Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

82
Descrierea programului de cercetare
200 şi 400 cm. Instalarea piezometrelor s-a făcut într-o groapă cu diametrul de 6 cm făcută cu
un burghiu olandez, cu câţiva centimetri mai adâncă decât lungimea piezometrului. Fundul
gropii a fost umplut cu pietriş necalcaros până la adâncimea necesară pentru tub, care a avut
diametrul de 2 cm. Tubul a fost aşezat cu un capăt pe patul de pietriş şi cu celălalt capăt la
suprafaţa solului. S-au mai adaugat câţiva centimetri de pietriş pentru ca baza tubului să fie
efectiv înconjurată pentru facilitarea intrării libere a apei, prevenind în acelaşi timp şi blocarea
cu sol. Gaura săpată a fost apoi umplută cu sol, tasând cu fermitate cu o vergea. Înaintea atingerii
adâncimii echivalente cu nivelul orizontului în care baza următorului tub (mai superficial) este
aşezată, un strat de bentonită de cel puţin 5 cm grosime a fost adăugat sub formă de pudră uscată
sau bulgări pentru a asigura etanşeitatea, astfel încât fiecare piezometru să caracterizeze apa
dintr-un anumit orizont de sol.
În teren sau imediat după prelevare au fost determinaţi următorii parametrii:
‣ parametrii morfometrici ai sistemelor investigate
‣ pH-ul apei (cu un pH-metru Hanna), conductivitatea şi temperatura apei (cu aparate digitale
de teren), transparenţa apei de suprafaţă (cu discul Secchi), adâncimea apei de suprafaţă
(direct cu sonde şi indirect faţă de repere), nivelul apei subterane (folosind o ruletă cu senzor
la capăt),
‣ pH-ul solului (prin alcătuirea unei paste din 10g de sol şi 25 ml de apă, omogenizare 15 min
şi utilizarea unui electrod de teren), potenţialul redox în sol la 5, 40 şi 80cm (cu electrozi de
platină lipiţi la sârmă de cupru, perfect etanşeizaţi, calibraţi în prealabil cu soluţie de
chinhidronă în tampon de ortoftalat de K şi instalaţi permanent la adâncimile respective;
citirea s-a făcut faţă de un electrod de calomel, folosind mV-metrul Hanna, iar valoarea citită
s-a corectat prin calcul în funcţie de pH), densitatea solului (obţinută la aplicarea metodei de
evaluare a denitrificării, care presupune prelevarea şi incubarea solului în atmosferă cu
acetilenă în flacoane etanşe; pentru detaliile metodei).
Alţi membrii ai echipei de cercetare au evaluat caracteristicile pedologice ale solurilor /
sedimentelor (Benea, 1997), structura şi productivitatea comunităţilor vegetale (Sârbu şi
Cristofor, 1997). Aceste date, împreună cu cele pentru caracterizarea unităţilor
hidrogeomorfologice din punct de vedere morfometric, hidrologic (Iordache şi colab., 1997a,b)
şi chimic au servit pentru discutarea particularităţilor structurale şi funcţionale ale ecosistemelor
din punct de vedere succesional (Vădineanu, Cristofor, Iordache, 1997).
Prelevarea pentru evaluarea speciaţiei chimice a metalelor s-a făcut de pe transectul H în anul
2001 în fază neinundată. Din staţia H2 s-au prelevat probe de sediment atât din orizontul
superficial (a) cât şi din orizontul de adâncime (b) – 40 cm, iar din staţile H3 şi H4 numai din
orizontul superficial (a). Numărul de unităţi de probă a fost de 10 la fiecare staţie/adâncime. Au
fost analizate următoarele metale : Cr, Cu, Fe, Mn, Ni, Pb şi Zn.
Pentru evaluarea concentraţiilor în litieră cu origine terestră şi acvatică au fost adoptate două
metode. Pe de o parte, s-a urmărit variaţia concentraţiei de metale în probe de litieră şi detritus
găsit pe sol, în teren (tabelul 8). S-au prelevat cantitiv câte cinci unităţi de probă cu un cuadrat de
0.25 x 0.25m. Compartimentele au fost detritus cu originea în litiera produsă în anii anteriori (6b,
figura 38), apreciat ca atare după aspect şi grad de descompunere, precum şi necromasă acvatică
(macrofite şi macronevertebrate acvatice) rămasă după retragerea apei de inundaţie (6c, figura
38).
Pe de altă parte, s-au folosit probe dintr-un experiment pentru evaluarea ratei de descompunere a
litierei nou produse (compartimentul 6a, figura 38) Experimentul a fost instalat în noiembrie
1996 (Ţopa şi colab., 1998). O parte dintre variantele experimentale au fost utilizate astfel:
frunze de Salix triandra la staţiile I2, I4, I5, H3, partea supraterană a Bidens tripartita la staţia