Ultima Realitate, în "Logosul Divin" (al cărui corespondent modern este Campul
Informaţional holografic ori Banca de date a Universului).
Din această cauză este dificil de determinat cu precizie dacă Patanjali, autor al Yoga
Sutras, este acelaşi cu cel ce a redactat comentariul gramaticii lui Panini numit
Mahabhashya. Estimările relative la data apariţiei Yoga Sutra oscilează între secolele II î.e.n.
şi IV e.n., în timp ce Mahabhashya pare a fi redactată în secolul II î.e.n. Dificultatea
distingerii autorului Mahabhashya de cel al Yoga Sutra este cu atat mai mare cu cat în
aforismul (YS 3.17) din Yoga Sutra, Patanjali face distincţia între cuvant (sabda), obiect
(artha) şi sens ori continut mental (pratyaya): "aceste părţi amestecate şi confundate în
mod curent". Atunci cand acestea devin obiecte separate în meditaţia yoginului, pot conduce
la dobandirea facultăţii supranormale (siddhi) de a înţelege limbajul sau graiul tuturor
creaturilor. Acest aforism nu este consemnat în monografia dedicată "sensului" în gandirea
indiană, iar comentatorii Yoga Sutra pierd din vedere ansamblul (organizarea axiomatică
circulară a tratatului lui Patanjali în acord cu doctrina Nyaya). In raport cu definiţia
occidentală, cea dată de logicienii indieni nu este caracterizantă (dată de genul proxim şi
diferenţa specifică), o enunţare a tuturor notelor ei are un caracter restrictiv. Logica
indiană distingea "udesva", care era descrierea unui obiect, de lakshana, caracterul unic,
definiţia acestuia, care după cum preciza Vatsyayana (Nyaya-Sutra Bhasya (I,13)) "este
calitatea (dharma) ca factor de delimitare (avachedaka) a obiectului descris, de obiectele
care nu sunt el".
132