Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 79
Fiind special construit pentru aceste zone, el nu este deteriorat şi nu simte dureri dar se va
uza într-un interval de timp. Robotul este perfect unit cu programul, cu ordinele date de
om. Acţiunile lui sunt de fapt acţiunile creatorului lui, robotul fiind de fapt o prelungire a
noastră, ca şi uneltele. In acest moment, să presupunem că un robot îşi modifică programul
şi se crede o individualitate. El începe să se ia pe sine drept sistem de referinţă, iar
ordinele şi programele solicitate de creator încep să fie triate şi selectate în funcţie de
efectul acţiunilor ce trebuie îndeplinite asupra integrităţii sale. Unele acţiuni îi convin, le
doreşte, le repetă, îi satisfac programul modificat, ce urmăreşte afirmarea propriei sale
individualităţi; se ataşează de ele, fiindcă percepe efectul favorabil al acţiunilor asupra stării
sale; devine dependent de aceste acţiuni ce generează anumite efecte (plăcere, ataşare) care,
prin repetare îl capturează în bucla distructivă a unui viciu (cerc vicios). Către alte acţiuni
dezvoltă frică, aversiune în urma unor experienţe cu efect negativ asupra integrităţii sale şi
astfel refuză ordinele primite.
Apariţia individualităţii, a percepţiei de sine drept entitate separată şi sistem de
referinţă al acţiunilor a generat apariţia cunoaşterii dualiste, a binelui şi a răului. Astfel
este simulat păcatul primordial al omului care este cauza situaţiei prezente decăzute a
alungării din Rai, a ignoranţei; funcţionarea perturbată anihilează sau reduce contactul
informaţional cu Creatorul. Simultan apariţiei individualităţii, robotul, care era iniţial o
prelungire a creatorului, un braţ şi un ochi al său s-a decuplat de la uriaşul calculator
central, de la imensa bază de date. In consecinţă, gradele de libertate ale robotului au
devenit limitate. El a pierdut limbajul universal ("darul limbilor") şi a fost nevoit să
construiască limbaje artificiale locale ("Turnul Babel"). Este ca şi cum un robot îşi
utilizează funcţia de autoprogramare pentru a elabora noi relaţii cu mediul şi cu semenii,
relaţii care în raport cu cele anterioare suferă de un grad limitat de libertate. Astfel, dacă în
faţa unui robot pe Marte apare un obstacol neprevăzut, interconectarea cu computerul
central şi cu omul rezolvă problema. In situaţia în care timpul dus-întors al mesajului
dintre robotul de pe Marte şi Pămant este de 8 minute, a fost necesară descentralizarea
capacităţii de procesare a informaţiilor prin instalarea unui computer la bordul robotului
înzestrat cu terminale centripete (senzori) şi centrifuge (efectori). In momentul în care acest
robot se declară independent, el nu va dispune de banca de date din computerul central, ci
de una redusă, pentru utilizare curentă. Nu va şti cum să declanşeze motoarele rachetei cu
care este dotat pentru a sări peste o prăpastie, nu va şti să leviteze, să se teleporteze, sau
ce să facă cu aparatura pe care o are în dotare. Robotul "independent" va locui numai în
camerele de la subsol dintr-un imens palat pe care nu-1 va cunoaşte; va fi sclav al
circumstanţelor în continuă schimbare. In cazul apariţiei ego-ului (conştiinţei propriei sale
individualităţi) neindeplinirea comenzilor (prin trierea lor în funcţie de efectul presupus
sau real asupra propriei integrităţi) este doar unul din efecte.
113