Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 80
Considerandu-se centru (evident din ignoranţă), robotul va acţiona în direcţia modificării
(ştergerii) programelor celorlalţi roboţi din jurul său, astfel încat aceştia să-1 considere un
lider (extinderea iluziei individualităţii prin controlul celorlalţi, adică prin susţinerea
exterioară, orizontală care nu are eficacitatea celei verticale, cu Centrul, cu Creatorul).
De aici pînă la revolta roboţilor împotriva omului, scenariu de coşmar în literatura de
science-fiction, nu este decat un pas. Pentru a evita un astfel de deznodămant, omul
trebuie să prevadă din construcţie programe anti-virus, programe anti-ştergere, programe
de blocare energetică sau de incapacitare temporară a roboţilor pană la momentul de
depanare. Pericolul constă în utilizarea din comoditate de către om, a unor roboţi pentru
depanare sau utilizarea de programe de autodepanare a roboţilor incapacitaţi. De fapt, acei
roboţi despre care vorbim suntem noi oamenii, care ne credem individualităţi, care
acţionăm centraţi pe noi însine, care urmărim fructul, rezultatul, caştigul în urma acţiunilor
noastre, executand fapte subiective iar nu fapte obiective pentru ceilalţi, pentru Natură ori
pentru Dumnezeu. Localizandu-ne în acest corp ori în mintea noastră, adică delocalizandune
orizontal către exterior, refuzăm accesul la Banca de date a Universului, ne îndepărtăm
de întreg pentru a rămane captivi în dualismul tranzitoriu oferit de iluzia satisfacţiilor
egoiste. Trecători, sclavi ai atracţiei prin plăceri şi respingerii (aversiuni) prin dureri
urmărim extinderea razei noastre de acţiune, extinderea ego-ului nostru asupra celorlalţi,
făcand noi victime într-o sete de putere, care nu este decat o amintire ştearsă a uriaşelor
posibilităţi pe care le aveam cand eram uniţi cu Creatorul.
Modul în care este construit omul face ca în fiecare nivel să existe deja programul
staţionar al Universului. Atat în atom cat şi în nivelul molecular, ori în cel fiziologic
programele staţionare funcţionează automat şi interconectat atat timp cat suntem in viata;
moartea însemnand fracturarea, discontinuizarea sau ruperea legăturilor informaţionale
de la nivel atomic (chiar subcuantic) pană la nivel fiziologic dintre entitatea eterna(Sinele)
si vasul sau haina pe care o poarta in univesul manifestat(corpul). Naşterea următoare in alt
trup este precedată de ştergere dupa scoaterea din funcţiune pentru depanare (depanarea
presupune ştergerea programului individual, uitarea existenţei precedente).
Conştiinţa omului apare ca un ecran de proiecţie, ca o peliculă cu tensiune superficială
plasată deasupra unui ocean programat "după chipul şi asemănarea Creatorului". Acest
ocean programat reprezintă suportul material, energetic şi informaţional sau suportul
fiziologic al conştiinţei şi este în contact holografic (unificat) cu întreaga creaţie. Incălcarea
legilor firii, a programelor Creatorului nu perturbă numai exteriorul, cum s-ar crede din
ignoranţă, ci perturbă chiar suportul ecranului conştient; pelicula e activată preferenţial,
plasa e tensionată şi polarizată pe eul individual. Acţiunea pur exterioară nu există, căci
orice încălcare a normelor de viaţă în exterior, a codului de programe se repercutează
asupra suportului fiziologic al ecranului conştient, care este perturbat conducand la
dereglări ale programelor interne (boli psihosomatice ori autodistrugere); acţiunea
114