Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 83
Taoism, Zen ori în mistica creştină, a fost de-a lungul unei îndelungate perioade
limbajul verbal. Diferitele ipostaze (limbi naţionale) nu sunt decat verigi într-un lanţ al
cărui izvor este considerat de către autorităţile în domeniu o limbă primordială, uitată, ale
cărei vestigii sunt păstrate în limba sanskrită şi chineză.
Bloomfield ("The Religion of the Veda", 1908, p.17) spune: "Rig-Veda este cel mai
străvechi document scris al popoarelor indo-europene." "Această literatură este mai
veche decat cea din Grecia ori Israel şi atestă înaltul nivel de civilizaţie al celor care au
găsit în aceasta expresia convingerilor lor." (Nicol Macnicol: "Hindu Scriptures", 1938,
p.14).
3.2. Textele revelate (Shruti) şi transmise (Smrti). 3.2.1. Veda
în sens larg; textele transmise (Smrti).
Cele patru Vede (Rig-Veda, Sama-Veda, Yajur-Veda şi Atharva-Veda) sunt urmate
de un corp de texte exegetic, cu care, împreună, constituie Veda în sens larg, fiind
denumite în ansamblul lor "shruti", doctrina revelată (literal: "ceea ce a fost auzit",
ceea ce se bazează pe revelaţia divină şi posedă în consecinţă autoritate absolută).
Restul textelor religioase sunt denumite "smrti", doctrina tradiţională (literal: ceea ce a
fost memorizat, transmis). Corpul de texte exegetic ce constituie Veda în sens larg este
format din: Samhita (culegeri de imnuri), Brahmana ("explicaţii rituale"), Aranyaka
("cărţile pădurii sau deşertului", care uneori sunt parte componentă a "explicaţiilor rituale" -
Brahmana), Upanishade ("cărţile tainice", din care o parte este de asemenea ataşată de
Brahmana) şi Sutra ("firul conducător", condensări în fraze scurte, dificil de interpretat
fără ajutorul comentariilor, al conţinutului textelor Brahmana).
In cadrul scrierilor bazate pe tradiţie (skrt.: "smriti" sau "smrti"; pali: "sati") găsim:
Vedanga, Shrauta-Sutra, Grihya-Sutra, Manu-Samhita, Mahabharata, Bhagavad
Gita, Ramayana, textele Purana şi Niti-Shastra.
După această paranteză asupra literaturii tradiţionale sau transmise ("smrti"), revenim la
literatura revelată ("shruti") a Vedelor.
Termenul Veda, substantiv masculin, înseamnă "cunoaştere, înţelepciune sacră" (provine
din rădăcina sanskrită "vid": a vedea, a cunoaşte). Hinduismul distinge două feluri de
Vidya( literal: cunoaştere, doctrină): a. cunoaşterea redusă (Apara-Vidya) care constă într-o
cunoaştere intelectuală; b. cunoaşterea superioară (Para-Vidya), care este intuiţia şi
experienţa spirituală; numai această formă de cunoaştere permite accesul la Iluminare,
Eliberare şi înţelegerea Ultimei Realităţi. Această cunoaştere apare în starea de detaşare de
corp (videha) cand „iluminatul renunţă" (Vidvat-Sannyasa) (expresie aparent
contradictorie, deoarece iluminatul
117