Shiva Samhita - Mirahorian
Shiva Samhita - Mirahorian Shiva Samhita - Mirahorian
TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 70 Cunoaşterea verticală ce duce la Iluminare este o stare de fiinţare, o experimentare interioară a stărilor de conştiinţă, o investigaţie îndreptată către "faţa lucrurilor", iar nu către "dosul lucrurilor", către exterior (vezi "Gnoza de la Princeton"). Ca orice stare a conştiinţei, Iluminarea şi fazele ce o preced sunt indescriptibile verbal, adică printr-un limbaj proiectat pentru comunicare socială, exterioară. Este o greşeală obişnuită să luăm descrierea unei stări de conştiinţă drept starea însăşi. Incercaţi să descrieţi fericirea, tristeţea sau rasul. Este cu neputinţă ca această descriere să fie înţeleasă de cineva care nu le-a trăit. Putem vorbi în jurul fericirii, putem descrie acţiunile şi consecinţele care în mod obişnuit însoţesc starea de fericire, dar nu putem descrie fericirea însăşi. Fericirea şi descrierea fericirii sunt două lucruri diferite aşa cum sunt culoarea cerului senin şi cuvantul "albastru". Fericirea este o stare a fiinţării; ea există în tăramul experienţei directe. Percepţia emoţiilor şi a senzaţiilor intime, indescriptibile în ele însele, constituie starea de fericire. Cuvantul "fericire" este un simbol, o etichetă pe care o ataşăm acestei stări indescriptibile. Ca şi fericirea, Iluminarea şi calea de a ajunge la ea (cunoaşterea verticală sau cunoaşterea de sine) aparţine experienţei interioare, în timp ce termenul ce o desemnează aparţine tăramului conceptelor, abstracţiilor, simbolurilor. Descoperirea faptului că lumea simbolurilor şi a experienţei nu urmează aceleaşi reguli a intrat în ştiinţa fizicii sub denumirea impresionantă de "logică cuantică". Teorema lui "Bell şi logica cuantică reprezintă o parte din ceea ce este cu adevărat nou în ştiinţa orizontală şi care o apropie de cea verticală. Logica cuantică ne cheamă înapoi din tăramul conceptelor, abstracţiilor, simbolurilor adică din tăramul limbajului în cel al experienţei. Practicarea tăcerii, abandonarea limbajului verbal este o trăsătură comună a tuturor căilor experimentale ce vizează iluminarea. Experimentarea directă în exterior, pentru ştiinţa modernă, sau în interior pentru misticii orientali este sursa cunoaşterii orizontale şi verticale, este caracterul lor comun. Teorema lui Bell ne spune că nu există un astfel de lucru cum este "partea separată", căci toate părţile Universului sunt conectate într-un mod intim şi imediat, exact cum anterior afirmaseră iluminaţii în Veda, Upanishade, Yoga Sutras ori Tao Te King. David Bohm(autorul cartii : "Intregul si ordinea implicita" 'Wholeness and The Implicate Order'), profesor de fizică la Birkbeck College University of London (în: "Lecture given", april 6,1977, University of California, Berkeley) consideră că fizica trebuie întoarsă pe dos: "în loc să pornim cu părţile şi să arătăm cum lucrează (ordinea carteziană), trebuie să pornim cu întregul". Teoria lui Bohm este compatibilă cu teorema lui Bell şi afirmă că nivelul fundamental este un întreg fără discontinuităţi (nefracturat) care în cuvintele sale devine "ceea ce este". "Ceea ce este", "ceea ce fiinţează", este o celebră formulă din Veda: "Tat Tvam Asi", care apare şi în Biblie (Exodul 3.4; Ioan 8.58). O cunoaştere exterioară adecvată realităţii fundamentale, deşi pare o himeră, reprezintă o apropiere de cunoaşterea verticală. Bohm afirmă că "descrierea este 104
TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 71 total incompatibilă cu ceea ce vrem să spunem. Incompatibilitatea provine şi din faptul că gandirea noastră este bazată pe modul antic de gandire al grecilor. Conform acestui mod de gandire, numai fiinţarea există. De aceea non-fiinţarea, non-existenţa, nu există. Acest mod de gandire ne face practici în relaţiile cu lumea fenomenală, dar nu reflectă ceea ce se întamplă. De fapt, non-existenţa există şi ea. Atat existenţa cat şi non-existenţa sunt "ceea ce este". Nu există nimic care să nu fie "ceea ce este". Lucrurile apar pentru minţile noastre ca şi cum ar fi separate, deoarece am fost educaţi să percepem doar ordinea explicită, desfăşurarea exterioară, în plan senzorial (punct de vedere cartezian). Fizica lui Bohm, care după cum afirmă acesta, este un "nou instrument de gandire", adică o modificare radicală a conştiinţei observatorului, care trebuie reorientată către percepţia întregului nefracturat din care toate lucrurile îşi iau forma. O astfel de percepţie a Adevăratei Realităţi nu cauzează inabilitatea de a vedea şi înţelege ordinea explicită. Din acest moment, se observă că