Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 93
epistemologia buddhistă susţine chiar teza conform căreia însăşi percepţia este un act
inferenţial. Acest lucru este dovedit astăzi experimental, deoarece concepţia
comandă percepţia; ceea ce percepem este funcţie de programele subconştiente dobandite
în cursul evoluţiei filogenetice şi ontogenetice. Scopul tuturor şcolilor filozofice indiene
este tranziţia de la multiplu la unu.
Udyottakara, cel de-al doilea comentator al Nyaya-Sutra (sec. VI-VII) introduce ca
inovaţie faţă de textul initial trei tipuri de anumana: (1) anvayavyatireki "pozitiv şi
negativ" (lit.: prin consecuţie şi excludere), (2) kevalanvayi "numai pozitiv" (lit.:numai prin
consecuţie) şi (3) kevalavyatireki "numai negativ" (lit.: numai prin excludere).
Prima anumana este descrisă in Nyaya Sutra; cea de a doua derivă din referinţa
percepută; un obiect concret al cunoaşterii corecte nu poate fi negat. In acest caz substratul,
referinţa obiectuală, desemnează întreg universul care se manifestă în parte, holografic. La
obiecţia că în univers ar putea să existe şi lucruri necunoscute, răspunsul adepţilor şcolii
Nyaya este că pentru o conştiinţă absolută - cea a Fiinţei Supreme - nu există nimic
incognoscibil. Anumana exclusiv negativă este cea in care semnul se află în substrat, adică
semnificatul se confundă cu substratul, aşa cum valul nu este decat o manifestare a apei, iar
materia şi energia o manifestare a Vidului Primordial.
"Neţi, Neţi" ("nici aceasta, nici aceea") reprezintă procesul de discriminare specific
doctrinei Advaita-Vedanta, calea intelectuală de eliberare a celui ce practică Jnana
Yoga. Aceste cuvinte extrase din Brihadaranyaka-Upanishad exprimă negarea
universului fenomenelor, care învăluie realitatea ultimă a lui Brahman, care ne opreşte să
constatăm că doar Brahman singur există sub nenumărate forme. Priza de conştiinţă, în faţa
lumii fenomenelor, că Ultima Realitate nu este "nici aceasta, nici aceea" constituie un
raţionament "numai prin excludere", care conectează şcoala Nyaya cu toate celelalte
doctrine ce caută tranziţia de la multiplicitate şi dualitate la unitate.
Şcoala Nyaya introduce prin Dignaga (sec.V-VI e.n.) conceptul de vyapti. Termenul,
după cum mărturisesc toţi cei care au încercat să-i găsescă un echivalent în vocabularul
nostru filozofic, este greu de redat. Derivat etimologic de la „vi-ap", „a pătrunde, a
cuprinde", substantivul vyapti îşi găseşte un echivalent aproximativ în cuvantul
"pătrundere"; de fapt, cuvantul exprimă o relaţie între două entităţi: vyapaka "cel care
pătrunde" şi vyapya "cel care trebuie pătruns". Vyapti exprimă pătrunderea totală,
exemplificată tradiţional prin: impregnarea bobului de susan de către uleiul său, sau a apei
de mare de către sare. Traducerea prin "conexiune intrinseca sau invariabilă"
(vidhyabhusana), "conexiune indisolubilă", nu redă complet valoarea termenului care
include o relaţie asimetrică, cauzală ca între fum şi foc (focul este cel care pătrunde, iar
fumul este cel pătruns). Termenul de implicaţie propus de către A. Kunst pierde
dominarea dintre termenii aflaţi în relaţie de coesenţialitate (tadatnaya) şi de cauzalitate
(tadutpatti).
127