Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 87
Ele se disting printr-o mare libertate de gandire, prin deschidere asupra transce-denţei,
calităţi ce le fac preţioase omului care caută înţelepciunea. In inima tuturor Upanishadelor
regăsim întrebările legate de semnificaţia lui Atman şi Brahman, de identitatea acestor
două concepte, despre semnificaţia silabei sacre OM. Printre cele douăsprezece Upanishade
principale Aitareya şi Kaushittaki Upanishad aparţin de Rigveda, Chandogya şi Kena
Upanishad aparţin de Samaveda, Taittiriya, Katha, Shvetashvatara, Brihadaranyaka şi
Isha de Yajurveda(veda formulelor de sacrificiu), iar Prashna, Mundaka şi Mandukya
de Atharvaveda. După Sankara, upanishad este un substantiv care derivă din "shad"("a
distruge, a slăbi ignoranta ; a atinge"); "upa" şi "ni"(prefixe);
"kvip"(terminatie). Dacă această derivare este acceptată, "upanishad" desemnează
cunoaşterea absolutului prin care ignoranţa este slăbită şi distrusă.
In consecinţă, tratatele legate de cunoaşterea Absolutului, a Ultimei Realităţi, sunt
numite Upanishade şi aparţin Vedanta. Termenul Vedanta (provenind din Veda şi antah:
"sfarşit"; adică scopul sau concluzia Vedelor) a desemnat la început Upanishadele, deşi
astăzi este utilizat pentru a denumi sistemul filozofic bazat pe învăţătura din Upanishade.
Upanishadele reprezintă porţiunea care încheie şi concluzionează Vedele; ele constituie
"scopul central şi înţelesul învăţăturii din Vede", se afirmă în comentariul lui Sankara
asupra Brahma Sutra (Brahma Sutra sau Vedanta Sutra este un rezumat în aforisme care
trece în revistă învăţătura Upanishadelor). In Mundaka Up. (III.2.6) şi în Svetasvatara Up.
(VI.22) se afirmă că ceea ce conţin Upanishadele este "vedanta vijnanam": înţelepciunea
Vedelor.
In funcţie de mijloacele utilizate în pregătirea adevăratei Iluminări, fiecare dintre
Vedas poate fi împărţită în două părţi: Karma Kanda, partea de acţiune şi Jnana Kanda,
partea referitoare la cunoaştere. Samhita şi Brahmana aparţin porţiunii experimentale
(Karma Kanda), a studiului imnurilor şi cărţilor liturgice, a învăţăturii şi practicării
datoriilor, ritualurilor, sacrificiilor şi ceremoniilor. Upanishadele aparţin Jnana Kanda,
adică părţii ce se referă la cunoaşterea corectă. Uniunea dintre Karma Kanda
( unde karma: a) acţiune fizică sau psihică; b) consecinţă a acţiunii fizice sau psihice; c) suma tuturor
consecinţelor; d) lanţul cauzal al lumii morale),
adică dintre partea "activă" a Vedas şi Jnana Kanda partea cognitivă este de fapt calea
clasică din Yoga, care conduce, prin cunoaştere discriminativă (Jnana) şi prin
experimentare (acţiune sistematică, continuă insotita de vairagya) la transcederea lumii
efemere a fenomenelor, la contactul cu singura realitate eternă, imuabilă şi inalterabilă:
Brahman.
Yoga abordată sistematic apare în Upanishadele tarzii. Acestea glorifică căile Yoga,
Vedanta şi Samnyasa ori prezintă rugăciuni de invocare a lui Shiva, Shakti ori Vishnu. Ele
aparţin mai mult textelor Purana şi Tantra decat literaturii vedice.
Vedele, Upanishadele şi continuările acestora în Bhagavad Gita şi Dhamma-pada
relevă liniile de forţă ale vieţii spirituale tradiţionale hinduse.
121