Shiva Samhita - Mirahorian

TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 71
total incompatibilă cu ceea ce vrem să spunem. Incompatibilitatea provine şi din faptul că
gandirea noastră este bazată pe modul antic de gandire al grecilor. Conform acestui mod
de gandire, numai fiinţarea există. De aceea non-fiinţarea, non-existenţa, nu există. Acest
mod de gandire ne face practici în relaţiile cu lumea fenomenală, dar nu reflectă ceea ce
se întamplă. De fapt, non-existenţa există şi ea. Atat existenţa cat şi non-existenţa sunt
"ceea ce este". Nu există nimic care să nu fie "ceea ce este". Lucrurile apar pentru
minţile noastre ca şi cum ar fi separate, deoarece am fost educaţi să percepem doar
ordinea explicită, desfăşurarea exterioară, în plan senzorial (punct de vedere cartezian).
Fizica lui Bohm, care după cum afirmă acesta, este un "nou instrument de gandire",
adică o modificare radicală a conştiinţei observatorului, care trebuie reorientată către
percepţia întregului nefracturat din care toate lucrurile îşi iau forma. O astfel de percepţie
a Adevăratei Realităţi nu cauzează inabilitatea de a vedea şi înţelege ordinea explicită. Din
acest moment, se observă că percepţia realităţii depinde de perspectiva observatorului, de
sistemul de referinţă realizat experimental. Cunoaşterea exterioară va conţine un element
de relativitate similar celui din teoriile lui Einstein, atat timp cat observatorul nu a atins prin
cunoaştere verticală sistemul de referinţă absolut, Sinele Individual (Atman) despre care
textele vedice afirmă că este identic cu Sinele Universal (Brahman).
Situaţia că actualul punct de vedere este limitat la percepţia ordinii explicite, la "dosul
lucrurilor", este datorată perspectivei oferită de orientarea către exterior. Din
perspectiva "feţei lucrurilor", a ordinii implicite, ce se realizează prin cunoaşterea de
sine, elementele aparent separate din ordinea explicită sunt intim conectate. Este ca şi
cum am ţese un covor; faţa este aceea în care noi lucrăm şi vedem firele unde se duc, iar
celorlalţi le prezentăm dosul covorului, unde elmentele decorative par separate. Chiar
cuvintele "elemente" şi "intim conectate" implică o separaţie carteziană, care nu există în
realitate.
La nivelul fundamental al "ceea ce există", "elementele separate" ,care sunt intim
conectate în ordinea implicită, sunt chiar ordinea implicită. Există un mare număr de
psihologii orientale distilate de-a lungul mileniilor de practică şi introspecţie, al căror
singur scop a fost dezvoltarea proceselor mentale adecvate "realităţii nefracturate". Aceste
psihologii, pe care unii le denumesc filozofii ori religii orientale şi pe care noi le
considerăm căi pentru cunoaşterea de sine, sunt compatibile într-un mod fundamental cu
fizica şi filozofia lui Bohm, sunt obligatoriu necesare unei străpungeri, de care ştiinţa
orizontală se apropie azi tot mai mult.
Toate căile mistice orientale sunt bazate pe experimentarea realităţii pure şi
nediferenţiate care "este ceea ce este". Funcţia religiilor ori psihologiilor orientale este
de a permite minţii să se elibereze din prizonieratul simbolurilor, limbajelor, diferitelor
tipare de funcţionare mentală; să se detaşeze de lumea senzorială, fenomenală şi să
vadă "faţa lucrurilor". Dincolo de marginile
105