Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 81
pe un grind jos împădurit, fost mic ostrov), I3 (într-un prival), B (pădure frecvent inundată
situată la capătul din aval al privalului), I4 şi A2 (situate la altitudini diferite pe un grind înalt
împădurit, alt fost ostrov alipit de O. Popa înaintea celui pe care au fost amplasate staţiile I2 şi
A1). Transectele 1, 2 şi 3 (similar transectelor 4 şi 5) au inclus câte 4 staţii amplasate între
Dunăre şi grind în O. Popa pe gradientul de inundabilitate.
Transectul G a traversat sistemul riparian Gura Gârluţei localizat între Dunăre şi zona îndiguită
şi a constat din staţiile G1 (ţărm), G2 (grind plantat cu plop), G3 (depresiune inundabilă cu
păşune) şi G4 (în zona îndiguită). Au fost prelevate probe şi din sistemele acvatice localizate în
gropile de împrumut din apropierea staţie G3.
Studiul intensiv a fost făcut în cadrul unor proiecte de cercetare derulate între 1994 şi 2001 la
care s-a racordat programul individual doctorale (detalii în tabelul 4). În tabelul 7 prezentăm
matricea de conexiune pentru sectorul Insula Mică a Brăilei, construită simplificat astfel încât să
includă cele trei complexe studiate în mod intensiv, sistemele din care provin cele mai
importante fluxuri de metale şi sistemele care receptează cele mai importante fluxuri de metale.
Acest mod de abordare a fost folosit pentru evaluarea capacităţii de stocare şi retenţie a
metalelor în complexele investigate.
Tabelul 7 Matricea de conexiune simplificată pentru Insula Mică a Brăilei. Legendă: * indică
faptul că stocurile metalelor în complex au fost estimate, x indică faptul că fluxul a fost evaluat,
NE = stoc sau flux neevaluat.
Emite / primeste s. O. Popa (*) G. G (*) OFM (*) SSE (NE) Dunăre (NE)
sector O. Popa (*) - NE NE x x
Gura Gârluţei (*) NE - NE x x
O. Fundu Mare (*) NE NE - x x
SSE (NE) NE NE NE - NE
Dunăre (NE) x x x NE -
Modelele homomorfe asociate sistemelor ecologice investigate sunt prezentate în anexa 3, iar în
anexa 8 sunt incluse câteva imagini reprezentative pentru ecosistemele cercetate (planşele 1-12).
2.2 Metode de prelevare a probelor şi evaluare a unor parametrii în teren
Ecosistemele în care s-au evaluat concetraţiile de metale în sol/sediment au fost cele traversate
de transectele G, H, I şi A-A’. Probele de sol şi sediment au fost prelevate astfel: pe transectele G
şi H la 8 momente în 1996 şi 3 momente în 1997, în staţiile A1, A2 şi B la 3 momente în 1996 şi
7 momente în 1997, pe transectul A-A’ la 6 momente în 1997 (lunar între aprilie şi octombrie) şi
4 momente în 1999. S-au prelevat câte 9 unităţi de probă din trei lacuri (Chiriloaia, Bordeiele şi
Iezerul lui Stan), A1, A2 şi B, câte 6 din Dunăre, canalul Hogioaia, lacul Bercaru şi lacul Fundu
Mare, şi câte 5 din celelalte ecosisteme. S-a utilizat un corer de oţel inox echipat la nevoie cu
prelungitoare astfel încât să se poată preleva de sub apă cu adâncime până la 3 m. Din carota
extrasă s-a luat pentru analiză doar partea centrală, care nu a intrat în contact cu metalul.
Sedimentul depus a fost prelevat cu capcane de sediment (plăci de faianţă), trei unităţi de probă,
după fiecare eveniment hidrologic. În mod ocazional sedimentul depus proaspat după inundaţia
majoră a fost prelevat şi fără capcane, fiind diferenţiat de cel preexistent prin stratul de litieră
nedescompusă care se interpune între cele două straturi de sediment.
Pentru evaluarea concentraţiilor de metale în apă de suprafaţă, subterană, seston şi vegetaţie au
fost investigate ecosistemele traversate de transectele G, H şi I. Prelevarea probelor s-a făcut în
1996. Apa de suprafaţă a fost prelevată de un număr variabil de ori (de la 13 momente în
ecosisteme care prezentau permanent acest compartiment, până la o singură dată pe grindurile
înalte; pe unul din grinduri, G2, s-a ajuns după perioada de inundare). Apa subterană s-a prelevat
utilizând piezometre instalate (câte unul pe adâncime în fiecare staţie) la adâncimi de 20, 40, 80,