Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 86
3.2.3. Tipuri de texte ce alcătuiesc Veda
Fiecare din cele patru Vedas se împarte în trei tipuri de texte în funcţie de conţinut,
formă de prezentare sau data redactării. Aceste grupuri sunt:
a) Samhita (culegeri de imnuri, rugăciuni, binecuvantări, litanii, formule de
sacrificiu). Termenul Samhita desemnează cantările şi rugăciunile de ofrandă,
reunite şi clasate în diferitele texte vedice. Samhita, ce aparţine Rig Veda conţine 1017
imnuri sau 10580 versuri . Samhita, ce aparţine Sama Veda 1549 versuri care, cu
excepţia a 78, figurează toate în Rig-Veda, dar care sunt utilizate într-un scop diferit.
Samhita, ce aparţine de Yajur-Veda albă, conţine rugăciuni rituale cand în proză, cand în
versuri, împrumutate din Rig-Veda Samhita. Atharva-Veda Samhita conţine 760 de
imnuri, din care doar a şasea parte provin din Rig-Veda; restul ocupă o poziţie specială
în literatura vedică a Mantra .
b) Brahmana ("explicaţiile rituale") sunt tratate de proză care explică
semnificaţia ritualurilor de sacrificiu şi a ceremoniilor. Toate cele patru Vede includ o
Brahmana şi o introducere (vidhi) pentru buna utilizare a textelor Samhita. La aceste
texte sunt ataşate explicaţii (artharvada) variate care servesc drept punct de plecare
pentru consideraţii şi reflecţii de natură filozofică, în general dezvoltate către sfarşitul
Brahmana şi regrupate sub numele de Vedanta, adică "sfarşitul Vedelor".
c) Aranyaka ("cărţile pădurii sau deşertului") sunt parţial incluse în Brahmana
dar şi considerate parţial independente de către unii comentatori. Aranyaka sunt
anexe ale Brahmana, cu care împreună se ataşează de textele Samhita vedice; de
unde apartenenţa fiecărei Aranyaka la una dintre Vede. Aceste texte erau destinate
lecturii şi meditaţiei mistice a sihastrilor, ce trăiau retraşi în păduri sau pustie. Ele
conţin descrierea unor ritualuri importante şi constituie punctul de plecare pentru
Upanishade. Riturile şi practicile de cult evocate în Aranyaka erau considerate
sacre şi deosebit de periculoase pentru cei nepregătiţi prin Kriya Yoga care, dacă
le executau prematur riscau să îşi piardă casa, bunurile şi chiar viaţa. Din această
cauză discipolii nu erau instruiţi în zonele locuite, ci doar in izolarea pădurii ori a
pustiului.
d) Upanishade ("cărţile tainice"; literal: "upa" - aproape de, "ni" - jos,
"shad" - a fi aşezat; deci a fi aşezat în apropierea, deci la picioarele unui maestru,
pentru a primi secretele doctrinei). Upanishadele formează ultima parte a "shruti" (partea
auzita sau revelată a Veda) şi constituie principala parte a Vedanta, ansamblul
speculaţiilor filozofice care concluzionează Vedele. Unii autori le consideră împreună
cu Aranyaka drept anexe sau părţi componente ale textelor Brahmana.
120