Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 72
simbolurilor, stă "ceea ce este", pura conştiinţă, experienţa concretă (imediată, nemediată
senzorial ori raţional) a realităţii. Realitatea este ceea ce considerăm că este adevărat
("res": "lucruri" şi "revi": "a gandi").
Ceea ce considerăm adevărat este ceea ce credem. Ce credem este bazat pe percepţii.
Ce percepem este în funcţie de ceea ce căutăm. Ce căutăm depinde de ce gandim. Ce
gandim depinde de ce percepem. Ce percepem determină ce credem. Ce credem determină
ceea ce considerăm că este adevărat. Ce considerăm ca adevărat, este realitatea noastră.
Punctul central de focalizare al acestui proces informaţional este „ce gandim" iar
deschiderea minţii, detaşarea de exterior este adesea prima treaptă în procesul Iluminării.
Iisus, Buddha, Krishna, Lao-Tseu sau Patanjali în Yoga Sutras propun căi de atingere a
aceluiaşi ţel.
Ştiinţa secolului XX este povestea unei călătorii de la inchiderea mentală (cand puţine
probleme mai păreau nerezolvate la începutul secolului) la actuala căutare a deschiderii
mentale; aceasta este o fuziune sau integrare a celor două căi de cunoaştere (orizontală şi
verticală) la care suntem obligaţi sa participam, dacă dorim să supravietuim.
Conform ultimului punct de vedere a lui Einstein, pe care nu 1-a demonstrat matematic,
nu materia distorsionează ori cauzează o curbură a continuului spaţio-temporal, ci o bucată
de materie este ea însăşi o curbură a continuului spatio-temporal! Cu alte cuvinte, nu
există, după ultima viziune a lui Einstein, lucruri cum sunt: campurile gravitaţionale şi
masele; ele sunt numai creaţii mentale. Nu există astfel de lucruri în lumea reală. Nu
există gravitaţie; gravitaţia este echivalentul acceleraţiei, care este mişcarea. Nu există
un astfel de lucru ca materia - materia este o curbură a continuului spaţio-temporal. Nu
există nici un lucru cum este energia; energia este un aspect al masei în raport cu care s-a
stabilit o relaţie de echivalenţă. Ceea ce considerăm că este o planetă, cu propriul camp
gravitaţional, care se mişcă în jurul Soarelui, pe o orbită eliptică creată de forţa de atracţie
a acestuia, este de fapt o pronunţată curbură a continuului spaţiului şi timpului ce-şi
găseşte drumul de minim prin continuul spaţio-temporal din vecinătatea care are o
pronunţată curbură a spaţiului şi timpului intr-o matrice holografica inghetata. Nu este nimic
decat un continuu spaţio-temporal şi mişcare şi ele sunt în cele din urmă acelaşi lucru.
Aceasta reprezintă o prezentare în termeni occidentali a aspectelor fundamentale ale
filozofiilor buddhiste şi taoiste.
Cunoaşterea de adancime, verticală este adresată ordinii implicite, realităţii "care
este", feţei lucrurilor. Cunoaşterea de suprafaţă este adresată ordinii explicite,
desfăşurate, lumii fenomenale orizontale; nivelului existenţial ori "dosului urzelii", unde
lucrurile apar ca separate. Cele două cunoaşteri pot fi considerate şi ca aspecte Yin şi
Yang ale unei cunoaşteri complete. Deplasarea pe spirală a evoluţiei cunoaşterii solicită
participarea ambelor componente, care se regăsesc unificate în cunoaşterea verticală
interioară. Lipsa cunoaşterii exterioare şi a programelor de procesare informaţională
adaptate acestor informaţii afectează comunicabilitatea şi transferul tehnologic al
adevărurilor obţinute prin cunoaştere
106