Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 93
cazuri speciile respective au fost prezente în capturi pe toată durata sezonului de prelevare.
După identificare la nivel de specie, determinarea concentraţiei de metale în gasteropode
bentonice s-a făcut pentru cinci indivizi din fiecare probă. Specia Viviparus acerosus a fost
prezent în toate staţiile, Litoglyphus naticoides doar în CC1 şi Dunăre, iar Physa acuta doar în
LCh. Cochilia şi corpul au fost analizate separat. Metoda de mineralizare şi analiză a fost aceeaşi
ca pentru carabide. Unele adaptări au fost necesare la analiza cochiliilor, datorită efervescenţei
foarte puternice la adăugarea de acid (acidul se adaugă la început în cantităţi de maxim 0.1 ml,
cu pauze suficient de lungi între adăugări).
Din fiecare individ de Rana sp. au fost prelevate subprobe de muşchi, ficat şi, în cazul
femelelor, ovar; ceea ce a rămas din corp după disecţie a fost omogenizat şi a reprezentat o altă
subprobă analizată. Greutatea uscată a individului întreg, ficatului şi ovarelor au fost determinate
după uscare la 105 o C. (Cogălniceanu şi colab., 1998).
Concentraţiile de metale în cele patru tipuri de subprobe au fost determinate prin digestie umedă
şi AAS după metoda deja descrisă. Folosind datele de distribuţie a metalelor în ficat, ovar şi
restul corpului s-a calculat valoarea medie în corpul întreg prin medierea concentraţiilor şi
ponderare în funcţie de greutatea tipului de subprobă. S-a neglijat scăderea greutăţii restului de
corp şi modificarea concentraţiei sale ca urmare a prelevării subprobei de muşchi striat.
Probele din compartimentele 6a şi 6b (detritus şi litieră - pentru codurile compartimentelor a se
vedea tabelul 4 din anexa 0) au fost analizate pentru concentraţia de metale la fel ca probele de
plante. Din bivalvele şi gasteropodele rămase pe uscat a fost analizat doar corpul (s-au îndepărtat
cochiliile). Necromasa acvatică a fost uscată la 60 o C şi o parte din probă, considerată
reprezentativă pentru structura ei, a fost omogenizată cu moara analitică. Determinarea metalelor
în litieră din săculeţii de descompunere s-a făcut ca la probele de plante iar metalele în
nevertebrate din săculeţii de litieră au fost analizate la fel ca cele în carabide. Concentraţiile în
oligochete şi chironomide şi ţesuturi de păsări au fost determinate la fel ca cele din carabide.
Nevertebrate bentonice filtratoare au fost analizate diferenţiat pentru concentraţia de metale în
muşchi şi cochilie prin aceeaşi metodă ca gasteropodele, nevertebrate fitofile au fost analizate
diferenţiat pe cochilie şi corp la fel ca gasteropodele bentonice, iar mormoloci au fost uscaţi la
60 o C şi analizaţi pentru concentraţiile de Fe, Mn, Zn, Cu, Cr, Pb şi Cd prin digestie cu acid
azotic urmată de AAS - aceeaşi metodă ca la probele de carabide.
Metodele de mineralizare pentru probele obţinute în programul extensiv au fost digestie umedă
cu apă regală verificată cu material de referinţă pentru sediment, digestie uscată pentru plante,
digestie umedă cu acid azotic în cazul probelor animale. S-au utilizat materiale de referinţă
pentru sol şi plante. Probele de gasteropode s-au analizat diferenţiat pe ţesuturi. Determinările
s-au făcut prin F-AAS şi GF-AAS cu spectrometre Perkin-Elmer, Varian şi Unicam. Nu s-a
analizat Zr şi Ni. Din probele de peşti au fost preparat sub-probe compozite de muşchi şi ficat
pentru fiecare specie şi localizare, care au fost mineralizate prin digestie umedă cu acid azotic şi
analizate pentru concentraţia de metale prin F-AAS sau GF-AAS.
Probele de sediment furnizate de ICIM au fost analizate prin digestie umedă cu apă regală
urmată de AAS. Atât probele de sediment proprii, cât şi cele ale ICIM au fost analizate pe două
fracţii, < 0.5 mm (similară cu cea analizată în programul intensiv) şi < 0.045 mm (în scopul de a
evalua în ce măsură metalele sunt asociate fracţiilor deosebit de fine). Compararea
concentraţiilor de metale în fracţiile de sediment < 0.5 mm şi < 0.045 mm în solul/sedimentul din
lunca Dunării a evidenţiat că în aproape toate cazurile concentraţia de metale în fracţia < 0.045
este mai mare ca cea în fracţia < 0.5 mm (până la 10 ori în cazul sedimentelor cu granulometrie
puternic deplasată spre fracţii grosiere, grupul B în graficul din figura 12). În unele cazuri fracţia