Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 77
Deficienţele acestei căi de abordare unilaterală, spre exterior a naturii, sunt:
superficialitatea informaţiilor extrase din totalul revelat într-un obiect existent,
parţialitatea (informaţiile desprinse din obiect ignoră suportul acestuia) şi modul în care
subiectul prelucrează defectuos informaţiile primite, starea de dezarmare în fata uriaşei
varietăţi (aparente) avand drept consecinţă decretarea în ştiinţa occidentală a
incognoscibilităţii Universului.
In realitate aparenţa de infinitate şi percepţia fracturată parţială, discontinuă a Realităţii,
sunt datorate utilizării de către om a unor procesoare adaptate prelucrării secvenţiale a
informaţiilor. Aceste procesoare sunt adaptate pentru preluarea informaţiilor discontinue,
secvenţiale (prezente în zona în care există Spatiu şi Timp; în nivelul fracturat, fenomenal,
tranzitoriu) dar sunt complet dezadaptate pentru prelucrarea de informaţii continue, de
adancime (ţinand cont de circularitatea obiectelor de studiu şi de integrarea holografica a
întregului în parte).
Deci cunoaşterea Universului şi a Realităţii cere eliminarea modului obişnuit de
preiucrare a informaţiilor, prezentate de obiecte, adică solicită reprogramarea
procesoarelor de informaţii mentale adică abordarea şi orientarea tot către cunoaşterea
de sine.
Cum putem cu un analizor discontinuu să sesizăm şi să percepem real fenomenele
continue, staţionare. Adaptarea la mediul de viaţă, în nivelul tranzitoriu a solicitat, de
exemplu, apariţia formaţiei reticulate, care activează specific, automat cortexul; deci a
impus funcţionarea discontinuă şi a ecranat sistemul mai vechi nespecific (lemniscal) de
funcţionare holografică, nespecifică, continuă. Sistemul specific ce asigură adaptarea şi
supravieţuirea, nu este şi un bun procesor al informaţiilor. Atunci cand creşterea excitaţiei
într-o zonă neuronală induce automat creşterea inhibiţiei în zonele vecine, cum pot să
apară conexiuni (în nici un caz nu pot apare conexiuni globale, holografice) dacă nu absolut
întamplător odată în viată, sau numai la anumiţi oameni, genii.
In competiţia dintre cele două sisteme, care indică două moduri de procesare a
informaţiilor (vertical şi orizontal), a avut caştig de cauză sistemul ce asigurat răspunsul la
stimul unic (specific, discontinuu, individual), adaptarea maximă la nivelul fenomenal.
Răspunsul adaptat supravieţuirii la stimul unic, separat, a implicat izolarea stimulului
recepţionat de orice alt stimul (iar acest lucru nu a favorizat conexiunile). Izolarea
semnalului s-a realizat atat prin excitaţie limitată a unor zone neuronale specifice, cat şi
prin inhibiţie (stingere), a celorlalte zone neuronale, neimplicate, (prin program) în relaţia şi
procesarea informaţiilor din mediu. Un astfel de procesor cu funcţionare dualistă este
adaptat nivelului fenomenal, tranzitoriu, fracturat, dual, discontinuu şi va genera o
cunoaştere a lumii, ecranată, parţială, superficială. Această cunoaştere, cu deficienţele
amintite anterior, este de fapt o ignoranţă sau o cunoaştere relativă, tranzitorie, parţială
variabilă în funcţie de sistemul de referinţă ales (ca în cazul sistemului geocentric apoi
heliocentric).
111