Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 83
I2, partea supraterană a Xanthium italicum la staţia B, partea supraterană a Typha latifolia la
staţia H4 şi frunze de Populus nigra la staţia I6. La momentul t 0 (instalare) au fost analizate 7
unităţi de probă. La cele 7 momente de prelevare după instalare (2, 4, 6, 8, 16, 20 şi 24
săptămâni) s-a analizat câte o probă compozită, alcătuită prin omogenizarea unor subprobe din
cele trei unităţi de probă prelevate.
Tabelul 8 Momentele în care s-a prelevat detritus. Celulele gri indică prelevarea de necromasa
(cu originea în faza acvatică a sistemului) rămasă la sol în faza terestră. Celulele albe indică
prelevarea de litieră / detritus provenind din anii anteriori celui de prelevare. Ultima coloană
(intrări din litiera nouă) se referă la cantitatea rămasă după descompunerea parţială a litierei
produse în 1997 (g s.u. / m 2 ). Valorile în paranteze indică faptul că litiera lipsea în staţiile din
care nu s-a prelevat la momentul respectiv.
Stocul de litieră şi detritus vechi (celule albe) şi necromasă acvatică
(celule gri)
Intrări din
litiera nouă
Staţia Mar-96 Jun-96 Jul-96 Aug-96 Sep-96 Nov-96 Mar-97
G1 (0) x x x 16.33*
G2 x x x x 579.18
G3 x x x x
G4 x x x x
H1 (0)
H2 x x x x 207.95
H3 x x x x x 166.47
H4 x x
H5 (0) x
I1 (0) x x x
B (0) 73.49
I2 x x x 236.44
I3 (0) x x x 46.27*
I4 x x x x 130.26
I5 x x x 171.08
I6 x x x 484.18
* în condiţiile în care litiera nu ar fi exportate în Dunăre sau îngropată sub sedimentul depus
Organizarea spaţială pentru prelevarea carabidelor (stadiu de imago) a inclus sistemele traversate
de transectele H, I şi G. Prelevarea a fost făcută de către alţi membrii ai echipei la fiecare două
săptămâni în 1996 între iunie şi octombrie cu capcane Barber (Ciubuc, 1997). După determinare
la nivel de specie au fost selectate cinci specii de carabide, cele mai abundente, şi anume:
Pseudophonus rufipes (Pr), Carabus cancellatus (Cc), Chlaenius festivus (Cf), Chlaenius
spoliatus (Cs) şi Poecillus cupreus (Pc). Pseudophonus rufipes este un fitofag, Poecilus cupreus
preferă detritus organic, dar consumă şi detritus vegetal, Chlaenius spoliatus este detritofag,
uneori şi răpitor, iar Chalenius festivus şi Carabus cancelatus sunt răpitori. Probe obţinute în
acest fel şi stocate în alcool timp lung înainte de analiză au mai fost utilizate pentru
caracterizarea intervenţiei insectelor în circuitele metalelor (ex. Rabbitsch, 1995a-c). Metoda de
capturare şi stocarea îndelungată în alcool etilic ar putea induce o modificare a concentraţiilor de
metale. Pentru a evalua efectul stocării în alcool, au fost utilizaţi indivizi de Pseudophonus
rufipes prinşi vii, din care o parte au fost stocaţi prin congelare, iar altă parte la fel ca indivizii
capturaţi cu capcane Barber.
S-au prelevat probe de gasteropode bentonice din Lacul Chiriloaia (staţia LCh), canalul Hogioaia
(staţia CC1) şi Dunăre amonte de conexiunea cu canalul Hogioaia la patru momente de timp,
între mai şi septembrie 1999 (Ignat, 1999). Gasteropode bentonice au fost prelevate şi în 1996
din ecosistemele în care sunt localizate staţiile I3, G3, H3, H4, H5 şi H6. Speciile prelevate au
fost Lytoglyphus naticoides (la I3) şi Viviparus sp. (la celelalte staţii), la trei momente (iunie,
iulie şi august) în câte trei unităţi de probă.
Probele de amfibieni utilizate au fost prelevate din complexele locale traversate de transectele I,