Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 76
civilizata prezentă poate în orice moment să ajungă la dezastru, la autoanihilare înainte de
a cunoaşte cu adevărat Realitatea.
Toate ramurile , treptele evoluţiei tehnologice au drept numitor comun evoluţia
informaţiei stocată pe suportul material ori energetic; adică evoluţia tehnologică este ca şi
cea naturală o evoluţie informaţională. Amplasarea ştiinţei în cadrul forţelor de producţie
indică, de fapt, recunoaşterea rolului predominant al informaţiei în asigurarea progresului
ori supravieţuirii civilizaţiei prezente. Rolul motor al ştiinţei în caştigarea războiului modern
in competiţia economica mondială, nu mai are nevoie să mai fie dovedit.
Neglijarea cercetării fundamentale generatoare de noi informaţii a constituit o eroare în
sistemele (comuniste totalitare) preocupate de aplicarea rapidă, de obţinerea fructului,
rezultatului in contextul ignorării drumului (efortului informaţional de revelare) ce conduce
la acest scop. Deci toate treptele evoluţiei tehnologice au drept numitor comun evoluţia
informaţională, în fiecare etapă constatăm un transfer al informaţiei către materie şi
energie, o modelare a materiei şi energiei, o intipărire a informaţiei pe diferite suporturi.
Diferenţa constă in nivelul modelat şi in interconexiunea dintre niveluri.
Se constată simultan faptul că fiecare nivel permite implantarea (preluarea) tuturor
funcţiilor (materiale, mecanice, energetice ori informaţionale). Astfel că în parte putem avea
totul. De exemplu putem realiza tehnologii mecanice, electrice, chimice, atomice, nucleare
care să conducă la realizarea de.calculatoare, circuite oscilante, roboti, vehicule, terapii.
Sunt posibile civilizaţii mecanice, electrice, chimice, atomice, care îşi soluţionează absolut
toate problemele în cadrul unui singur nivel de operare, care ca urmare a interconexiunii
existente între planurile de manifestare, le controlează pe toate celelalte.
Relaţia ştiinţă-tehnologie este în principal o relaţie de subordonare (tehnologia fiind
ştiinţă obiectivată, aplicata ori materializată) şi simultan de interdependenţă prin aportul
adus de mijloacele tehnologice descoperite (extindere senzorială prin traductori, aparate de
măsură şi control), la aflarea de noi informaţii (conexiuni, legi), care vor genera ulterior noi
tehnologii. Ignorarea ponderii primordiale a informaţiilor în cadrul relaţiei ştiintă-tehnologie
a condus la solicitarea de aplicaţii înaintea realizării unor progrese conceptuale în ştiinţa
fundamentală. Descoperirea conexiunilor între lucruri, fenomene, procese (exterioare) a
legăturilor spaţiale, temporale, cauzale, deci a legilor naturii, a constituit sursa şi calea
evoluţiei ştiinţei obiectivate, care este tehnologia.
Calea abordării lumii exterioare, a cunoaşterii şi modelării acesteia, este calea pe care a
mers civilizaţia occidentală. Această cale de evoluţie unilaterală, exterioară, are
numeroase deficienţe, în afara celor menţionate anterior (dezechilibru între evoluţia externă
şi cea internă, ce ne pune in faţa autoanihilării; evoluţie "întamplătoare", înceată prin paşi
mici, individuali, prin proiectare empirică inconştientă).
110