percepţia realităţii depinde de perspectiva observatorului, de sistemul de referinţă realizat experimental. Cunoaşterea exterioară va conţine un element de relativitate similar celui din teoriile lui Einstein, atat timp cat observatorul nu a atins prin cunoaştere verticală sistemul de referinţă absolut, Sinele Individual (Atman) despre care textele vedice afirmă că este identic cu Sinele Universal (Brahman). Situaţia că actualul punct de vedere este limitat la percepţia ordinii explicite, la "dosul lucrurilor", este datorată perspectivei oferită de orientarea către exterior. Din perspectiva "feţei lucrurilor", a ordinii implicite, ce se realizează prin cunoaşterea de sine, elementele aparent separate din ordinea explicită sunt intim conectate. Este ca şi cum am ţese un covor; faţa este aceea în care noi lucrăm şi vedem firele unde se duc, iar celorlalţi le prezentăm dosul covorului, unde elmentele decorative par separate. Chiar cuvintele "elemente" şi "intim conectate" implică o separaţie carteziană, care nu există în realitate. La nivelul fundamental al "ceea ce există", "elementele separate" ,care sunt intim conectate în ordinea implicită, sunt chiar ordinea implicită. Există un mare număr de psihologii orientale distilate de-a lungul mileniilor de practică şi introspecţie, al căror singur scop a fost dezvoltarea proceselor mentale adecvate "realităţii nefracturate". Aceste psihologii, pe care unii le denumesc filozofii ori religii orientale şi pe care noi le considerăm căi pentru cunoaşterea de sine, sunt compatibile într-un mod fundamental cu fizica şi filozofia lui Bohm, sunt obligatoriu necesare unei străpungeri, de care ştiinţa orizontală se apropie azi tot mai mult. Toate căile mistice orientale sunt bazate pe experimentarea realităţii pure şi nediferenţiate care "este ceea ce este". Funcţia religiilor ori psihologiilor orientale este de a permite minţii să se elibereze din prizonieratul simbolurilor, limbajelor, diferitelor tipare de funcţionare mentală; să se detaşeze de lumea senzorială, fenomenală şi să vadă "faţa lucrurilor". Dincolo de marginile 105
- Page 54 and 55: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 20
- Page 56 and 57: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 22
- Page 58 and 59: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 24
- Page 60 and 61: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 26
- Page 62 and 63: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 28
- Page 64 and 65: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 30
- Page 66 and 67: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 32
- Page 68 and 69: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 34
- Page 70 and 71: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 36
- Page 72 and 73: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 38
- Page 74 and 75: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 40
- Page 76 and 77: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 42
- Page 78 and 79: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 44
- Page 80 and 81: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 46
- Page 82 and 83: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 48
- Page 84 and 85: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 50
- Page 86 and 87: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 52
- Page 88 and 89: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 54
- Page 90 and 91: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 56
- Page 92 and 93: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 58
- Page 94 and 95: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 60
- Page 96 and 97: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 62
- Page 98 and 99: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 64
- Page 100 and 101: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 66
- Page 102 and 103: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 68
- Page 106 and 107: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 72
- Page 108 and 109: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 74
- Page 110 and 111: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 76
- Page 112 and 113: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 78
- Page 114 and 115: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 80
- Page 116 and 117: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 82
- Page 118 and 119: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 84
- Page 120 and 121: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 86
- Page 122 and 123: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 88
