Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

92
Descrierea programului de cercetare
cântări mai mult de 0.2g). Indivizii nu au fost diferenţiaţi pe sexe; informaţiile cu privire la
diferenţe între sexe la artropode din punct de vedere al concentraţiilor de metale sunt
contradictorii, în multe cazuri fiind raportată lipsa acestor diferenţe.
Tabelul 12 Parametrii de control ai mobilităţii metalelor şi metode de evaluare a lor.
‣ granulometria solului (textura solului) – se caracterizează prin determinarea diferitelor fracţiuni granulometrice
(nisip, praf, argilă) în masa solului. Metoda se bazează pe dispersia particulelor minerale după distrugerea
materiei organice şi îndepărtarea sărurilor din sol. Clasa texturală se stabileşte în urma cernerii şi sedimentării
când se determină separat masa fiecărei clase texturale: nisip, praf, argilă;
‣ pH- sol: apă bidistilată(1:2.5), 15 min. agitare, 1 h repaus pentru echilibrarea cu dioxid de carbon, citire după
agitare prealabilă;
‣ potenţial redox- s-a evaluat utilizând o ecuaţie de regresie multiplă dezvoltată anterior (Iordache şi colab., 1997)
si parametrii de control utilizaţi ca variabile independente (tip de sol, pH si nivelul apei)
‣ umiditate- uscare la 105 0 C până la greutate constantă;
‣ carbon anorganic – metoda se bazează pe precipitarea ionilor de Ca +2 sub forma oxalatului de calciu, în prezenţa
unei soluţii de 0.2 N oxalat de amoniu. Cantitatea de calciu precipitată se stabileşte prin diferenţa dintre
concentraţia în ion oxalat a soluţiei iniţiale şi a filtratului obţinut. Dozarea se face prin titrare, în mediu acid cu
soluţie de permanganat de potasiu.
‣ carbon organic total- oxidare cu bicromat de potasiu în prezenţa acidului sulfuric; excesul de bicromat este
tratat cu soluţie de sare Mohr
‣ capacitatea de schimb cationic – Bascomb, 1964. (bazată pe principiul saturării siturilor de schimb, cu evaluarea
diferenţelor în concentraţiile de ioni din soluţia de saturarea printr-o metodă titrimetrică).
‣ sulfat –metoda turbidimetricã.
‣ densitatea solului s-a determină raportând masa solului uscat la 105 0 C la volumul cilindrului cu ajutorul căruia
s-a recoltat proba de sol în aşezare nederanjată.
Proba compozită s-a uscat la 60 0 C, s-au cântarit într-un flacon de teflon 0.2 –1g cu balanţa
analitică, s-au adăugat 10 ml HNO 3 concentrat ultrapur, s-a lăsat în repaus 16h, după care s-a
încalzit timp de 2h pe baie de nisip la 80 o C. Reluarea s-a făcut cu apă MilliQ, urmată de trecere
cantitativă la balon cotat de 25 ml şi de filtrare (pe filtru de acetat de celuloză 0,45μm).
Determinarea concentraţiei s-a făcut prin F-AAS cu spectrometre Varian şi Perkin Elmer şi prin
GF-AAS folosind un spectrometru Unicam (datorită costurilor mai mari, GF-AAS s-a folosit
doar la concentraţii apropiate de sau sub limita de detecţie a aparatelor F-AAS). Nu a fost
disponibil material de referinţă pentru verificarea calităţii mineralizării. Am observat, însă, că
mineralizarea a fost completă (toată proba s-a dizolvat), nefiind prezente particule în suspensie în
balonul cotat după aducerea la 25ml. În unele cazuri soluţia a avut o uşoară turbiditate, care a
dispărut după filtrare.
Protocolul de lucru adoptat a permis evaluarea valorii medii a concentraţiei în probe, fără să
poată fi cunoscută şi eroarea de estimare a acestei medii. În şase cazuri indivizii s-au analizat
fiecare în parte, ceea ce a permis calcularea coeficientului de variaţie 23 (două probe a 10 indivizi
din specia Pr capturaţi cu metoda Barber, două probe a 5 indivizi din specia Cc capturaţi la fel şi
câte 10 indivizi de Pr corespunzând celor două variante pentru evaluarea efectului metodei de
stocare). Determinarea metalelor s-a făcut prin GF-AAS. Concentraţiile de Zn, Cu, Cr, Cd şi Pb
au avut coeficienţi de variaţie foarte mici la ambele specii, variind între 1.2 % (Zn la Pr) şi 3.6 %
(Cu la Cc). Concentraţiile de Fe şi Mn au prezentat coeficienţi de variaţie mai mari, între 21.7%
(Fe la Pr) şi 69% (Mn la Cc). Compararea concentraţiilor de metale în indivizii de Pr congelaţi
cu cele din indivizi de Pr capturaţi la aceleaşi momente de timp, dar ţinuţi în alcool, a arătat prin
testul t că diferenţele nu sunt statistic semnificative în cazul nici unui metal.
Variaţia temporală a concentraţiilor de metale a putut fi investigată în cazul următoarelor staţii şi
specii: Psudophonus rufipes la H1, H2, I4 şi G2, Carabus cancelatus la H1, I2, I3, I4. În aceste
23 deviaţia standard exprimată procentual în raport cu media.