Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 96
Logica indiană este o epistemologie dublată de o semiologie şi în faza ei mai elaborată
dezvoltă teorii semantice strict dependente de aceasta din urmă.
Panini ne-a dat o gramatică "atemporală" (akalaka), cum pe drept cuvant o califică
comentatorii săi, gramatică alcătuită din 3996 de reguli expuse în modul cel mai succint
posibil, cu referinţe încrucişate, formalizată aproape matematic, recurgand la metalimbaj şi
axiomatizare. L. Bloomfield, părintele structuralismului american şi F. de Saussure, al celui
european, au fost admiratori şi cunoscători profunzi ai operei lui Panini, operă ce este
considerată ca fiind cel mai important monument al culturii indiene şi totodată singurul
necontroversat şi deci omologabil din perspectiva corozivă a mentalităţii noastre
europocentriste.
Prin trecerea de la lingvistica structurală la cea generativ-transformaţională (inspirată
din logica tradiţională cat şi din cea matematică) noi aspecte din gandirea lui Panini au intrat
în cea a noului curent lingvistic. Gramatica generativă a lui Chomsky, care a permis
traducerea cu ajutorul calculatoarelor a textelor, asimilează informaţiile genetice şi
comportamentul instinctual al regnului infrauman cu limbajul, în timp ce H. Pike face
analogia între limbaj şi procesul de nucleaţie de la formarea cristalelor. Istoricul relaţiei
dintre gandire şi limbaj arată că, în ultimă instanţă, aceasta este tributară accepţiei mai
largi sau mai restranse care s-a dat termenilor respectivi. Logos, aşa cum ne apare la
vechii greci, cu accepţia concomitentă de "raţiune" şi de "vorbire" în care era implicată
totodată şi ontologia, angajează într-un mod mult mai larg înţelesul celor două planuri,
reduse ulterior la logică şi gramatică. In prezent conceptele tind din nou să se lărgească,
mai ales din perspectiva lingvisticii şi a semiologiei şi nu a logicii, recăpătand acelaşi
conţinut ontologic pe care-1 aveau în lumea veche.
Ştiinţa modernă regăseşte gandirea definită prin relaţia dintre semn şi semnificat în logica
proceselor anorganice, în legile fizice cele mai generale care stăpanesc lumea.
Descoperind în dinamica şi formele Cosmosului ordine şi raţiune, ştiinţa modernă le
califică în termeni lingvistici, deoarece gandirea nu poate fi concepută în afara limbajului.
Logosul grec revine în lumea contemporană, în puritatea virtuţilor sale filozofice, pentru a
depăşi impasul contradicţiei dintre inteligibil şi sensibil. Importanţa acordată cuvantului în
multe dintre miturile cosmogonice, unde acesta apare ca forţa primordială şi oranduitoare
a lumii, constituie o anticipare a viziunii din ştiinţa actuală, care prin teoria campului
informaţional fundamental, face parte sensului şi nu absurdului. Teoria celor două nivele( 1.
nivelul suport, nemanifestat, ortoexistenţial, informaţional şi 2. nivelul manifestat,
fenomenal, existenţial) nu este decat o reîntoarcere din perspectivă modernă la tradiţie. In
Bhagavad Gita (IX 4) se spune: "întreagă această lume este desfăşurată de mine (care
sunt) formă nemanifestată; în mine stau toate fiinţele şi eu stau în ele".
In alt loc (BG VII 24): "Cei fără minte mă cred Cel Nemanifestat intrat în starea de
manifestare; ei nu cunosc natura mea superioară neclintită, supremă".
Caracterul anticipativ al unei opere datand de peste două milenii şi jumătate
130