- Page 124 and 125: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 90
- Page 126 and 127: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 92
- Page 128 and 129: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 94
- Page 130 and 131: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 96
- Page 132 and 133: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 98
- Page 134 and 135: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 100
- Page 136 and 137: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 102
- Page 138 and 139: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 104
- Page 140 and 141: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 106
- Page 142 and 143: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 108
- Page 144 and 145: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 110
- Page 146 and 147: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 112
- Page 148 and 149: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 114
- Page 150 and 151: TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 116
- Page 152 and 153: TRATAT PRACTIC DE RAJA-YOG A 118 Ag
TREZIREA IN TRADITIILE OMENIRII 71<br />
total incompatibilă cu ceea ce vrem să spunem. Incompatibilitatea provine şi din faptul că<br />
gandirea noastră este bazată pe modul antic de gandire al grecilor. Conform acestui mod<br />
de gandire, numai fiinţarea există. De aceea non-fiinţarea, non-existenţa, nu există. Acest<br />
mod de gandire ne face practici în relaţiile cu lumea fenomenală, dar nu reflectă ceea ce<br />
se întamplă. De fapt, non-existenţa există şi ea. Atat existenţa cat şi non-existenţa sunt<br />
"ceea ce este". Nu există nimic care să nu fie "ceea ce este". Lucrurile apar pentru<br />
minţile noastre ca şi cum ar fi separate, deoarece am fost educaţi să percepem doar<br />
ordinea explicită, desfăşurarea exterioară, în plan senzorial (punct de vedere cartezian).<br />
Fizica lui Bohm, care după cum afirmă acesta, este un "nou instrument de gandire",<br />
adică o modificare radicală a conştiinţei observatorului, care trebuie reorientată către<br />
percepţia întregului nefracturat din care toate lucrurile îşi iau forma. O astfel de percepţie<br />
a Adevăratei Realităţi nu cauzează inabilitatea de a vedea şi înţelege ordinea explicită. Din<br />
acest moment, se observă că percepţia realităţii depinde de perspectiva observatorului, de<br />
sistemul de referinţă realizat experimental. Cunoaşterea exterioară va conţine un element<br />
de relativitate similar celui din teoriile lui Einstein, atat timp cat observatorul nu a atins prin<br />
cunoaştere verticală sistemul de referinţă absolut, Sinele Individual (Atman) despre care<br />
textele vedice afirmă că este identic cu Sinele Universal (Brahman).<br />
Situaţia că actualul punct de vedere este limitat la percepţia ordinii explicite, la "dosul<br />
lucrurilor", este datorată perspectivei oferită de orientarea către exterior. Din<br />
perspectiva "feţei lucrurilor", a ordinii implicite, ce se realizează prin cunoaşterea de<br />
sine, elementele aparent separate din ordinea explicită sunt intim conectate. Este ca şi<br />
cum am ţese un covor; faţa este aceea în care noi lucrăm şi vedem firele unde se duc, iar<br />
celorlalţi le prezentăm dosul covorului, unde elmentele decorative par separate. Chiar<br />
cuvintele "elemente" şi "intim conectate" implică o separaţie carteziană, care nu există în<br />
realitate.<br />
La nivelul fundamental al "ceea ce există", "elementele separate" ,care sunt intim<br />
conectate în ordinea implicită, sunt chiar ordinea implicită. Există un mare număr de<br />
psihologii orientale distilate de-a lungul mileniilor de practică şi introspecţie, al căror<br />
singur scop a fost dezvoltarea proceselor mentale adecvate "realităţii nefracturate". Aceste<br />
psihologii, pe care unii le denumesc filozofii ori religii orientale şi pe care noi le<br />
considerăm căi pentru cunoaşterea de sine, sunt compatibile într-un mod fundamental cu<br />
fizica şi filozofia lui Bohm, sunt obligatoriu necesare unei străpungeri, de care ştiinţa<br />
orizontală se apropie azi tot mai mult.<br />
Toate căile mistice orientale sunt bazate pe experimentarea realităţii pure şi<br />
nediferenţiate care "este ceea ce este". Funcţia religiilor ori psihologiilor orientale este<br />
de a permite minţii să se elibereze din prizonieratul simbolurilor, limbajelor, diferitelor<br />
tipare de funcţionare mentală; să se detaşeze de lumea senzorială, fenomenală şi să<br />
vadă "faţa lucrurilor". Dincolo de marginile<br />
105